EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32002R1253

Regulamentul (CE) nr. 1253/2002 al Comisiei din 11 iulie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituire la exportul de produse agricole

OJ L 183, 12.7.2002, p. 12–21 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Estonian: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Latvian: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Lithuanian: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Hungarian Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Maltese: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Polish: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Slovak: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Slovene: Chapter 03 Volume 036 P. 189 - 198
Special edition in Bulgarian: Chapter 03 Volume 042 P. 179 - 188
Special edition in Romanian: Chapter 03 Volume 042 P. 179 - 188

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 05/08/2009

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2002/1253/oj

03/Volumul 42

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

179


32002R1253


L 183/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1253/2002 AL COMISIEI

din 11 iulie 2002

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de restituire la exportul de produse agricole

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1666/2000 (2), în special articolele 13 și 21, precum și dispozițiile corespunzătoare din alte regulamente privind organizarea comună a piețelor pentru produsele agricole,

întrucât:

(1)

În prezent, condițiile de autorizare și control al societăților specializate pe plan internațional în domeniul controlului și supravegherii (denumite în continuare „societăți de supraveghere”) de către statele membre sunt definite într-un document de lucru al Comisiei care nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. În raportul său special nr. 7/2001 privind restituirile la export (3), Curtea de Conturi a consemnat anumite deficiențe în probarea sistemului de sosire la destinație aplicabil restituirilor diferențiate la export pentru produsele agricole, sistem în care societățile de supraveghere joacă un rol esențial. Pe baza recomandărilor din raportul special, trebuie să se facă în așa fel încât condițiile de autorizare și control al societăților de supraveghere să devină obligatorii din punct de vedere juridic prin includerea lor în Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la exportul de produse agricole (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2299/2001 (5). Aceste condiții privesc procedurile de acordare, suspendare și retragere a autorizației, tipurile și modelele de certificate care trebuie eliberate de către societățile de supraveghere, precum și cerințele care trebuie îndeplinite pentru certificare.

(2)

Pe de altă parte, este necesar să se prevadă un regim de sancțiuni eficient, în cazul în care societățile de supraveghere eliberează probe ilicite de sosire la destinație, care urmează a fi aplicat de către statele membre.

(3)

în prezent, nu există norme comune pentru eliberarea certificatelor de descărcare de către serviciile oficiale ale statelor membre stabilite în țări terțe. Prin urmare, trebuie stabilite condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească aceste servicii la eliberarea dovezilor secundare de sosire la destinație.

(4)

În scopul reducerii cheltuielilor administrative pe care le implică prezentarea dovezilor de sosire la destinație, trebuie mărite sumele reprezentând restituirile la export pentru care nu se solicită dovezi de import.

(5)

Cheltuielile pe care le implică, pentru autoritățile competente, gestionarea sumelor mici reprezentând restituirile sunt considerabile. Prin urmare, este util să se stabilească, pentru a simplifica procedura, un prag de o sută de euro sub care serviciile competente ale statelor membre ar putea refuza să plătească aceste restituiri.

(6)

În același timp, articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 trebuie modificat în funcție de articolul 912c alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (6), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 444/2002 (7).

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 800/1999 trebuie modificat în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul tuturor comitetelor de gestionare interesate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 800/1999 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 9 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

În locul condițiilor prevăzute la litera (b), statul membru de destinație a exemplarului de control T5 sau statul membru care utilizează un document național cu titlu de dovadă poate să prevadă că exemplarul de control T5 sau documentul național care dovedește că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității se consideră vizat numai la prezentarea unui document de transport care indică o destinație finală în afara teritoriului vamal al Comunității.

În acest caz, autoritatea competentă a statului membru de destinație a exemplarului de control T5 sau a statului membru care utilizează un document național cu titlu de dovadă adaugă una dintre următoarele mențiuni în căsuța «controlul utilizării și/sau al destinației» din rubrica «Observații» a exemplarului de control T5 sau din rubrica corespunzătoare a documentului național:

Documento de transporte con destino fuera de la CE presentado,

Transportdokument med destination uden for EF forelagt,

Beförderungspapier mit Bestimmung außerhalb der EG wurde vorgelegt,

Υποβαλλόμενο έγγραφο μεταφοράς με προορισμό εκτός ΕΚ,

Transport document indicating a destination outside the customs territory of the Community has been presented,

Document de transport avec destination hors CE présenté,

Documento di trasporto con destinazione fuori CE presentato,

Vervoerdocument voor bestemming buiten EG voorgelegd,

Documento de transporte com destino fora da CE apresentado,

Kuljetusasiakirja, jossa ilmoitetaan yhteisön tullialueen ulkopuolinen määräpaikka, on esitetty,

Transportdokument med slutlig destination, utanför gemenskapens tullområde har lagts fram.

Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul unor controale corespunzătoare prin sondaj efectuate de agenția de plată.”

2.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

un certificat de descărcare și de import întocmit de o societate autorizată specializată pe plan internațional în domeniul controlului și supravegherii (denumită în continuare «societate de supraveghere»), în conformitate cu normele prevăzute la anexa VI capitolul III, pe baza modelului prevăzut la anexa VII. Data și numărul documentului vamal de import trebuie să se menționeze pe certificatul respectiv.”;

(b)

la alineatul (2), teza introductivă, precum și literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următoarele texte:

„În cazul în care exportatorul nu poate obține documentul ales în conformitate cu litera (a) sau cu litera (b) de la alineatul (1), chiar dacă a luat măsurile corespunzătoare, sau dacă autenticitatea sau, în general, fiabilitatea documentului furnizat este pusă la îndoială, se poate prezenta o dovadă a îndeplinirii formalităților vamale la import pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele documente:”;

„(b)

un certificat de descărcare eliberat de un serviciu oficial al unuia dintre statele membre, întocmit sau valabil în țara de destinație, cu respectarea condițiilor stabilite și în conformitate cu modelul prevăzut de anexa VIII, care să ateste, printre altele, că produsul a părăsit locul descărcării sau cel puțin că, din câte se cunoaște, produsul nu a făcut obiectul unei încărcări ulterioare în vederea reexportării;

(c)

un certificat de descărcare eliberat de o societate de supraveghere autorizată, în conformitate cu normele prevăzute de anexa VI capitolul III, pe baza modelului prevăzut de anexa IX, care să ateste, printre altele, că produsul a părăsit locul descărcării sau cel puțin că, din câte se cunoaște, produsul nu a făcut obiectul unei încărcări ulterioare în vederea reexportării;”;

(c)

Alineatul (5) se elimină.

3.

Se inserează următoarele articole 16a-16f:

„Articolul 16a

(1)   O societate de supraveghere care dorește să elibereze certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c) trebuie să fie autorizată de autoritatea competentă a statului membru în care își are sediul.

(2)   Societatea de supraveghere trebuie să fie autorizată la cerere pe o perioadă de trei ani, iar autorizația poate fi reînnoită dacă societatea îndeplinește condițiile prevăzute de anexa VI capitolul I. Autorizația este valabilă în toate statele membre.

(3)   Aceasta trebuie să precizeze dacă autorizația de a elibera certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c) este valabilă în întreaga lume sau se limitează la un anumit număr de țări terțe.

Articolul 16b

(1)   Societatea de supraveghere trebuie să acționeze cu respectarea normelor prevăzute de anexa VI capitolul II punctul 1.

Dacă una sau mai multe dintre condițiile prevăzute de normele menționate mai sus nu sunt respectate, statul membru care a autorizat societatea de supraveghere suspendă autorizația pe perioada necesară pentru remedierea situației.

(2)   Statul membru care a autorizat societatea de supraveghere va controla prestațiile și comportamentul acesteia în conformitate cu condițiile prevăzute de anexa VI capitolul II punctul 2.

Articolul 16c

Statele membre care au autorizat societăți de supraveghere prevăd un sistem eficient de sancțiuni pentru cazurile în care o societate de supraveghere autorizată a eliberat certificate false.

Articolul 16d

(1)   Statul membru care a autorizat o societate de supraveghere retrage imediat autorizația acesteia:

dacă societatea de supraveghere nu mai îndeplinește condițiile de autorizare prevăzute de anexa VI capitolul I sau

dacă societatea de supraveghere a eliberat sistematic certificate false în mod repetat. În acest caz, sancțiunea prevăzută la articolul 16c nu se aplică.

(2)   Retragerea autorizației va fi totală sau limitată la anumite părți sau activități ale societății de supraveghere, în funcție de natura neregulilor constatate.

(3)   În cazul în care un stat membru retrage autorizația unei societăți de supraveghere care aparține unui grup de societăți, statele membre în care se găsesc societățile de supraveghere autorizate aparținând aceluiași grup suspendă autorizațiile acestor societăți pe o perioadă de până la trei luni în vederea efectuării investigațiilor necesare pentru a verifica dacă aceste societăți de supraveghere prezintă, de asemenea, neregulile constatate la societatea de supraveghere a cărei autorizație a fost retrasă.

În aplicarea paragrafului precedent, un grup de societăți cuprinde toate societățile al căror capital este deținut, direct sau indirect, în proporție de peste 50 %, de o singură societate-mamă, precum și societatea-mamă însăși.

Articolul 16e

(1)   Autorizarea societăților de supraveghere se notifică de către statele membre Comisiei.

(2)   Statul membru care a retras sau suspendat o autorizație informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta, indicând neregulile pentru care autorizația a fost retrasă sau suspendată

Notificarea statelor membre se transmite serviciilor centrale ale statelor membre a căror listă figurează în anexa X.

(3)   Comisia publică periodic, spre informare, o listă actualizată a societăților de supraveghere autorizate de statele membre.

Articolul 16f

(1)   Certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), eliberate după data retragerii sau suspendării autorizației, nu sunt valabile.

(2)   Statele membre refuză să accepte certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), în cazul în care constată nereguli sau lipsuri în aceste certificate. În cazul în care certificatele au fost eliberate de o societate de supraveghere autorizată de către un alt stat membru, statul membru care constată neregulile informează statul membru care a acordat autorizația cu privire la acestea.”

4.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Statele membre pot excepta exportatorii de la prezentarea dovezii – alta decât documentul de transport – necesare în conformitate cu articolul 16 în cazul unei declarații de export care dă dreptul la o restituire a cărei parte diferențiată este mai mică sau egală cu:

(a)

2 400 euro, în cazul în care țara terță sau teritoriul de destinație figurează pe lista din anexa IV;

(b)

12 000 euro, în cazul în care țara terță sau teritoriul de destinație nu figurează pe lista din anexa IV.

În cazul în care exportatorul divide în mod artificial operațiunea de export cu scopul de a se sustrage obligației de a prezenta dovada sosirii la destinație, acesta pierde dreptul la restituirea la export și trebuie să ramburseze restituirea, cu excepția cazului în care exportatorul prezintă dovada prevăzută la articolul 16 pentru produsele respective.”

5.

La articolul 49, alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9)   Statele membre pot decide să nu acorde restituiri, în cazul în care suma acestora este mai mică sau egală cu 100 euro pentru o declarație de export.”

6.

Se adaugă anexele VI-X din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2003, sub rezerva următoarelor derogări:

(a)

articolul 1 punctul 1 se aplică de la intrarea în vigoare a prezentului regulament;

(b)

articolul 1 punctele 4 și 5 se aplică declarațiilor de export acceptate după intrarea în vigoare a prezentului regulament;

(c)

în ceea ce privește societățile de supraveghere care au obținut o autorizație de cel mult trei ani înainte de 1 ianuarie 2003, dispozițiile articolului 16a și anexa VI capitolul I li se aplică pentru prima dată în momentul reînnoirii autorizației.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iulie 2002.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 181, 1.7.1992, p. 21.

(2)  JO L 193, 29.7.2000, p. 1.

(3)  JO C 314, 8.11.2001, p. 1.

(4)  JO L 102, 17.4.1999, p. 11.

(5)  JO L 308, 27.11.2001, p. 19.

(6)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(7)  JO L 68, 12.3.2002, p. 11.


ANEXĂ

ANEXA VI

Condițiile referitoare la autorizarea și controlul societăților de supraveghere de către statele membre

Capitolul I

Condițiile de autorizare

(a)

Societatea de supraveghere trebuie să aibă capacitate juridică și să figureze în registrul societăților din statul membru responsabil.

(b)

Statutul societății de supraveghere trebuie să prevadă că unul dintre obiectele sale de activitate este controlul și supravegherea produselor agricole pe plan internațional.

(c)

Societatea de supraveghere trebuie să aibă anvergură internațională pentru a putea efectua certificări la scară mondială, fie prin prezența într-un anumit număr de țări terțe prin filialele sale, fie întrucât inspectorii săi, angajați la cel mai apropiat birou regional sau la biroul național din Comunitate, asistă direct la operațiunile de descărcare, fie pentru că aceste activități sunt asigurate de către agenți locali supuși unui control corespunzător de către societatea de supraveghere.

Societatea de supraveghere trebuie să dețină mai mult de jumătate din capitalul filialelor menționate în paragraful precedent. Cu toate acestea, dacă legislația națională a țărilor terțe respective limitează participarea străină la capital la cel mult 50 %, controlul real al filialei este suficient în sensul paragrafului precedent. Acest control este asigurat cu mijloacele corespunzătoare, cum sunt existența unui contract de administrare, componența consiliului de administrație și a consiliului director sau alte elemente asemănătoare.

(d)

Societatea de supraveghere trebuie să fi prezentat dovada unei experiențe în domeniul controlului și supravegherii în ceea ce privește produsele agricole și alimentare. Această experiență trebuie dovedită prin prezentarea unor elemente de probă în legătură cu inspecțiile efectuate în ultimii trei ani sau aflate în curs. Aceste referințe trebuie să conțină informații privind tipul de verificare efectuată (natura, cantitatea de produs, locul inspecției etc.), precum și numele și adresele organismelor sau serviciilor care pot să ofere informații despre solicitant.

(e)

Societatea de supraveghere trebuie să îndeplinească condițiile definite în standardul EN 45011 punctele 4.1.1, 4.1.2, 4.1.4, 4.2 literele (a)-(p), 4.4, 4.5, 4.7, 4.8.1 literele (b)-(f), 4.8.2, 4.9.1, 4.10, 5, 7 și 9.4.

(f)

Situația financiară (capitalul, cifra de afaceri etc.) a societății de supraveghere trebuie să fie solidă. Trebuie prezentate probe ale situației sale financiare solide, precum și conturile anuale pentru ultimii trei ani, inclusiv bilanțul, contul de profit și pierderi și, dacă legislația o cere, raportul de audit, precum și raportul administratorilor.

(g)

Organizarea administrativă a societății de supraveghere trebuie să conțină o «unitate de audit intern», care are rolul de a ajuta autoritățile naționale în activitățile de control și de inspecție pe care acestea le întreprind în cadrul societăților de supraveghere autorizate.

Capitolul II

1.   Angajamentele societăților de supraveghere în ceea ce privește prestațiile lor

Societățile de supraveghere autorizate trebuie să-și asume în orice moment responsabilitatea și competența profesională atunci când eliberează certificatele de sosire la destinație.

Societățile de supraveghere autorizate trebuie să se conformeze, în desfășurarea activității lor, următoarelor criterii:

(a)

trebuie să efectueze toate controalele posibile pentru a determina identitatea și greutatea produselor menționate în certificate;

(b)

administrația societății de supraveghere trebuie să supravegheze în mod corespunzător controalele efectuate de către personalul societății în țările terțe de destinație;

(c)

societățile de supraveghere trebuie să întocmească, pentru fiecare certificat eliberat, un dosar în care sunt înregistrate dovezile activității de supraveghere efectuate în sprijinul concluziilor enunțate în certificat (controale cantitative și verificări documentare efectuate etc.). Dosarele privind certificatele eliberate trebuie păstrate timp de cinci ani.

(d)

Societățile de supraveghere autorizate trebuie să controleze operațiunile de descărcare prin personalul lor propriu, calificat corespunzător, sau prin agenți locali stabiliți în țara de destinație sau care își desfășoară aici activitățile, sau să trimită personalul lor propriu de la birourile locale sau de la un birou național din Comunitate. Intervenția agenților locali trebuie supravegheată regulat de către angajați permanenți ai societății de supraveghere calificați corespunzător.

2.   Controlul prestațiilor societăților de supraveghere

2.1.   Statele membre au sarcina de a controla corectitudinea și legitimitatea funcțiilor de certificare asumate de societățile de supraveghere.

Înaintea perioadei de reînnoire a autorizației de trei ani, autoritățile naționale întreprind o vizită de inspecție la sediul social al societății de supraveghere.

De fiecare dată când există motive întemeiate de a pune la îndoială calitatea și exactitatea certificatelor întocmite de o anumită societate de supraveghere, autoritatea competentă întreprinde o inspecție la sediul social al societății pentru a verifica dacă normele enunțate în prezenta anexă se aplică în mod corect.

Statele membre acordă o atenție deosebită, în timpul inspecției la societatea de supraveghere, metodelor de lucru și procedurilor operaționale utilizate de societate în exercițiul funcțiilor sale și examinează, în mod aleatoriu, dosarele privind certificatele prezentate de agenția de plată în cadrul procedurii de plată a restituirilor.

Statele membre pot recurge la auditori externi independenți pentru a întreprinde controale la societatea de supraveghere în cadrul procedurii prevăzute de prezenta anexă.

Statele membre pot adopta orice altă măsură considerată necesară pentru a asigura un control adecvat al societăților de supraveghere.

2.2.   La verificarea cererilor de restituire la export, susținute de certificatele societăților de supraveghere, autoritățile statelor membre acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte ale certificării:

(a)

ele solicită ca activitatea desfășurată să fie descrisă în certificate și se asigură că inspecția descrisă este suficientă pentru a sprijini concluziile enunțate în certificat;

(b)

ele efectuează investigații cu privire la toate aspectele incoerente conținute în certificatele prezentate;

(c)

ele solicită ca certificatele să fie eliberate într-un termen rezonabil, după caz.

Capitolul III

1.   Certificatele eliberate de către societățile de supraveghere autorizate cuprind nu numai informațiile relevante necesare pentru a identifica mărfurile și lotul în cauză, precum și informațiile privind mijloacele de transport, datele de sosire la destinație și de descărcare, ci, de asemenea, o descriere a controalelor efectuate și a metodelor aplicate pentru a verifica identitatea și greutatea produselor certificate.

Controalele și verificările efectuate de către societățile de supraveghere trebuie să aibă loc în momentul descărcării și se pot desfășura în timpul sau după încheierea formalităților vamale de import. Cu toate acestea, în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, controalele și verificările anterioare eliberării certificatului pot avea loc în termen de șase luni de la data la care au fost descărcate mărfurile, iar certificatul trebuie să descrie demersurile întreprinse pentru verificarea faptelor.

2.   În ceea ce privește certificatele de descărcare și de import [articolul 16 alineatul (1) litera (b)], certificatul menționează, de asemenea, verificarea faptului că mărfurile au fost supuse controlului vamal în vederea importului definitiv. Această verificare are ca scop stabilirea legăturii incontestabile între documentul vamal de import relevant sau procedura de control vamal și operațiunea respectivă.

3.   Societățile de supraveghere autorizate sunt independente de părțile implicate în tranzacția examinată. În special, nici societatea de supraveghere care întreprinde controale pentru o anumită tranzacție, nici o altă filială aparținând aceluiași grup nu pot lua parte la operațiune în calitate de exportator, agent vamal, întreprindere de transport, consignatar, depozitar sau în orice altă calitate care ar putea crea un conflict de interese.

ANEXA VII

Image

ANEXA VIII

Condițiile care trebuie respectate de către serviciile oficiale ale statelor membre stabilite în țări terțe în aplicarea articolului 16 alineatul (2) litera (b)

1.

Serviciul oficial decide eliberarea certificatului de descărcare pe baza unuia sau mai multor documente enumerate în continuare:

documentele vamale de import, inclusiv actele tipărite la imprimantă, în cazul în care sunt autorizate astfel;

documentele porturilor naționale și alte documente eliberate de către un serviciu oficial;

declarația căpitanului sau a societății de transport;

alte certificate de recepție furnizate de importator.

2.

Serviciile oficiale ale statelor membre au emis certificate de descărcare formulate în felul următor:

 

Prin prezenta se certifică faptul că … (descrierea mărfurilor, cantitatea și identificarea ambalajului) au fost descărcate în … (locul descărcării/numele orașului) la … (data descărcării).

 

De asemenea, se certifică faptul că produsul a părăsit locul descărcării sau cel puțin că, din câte se cunoaște, produsul nu a făcut obiectul unei încărcări ulterioare în vederea reexportării.

 

Certificatul se eliberează pe baza următoarelor documente:

 

(lista documentelor prezentate pe baza cărora serviciul a emis certificatul)

 

Data și locul semnării, semnătura și ștampila serviciului oficial.

3.

Serviciul oficial care eliberează certificatele de descărcare ține un registru și dosare privind toate certificatele eliberate, cu menționarea documentelor justificative pe baza cărora au fost emise certificatele.

ANEXA IX

Image

ANEXA X

Lista serviciilor centrale ale statelor membre, prevăzută la articolul 16d

Statul membru

Serviciul central

Belgia

Bureau d'Intervention et de Restitution Belge (BIRB)

Belgisch Interventie- en Restitutiebureau (BIRB)

Franța

Commission interministérielle d'agrément (CIA) des sociétés de contrôle et de surveillance — Direction générale des douanes et droits indirects (DGDDI)

Luxemburg

Ministère de l'Agriculture, de la Viticulture et du Développement rural

Grecia

Ministère de l'Agriculture — OPEKEPE

Spania

Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentación — Fondo Español de Garantía Agraria (FEGA)

Portugalia

Ministério da Agricultura, do Desenvolvimento Rural e das Pescas

Italia

Agenzia delle Dogane — Servizio Autonomo Interventi Settore Agricolo (SAISA)

Danemarca

Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri — Direktoratet for FødevareErhverv

Irlanda

Department of Agriculture and Food

Regatul Unit

Rural Payments Agency (RPA)

Germania

Bundesministerium der Finanzen — Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Țările de Jos

Ministerie van Landbouw, Natuurbeheer en Visserij

Austria

Bundesministerium für Finanzen

Finlanda

Ministry of Agriculture and Forestry

Suedia

Swedish Board of Agriculture


Top