Negocierile ONU privind clima: Protocolul de la Kyoto – cea de a doua perioadă de angajament

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia (UE) 2015/1339 privind adoptarea, în numele UE, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII?

• Această decizie reprezintă aprobarea finală de către UE a acordului încheiat la conferința de la Doha din decembrie 2012 în vederea stabilirii unei a doua perioade de angajament în cadrul Protocolului de la Kyoto. A doua perioadă de angajament se derulează de la 1 ianuarie 2013 la 31 decembrie 2020.

ASPECTE-CHEIE

• 38 de părți, inclusiv UE, sunt implicate în etapa a doua și s-au angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 18 % în comparație cu nivelurile din 1990 în perioada 2013-2020.
• UE, țările UE și Islanda s-au angajat să atingă în comun o reducere de 20 % a emisiilor lor combinate de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020 în comparație cu nivelul din 1990 sau cu anul lor de referință ales. Obiectivul reflectă emisiile totale de gaze cu efect de seră permise în perioada 2013-2020 în cadrul pachetului privind schimbările climatice și energia.
• Angajamentul comun de reducere cu 20 % reunește UE, țările UE și Islanda.
• Măsurile necesare pentru ca UE și țările UE să își îndeplinească angajamentul de reducere au fost deja aplicate prin pachetul privind schimbările climatice și energia pentru 2020.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA?

Decizia a intrat în vigoare la 7 august 2015. Amendamentul de la Doha la Protocolul de la Kyoto nu a intrat încă în vigoare.

CONTEXT

Până la conferința de la Paris privind clima, care a avut loc în decembrie 2015, Protocolul de la Kyoto a fost singurul acord obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Adoptat în decembrie 1997, acesta conține angajamente ale națiunilor industrializate participante de a-și reduce, în medie, cu 5 % emisiile totale a șase gaze cu efect de seră (dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și hexafluorura de sulf) în prima perioadă de angajament (2008-2012) în comparație cu nivelurile din 1990.

La Conferința de la Doha privind schimbările climatice, desfășurată în decembrie 2012, părțile semnatare ale Protocolului de la Kyoto au adoptat Amendamentul de la Doha, stabilind o a doua perioadă de angajament în cadrul Protocolului de la Kyoto (2013-2020). A doua etapă a Protocolului de la Kyoto reprezintă o punte către încheierea, după 2020, a unui acord global privind schimbările climatice.

Deoarece Islanda nu face parte din UE, termenele îndeplinirii în comun a angajamentelor cu privire la participarea acesteia au trebuit formulate într-un acord internațional separat [Decizia (UE) 2015/1340 a Consiliului].

Pagina privind A doua perioadă de angajament în cadrul Protocolului de la Kyoto (2013-2020) pe site-ul Comisiei Europene

ACT

Decizia (UE) 2015/1339 a Consiliului din 13 iulie 2015 privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (JO L 207, 4.8.2015, pp. 1-5)

ACTE CONEXE

Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (JO L 130 din 15.5.2002, pp. 1-3)

Decizia (UE) 2015/1340 a Consiliului din 13 iulie 2015 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte cu privire la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia și ale Islandei pentru cea de a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 207, 4.8.2015, pp. 15-16)

Data ultimei actualizări: 08.02.2016