–

pentru Dr. Willmar Schwabe GmbH & Co. KG, de C. Stallberg, Rechtsanwalt;

–

pentru Queisser Pharma GmbH & Co. KG, de A. Meisterernst, Rechtsanwalt;

–

pentru Comisia Europeană, de K. Herbout‑Borczak și de C. Hödlmayr, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244), astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 (JO 2008, L 39, p. 8) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1924/2006”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Dr. Willmar Schwabe GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Schwabe”), pe de o parte, și Queisser Pharma GmbH & Co. KG, pe de altă parte, cu privire la caracterul pretins înșelător al ambalajului unui supliment alimentar.

3

Potrivit considerentelor (1), (9), (14), (16), (17), (23) și (29) ale Regulamentului nr. 1924/2006:

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Prezentul regulament armonizează actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre referitoare la mențiunile nutriționale și de sănătate pentru a asigura funcționarea eficientă a pieței interne oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.”

5

Articolul 2 alineatul (2) punctul 5 din regulamentul menționat definește noțiunea de „mențiune de sănătate” ca însemnând „orice mențiune care declară, sugerează sau implică că există o relație între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi și sănătate”.

6

Capitolul II din același regulament, referitor la principiile generale, cuprinde articolele 3-7 din acesta.

7

Articolul 3 din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Principii generale aplicabile tuturor mențiunilor”, prevede:

„Mențiunile nutriționale și de sănătate nu pot fi folosite la etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare introduse pe piața comunitară decât dacă sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

Fără a aduce atingere [Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9) și Directivei 84/450], folosirea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu trebuie să:

[…]”

8

Articolul 5 din acest regulament, intitulat „Condiții generale”, prevede, la alineatele (1) și (2), următoarele:

„(1)   Utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate este permisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]

(2)   Utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu este permisă decât în cazul în care se așteaptă ca efectele benefice, astfel cum au fost prezentate în mențiune, să fie înțelese de consumatorul mediu.”

9

Articolul 6 din regulamentul menționat, intitulat „Justificarea științifică a mențiunilor”, prevede, la alineatele (1) și (2), următoarele:

„(1)   Mențiunile nutriționale și de sănătate se bazează pe dovezi științifice general acceptate și se justifică prin acestea.

(2)   Operatorul în sectorul alimentar care face o mențiune de nutriție sau de sănătate justifică utilizarea acestei mențiuni.”

10

Capitolul IV din același regulament, referitor la mențiunile de sănătate, cuprinde articolele 10-19 din acesta.

11

Articolul 10 din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Condiții specifice”, prevede, la alineatele (1), (3) și (4), următoarele:

„(1)   Mențiunile de sănătate sunt interzise cu excepția cazului în care acestea respectă cerințele generale din capitolul II și cerințele specifice din prezentul capitol și sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament și incluse în listele de mențiuni autorizate prevăzute la articolele 13 și 14.

[…]

(3)   Nu se poate face trimitere la beneficiile generale, nespecifice [ale] nutrientului sau produsului alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate, decât în cazul în care o astfel de trimitere este însoțită de o mențiune specifică de sănătate inclusă în listele prevăzute la articolul 13 sau 14.

(4) După caz, orientările privind punerea în aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2) și, atunci când este necesar, după consultarea părților interesate, în special a operatorilor în sectorul alimentar și grupurilor de consumatori.”

12

Articolul 13 din acest regulament prevede, la alineatul (3), următoarele:

„După consultarea [EFSA], Comisia adoptă până la 31 ianuarie 2010, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 25 alineatul (3), o listă comunitară, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, a declarațiilor autorizate prevăzute la alineatul (1), precum și toate condițiile necesare pentru utilizarea acestor declarații.”

13

Potrivit articolului 17 alineatul (5) din regulamentul menționat:

„Mențiunile de sănătate incluse în listele prevăzute la articolele 13 și 14 pot fi folosite, cu respectarea condițiilor aplicabile acestora, de către orice operator în sectorul alimentar, în cazul în care utilizarea lor nu este interzisă, în conformitate cu dispozițiile articolului 21.”

14

Punctul 3 din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/63/UE a Comisiei din 24 ianuarie 2013 de adoptare a unor orientări privind punerea în aplicare a condițiilor specifice pentru mențiunile de sănătate prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2013, L 22, p. 25, rectificare în JO 2013, L 272, p. 56), intitulat „Trimitere la beneficiile generale, nespecifice în materie de sănătate – articolul 10 alineatul (3)”, are următorul cuprins:

„Articolul 10 alineatul (3) prevede că utilizarea de mențiuni simple, atractive care fac trimitere la beneficiile generale, nespecifice ale unui produs alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate, fără autorizare prealabilă, este permisă sub rezerva respectării unor condiții speciale. Utilizarea unor astfel de mențiuni ar putea fi utilă pentru consumatori, deoarece ar transmite mesaje mai aproape de nevoile consumatorilor. Cu toate acestea, ele ar putea fi ușor de înțeles greșit și/sau interpretate în mod greșit de către consumatori, ducând la imaginarea unor alte/mai mari beneficii pentru sănătate ale unui produs alimentar decât cele reale. Din acest motiv, atunci când se referă la beneficii generale, nespecifice pentru sănătate, aceste trimiteri trebuie să fie însoțite de o mențiune specifică de sănătate de pe listele cu mențiunile de sănătate permise din registrul Uniunii. În sensul regulamentului, mențiunile specifice de sănătate autorizate care însoțesc mențiunea care face referire la beneficii de sănătate generale, nespecifice ar trebui să fie incluse «imediat după» respectiva mențiune.

Mențiunile specifice din listele mențiunilor de sănătate permise ar trebui să aibă o oarecare relevanță pentru trimiterea generală. […] pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, operatorii din sectorul alimentar au responsabilitatea de a demonstra legătura între trimiterea la beneficiile generale, nespecifice ale produsului alimentar, și mențiunile de sănătate specifice permise care o însoțesc.

Unele mențiuni depuse spre autorizare în timpul evaluării științifice au fost considerate prea generale sau nespecifice pentru a fi evaluate. Aceste mențiuni nu pot fi autorizate și, prin urmare, pot fi găsite în lista de mențiuni neautorizate din registrul Uniunii privind mențiunile nutriționale și de sănătate. Acest lucru nu exclude faptul că mențiunile respective ar putea beneficia de dispozițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (3) și, în consecință, pot fi utilizate în mod licit în cazul în care sunt însoțite de o mențiune specifică din lista cu mențiunile de sănătate permise în conformitate cu articolul respectiv.”

15

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb (Legea pentru combaterea concurenței neloiale, BGBl. 2010 I, p. 254), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „UWG”):

„Practicile comerciale neloiale sunt ilegale atunci când sunt de natură să afecteze în mod semnificativ interesele concurenților, ale consumatorilor sau ale altor operatori de pe piață.”

16

Articolul 5 din UWG, intitulat „Practici comerciale înșelătoare”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Constituie un act de concurență neloială orice practică comercială înșelătoare. O practică comercială este înșelătoare în cazul în care implică afirmații inexacte sau alte afirmații de natură să inducă în eroare, cu privire la unul sau la mai multe dintre următoarele elemente:

[…]”

17

Articolul 11 din Lebensmittel-, Bedarfsgegenstände- und Futtermittelgesetzbuch (Codul bunurilor alimentare, de consum și furajere, BGBl. 2013 I, p. 1426), în versiunea aplicabilă cauzei principale, intitulat „Dispoziții privind protecția împotriva înșelăciunii”, prevede, la alineatul (1), următoarele:

„Se interzice comercializarea produselor alimentare sub o denumire înșelătoare sau cu indicații ori o prezentare înșelătoare sau promovarea acestora în mod general sau într‑un caz particular prin intermediul unor prezentări sau al altor declarații înșelătoare. Înșelăciune există în special în cazul în care:

[…]”

18

Din decizia de trimitere reiese că Queisser Pharma comercializează un supliment alimentar denumit Doppelherz® aktiv Ginkgo + B -Vitamine + Cholin constituit din opt ingrediente, printre care în special zincul, precum și vitaminele B1 (tiamină), B2, B5 (acid pantotenic) și B12.

19

Rectoul ambalajului acestui supliment alimentar cuprinde un anumit număr de elemente de diferite dimensiuni, culori și fonturi, printre care figurează următoarea mențiune, în discuție în litigiul principal: „B‑Vitamine und Zink für Gehirn, Nerven, Konzentration und Gedächtnis” (vitamine B și zinc pentru creier, nervi, concentrare și memorie).

20

Pe versoul ambalajului apar, în plus față de mențiunile speciale referitoare la ginkgo și la colină, următoarele mențiuni:

„Stimularea intelectuală regulată, precum și o alimentație sănătoasă sunt importante pentru memorie, pentru capacitatea de concentrare și pentru facultatea de a depăși dificultățile cotidiene. Metabolismul cerebral și nervos impune, așadar, aporturi nutriționale de calitate.

Capsulele de Doppelherz conțin 100 mg de colină, vitamine B și un oligoelement, zincul. În plus, acestea conțin 100 mg de extract de Ginkgo.

Vitaminele B1 și B12 contribuie la un metabolism energetic normal al sistemului nervos, precum și la funcții psihologice normale.

Ca și vitamina B1, vitamina B2 contribuie la un metabolism energetic normal și la funcționarea normală a sistemului nervos. În plus, aceasta contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

Acidul folic contribuie de asemenea la funcții psihologice normale și joacă un rol în procesul de diviziune celulară.

Acidul pantotenic contribuie la performanțe intelectuale normale și, ca și acidul folic și vitamina B12, la reducerea oboselii.

Zincul (oligoelement) contribuie la o funcție cognitivă normală și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

[…]”

21

Potrivit constatărilor instanței de trimitere, Schwabe produce și comercializează produse care le concurează pe cele ale Queisser Pharma. Întrucât a considerat că mențiunea în discuție în litigiul principal care figurează la punctul 19 din prezenta hotărâre încalcă articolul 3 al doilea paragraf litera (a), articolul 5 alineatul (1) litera (a), articolul 6 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006, precum și articolul 5 alineatul (1) din UWG și articolul 11 alineatul (1) din Codul bunurilor alimentare, de consum și furajere, Schwabe a introdus o acțiune la Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf, Germania), solicitând, printre altele, ca Queisser Pharma să fie obligată, sub sancțiunea plății unei penalități cu titlu cominatoriu, să înceteze promovarea suplimentului alimentar câtă vreme mențiunea în discuție în litigiul principal figura pe rectoul ambalajului acesteia.

22

Prin hotărârea din 28 august 2014, Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf) a respins această acțiune.

23

Apelul declarat de Schwabe împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) din 30 iunie 2016.

24

Schwabe a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf) în fața Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania).

25

Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) are îndoieli în privința conținutului cerinței, prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, potrivit căreia o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, trebuie să fie însoțită de o mențiune specifică de sănătate și, mai precis, în privința aspectului dacă această dispoziție impune o legătură spațială directă între trimitere și mențiunea specifică de sănătate. În această privință, ea arată, pe de o parte, că această cerință de „însoțire” ar putea fi înțeleasă în sensul că impune o proximitate spațială, astfel încât consumatorii să poată percepe „imediat” mențiunea specifică de sănătate autorizată. Instanța de trimitere precizează însă că, în opinia sa, în cazul în care această cerință de proximitate directă nu ar fi îndeplinită, o trimitere la mențiune prin intermediul unui asterisc ar putea de asemenea să fie suficientă. Pe de altă parte, cerința menționată ar putea fi interpretată și în modul preconizat de instanța de apel, potrivit căreia consumatorul mediu, a cărui decizie de a cumpăra un produs este determinată de compoziția acestui produs, citește mai întâi lista ingredientelor acestui produs (Hotărârea din 4 iunie 2015, Teekanne, C‑195/14, EU:C:2015:361). Dat fiind că o astfel de listă se regăsește adesea pe versoul ambalajelor, nu ar fi improbabil ca, în fața unor produse precum suplimentul alimentar în discuție în litigiul principal, un astfel de consumator să poată astfel lua cunoștință de mențiunile specifice de sănătate care figurează pe acest verso.

26

În acest context, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

27

Potrivit societății Schwabe, întrebările adresate de instanța de trimitere se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia mențiunea în discuție în litigiul principal care figurează la punctul 19 din prezenta hotărâre constituie o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, în condițiile în care, în realitate, ar fi vorba despre o mențiune specifică de sănătate, în sensul articolului 10 alineatul (1) din acest regulament.

28

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub propria răspundere și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență (Hotărârea din 10 iulie 2019, Federal Express Corporation Deutsche Niederlassung, C‑26/18, EU:C:2019:579, punctul 32 și jurisprudența citată).

29

Prezumția de pertinență menționată nu poate fi răsturnată de simpla circumstanță că una dintre părțile din litigiul principal contestă anumite fapte a căror exactitate Curtea nu are competența să o verifice și de care depinde definirea obiectului acelui litigiu (Hotărârea din 7 iunie 2007, van der Weerd și alții, C‑222/05-C‑225/05, EU:C:2007:318, punctul 23).

30

Pe de altă parte, modificarea conținutului întrebărilor preliminare sau răspunsul la întrebări suplimentare menționate de părți ar fi incompatibil cu obligația Curții de a asigura guvernelor naționale și părților interesate posibilitatea de a prezenta observații conform articolului 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere că, în temeiul acestei dispoziții, numai deciziile de trimitere sunt notificate părților interesate (Hotărârea din 16 octombrie 2014, Welmory, C‑605/12, EU:C:2014:2298, punctul 34 și jurisprudența citată).

31

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebările adresate plecând de la premisa pe care se întemeiază această instanță, și anume că mențiunea în discuție în litigiul principal constituie o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, asupra sănătății, și că ea intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006.

32

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că cerința pe care o prevede, potrivit căreia orice trimitere la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar trebuie să fie însoțită de o mențiune specifică de sănătate inclusă în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din acest regulament, este îndeplinită în cazul în care pe ambalajul unui supliment alimentar figurează, pe rectoul său, o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra sănătății, în condițiile în care mențiunea de sănătate specifică destinată să însoțească această referință nu figurează decât pe versoul acestui ambalaj și nu există nicio trimitere explicită, precum un asterisc, între cele două.

33

Conform unei jurisprudențe constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 aprilie 2018, Egenberger, C‑414/16, EU:C:2018:257, punctul 44, și Hotărârea din 30 ianuarie 2019, Planta Tabak, C‑220/17, EU:C:2019:76, punctul 60 și jurisprudența citată).

34

Potrivit, mai întâi, formulării articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, orice trimitere la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra sănătății trebuie să fie „însoțită” de o mențiune specifică de sănătate.

35

În ceea ce privește, în continuare, obiectivele Regulamentului nr. 1924/2006, trebuie amintit că acest regulament urmărește, potrivit articolului său 1 alineatul (1), să asigure funcționarea eficientă a pieței interne oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorului. Protecția sănătății figurează printre principalele finalități ale regulamentului menționat. Pentru a răspunde acestei finalități, se impune, printre altele, să i se ofere consumatorului informațiile necesare pentru a‑i permite să facă alegeri în cunoștință de cauză (Hotărârea din 14 iulie 2016, Verband Sozialer Wettbewerb, C‑19/15, EU:C:2016:563, punctul 39 și jurisprudența citată). În această privință, trebuie amintit, pe de altă parte, că considerentul (16) al Regulamentului nr. 1924/2006 enunță că este important ca mențiunile privind produsele alimentare să fie înțelese de consumator și că se impune ca toți consumatorii să fie protejați de mențiunile înșelătoare, precizând că acest regulament ia, printre altele, ca reper consumatorul mediu, care este informat, atent și avizat în mod rezonabil, luând în considerare factorii sociali, culturali și lingvistici.

36

În ceea ce privește, în sfârșit, contextul în care se înscrie articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, este necesar să se arate de la bun început că articolul 2 alineatul (2) punctul 5 din acest regulament definește noțiunea de „mențiune de sănătate”, în sensul regulamentului menționat, ca fiind „orice mențiune care declară, sugerează sau implică faptul că există o relație între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi și sănătate”.

37

Trebuie, în plus, să se sublinieze că articolul 10 din Regulamentul nr. 1924/2006, care figurează în capitolul IV din acest regulament, intitulat „Mențiuni de sănătate”, prevede la alineatul (1) că mențiunile de sănătate sunt interzise cu excepția cazului în care acestea respectă cerințele generale din capitolul II și cerințele specifice din capitolul IV și sunt autorizate în conformitate cu același regulament și incluse în listele de mențiuni autorizate prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din acesta. Astfel, articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006 enunță o interdicție de principiu a mențiunilor de sănătate, cu excepția celor care figurează în listele de mențiuni autorizate prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din acest regulament.

38

Pe de altă parte, dintr‑o interpretare sistematică a articolului 10 din Regulamentul nr. 1924/2006 rezultă că alineatul său (3) instituie o derogare de la principiul stabilit la alineatul (1), astfel încât, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, cerința însoțirii prevăzută la alineatul (3) trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 martie 2017, AKM,C‑138/16, EU:C:2017:218, punctul 37 și jurisprudența citată). Articolul 10 alineatul (3) din acest regulament introduce astfel o distincție între două categorii de mențiuni de sănătate, și anume, pe de o parte, mențiunea de sănătate specifică, ce figurează în listele în cauză în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din regulamentul menționat, și, pe de altă parte, mențiunea de sănătate „generală”, care constituie o trimitere la aceste beneficii generale, nespecifice, care trebuie să fie însoțită de o mențiune de sănătate inclusă în aceleași liste.

39

Decizia de punere în aplicare 2013/63, adoptată de Comisie în cadrul competențelor de executare care i‑au fost conferite de legiuitorul Uniunii în temeiul articolului 10 alineatul (4) și al articolului 25 din Regulamentul nr. 1924/2006, prevede, în această privință, la punctul 3 din anexă, că articolul 10 alineatul (3) din acest regulament permite utilizarea, fără autorizare prealabilă, a unor mențiuni simple și atractive care fac trimitere la astfel de beneficii, care ar putea fi înțelese greșit sau interpretate greșit de consumatori, motiv pentru care orice trimiteri la aceste beneficii trebuie să fie „însoțite de o mențiune specifică de sănătate de pe listele cu mențiunile de sănătate permise din registrul Uniunii”. Același punct precizează că, în sensul regulamentului amintit, mențiunile specifice de sănătate autorizate care însoțesc mențiunea care face referire la beneficiile respective trebuie să fie incluse „imediat după” respectiva mențiune.

40

Din aceste elemente reiese că cerința „însoțirii”, în sensul articolului 10 alineatul (3) din regulamentul menționat, trebuie interpretată în sensul că impune nu numai ca mențiunea specifică de sănătate să vină să precizeze conținutul mențiunii de sănătate redactate în termeni generali, ci și ca amplasarea acestor două mențiuni pe ambalajul produsului respectiv să permită unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat să înțeleagă legătura dintre respectivele mențiuni. În consecință, este necesar să se considere că noțiunea de „însoțire”, în sensul acestei dispoziții, trebuie interpretată în sensul că are o dimensiune atât materială, cât și vizuală.

41

Astfel, pe de o parte, analizată din perspectiva dimensiunii sale materiale, această noțiune de „însoțire” impune o corespondență de conținut între mențiunea „generală” și mențiunea de sănătate specifică, ceea ce implică în esență ca prima să fie pe deplin susținută de cea de a doua.

42

Pe de altă parte, contrar celor susținute de pârâta din litigiul principal, nu se poate considera că cerința „însoțirii” prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 este valabil îndeplinită prin simplul fapt că, din punct de vedere material, există o legătură vădită de conținut între mențiunea de sănătate „generală” și mențiunea de sănătate specifică destinată să o susțină pe aceasta din urmă, indiferent de amplasarea fiecăreia dintre aceste mențiuni pe ambalajul respectiv și, prin urmare, de dimensiunea vizuală a acestei cerințe.

43

În această privință, trebuie arătat că considerentul (29) al Regulamentului nr. 1924/2006 enunță că, pentru a se asigura că mențiunile de sănătate sunt veridice, clare, fiabile și utile consumatorului în alegerea unei alimentații sănătoase, formularea și prezentarea mențiunilor ar trebui luate în considerare. Astfel, amplasarea, din punct de vedere vizual, a diferitor elemente dispuse pe ambalajul unui produs determinat constituie un factor de care trebuie să se țină seama atunci când se apreciază dacă cerința „însoțirii” poate fi considerată îndeplinită.

44

În plus, din considerentul (17) și din articolul 6 alineatul (2) din acest regulament reiese că operatorul din sectorul alimentar care folosește o mențiune nutrițională sau de sănătate trebuie să justifice folosirea acesteia.

45

În această privință, punctul 3 din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/63 subliniază că, pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, operatorii din sectorul alimentar au responsabilitatea de a demonstra legătura între trimiterea la beneficiile generale, nespecifice, ale produsului alimentar și mențiunile de sănătate specifice permise care o însoțesc.

46

Din aceste elemente rezultă că operatorii din sectorul alimentar trebuie să prezinte, în mod clar și precis, mențiunile specifice de sănătate care susțin trimiterile la beneficiile generale, nespecifice, pe care le folosesc.

47

În consecință, dimensiunea vizuală a cerinței de „însoțire”, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, trebuie înțeleasă ca făcând trimitere la perceperea imediată, de către consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent, a unei legături vizuale directe între trimiterea la beneficiile generale, nespecifice, asupra sănătății și mențiunea specifică de sănătate, ceea ce impune, în principiu, o proximitate spațială sau o vecinătate imediată între trimitere și mențiune.

48

Cu toate acestea, în situația specială în care mențiunile specifice de sănătate nu pot figura integral pe aceeași parte a ambalajului pe care este aplicată trimiterea pe care sunt destinate să o susțină, din cauza numărului lor mare sau a lungimii lor, trebuie să se considere că cerința unei legături vizuale directe ar putea fi îndeplinită în mod excepțional prin intermediul unei trimiteri explicite, precum un asterisc, atunci când acesta asigură, în mod clar și perfect comprehensibil pentru consumator, corespondența de conținut, din punct de vedere spațial, între mențiunile de sănătate și trimitere.

49

În consecință, revine instanțelor naționale sarcina de a verifica și de a stabili, în raport cu ansamblul împrejurărilor cauzei, dacă cerința proximității vizuale care decurge din cuprinsul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 este îndeplinită prin recurgerea la un asterisc de legătură.

50

Având în vedere elementele care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că cerința pe care o prevede, potrivit căreia orice trimitere la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar trebuie să fie însoțită de o mențiune specifică de sănătate inclusă în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din acest regulament, nu este îndeplinită în cazul în care pe ambalajul unui supliment alimentar figurează, pe rectoul său, o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra sănătății, în condițiile în care mențiunea de sănătate specifică destinată să o însoțească nu figurează decât pe versoul acestui ambalaj și nu există nicio trimitere explicită, precum un asterisc, între cele două.

51

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă trimiterile la efectele benefice generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, trebuie să fie justificate prin dovezi științifice, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și al articolului 6 alineatul (1) din acest regulament.

52

În această privință, trebuie arătat mai întâi că, astfel cum indică instanța de trimitere, textul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 nu conține, spre deosebire de cel al articolului 10 alineatul (1) din acest regulament, o trimitere explicită la cerințele generale din capitolul II al regulamentului menționat, în care figurează articolele 5 și 6 din acesta.

53

Cu toate acestea, trebuie subliniat că textul articolelor 5 și 6 menționate indică, în mod clar, că orice mențiune de sănătate, în sensul acestui regulament, trebuie să fie justificată din punct de vedere științific.

54

Astfel, potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1924/2006, utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate este permisă numai dacă s‑a dovedit că prezența, absența sau conținutul redus dintr‑un produs alimentar sau dintr‑o categorie de produse alimentare a unui nutrient sau a unei alte substanțe care face obiectul unei mențiuni are un efect nutrițional sau fiziologic benefic, astfel cum s‑a stabilit prin dovezi științifice general acceptate. Articolul 6 din acest regulament conține de asemenea un enunț în acest sens, prevăzând la alineatul (1) că „[m]ențiunile nutriționale și de sănătate se bazează pe dovezi științifice general acceptate și se justifică prin acestea”.

55

O astfel de interpretare este confirmată de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1924/2006, care urmărește să garanteze în special, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 35 din prezenta hotărâre, protecția sănătății și un nivel ridicat de protecție a consumatorului, în special împotriva unor mențiuni înșelătoare. În plus, considerentul (14) al acestui regulament subliniază necesitatea de a se asigura demonstrarea faptului că substanțele pentru care se face o mențiune au un efect nutrițional sau fiziologic benefic. Pe de altă parte, considerentul (17) al regulamentului menționat precizează că justificarea științifică trebuie să fie aspectul principal care este luat în considerare atunci când se folosesc mențiuni nutriționale și de sănătate, în timp ce considerentul (23) al aceluiași regulament enunță în plus că utilizarea mențiunilor de sănătate nu ar trebui să fie autorizată în Uniune decât după o evaluare științifică la cele mai înalte standarde posibile.

56

În sfârșit, articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006 prevede expres că o mențiune de sănătate trebuie să îndeplinească cerințele generale din capitolul II al acestui regulament, în care figurează articolele 5 și 6. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 37-39 din prezenta hotărâre, articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, întrucât permite să se facă trimitere la o mențiune de sănătate „generală” care nu figurează în listele de mențiuni autorizate prevăzute de acest regulament, dar care este însoțită de o mențiune de sănătate care figurează în acestea, instituie o derogare de la principiul stabilit la articolul 10 alineatul (1) din acest regulament, potrivit căruia mențiunile de sănătate sunt interzise, cu excepția celor care figurează în asemenea liste. Articolul menționat 10 alineatul (3) din regulamentul amintit trebuie astfel să facă obiectul unei interpretări stricte.

57

Rezultă că această din urmă dispoziție trebuie interpretată în sensul că o mențiune de sănătate „generală” în sensul acestei dispoziții, precum cea în discuție în litigiul principal, trebuie să îndeplinească cerințele de probă impuse de acest regulament.

58

Cu toate acestea, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 71 și 72 din concluziile sale, este suficient, în acest scop, ca trimiterile la beneficiile generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate să fie însoțite de mențiuni specifice de sănătate susținute de dovezi științifice general acceptate care au fost verificate și autorizate, cu condiția ca aceste din urmă mențiuni să figureze în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din același regulament.

59

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că trimiterile la efectele benefice generale, nespecifice, ale unui nutrient sau ale unui produs alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate trebuie să fie justificate prin dovezi științifice, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și al articolului 6 alineatul (1) din acest regulament. În acest scop, este suficient ca aceste trimiteri să fie însoțite de mențiuni specifice de sănătate care să figureze în listele prevăzute la articolul 13 sau la articolul 14 din regulamentul menționat.

60

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: