19/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

264

---

41998A0716(02)

---

C 221/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

PROTOCOLUL

elaborat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitor la interpretarea de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene a Convenției privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE la prezentul protocol, state membre ale Uniunii Europene,

FĂCÂND TRIMITERE la Actul Consiliului din 28 mai 1998 privind elaborarea, în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, a Protocolului referitor la interpretarea de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene a Convenției privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială,

FĂCÂND TRIMITERE la articolul 45 din Convenția privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială, care prevede competența Curții de Justiție a Comunităților Europene de a pronunța hotărâri de interpretare a acestei convenții și a prezentului protocol,

DORIND să reglementeze condițiile în care Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă să pronunțe hotărâri de interpretare a acestei convenții și a prezentului protocol,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

În conformitate cu articolul 45 din Convenția privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială, în continuare denumită „convenția”, Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă, în condițiile stabilite de prezentul protocol, să pronunțe hotărâri de interpretare a acestei convenții și a prezentului protocol.

Articolul 2

(1)   La data notificării prevăzută la articolul 9 alineatul (2), fiecare stat membru menționează care sunt instanțele judecătorești care au competența să ceară Curții de Justiție să hotărască cu titlu preliminar în privința unei probleme de interpretare.

(2)   Instanțele judecătorești cărora le poate fi acordată această competență sunt:

(a)	fie cele mai înalte instanțe judecătorești ale statelor membre enumerate în articolul 3;

(b)	fie cele mai înalte instanțe judecătorești ale statelor membre enumerate în articolul 3 și celelalte instanțe judecătorești ale statelor membre atunci când hotărăsc ca instanțe de apel.

Articolul 3

(1)   În sensul aplicării prezentului protocol, cele mai înalte instanțe judecătorești ale statelor membre sunt cele enumerate mai jos:

—	în Belgia: „Cour de cassation” sau „Hof van Cassatie” și „Conseil d'État” sau „Raad van State”;

—	în Danemarca: „Højesteret”;

—	în Germania: „Obersten Gerichtshöfe des Bundes”;

—	în Grecia: „Αvώτατo Ειδικό Δικαστήριo”, „Αρειoς Πάγoς”, „Συμβoύλιo Επικρατείας”, „Ελεγκτικό Συvέδριo”;

—	în Spania: „Tribunal Supremo”;

—	în Franța: „Cour de cassation” și „Conseil d'État”;

—	în Irlanda: „Supreme Court”;

—	în Italia: „Corte Suprema di Cassazione”;

—	în Luxemburg: „Cour Supérieure de justice”, funcționând drept Curte de Casație;

—	în Țările de Jos: „Hoge Raad”;

—	în Austria: „Oberste Gerichtshof”, „Verwaltungsgerichtshof” și „Verfassungsgerichtshof”;

—	în Portugalia: „Supremo Tribunal de Justiça”;

—	în Finlanda: „korkein oeikeus/högsta domstolen”, „korkein hallinto-oikeus/högsta förvaltningsdomstolen”;

—	în Suedia: „Högsta domstolen”;

—	în Regatul Unit: „Judicial Committee of the House of Lords”.

(2)   La cererea unui stat membru, lista celor mai înalte instanțe judecătorești ale statelor membre prevăzute la alineatul (1) poate să fie modificată printr-o decizie a Consiliului.

Articolul 4

(1)   În cazul în care se ridică o problemă de interpretare într-o cauză pendinte în fața uneia dintre cele mai înalte instanțe judecătorești indicate în articolul 3 alineatul (1), această instanță, dacă estimează că este necesară o hotărâre asupra acestui punct pentru a-și pronunța propria hotărâre, este obligată să ceară Curții de Justiție să hotărască în această problemă.

(2)   În cazul în care o asemenea problemă este ridicată în fața unei instanțe de apel, această instanță poate, în condițiile stabilite în alineatul (1), să ceară Curții de Justiție să hotărască.

Articolul 5

Consiliul, Comisia și orice stat membru au dreptul să înainteze Curții de Justiție memorii sau observații scrise în cauzele în care aceasta este sesizată în temeiul articolului 1.

Articolul 6

(1)   Autoritatea competentă a unui stat membru are dreptul să ceară Curții de Justiție să se pronunțe în privința unei probleme de interpretare dacă hotărârile instanțelor judecătorești din acest stat sunt în contradicție cu interpretarea dată, fie de Curtea de Justiție, fie de o hotărâre a unei instanțe judecătorești din alt stat membru menționată la articolul 2, dacă statul membru respectiv este parte la prezentul protocol. Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică decât hotărârilor judecătorești având autoritate de lucru judecat.

(2)   Interpretarea dată de Curtea de Justiție ca urmare a unei asemenea cereri nu are efect asupra hotărârilor judecătorești pentru care a fost cerută interpretarea respectivă.

(3)   Sunt competenți pentru a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere de interpretare în conformitate cu alineatul (1) procurorii generali de pe lângă curțile de casație ale statelor membre sau orice altă autoritate desemnată de un stat membru.

(4)   Grefierul Curții de Justiție notifică cererea statelor membre, Comisiei și Consiliului. Acestea pot, în termen de două luni de la notificare, să depună în fața Curții memorii sau observații scrise.

(5)   Procedura prevăzută de prezentul articol nu permite nici perceperea, nici rambursarea unor taxe și cheltuieli.

Articolul 7

Se aplică Protocolul privind statutul Curții de Justiție a Comunităților Europene și regulamentul de procedură a acesteia.

Articolul 8

Prezentul protocol nu face obiectul nici unei rezerve.

Articolul 9

(1)   Prezentul protocol este supus adoptării de către statele membre în conformitate cu normele constituționale ale acestora.

(2)   Statele membre notifică depozitarului îndeplinirea procedurilor cerute de dispozițiile lor constituționale pentru adoptarea prezentului protocol.

(3)   Prezentul protocol intră în vigoare la nouăzeci de zile de la notificarea, prevăzută în alineatul (2), de către al treilea stat, membru al Uniunii Europene cu ocazia adoptării de către Consiliu a actului de elaborare a prezentului protocol, care procedează la efectuarea acestei formalități. Totuși, intrarea sa în vigoare are loc cel mai devreme simultan cu aceea a convenției.

Articolul 10

(1)   Poate adera la prezentul protocol orice stat care devine membru al Uniunii Europene.

(2)   Instrumentele de aderare se depun la depozitar.

(3)   În momentul depunerii instrumentului său de aderare, statul în curs de aderare indică prin declarație:

(a)	condițiile de aplicare a articolului 2 în privința sa;

(b)	care dintre cele mai înalte instanțe judecătorești este competentă să ceară Curții de Justiție să hotărască cu titlu preliminar în privința unei probleme de interpretare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).

(4)   Înainte de data intrării în vigoare a prezentului protocol în privința statului membru în curs de aderare, Consiliul adoptă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) modificările care se aduc listei cu cele mai înalte instanțe judecătorești care figurează în articolul 3 alineatul (1).

(5)   Textul prezentului protocol, astfel cum a fost redactat de Consiliu, este autentic în limba sau limbile statului membru care aderă.

(6)   Prezentul protocol intră în vigoare pentru oricare stat membru în curs de aderare după nouăzeci de zile de la data de depunere a instrumentului său de aderare sau la data intrării în vigoare a prezentului protocol, dacă acesta nu a intrat încă în vigoare la expirarea perioadei menționate de nouăzeci de zile.

Articolul 11

(1)   Fără să aducă atingere articolului 3 alineatul (2) și articolului 10 alineatul (4), orice stat membru sau Comisia poate propune modificarea prezentului protocol. Orice propunere de modificare este prezentată depozitarului, care o comunică Consiliului.

(2)   Modificările se adoptă de Consiliu care recomandă adoptarea acestora de către statele membre în conformitate cu dispozițiile lor constituționale.

(3)   Modificările adoptate astfel intră în vigoare în conformitate cu dispozițiile articolului 9.

Articolul 12

(1)   Secretarul General al Consiliului este depozitarul prezentului protocol.

(2)   Depozitarul publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene notificările, instrumentele sau comunicările referitoare la prezentul protocol.

---