15/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

241

L 310/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind condițiile de sănătate referitoare la schimburile intracomunitare de carne proaspătă (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (3), conține o definiție a cărnii, elaborată în scopul igienei și protecției sănătății publice. Această definiție acoperă toate părțile animale care pot fi folosite în consumul uman. Cu toate acestea, aceasta nu corespunde percepției consumatorului asupra cărnii și nu informează consumatorul asupra adevăratei naturi a produsului căruia i se atribuie termenul „carne”.

(2)

Mai multe state membre au adoptat o definiție a termenului „carne” pentru etichetarea produselor care conțin carne. Cu toate acestea, diversitatea abordărilor naționale a condus la dificultăți care afectează negativ funcționarea pieței interne și determină necesitatea elaborării unei definiții armonizate.

(3)

Anexa I la Directiva 2000/13/CE definește anumite categorii de ingrediente pentru care denumirea categoriei se poate substitui denumirii ingredientului avut în vedere pentru a fi inclus în lista ingredientelor.

(4)

Categoria „carne” nu se definește în anexa menționată, ceea ce creează dificultăți în aplicarea Directivei 2000/13/CE, în special în privința indicării listei de ingrediente și a declarației cantitative a ingredientelor. Prin urmare, este necesară o definiție armonizată care să corespundă denumirii categoriei „carne de” pentru aplicarea Directivei 2000/13/CE.

(5)

Având în vedere dreptul consumatorilor de a fi bine și clar informați astfel încât să își poată alege alimentele și să aprecieze diferențele între prețurile de vânzare, menționarea speciei sau a speciilor folosite trebuie să însoțească denumirea categoriei.

(6)

Definiția se aplică exclusiv etichetării produselor care conțin carne ca ingredient. Aceasta nu se aplică, prin urmare, etichetării cărnii secționate sau a părților anatomice care sunt comercializate ca atare.

(7)

Carnea separată mecanic diferă într-un grad foarte mare de „carnea” percepută de consumatori. Prin urmare, aceasta trebuie exclusă din domeniul de aplicare a definiției.

(8)

În consecință, aceasta trebuie denumită prin denumirea specifică de „carne separată mecanic” și prin denumirea speciei, în conformitate cu regula prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Directiva 200/13/CE. Această normă de etichetare se aplică produselor cuprinse în definiția comunitară pentru „carne separată mecanic”.

(9)

Celelalte părți animale care pot fi folosite pentru consumul uman, dar care nu sunt conținute în definiția termenului „carne” realizată în scopul etichetării, trebuie să fie și ele desemnate prin denumirea specifică în conformitate cu același principiu.

(10)

În vederea determinării conținutului de „carne” din produse într-o manieră uniformă, trebuie stabilite limite maxime pentru conținutul de grăsimi și țesut conjunctiv din produse care pot primi denumirea categoriei „carne de”. Aceste limite nu aduc atingere dispozițiilor speciale care reglementează carnea tocată și preparatele pe bază de carne tocată prevăzute în Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (4).

(11)

Dacă aceste limite maxime sunt depășite, dar toate celelalte criterii pentru definirea „cărnii” sunt respectate, conținutul de „carne de” trebuie să fie modificat în minus, în mod corespunzător, iar lista ingredientelor trebuie să menționeze, pe lângă termenul „carne de”, prezența grăsimilor și/sau a țesutului conjunctiv.

(12)

Este, de asemenea, necesară stabilirea unei metode armonizate pentru determinarea conținutului de țesut conjunctiv.

(13)

Directiva 2000/13/CE trebuie modificată în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,