—

pentru domnul Vital Pérez, de M. Noval Pato și de I. Fernández‑Jardón Fernández, abogados;

—

pentru guvernul spaniol, de M. J. García‑Valdecasas Dorrego și de L. Banciella Rodríguez‑Miñon, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul german, de T. Henze și de J. Möller, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul francez, de D. Colas și de R. Coesme, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de S. Varone, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Europeană, de L. Lozano Palacios și de D. Martin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (2), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7), precum și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Vital Pérez, pe de o parte, și Ayuntamiento de Oviedo (municipiul Oviedo, denumit în continuare „Ayuntamiento”), pe de altă parte, cu privire la decizia acestuia din urmă de aprobare a unui anunț de concurs potrivit căruia candidații la posturile de agenți ai poliției locale nu trebuie să depășească vârsta de 30 de ani.

3

Considerentele (18), (23) și (25) ale Directivei 2000/78 au următorul cuprins:

[…]

[…]

4

Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.

5

Articolul 2 din această directivă prevede:

„(1)   În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2)   În sensul alineatului (1):

[…]”

6

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78 prevede:

„În limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:

7

Articolul 4 alineatul (1) din această directivă are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere articolului 2 alineatele (1) și (2), statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională.”

8

Articolul 6 din Directiva 2000/78 prevede:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:

[…]

[…]”

9

În Spania, fiecare dintre cele 17 comunități autonome a adoptat legi sau norme administrative privind statutul poliției locale, care diferă în ceea ce privește vârsta maximă pentru intrarea în această profesie. Astfel, în timp ce unele legi o stabilesc la 30 de ani sau mai mult, altele nu prevăd nicio limită.

10

Articolul 18 alineatul 6 din Legea 2/2007 a Comunității Autonome a Principatului Asturias privind coordonarea polițiilor locale (Ley 2/2007 de Coordinación de las Policías Locales de la Comunidad Autonóma del Principado de Asturias) din 23 martie 2007 (BOE nr. 169 din 16 iulie 2007) prevede atribuțiile agenților poliției locale după cum urmează:

„Acordarea de asistență cetățenilor, protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea și supravegherea autorilor de fapte infracționale, patrularea preventivă, dirijarea traficului, precum și orice alte atribuții similare date de superiorii acestora.”

11

Articolul 32 litera b) din această lege prevede printre altele, ca o condiție generală de admitere în corpul poliției locale:

„[…]

12

Legea 2/2007 a fost adoptată în temeiul competențelor pe care Constituția spaniolă le atribuie comunităților autonome, în cadrul Legii organice 2/1986 privind forțele și corpurile de securitate (Ley Orgánica 2/1986 de Fuerzas y Cuerpos de Seguridad) din 13 martie 1986 (BOE nr. 63 din 14 martie 1986).

13

Articolul 11 alineatul 1 din Legea organică 2/1986 prevede că forțele și corpurile de securitate ale statului au următoarele atribuții:

„Forțele și corpurile de securitate ale statului au ca misiune protejarea liberei exercitări a drepturilor și a libertăților și garantarea securității cetățenilor prin îndeplinirea următoarelor atribuții:

14

Articolul 53 alineatul 1 din Legea organică 2/1986, care prevede atribuțiile corpurilor poliției locale, are următorul cuprins:

„Corpurile poliției locale exercită următoarele atribuții:

15

La 8 aprilie 2013, domnul Vital Pérez a formulat o acțiune la instanța de trimitere împotriva deciziei din 7 martie 2013 a Ayuntamiento privind aprobarea condițiilor specifice prevăzute de un anunț de concurs pentru ocuparea a cincisprezece posturi de agenți ai poliției locale.

16

Domnul Vital Pérez contestă legalitatea punctului 3.2 din anunțul de concurs menționat, care impune candidaților să nu depășească vârsta de 30 de ani. În opinia reclamantului din litigiul principal, această cerință îi încalcă dreptul fundamental de acces în condiții de egalitate la funcții publice, consacrat de Constituția spaniolă și de Directiva 2000/78.

17

Domnul Vital Pérez solicită anularea punctului 3.2 menționat pentru motivul că acesta cuprinde o condiție care nu este nici justificată, nici întemeiată întrucât condiția fizică adecvată pentru exercitarea atribuțiilor este garantată de probele fizice impuse de anunțul de concurs. Astfel, acesta arată că, potrivit punctului 3.5 din anunțul respectiv, candidații trebuie „[s]ă aibă condiție fizică și psihică adecvată pentru exercitarea atribuțiilor specifice postului și pentru susținerea probelor fizice” menționate în anunțul de concurs în discuție în litigiul principal.

18

Domnul Vital Pérez observă că diferitele decrete sau legi adoptate de comunitățile autonome fie nu stabilesc nicio limită de vârstă (Andaluzia, Aragon, Insulele Baleare, Insulele Canare, Castilia‑La‑Mancha, Catalonia sau Extremadura), fie o stabilesc la 35 de ani (Țara Bascilor) sau la 36 de ani (Galicia și Comunitatea Valenciană).

19

Ayuntamiento arată că, prin stabilirea unei astfel de condiții privind vârsta, nu a făcut altceva decât să aplice Legea 2/2007. Pe de altă parte, acesta s‑ar fi întemeiat pe articolul 6 din Directiva 2000/78 pentru justificarea măsurii respective și, în orice caz, Curtea ar fi statuat deja în favoarea condiției menționate în Hotărârea Wolf (C‑229/08, EU:C:2010:3).

20

Subliniind că Tribunal Supremo, în hotărârile din 21 martie și din 17 octombrie 2011, a anulat norma administrativă care prevedea excluderea candidaților cu vârste de peste 30 de ani de la concursul general pentru posturile de elevi‑inspectori ai corpului poliției naționale, instanța de trimitere consideră că este posibil ca această condiție privind vârsta în discuție în litigiul principal să nu îndeplinească criteriul proporționalității. Astfel, instanța amintită susține că există mijloace mai puțin restrictive decât stabilirea unei vârste maxime care permit atingerea obiectivului urmărit, și anume ca agenții poliției locale să aibă condiția fizică specială care este impusă pentru exercitarea profesiei. Or, efectuarea unor probe fizice exigente ar constitui tocmai o condiție specifică a anunțului de concurs.

21

Această instanță apreciază de asemenea că condiția fizică impusă pentru admiterea agenților poliției locale nu poate fi comparată cu „capacitățile fizice deosebit de ridicate” impuse în cazul pompierilor, din cauza naturii diferite a atribuțiilor lor, astfel încât Hotărârea Wolf (EU:C:2010:3) nu poate fi aplicată în mod direct în speță.

22

În acest context, Juzgado de lo Contencioso‑Administrativo no 4 de Oviedo a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 […], precum și articolul 21 alineatul (1) din [cartă], în măsura în care interzic orice discriminare pe motive de vârstă, se opun stabilirii, în temeiul unui anunț de concurs municipal care aplică în mod expres o lege regională a unui stat membru, a unei vârste maxime de 30 de ani pentru accesul la un post de agent al poliției locale?”

23

În cadrul prezentei cereri de decizie preliminară, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe atât cu privire la interpretarea articolului 21 din cartă, cât și cu privire la interpretarea dispozițiilor Directivei 2000/78.

24

Trebuie amintit că Curtea a recunoscut existența unui principiu al nediscriminării pe motive de vârstă care trebuie considerat un principiu general al dreptului Uniunii și care a fost concretizat prin Directiva 2000/78 în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă (Hotărârea Kücükdeveci, C‑555/07, EU:C:2010:21, punctul 21, precum și Hotărârea Prigge și alții, C‑447/09, EU:C:2011:573, punctul 38).

25

În consecință, atunci când este sesizată cu o întrebare preliminară având ca obiect interpretarea principiului general al nediscriminării pe motive de vârstă, astfel cum este consacrat de articolul 21 din cartă, precum și de dispozițiile Directivei 2000/78, în cadrul unui litigiu între un particular și o autoritate publică, Curtea examinează întrebarea doar în raport cu această directivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Tyrolean Airways Tiroler Luftfahrt, C‑132/11, EU:C:2012:329, punctele 21-23).

26

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește o vârstă maximă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale.

27

Pentru a răspunde la întrebarea adresată, trebuie verificat dacă reglementarea în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 și, în caz afirmativ, dacă cuprinde o diferență de tratament pe motive de vârstă care ar putea fi eventual considerată justificată în raport cu această directivă.

28

Trebuie subliniat de la bun început că rezultă atât din titlu și din considerente, cât și din conținutul și din finalitatea Directivei 2000/78 că aceasta urmărește să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament „în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă”, oferindu‑i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din această directivă, printre care se numără vârsta (Hotărârea Hütter, C‑88/08, EU:C:2009:381, punctul 33, precum și Hotărârea Georgiev, C‑250/09 și C‑268/09, EU:C:2010:699, punctul 26).

29

În ceea ce privește în special aplicarea acestei directive în contextul cauzei principale, trebuie constatat că rezultă din articolul 3 alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă că aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește, printre altele, condițiile de acces la încadrare în muncă, la activitățile nesalariale sau la muncă, inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, oricare ar fi ramura de activitate și la toate nivelurile ierarhiei profesionale.

30

Prin faptul că prevede că persoanele cu vârsta de peste 30 de ani nu pot fi admise în corpul poliției locale, articolul 32 litera b) din Legea 2/2007 afectează condițiile de recrutare a acestor lucrători. Prin urmare, o reglementare de această natură trebuie considerată ca stabilind reguli privind condițiile de acces la încadrare în muncă în sectorul public în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78.

31

În consecință, această directivă se aplică unei situații precum cea care a dat naștere litigiului cu a cărui soluționare este sesizată instanța de trimitere.

32

În ceea ce privește problema dacă reglementarea în discuție în litigiul principal instituie o diferență de tratament pe motive de vârstă, trebuie amintit că, potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78, „prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1” din această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din directiva amintită precizează că, în sensul alineatului (1), o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană care se află într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din aceeași directivă.

33

În speță, articolul 32 litera b) din Legea 2/2007 are ca efect tratarea anumitor persoane într‑un mod mai puțin favorabil decât a altora care se află în situații asemănătoare, pentru singurul motivul că au depășit vârsta de 30 de ani. O reglementare de această natură instituie în mod evident o diferență de tratament întemeiată direct pe criteriul vârstei, în sensul dispozițiilor articolului 1 coroborat cu articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78.

34

Mai trebuie verificat dacă o astfel de diferență de tratament poate fi justificată în raport cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

35

În ceea ce privește, în primul rând, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, trebuie arătat că, potrivit termenilor înșiși ai acestei dispoziții, „un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 [din directiva menționată] nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională”.

36

În această privință, Curtea a statuat deja că din articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 reiese că ceea ce trebuie să constituie o cerință profesională esențială și determinantă nu este motivul pe care se bazează tratamentul diferențiat, ci o caracteristică legată de acest motiv (a se vedea Hotărârea Wolf, EU:C:2010:3, punctul 35, precum și Hotărârea Prigge și alții, EU:C:2011:573, punctul 66).

37

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, posedarea unor capacități fizice speciale este o caracteristică legată de vârstă (Hotărârea Wolf, EU:C:2010:3, punctul 41, precum și Hotărârea Prigge și alții, EU:C:2011:573, punctul 67).

38

În speță, rezultă din articolul 18 alineatul 6 din Legea 2/2007 că atribuțiile agenților poliției locale constau printre altele în acordarea de asistență cetățenilor, protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea și supravegherea autorilor de fapte infracționale, patrularea preventivă și dirijarea traficului.

39

Deși este adevărat că unele dintre aceste atribuții, precum acordarea de asistență cetățenilor și dirijarea traficului, nu necesită în mod aparent un efort fizic ridicat, atribuțiile privind protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea și supravegherea autorilor de fapte infracționale, precum și patrularea preventivă pot implica totuși utilizarea forței fizice.

40

Natura acestor din urmă atribuții implică o aptitudine fizică specială întrucât insuficiențele de natură fizică în cursul exercitării atribuțiilor menționate pot avea consecințe semnificative nu numai pentru înșiși agenții de poliție și pentru terți, ci și pentru menținerea ordinii publice (a se vedea în acest sens Hotărârea Prigge și alții, EU:C:2011:573, punctul 67).

41

În consecință, faptul de a poseda capacități fizice speciale poate fi considerat o „cerință profesională esențială și determinantă”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, pentru exercitarea profesiei de agent al poliției locale.

42

În ceea ce privește obiectivul urmărit de reglementarea în discuție în litigiul principal, guvernul spaniol a arătat că, prin stabilirea limitei de vârstă de 30 de ani pentru admiterea în corpul poliției locale, Legea 2/2007 urmărește să garanteze caracterul operațional și buna funcționare a acestui corp de poliție, asigurând că funcționarii nou‑recrutați sunt în măsură să îndeplinească sarcinile cele mai grele din punct de vedere fizic o perioadă relativ îndelungată din cariera lor.

43

În această privință, trebuie arătat că considerentul (18) al Directivei 2000/78 precizează că aceasta nu poate avea ca efect constrângerea serviciilor de poliție să angajeze sau să mențină în funcție persoanele care nu posedă capacitățile necesare pentru a îndeplini ansamblul de funcții pe care ar putea fi solicitate să le exercite, având în vedere obiectivul legitim de menținere a caracterului operațional al acestor servicii.

44

Rezultă, așadar, că preocuparea de a asigura caracterul operațional și buna funcționare a serviciilor de poliție constituie un obiectiv legitim în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens Hotărârea Wolf, EU:C:2010:3, punctul 39).

45

Cu toate acestea, trebuie examinat dacă, prin stabilirea unei astfel de limite de vârstă, reglementarea națională în discuție în litigiul principal a impus o cerință proporțională, cu alte cuvinte, dacă această limită este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit și dacă nu depășește ceea ce este necesar pentru a‑l atinge.

46

În această privință, trebuie amintit că, potrivit considerentului (23) al Directivei 2000/78, o diferență de tratament poate fi justificată „în împrejurări foarte limitate”, atunci când o caracteristică legată, printre altele, de vârstă constituie o cerință profesională esențială și determinantă.

47

Pe de altă parte, întrucât permite să se deroge de la principiul nediscriminării, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 este de strictă interpretare (Hotărârea Prigge și alții, EU:C:2011:573, punctul 72).

48

În această privință, trebuie verificat dacă, ținând seama de cele menționate la punctele 39-41 din prezenta hotărâre, capacitățile fizice speciale impuse pentru exercitarea funcției de agent al poliției locale sunt legate în mod necesar de o grupă de vârstă determinată și nu se regăsesc la persoanele care au depășit o anumită vârstă.

49

În vederea efectuării acestei verificări, trebuie să se țină seama de elementele de mai jos.

50

Primo, rezultă din decizia de trimitere că există o diferență vădită între legislațiile comunităților autonome referitoare la agenții poliției locale în ceea ce privește stabilirea unei vârste maxime pentru admiterea în această profesie. Astfel, unele legislații o stabilesc la 30 de ani sau mai mult (35 de ani, 36 de ani sau 40 de ani), în timp ce alte comunități autonome au ales să nu prevadă nicio limită.

51

Secundo, în răspunsul la o întrebare scrisă adresată de Curte, guvernul spaniol a confirmat că condiția referitoare la vârsta maximă de 30 de ani pentru admiterea în funcția de agent al poliției naționale – ale cărei misiuni prevăzute la articolul 11 din Legea 2/1986 sunt asemănătoare cu cele atribuite poliției locale – a fost eliminată.

52

Tertio, este necesar să se arate că, în Hotărârea Wolf (EU:C:2010:3, punctul 44), Curtea a reținut caracterul proporțional al unei măsuri care consta în stabilirea vârstei maxime de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri, în condițiile în care o astfel de limită era necesară pentru asigurarea caracterului operațional și a bunei funcționări a serviciului în cauză.

53

Cu toate acestea, Curtea nu a ajuns la această concluzie decât după ce a constatat, pe baza datelor științifice care i‑au fost prezentate, că anumite sarcini încredințate membrilor serviciului tehnic intermediar de pompieri, precum combaterea incendiilor, necesită capacități fizice „deosebit de ridicate” și că foarte puțini funcționari în vârstă de peste 45 de ani ar avea capacitățile fizice pentru a exercita o astfel de activitate. Potrivit Curții, o recrutare la o vârstă avansată ar determina ca un număr prea mare de funcționari să nu poată fi afectați sarcinilor celor mai solicitante pe plan fizic. O astfel de recrutare nu ar permite nici ca funcționarii astfel recrutați să fie afectați sarcinilor menționate pe o durată suficient de îndelungată. În sfârșit, organizarea rațională a corpului pompierilor profesioniști necesită, pentru serviciul tehnic intermediar, o corelare între posturile solicitante din punct de vedere fizic și neadaptate celor mai în vârstă funcționari și posturile mai puțin solicitante din punct de vedere fizic și adaptate acestor funcționari (Hotărârea Wolf, EU:C:2010:3, punctele 41 și 43).

54

Or, potrivit constatărilor instanței de trimitere, având în vedere misiunile atribuite agenților poliției locale, astfel cum sunt descrise la punctul 38 din prezenta hotărâre, capacitățile de care trebuie să dispună agenții respectivi pentru a‑și putea îndeplini unele dintre aceste misiuni nu sunt întotdeauna comparabile cu capacitățile fizice „deosebit de ridicate” impuse în mod sistematic pompierilor în special în combaterea incendiilor.

55

În această privință, trebuie subliniat că, astfel cum s‑a arătat la punctul 17 din prezenta hotărâre, punctul 3.5 din anunțul de concurs pentru ocuparea posturilor de agenți ai poliției locale a Ayuntamiento prevede că persoanele care candidează la aceste posturi trebuie să aibă „condiție fizică și psihică adecvată pentru exercitarea atribuțiilor specifice postului și pentru susținerea probelor fizice” menționate în anunțul respectiv. Este vorba despre probe fizice exigente și eliminatorii care, potrivit instanței de trimitere, permit atingerea obiectivului ca agenții poliției locale să aibă condiția fizică specială impusă pentru exercitarea profesiei într‑un mod mai puțin restrictiv decât stabilirea unei vârste maxime.

56

În plus, nimic din elementele dosarului supus analizei Curții și nici din observațiile scrise care i‑au fost prezentate nu permite să se afirme că obiectivul garantării caracterului operațional și a bunei funcționări a corpului agenților poliției locale necesită menținerea unei anumite structuri a vârstelor în cadrul său, care impune să se recruteze exclusiv funcționari cu vârsta sub 30 de ani.

57

Rezultă din aceste considerații că, prin stabilirea unei astfel de limite de vârstă, Legea 2/2007 a impus o cerință disproporționată.

58

În consecință, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește o vârstă maximă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale.

59

În ceea ce privește, în al doilea rând, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, este necesar să se arate că această dispoziție prevede că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim privind, printre altele, politica ocupării forței de muncă, piața muncii și formarea profesională, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare. Al doilea paragraf litera (c) al aceluiași alineat, la care instanța de trimitere se referă în mod expres în cuprinsul întrebării, prevede că acest tratament diferențiat poate cuprinde „stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării.”

60

În consecință, trebuie verificat dacă condiția referitoare la vârsta maximă de 30 de ani pentru admiterea în funcția de agent al poliției naționale, astfel cum rezultă din articolul 32 litera b) din Legea 2/2007, este justificată de un obiectiv legitim, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

61

În cauza principală, Legea 2/2007 nu cuprinde nicio referire la obiectivele pe care le urmărește prin articolul 32 litera b).

62

Cu toate acestea, după cum a statuat Curtea, din articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 nu se poate deduce că lipsa unei precizări în cadrul reglementării în discuție în litigiul principal în ceea ce privește obiectivul urmărit ar avea ca efect excluderea automată a posibilității justificării sale în temeiul acestei dispoziții. În lipsa unei astfel de precizări, este important ca alte elemente deduse din contextul general al măsurii respective să permită identificarea obiectivului pe care se întemeiază aceasta din urmă în scopul exercitării unui control jurisdicțional cu privire la legitimitatea sa, precum și cu privire la caracterul corespunzător și necesar al mijloacelor utilizate pentru realizarea acestui obiectiv (Hotărârea Palacios de la Villa, C‑411/05, EU:C:2007:604, punctele 56 și 57, precum și Hotărârea Comisia/Ungaria, C‑286/12, EU:C:2012:687, punctul 58).

63

În această privință, este necesar să se arate mai întâi că, deși guvernul spaniol a invocat ca obiectiv al măsurii în cauză o structură a vârstelor echilibrată, din elementele dosarului prezentat Curții nu rezultă că măsura respectivă vizează totuși promovarea unor noi angajări. În consecință, ea nu poate fi considerată ca fiind de natură să favorizeze obiective de politică a ocupării forței de muncă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

64

Rezultă însă din considerațiile formulate de instanța de trimitere, care este singura competentă să interpreteze legislația națională aplicabilă, în raport cu eventuala aplicare a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 în cauza principală, că condiția privind vârsta prevăzută de Legea 2/2007 se întemeiază pe cerința formării necesare pentru postul respectiv și pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării sau a trecerii la o altă activitate.

65

Având în vedere că obiectivele menționate figurează la articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78, acestea sunt de natură să justifice „în mod obiectiv și rezonabil”, „în cadrul dreptului național”, astfel cum prevede acest articol 6 alineatul (1), o diferență de tratament pe motive de vârstă.

66

Mai trebuie verificat dacă mijloacele de realizare a acestor obiective sunt corespunzătoare și necesare.

67

În această privință, trebuie subliniat că statele membre dispun de o largă marjă de apreciere în alegerea măsurilor care pot duce la îndeplinirea obiectivelor acestora în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă. Totuși, această marjă de apreciere nu poate avea ca efect golirea de conținut a aplicării principiului nediscriminării pe motive de vârstă (Hotărârea Age Concern England, C‑388/07, EU:C:2009:128, punctul 51, și Hotărârea Ingeniørforeningen i Danmark, C‑499/08, EU:C:2010:600, punctul 33).

68

În ceea ce privește, în primul rând, obiectivul privind formarea necesară pentru postul de agent al poliției locale, rezultă din cuprinsul punctului 7 din avizul de concurs aprobat de Ayuntamiento că, înainte de intrarea în serviciu, candidații care au promovat concursul respectiv trebuie să efectueze o perioadă de „formare selectivă” a cărei durată este stabilită de școala regională de poliție locală sau de Ayuntamiento.

69

Articolul 36 din Legea 2/2007, singura dispoziție din această lege care are ca obiect formarea agenților poliției locale, se limitează să prevadă că școala de securitate publică a Principatului Asturias „asigură formarea […], promovarea și specializarea” membrilor corpului poliției locale, fără a preciza în niciun mod caracteristicile formării în cauză.

70

Or, niciun element prezentat Curții nu permite să se considere că limita privind vârsta recrutării este corespunzătoare și necesară în raport cu obiectivul privind asigurarea formării agenților în cauză.

71

În ceea ce privește, în al doilea rând, obiectivul privind asigurarea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării, trebuie arătat de la bun început că, potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, vârsta de pensionare a agenților poliției locale este stabilită la 65 de ani. Deși instanța de trimitere se referă și la trecerea la o altă activitate la 58 de ani, este vorba despre o posibilitate oferită agenților poliției locale, la cererea acestora, care de altfel nu afectează vârsta de pensionare.

72

Rezultă că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește o vârstă maximă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale, nu poate fi considerată ca fiind necesară pentru a asigura agenților menționați o perioadă de încadrare rezonabilă înaintea pensionării în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78. Faptul că vârsta „normală” de pensionare prevăzută de regimul general de securitate socială este stabilită la 67 de ani nu are relevanță în această privință.

73

Prin urmare, diferența de tratament care rezultă dintr‑o dispoziție precum articolul 32 litera b) din Legea 2/2007 nu poate fi justificată în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78.

74

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește o vârstă maximă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale.

75

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește o vârstă maximă de 30 de ani pentru recrutarea agenților poliției locale.