EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32010D0049

Decizia Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a primelor regiuni pentru începerea activității Sistemului de informații privind vizele (VIS) [notificată cu numărul C(2009) 8542]

OJ L 23, 27.1.2010, p. 62–64 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 19 Volume 016 P. 204 - 206

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2010/49(1)/oj

27.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/62


DECIZIA COMISIEI

din 30 noiembrie 2009

de stabilire a primelor regiuni pentru începerea activității Sistemului de informații privind vizele (VIS)

[notificată cu numărul C(2009) 8542]

(Numai textele în limbile bulgară, cehă, estoniană, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză sunt autentice)

(2010/49/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (1), în special articolul 48 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 prevede punerea în aplicare treptată a operațiunilor VIS. Prin urmare, este necesar să se stabilească primele regiuni în care datele care urmează a fi prelucrate în VIS, inclusiv fotografii și date dactiloscopice, vor fi culese și transmise către VIS în cazul tuturor cererilor de viză din regiunea respectivă, pe durata primelor faze de punere în aplicare treptată.

(2)

Articolul 48 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 prevede stabilirea acestor regiuni pe baza următoarelor criterii: riscul imigrației ilegale, amenințările la adresa siguranței interne a statelor membre și fezabilitatea culegerii datelor biometrie din toate zonele din regiune.

(3)

Comisia a evaluat diferite regiuni, astfel cum au fost definite în 2005 de către experții statelor membre, în scopul punerii în aplicare treptate a VIS și luând în considerare, în special în cazul primului criteriu, elemente precum ratele medii de refuz al vizei și de refuz al intrării pentru fiecare dintre regiunile respective și, în cazul celui de al treilea criteriu, faptul că prezența sau reprezentarea consulară ar trebui să fie sporite în anumite regiuni pentru ca VIS să fie pus în aplicare în mod eficient.

(4)

Conform acestei evaluări, Africa de Nord ar trebui să fie prima regiune în care să înceapă culegerea și transmiterea datelor privind vizele către VIS în cazul tuturor cererilor de viză.

(5)

A doua regiune în care ar trebui să înceapă culegerea și transmiterea datelor privind vizele către VIS în cazul tuturor cererilor de viză ar trebui să fie Orientul Apropiat, cu excepția teritoriului palestinian ocupat, din cauza dificultăților tehnice importante care ar putea fi întâmpinate în echiparea posturilor sau oficiilor consulare respective. Într-o etapă ulterioară, ar trebui să se adopte o decizie cu privire la începerea activității VIS în acest teritoriu.

(6)

Regiunea Golfului ar trebui să fie cea de-a treia regiune în care să înceapă culegerea și transmiterea datelor privind vizele către VIS în cazul tuturor cererilor de viză.

(7)

În scopul evitării unei discontinuități în combaterea imigrației ilegale și în protecția siguranței interne, punctele de trecere a frontierelor Schengen ar trebui desemnate ca o regiune separată de lansare a sistemului pentru prelucrarea cererilor de viză depuse la frontierele externe. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a începe culegerea și transmiterea de date către VIS la punctele de trecere a frontierelor externe cât mai curând posibil, pentru a se evita ca lansarea sistemului în aceste regiuni să fie eludată de către resortisanții țărilor terțe din regiunile respective, prin depunerea cererilor lor la frontierele externe.

(8)

Data de începere a operațiunilor în fiecare dintre aceste regiuni urmează să fie stabilită de Comisie în temeiul articolului 48 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

(9)

Pentru stabilirea altor regiuni, deciziile corespunzătoare ar trebui să fie luate într-un etapă ulterioară pe baza unei evaluări suplimentare și actualizate a acestora, în conformitate cu criteriile relevante și experiența dobândită datorită punerii în aplicare în primele regiuni definite de prezenta decizie.

(10)

În conformitate cu articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 767/2008 se bazează pe acquis-ul Schengen, în temeiul dispozițiilor titlului IV partea a treia din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca a notificat, prin scrisoarea din 13 octombrie 2008, transpunerea acquis-ului respectiv în dreptul său intern, în conformitate cu articolul 5 din protocol. Prin urmare, aceasta este obligată, în temeiul legislației internaționale, să pună în aplicare prezenta decizie.

(11)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (2). Prin urmare, Regatul Unit nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia. În consecință, prezenta decizie nu se adresează Regatului Unit.

(12)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3). Prin urmare, Irlanda nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia. În consecință, prezenta decizie nu se adresează Irlandei.

(13)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite dispoziții de aplicare a acordului respectiv (5).

(14)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2008/146/CE (7) și 2008/149/JAI (8) ale Consiliului.

(15)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2008/261/CE (9) și 2008/262/CE (10) ale Consiliului.

(16)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(17)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(18)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (11),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Regiunile în care încep culegerea și transmiterea datelor către Sistemul de informații privind vizele (VIS), în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, sunt următoarele:

Prima regiune:

Algeria;

Egipt;

Libia;

Mauritania;

Maroc;

Tunisia.

A doua regiune:

Israel;

Iordania;

Liban;

Siria.

A treia regiune:

Afghanistan;

Bahrain;

Iran;

Irak;

Kuweit;

Oman;

Qatar;

Arabia Saudită;

Emiratele Arabe Unite;

Yemen.

Articolul 2

Punctele de trecere a frontierelor externe, astfel cum au fost definite de Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (12), formează o regiune separată. În cazul cererilor de viză depuse la frontierele externe, culegerea și transmiterea datelor către VIS încep în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat de Luxemburg, Republicii Ungaria, Republicii Malta, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda și Regatului Suediei.

Adoptată la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreședinte


(1)  JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

(2)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(3)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(4)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(5)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(6)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(7)  JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

(8)  JO L 53, 27.2.2008, p. 50.

(9)  JO L 83, 26.3.2008, p. 3.

(10)  JO L 83, 26.3.2008, p. 5.

(11)  JO L 381, 28.12.2006, p. 4.

(12)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.


Top