05/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

212

L 209/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolului 8a din tratat, piața internă reprezintă un spațiu fără frontiere interne și întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 litera (c) din tratat, unul dintre obiectivele Comunității îl constituie eliminarea obstacolelor care stau în calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor între statele membre; întrucât, pentru resortisanții statelor membre, aceasta presupune în special posibilitatea exercitării unei profesii, cu statut de independent sau de salariat, într-un stat membru, altul decât acela în care aceștia și-au dobândit calificările profesionale;

(2)

întrucât, în cazul profesiilor pentru exercitarea cărora Comunitatea nu a stabilit nivelul minim de calificare necesară, statele membre își rezervă dreptul de a stabili acest nivel astfel încât să garanteze calitatea serviciilor oferite pe propriul teritoriu; întrucât, cu toate acestea, statele membre nu pot, fără a încălca obligațiile stabilite la articolele 5, 48, 52 și 59 din tratat, să oblige un resortisant al unui stat membru să obțină acele calificări pe care ele le stabilesc doar prin raportare la cele eliberate în cadrul propriului sistem național de formare, dacă persoana respectivă a obținut deja, integral sau parțial, calificările respective în alt stat membru; întrucât, în consecință, fiecare stat membru gazdă în care o profesie este reglementată trebuie să ia în considerație calificările obținute în alt stat membru și să stabilească dacă acestea corespund acelora pe care le solicită;

(3)

întrucât Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor din învățământul superior, acordate pentru o perioadă de formare profesională de cel puțin trei ani (4), facilitează respectarea acestor obligații; întrucât directiva se limitează la învățământul superior;

(4)

întrucât, pentru a facilita exercitarea tuturor activităților profesionale care sunt condiționate într-un stat membru gazdă de efectuarea unui anumit nivel de formare, este necesară introducerea unui al doilea sistem general care să îl completeze pe primul;

(5)

întrucât sistemul general complementar trebuie să aibă la bază aceleași principii și să cuprindă, mutatis mutandis, aceleași reguli ca sistemul general inițial;

(6)

întrucât prezenta directivă nu se aplică profesiilor reglementate de directive speciale, care introduc în principal recunoașterea reciprocă a ciclurilor de formare efectuate și încheiate înainte de începerea carierei profesionale;

(7)

întrucât prezenta directivă nu se aplică, de asemenea, nici activităților care constituie obiectul unor directive speciale care își propun, în primul rând, să introducă o recunoaștere a aptitudinilor tehnice care au la bază experiența dobândită în alt stat membru; întrucât unele directive se aplică doar în cazul desfășurării unor activități independente; întrucât, pentru a garanta că exercitarea acestor activități în calitate de salariat nu intră sub incidența prezentei directive, supunând astfel exercitarea aceleiași activități unor regimuri juridice de recunoaștere diferite, după cum aceasta este exercitată în calitate de lucrător salariat sau de lucrător independent, directivele respective trebuie să se aplice persoanelor care desfășoară activitățile respective în calitate de salariați;

(8)

întrucât sistemul general complementar nu aduce atingere aplicării dispozițiilor articolului 48 alineatul 4 și articolului 55 din tratat;

(9)

întrucât acest sistem complementar trebuie să corespundă nivelurilor de formare care nu au fost avute în vedere de sistemul general inițial, și anume cel care corespunde altor cicluri de studii postliceale și altor tipuri echivalente de formare, precum și cel care corespunde învățământului gimnazial sau liceal de lungă sau scurtă durată, completat eventual de o formare sau practică profesională;

(10)

întrucât, dacă în majoritatea statelor membre gazdă, exercitarea unei profesii reglementate este condiționată fie de o pregătire de foarte scurtă durată, fie de deținerea anumitor calități personale sau mai degrabă de cunoștințe generale, mecanismele normale de recunoaștere ale prezentei directive riscă să fie deosebit de complexe; întrucât, în aceste cazuri, este necesar să fie prevăzute mecanisme simplificate;

(11)

întrucât ar trebui să se aibă în vedere, în egală măsură, specificul sistemului de formare profesională din Regatul Unit, care stabilește prin „National Framework of Vocational Qualifications” norme referitoare la nivelurile de prestație pentru toate activitățile profesionale;

(12)

întrucât în anumite state membre există relativ puține profesii reglementate; întrucât, totuși, profesiile care nu sunt reglementate pot să facă obiectul unei pregătiri orientate în mod specific către exercitarea profesiei și a cărei structură și nivel sunt aprobate sau controlate de către autoritățile competente ale statului membru respectiv; întrucât aceasta oferă garanții echivalente celor oferite în cazul unei profesii reglementate;

(13)

întrucât trebuie să li se permită autorităților competente ale statului membru gazdă să stabilească, în conformitate cu dispozițiile în vigoare ale dreptului comunitar, modalitățile de aplicare necesare pentru punerea în aplicare a stagiului de adaptare și a testului de aptitudini;

(14)

întrucât sistemul general complementar acoperă două niveluri de educație și formare și întrucât sistemul general inițial acoperă un al treilea nivel, sistemul general complementar trebuie să prevadă și situația în care o persoană care posedă un anumit nivel de educație și formare poate să exercite, în alt stat membru, o profesie ale cărei calificări sunt reglementate la un alt nivel;

(15)

întrucât, pentru exercitarea anumitor profesii, unele state membre solicită deținerea unei diplome în sensul Directivei 89/48/CEE, în timp ce, pentru aceeași profesie, alte state membre solicită efectuarea unei formări profesionale cu o structură diferită; întrucât anumite tipuri de educație și formare, deși nu au un caracter postliceal cu o durată minimă în sensul prezentei directive, oferă totuși un nivel profesional comparabil și pregătesc persoana respectivă pentru activități și responsabilități similare; întrucât se impune, în consecință, ca aceste tipuri de educație și formare să fie incluse în aceeași categorie cu cele atestate printr-o diplomă; întrucât, datorită marii lor diversități, clasificarea educației și formării nu se poate realiza decât prin enumerarea calificărilor respective în cadrul unei liste; întrucât această clasificare contribuie la instituirea, după caz, a unei echivalări între aceste calificări și cele reglementate de Directiva 89/48/CEE; întrucât este necesar, în egală măsură, ca anumite calificări reglementate să fie asimilate nivelului unei diplome, prin intermediul unei a doua liste;

(16)

întrucât, dată fiind evoluția constantă a organismelor de formare profesională, trebuie să se prevadă o procedură de modificare a listelor menționate;

(17)

întrucât sistemul general complementar, referindu-se la profesii a căror exercitare este condiționată de deținerea unor calificări privind formarea profesională de nivelul învățământului gimnazial sau liceal și necesită, în general, calificări manuale, trebuie să prevadă și o recunoaștere a acestor calificări, chiar dacă acestea au fost obținute doar pe baza experienței profesionale dintr-un stat membru care nu reglementează aceste profesii;

(18)

întrucât prezentul sistem general își propune, ca și primul sistem general, să elimine obstacolele în calea accesului la profesiile reglementate și la exercitarea acestora; întrucât activitatea desfășurată în sensul Deciziei 85/368/CEE a Consiliului din 16 iulie 1985 privind corespondența calificărilor de formare profesională între statele membre ale Comunității Europene (5), deși urmărește un alt obiectiv decât acela de eliminare a obstacolelor juridice din calea liberei circulații, și anume o transparență mai mare a pieței muncii, trebuie utilizată, după caz, în vederea aplicării prezentei directive, în special în situația în care ar putea oferi informații cu privire la domeniul, conținutul și durata unei formări profesionale;

(19)

întrucât asociațiile profesionale și instituțiile de educație sau de formare profesională sunt, după caz, consultate sau implicate corespunzător în procesul de decizie;

(20)

întrucât un astfel de sistem, la fel ca și sistemul inițial, prin consolidarea dreptului unui cetățean al Uniunii Europene de a-și utiliza cunoștințele profesionale în orice stat membru, îi sporește și întărește dreptul său de a dobândi astfel de cunoștințe acolo unde dorește;

(21)

întrucât, după o anumită perioadă de aplicare, cele două sisteme trebuie să facă obiectul unei evaluări cu privire la eficiența funcționării lor și, în special, pentru a stabili în ce măsură pot fi îmbunătățite,

(a)

prin diplomă se înțelege orice titlu oficial de calificare sau orice set de astfel de titluri:

în cazul în care formarea atestată prin acest titlu a fost dobândită în principal în Comunitate sau în afara acesteia, în instituțiile de învățământ care asigură o formare conformă actelor cu putere de lege sau actelor administrative ale unui stat membru ori dacă titularul diplomei are o experiență profesională de trei ani certificată de statul membru care a recunoscut un titlu oficial de calificare eliberat într-o țară terță.

Este asimilat unei diplome, în sensul primului paragraf, orice titlu oficial de calificare sau orice set de astfel de titluri, eliberat de o autoritate competentă într-un stat membru, în cazul în care acesta atestă o formare dobândită în Comunitate și recunoscută de o autoritate competentă din acest stat membru ca fiind de nivel echivalent, prin care se conferă aceleași drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia.

(b)

prin certificat se înțelege orice titlu oficial de calificare sau un set de astfel de titluri:

în cazul în care formarea atestată prin acest titlu oficial de calificare a fost dobândită în principal în Comunitate sau în afara acesteia, în instituții de învățământ care asigură o formare conformă actelor cu putere de lege sau actelor administrative ale unui stat membru ori dacă titularul său are o experiență profesională de doi ani certificată de statul membru care a recunoscut un titlu oficial de calificare eliberat într-o țară terță.

Este asimilat unui certificat, în sensul primului paragraf, orice titlu oficial de calificare sau orice set de astfel de titluri care a fost eliberat de o autoritate competentă într-un stat membru, dacă acesta atestă o formare dobândită în Comunitate și recunoscută de o autoritate competentă dintr-un stat membru ca fiind de nivel echivalent și prin care se conferă aceleași drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia.

(c)

prin atestat de competență se înțelege orice titlu oficial de calificare:

(d)

prin stat membru gazdă se înțelege orice stat membru în care un resortisant al unui stat membru solicită exercitarea unei profesii reglementate în acest stat membru, fără ca persoana să fi obținut, pe teritoriul acestuia, titlul sau titlurile oficiale de calificare sau atestatul de compenteță pe care îl prezintă sau fără să-și fi exercitat pe teritoriul acestuia, pentru prima dată, profesia în cauză;

(e)

prin profesie reglementată se înțelege activitatea profesională reglementată sau ansamblul activităților care constituie această profesie într-un stat membru;

(f)

prin activitate profesională reglementată se înțelege activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea ori una din formele de exercitare într-un stat membru sunt condiționate, direct sau indirect, în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative de deținerea unui titlu oficial de calificare sau a unui atestat de competență. Pot constitui modalități de exercitare a unei activități profesionale reglementate îndeosebi următoarele:

În cazul în care dispozițiile primului paragraf nu se aplică, este asimilată unei activități profesionale reglementate o activitatea profesională exercitată de membrii unei asociații sau organizații care are ca obiectiv, în special, promovarea și menținerea unui nivel ridicat în respectivul domeniu profesional și care, în vederea realizării acestui obiectiv, beneficiază de recunoașterea sub o formă specială de către un stat membru și care:

Ori de câte ori un stat membru acordă recunoașterea prevăzută la al doilea paragraf unei asociații sau organizații care îndeplinește condițiile paragrafului respectiv, acesta informează Comisia.

(g)

prin formare reglementată se înțelege orice formare care:

(h)

prin experiență profesională se înțelege exercitarea efectivă și legală a respectivei profesii într-un stat membru;

(i)

prin stagiu de adaptare se înțelege exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, sub responsabilitatea unui membru calificat în profesia respectivă și însoțită eventual de o formare suplimentară. Stagiul face obiectul unei evaluări. Condițiile stagiului și evaluarea acestuia sunt stabilite de autoritățile competente ale statului membru gazdă.

Statutul de care beneficiază în statul membru gazdă stagiarul, în special în ceea ce privește dreptul de ședere, precum și în ceea ce privește obligațiile, drepturile și avantajele sociale, indemnizațiile și remunerațiile este stabilit de autoritățile competente din respectivul stat membru în conformitate cu dreptul comunitar aplicabil.

(j)

prin probă de aptitudini se înțelege o probă care se referă exclusiv la cunoștințele profesionale ale solicitantului și care este concepută de autoritățile competente ale statului membru gazdă, cu scopul aprecierii aptitudinii solicitantului privind exercitarea profesiei reglementate în acel stat membru.

Pentru a permite aplicarea acestei probe, autoritățile competente întocmesc o listă de materii care, pe baza unei comparații între formarea cerută în statul membru respectiv și cea de care dispune solicitantul, nu sunt atestate de titlul sau titlurile oficiale de calificare pe care îl prezintă solicitantul. Aceste materii pot cuprinde atât cunoștințe teoretice, cât și aptitudini practice necesare pentru exercitarea profesiei.

Proba de aptitudini trebuie să țină seama de faptul că solicitantul are o calificare profesională recunoscută în statul membru de origine sau de proveniență. Aceasta privește materii selectate dintre cele cuprinse în lista menționată la al doilea paragraf și a căror cunoaștere constituie o condiție esențială pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă. Proba de aptitudini poate include, totodată, și cunoștințe de deontologie care se aplică activităților respective în statul membru gazdă. Condițiile probei de aptitudini sunt stabilite de autoritățile competente ale statului membru respectiv.

Statutul de care beneficiază în statul membru gazdă solicitantul care dorește să se pregătească pentru proba de aptitudini în acel stat este stabilit de autoritățile competente ale acelui stat în conformitate cu dreptul comunitar aplicabil.

(a)

dacă solicitantul posedă diploma definită de prezenta directivă sau de Directiva 89/48/CEE, necesară într-un alt stat membru pentru a avea acces la profesia respectivă sau pentru a o exercita pe teritoriul acestuia, diplomă care a fost obținută într-un stat membru;

sau

(b)

dacă solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de doi ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în cursul unei perioade anterioare de zece ani, într-un alt stat membru care nu reglementează această profesie nici în sensul articolului 1 litera (e) și articolului 1 litera (f) primul paragraf din prezenta directivă și nici în sensul articolului 1 litera (c) și al articolului 1 litera (d) primul paragraf din Directiva 89/48/CEE, deținând unul sau mai multe titluri oficiale de calificare:

Cu toate acestea, cei doi ani de experiență profesională menționați la primul alineat litera (b) nu pot constitui o condiție dacă titlul sau titlurile oficiale de calificare de care dispune solicitantul, menționate la prezenta literă, atestă o formare reglementată.

Este asimilat titlului oficial de calificare menționat la primul paragraf de la prezenta literă orice titlu oficial de calificare sau orice set de astfel de titluri eliberat de o autoritate competentă într-un stat membru, dacă atestă o formare dobândită în Comunitate și este recunoscut ca fiind echivalent de către statul membru, cu condiția ca această recunoaștere să fi fost notificată altor state membre și Comisiei.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf al prezentului articol, statul membru gazdă nu este obligat să aplice prezentul articol dacă accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei sunt condiționate pe teritoriul său de deținerea unei diplome, astfel cum aceasta este definită de Directiva 89/48/CEE, pentru care una dintre condițiile de eliberare este absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată mai mare de patru ani.

(a)

să facă dovada experienței profesionale, în cazul în care durata formării pe care o invocă, în conformitate cu articolul 3 primul paragraf litera (a) sau (b), este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută de statul membru gazdă. În acest caz, durata experienței profesionale cerute nu poate depăși:

În cazul diplomelor, în sensul articolului 1 litera (a) al doilea paragraf, durata formării recunoscute ca echivalente se calculează în funcție de formarea definită la articolul 1 litera (a) primul paragraf.

În vederea aplicării dispozițiilor prezentei litere, se ia în considerație experiența profesională menționată la articolul 3 primul paragraf litera (b).

Indiferent de situație, experiența profesională cerută nu poate să depășească patru ani.

Cu toate acestea, experiența profesională nu poate fi cerută unui solicitant care deține o diplomă care atestă efectuarea unui ciclu de studii postliceale, menționată la articolul 1 litera (a) a doua liniuță, sau o diplomă în înțelesul articolului 1 litera (a) din Directiva 89/48/CEE și care dorește să își exercite profesia într-un stat membru gazdă în care este cerută deținerea unei diplome care atestă efectuarea unuia dintre ciclurile de formare prevăzută în anexa C.

(b)

să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depășească trei ani sau să susțină o probă de aptitudini dacă:

Dacă statul membru gazdă uzează de posibilitatea prevăzută la primul paragraf al prezentei litere, acesta trebuie să îi acorde solicitantului dreptul de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini. Dacă statul membru gazdă, care solicită o diplomă definită de Directiva 89/48/CEE sau de prezenta directivă, urmărește să introducă derogări de la dreptul solicitantului de a alege, se aplică procedura prevăzută la articolul 14.

Prin derogare de la dispozițiile paragrafului al doilea al prezentei litere, statul membru gazdă își rezervă dreptul de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini în cazul în care:

(a)

dacă solicitantul posedă certificatul necesar într-un alt stat membru pentru a avea acces la aceeași profesie sau pentru a o exercita pe teritoriul acestuia, acest certificat fiind acordat într-un stat membru ;

sau

(b)

dacă solicitantul a exercitat această profesie cu normă întreagă timp de doi ani în cursul unei perioade anterioare de zece ani în alt stat membru care nu reglementează această profesie în sensul articolului 1 litera (e) și al articolului 1 litera (f) primul paragraf, deținând unul sau mai multe titluri oficiale de calificare:

(a)

dacă solicitantul posedă diploma, astfel cum este aceasta definită de prezenta directivă sau de Directiva 89/48/CEE, ori certificatul care este necesar într-un alt stat membru pentru a avea acces la aceeași profesie sau pentru a o exercita pe teritoriul acestuia, această diplomă fiind obținută într-un stat membru;

sau

(b)

dacă solicitantul a exercitat această profesie cu normă întreagă timp de doi ani sau o perioadă echivalentă cu normă redusă în cursul celor zece ani anteriori în alt stat membru care nu reglementează această profesie în sensul articolului 1 litera (e) și al articolului 1 litera (f) primul paragraf, deținând unul sau mai multe titluri oficiale de calificare:

Cu toate acestea, cei doi ani de experiență profesională menționați anterior nu pot fi ceruți în cazul în care titlul sau titlurile oficiale de calificare deținute de solicitant și menționate de prezenta literă atestă o formare reglementată.

(c)

dacă solicitantul, care nu deține o diplomă, un certificat sau un titlu oficial de calificare în sensul articolului 3 litera (b) sau al literei (b) a prezentului articol, a exercitat cu normă întreagă această profesie în alt stat membru care nu reglementează această profesie în sensul articolului 1 litera (e) și a articolului 1 litera (f) primul paragraf, timp de trei ani consecutivi sau într-o perioadă echivalentă, cu normă redusă, în cursul unei perioade anterioare de zece ani.

(a)

să efectueze un stagiu de adaptare de cel mult doi ani sau să se supună unei probe de aptitudini în cazul în care formarea de care a beneficiat conform articolului 6 primul paragraf literele (a) și (b) se referă la materii teoretice și practice care diferă considerabil de cele acoperite de certificatul necesar în statul membru gazdă sau dacă există diferențe în domeniile de activitate caracterizate în statul membru gazdă printr-o formare specială privind materii teoretice și practice care diferă considerabil de cele acoperite de titlul oficial de calificare al solicitantului.

Dacă statul membru gazdă uzează de această posibilitate, el este obligat să îi lase solicitantului posibilitatea de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini. Dacă statul membru gazdă care solicită acest certificat preconizează introducerea de derogări cu privire la dreptul solicitantului de a alege, se aplică procedura prevăzută la articolul 14.

(b)

să efectueze un stagiu de adaptare timp de cel mult doi ani sau să se supună probei de aptitudini, dacă, în cazurile prevăzute la articolul 6 primul paragraf litera (c), nu deține o diplomă, un certificat sau un titlu oficial de calificare. Statul membru gazdă își poate rezerva dreptul de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini.

(a)

dacă solicitantul deține atestatul de competență care este necesar într-un alt stat membru pentru accesul la aceeași profesie sau pentru exercitarea ei pe teritoriul acestuia și care a fost dobândit într-un alt stat membru;

sau

(b)

dacă solicitantul face dovada calificărilor dobândite în alte state membre,

—

facilitarea punerii în aplicare a prezentei directive;

—

colectarea tuturor informațiilor utile pentru aplicarea prezentei directive în statele membre și, în special, a celor referitoare la stabilirea unei liste orientative a profesiilor reglementate și a celor referitoare la diferențele dintre calificările acordate în statele membre în vederea facilitării aprecierii eventualelor diferențe semnificative de către autoritățile competente din statele membre.

—

un nivel de formare profesională comparabil din punctul de vedere al nivelului cu cel al ciclului de studii postliceale prevăzut la articolul 1 litera (a) primul paragraf a doua liniuță punctul (i);

și

—

un nivel similar de responsabilități și activități.

1.

64/429/CEE (1)

Directiva Consiliului din 7 iulie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare și cea prelucrătoare care fac parte din clasele 23-40 CITI (Industrie și industria meșteșugărească)

64/427/CEE (2)

Directiva Consiliului din 7 iulie 1964 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare și cea de prelucrare care fac parte din clasele 23-40 CITI (Industrie și industria meșteșugărească)

2.

68/365/CEE (3)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în industria alimentară și cea a băuturilor care fac parte din clasele 20 și 21 CITI.

68/366/CEE (4)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în industria alimentară și cea a băuturilor (clasele 20 și 21 CITI)

3.

64/223/CEE (5)

Directiva Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile în domeniul comerțului cu ridicata

64/224/CEE (6)

Directiva Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile intermediarilor din comerț, industrie și industria meșteșugărească

64/222/CEE (7)

Directiva Consiliului din 25 februarie 1964 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile intermediarilor din comerț, industrie și industria meșteșugărească

4.

68/363/CEE (8)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerțului cu amănuntul (fosta clasă 612 CITI)

68/364/CEE (9)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerțului cu amănuntul (fosta clasă 612 CITI)

5.

70/522/CEE (10)

Directiva Consiliului din 30 noiembrie 1970 privind realizarea libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerțului cu ridicata al cărbunelui și activități ale intermediarilor din domeniul comerțului cu cărbune (fosta clasă 6112 CITI)

70/523/CEE (11)

Directiva Consiliului din 30 noiembrie 1970 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile intermediarilor care lucrează în domeniul comerțului cu cărbune (fosta clasă 6112 CITI)

6.

74/557/CEE (12)

Directiva Consiliului din 4 iunie 1974 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente și a intermediarilor care lucrează în domeniul comerțului și a distribuției de produse toxice

74/556/CEE (13)

Directiva Consiliului din 4 iunie 1974 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile, comerțul și distribuția de produse toxice, la activitățile care implică utilizarea profesională a acestor produse inclusiv la activitățile intermediarilor

7.

68/367/CEE (14)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în sectorul de servicii personale (fosta clasă 85 CITI):

68/368/CEE (15)

Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind stabilirea unor dispoziții detaliate cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile persoanelor independente și ale persoanelor care lucrează în sectorul de servicii personale (fosta clasă 85 CITI):

8.

77/92/CEE (16)

Directiva Consiliului din 13 decembrie 1976 privind măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii în cazul activităților de agent și de broker de asigurări (fosta clasă 630 CITI) și, în special, măsuri tranzitorii referitoare la aceste activități

9.

82/470/CEE (17)

Directiva Consiliului din 29 iunie 1968 privind măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile persoanelor independente care lucrează în domeniul anumitor servicii care au legătură cu transportul și cu agențiile de turism (clasa 720 CITI)

10.

82/489/CEE (18)

Directiva Consiliului din 19 iulie 1982 privind stabilirea unor măsuri destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii de coafură

11.

75/368/CEE (19)

Directiva Consiliului din 16 iunie 1975 privind măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la diverse activități (fostele diviziuni 01-85 CITI) și, în special, privind măsurile tranzitorii cu privire la aceste activități

12.

75/369/CEE (20)

Directiva Consiliului din 16 iunie 1975 privind măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile itinerante și, în special, privind măsurile tranzitorii cu privire la aceste activități

—

infirmieră pediatrie („Kinderkrankenschwester/Kinderkrankenpfleger”);

—

fizioterapeut [„Krankengymnast(in)”];

—

ergoterapeut [„Beschäftigungs- und Arbeitstherapeut(in)”];

—

logoped („Logopäde/Logopädin”);

—

ortoptist [„Orthoptist(in)”];

—

educator autorizat [„Staatlich anerkannte(r) Erzieher(in)”];

—

educator terapeut autorizat [„Staatlich anerkannte(r) Heilpädagoge(-in)”].

—

tehnician dentar („odontotecnico);”

—

optician („ottico”);

—

chiropod („podologo”).

—

asistent tehnic medical în domeniul radiologiei [„assistant(e) technique médical(e) en radiologie”];

—

asistent de laborator tehnic medical [„assistant(e) technique médical(e) de laboratoire”];

—

infirmieră de psihiatrie („infirmier/ière psychiatrique”);

—

asistent tehnic medical în domeniul chirurgiei [„assistant(e) technique médical(e) en chirurgie”];

—

infirmieră pediatrie („infirmier/ière puériculteur/trice”);

—

infirmieră anestezie („infirmier/ière anesthésiste”);

—

maseur/maseuză calificată [„masseur/euse diplômé(e)”];

—

educator (educatoare) („éducateur/trice”);

—

fie cel puțin trei ani de formare profesională într-o școală specială care se încheie cu un examen, în unele cazuri urmați de un ciclu de specializare de un an sau doi care se încheie cu un examen;

—

fie cel puțin doi ani și jumătate într-o școală specială care se încheie cu un examen, în unele cazuri urmați de experiență de muncă de cel puțin șase luni sau de un stagiu de cel puțin șase luni într-o instituție autorizată;

—

fie cel puțin doi ani într-o școală specială care se încheie cu un examen, în unele cazuri urmați de experiență de muncă de cel puțin un an sau de un stagiu de cel puțin un an într-o instituție autorizată.

—

(„optometrist”) optician

—

tehnician ortoped („Ortopaedimekaniker”)

—

cizmar ortoped („ortopaediskomager”)

—

optician („Augenoptiker”);

—

tehnician dentar („Zahntechniker”);

—

pansamente („Bandagist”);

—

mecanic ortoped („Hörgeräte-Akustiker”);

—

tehnician ortoped („Orthopädiemechaniker”);

—

cizmar ortoped („Orthopädieschuhmacher”).

—

optician („opticien”);

—

tehnician dentar („mécanicien dentaire”);

—

mecanic ortoped („audioprothésiste”);

—

tehnician ortoped/bandaJist („mécanicien orthopédiste/bandagiste”);

—

cizmar ortoped („orthopédiste-cordonnier”).

(a)

Transportul maritim

(b)

Pescuitul pe mare

—

geometru („geometra”);

—

tehnician agricol („perito agrario”);

—

contabil („ragioniero”) și expert contabil („perito commerciale”);

—

consultant de muncă („consulente del lavoro”);

care reprezintă cicluri secundare de studii tehnice având o durată totală de 13 ani, din care opt ani de învățământ obligatoriu, urmați de cinci ani de ciclu de studii gimnaziale sau liceale, inclusiv trei ani de studii profesionale, care se încheie cu un examen de bacalaureat tehnic și sunt urmate:

—

în cazul geometrilor:

—

în cazul tehnicienilor agricoli, contabililor, experților contabili și consultanților de muncă, de efectuarea unui stagiu practic de cel puțin doi ani;

—

executor judecătoresc („gerechtsdeurwaarder”);

—

laborant pentru laboratoarele de științe medicale („medical laboratory scientific officer”);

—

inginer electrician de mină („mine electrical engineer”);

—

inginer mecanic de mină („mine mechanical engineer”);

—

asistent social autorizat („approved social worker - mental health”);

—

consilier de reintegrare socială și supraveghere („probation officer”);

—

terapeut dentar („dental therapist”);

—

asistent de stomatologie („dental hygienist”);

—

optician cu drept de a elibera rețete („dispensing optician”);

—

sub-șef de mină („mine deputy”);

—

administrator judiciar („insolvency practitioner”);

—

conveyancer autorizat („licensed conveyancer”);

—

protetician („prosthetist”);

—

ofițer de cart – vase comerciale și de pasageri – nelimitat („first mate - freight/passenger ships – unrestricted”);

—

locotenent - vase comerciale și de pasageri – nelimitat („second mate - freight/passenger ships – unrestricted”);

—

locotenent secund vase comerciale și de pasageri – nelimitat („third mate - freight/passenger ships – unrestricted”);

—

ofițer de cart vase comerciale și de pasageri – nelimitat („deck officer - freight/passenger ships – unrestricted”);

—

ofițer mecanic - vase comerciale și de pasageri – zonă comercială nelimitată (engineer officer - freight/passenger ships – unlimited trading area);

—

consilier de proprietate industrială („Trade mark agent”);