„II.   PROTECȚIA ANTIÎMPĂNARE SPATE

II.1.   Generalități

Vehiculele reglementate de dispozițiile prezentei directive trebuie proiectate astfel încât să asigure o protecție efectivă împotriva împănării unui vehicul din categoria M1 și N1  (1), împănare care vine din spate.

II.2.   Definiții

II.2.1.   Tipul vehiculului în vederea protecției posterioare antiîmpănare

Prin termenul «tipul de vehicul în ceea ce privește protecția antiîmpănare spate» se înțeleg vehiculele care nu diferă în ceea ce privește următoarele caracteristici principale:

II.2.1.1.

Lățimea axei din spate, structura, dimensiunile, forma și materialele din care este fabricată partea din spate a vehiculului în măsura în care se supun cerințelor de la punctele II.5.1-II.5.4.5.5;

II.2.1.2.

Caracteristicile de suspensie în măsura în care se supun cerințelor de la punctele II.5.1-II.5.4.5.5.

II.2.2.   Tipul dispozitivului de protecție antiîmpănare spate

Prin termenul «dispozitiv de protecție antiîmpănare spate» se înțeleg dispozitivele care nu diferă în ceea ce privește următoarele caracteristici principale:

II.2.2.1.

forma,

II.2.2.2.

dimensiunile,

II.2.2.3.

fixarea,

II.2.2.4.

materialele.

II.3.   Cerere de omologare CEE

Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția antiîmpănare spate.

II.3.1.1.   Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția antiîmpănare spate trebuie prezentată de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

Trebuie să fie însoțită de documentele de mai jos în trei exemplare și de informațiile următoare:

II.3.1.2.1.

O descriere a vehiculului, din punctul de vedere al criteriilor de la punctul II.2.1, însoțită de desene cotate și de o fotografie sau de un desen descompus al părții din spate a vehiculului. Trebuie precizate numerele și/sau simbolurile care identifică tipul vehiculul;

II.3.1.2.2.

O descriere tehnică a părților care asigură protecția antiîmpănare spate însoțită de informații suficient de amănunțite.

II.3.1.2.3.

Trebuie prezentat autorității de inspecție tehnică responsabile cu încercările de omologare un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat.

Cererea de omologare CEE pentru dispozitivul de protecție antiîmpănare spate, considerat unitate tehnică.

II.3.2.1.   Trebuie prezentată de către producătorul dispozitivului de protecție sau de către reprezentanții săi autorizați cererea de omologarea CEE pentru dispozitivul de protecție antiîmpănare spate, considerat o unitate tehnică în sensul articolului 9a din Directiva 70/156/CEE.

Pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție antiîmpănare spate, cererea trebuie însoțită de:

II.3.2.2.1.

Documentația în trei exemplare care să descrie caracteristicile tehnice ale dispozitivului;

II.3.2.2.2.

O mostră a tipului de dispozitiv. Dacă autoritatea competentă consideră că este necesar, se mai poate solicita încă o mostră. Mostrele trebuie marcate clar și în mod indelebil cu marca fabricii sau marca comercială a solicitantului, precum și cu denumirea tipului respectiv.

II.4.   Omologarea CEE

Certificatul de omologare CEE pentru un vehicul trebuie să aibă o anexă întocmită în conformitate cu unul dintre modelele următoare:

II.4.1.1.

În cazul cererii prevăzute la punctul II.3.1., modelul prezentat în apendicele 1;

II.4.1.2.

În cazul cererii prevăzute la punctul II.3.2., modelul prezentat în apendicele 2.

II.5.   Specificații

II.5.1.   Toate vehiculele trebuie să fie construite și/sau echipate astfel încât să asigure o protecție spate efectivă pe toată lățimea lor împotriva împănării vehiculelor din categoriile M1 și N1  (2), împănare care vine din spate.

II.5.2.   Orice vehicul dintr-una din categoriile M1, M2, M3, N1, O1 sau O2  (2) se consideră că satisface condițiile stabilite la punctul II.5.1 dacă distanța minimă față de sol a întregii lățimi a părții din spate a șasiului sau a părților principale ale caroseriei nu depășește 55 cm.

Această cerință trebuie îndeplinită pentru o distanță de 45 cm măsurată de la extremitatea posterioară a vehiculului.

II.5.3.   Orice vehicul care face parte dintr-una din aceste categorii N2, N3, O3 sau O4  (2) se consideră că îndeplinește cerințele stabilite la punctul II.5.1. dacă:

—	vehiculul este echipat cu un dispozitiv special de protecție antiîmpănare spate în conformitate cu cerințele de la punctul II.5.4. sau

—

vehiculul este astfel proiectat și/sau echipat în partea din spate încât, datorită formei și caracteristicilor, părțile sale componente pot fi considerate ca înlocuind dispozitivul de protecție antiîmpănare spate. Componentele ale căror funcții combinate corespund cerințelor stabilite la punctul II.5.4. se consideră că formează un dispozitiv de protecție antiîmpănare spate.

Un dispozitiv de protecție antiîmpănare spate, în continuare denumit «dispozitiv», este format, în general, dintr-o bară transversală și din componente de legătură conectate la lonjeroanele șasiului sau la orice le înlocuiește.

Acesta trebuie să aibă următoarele caracteristici:

II.5.4.1.   Dispozitivul trebuie montat cât mai aproape posibil de partea din spate a vehiculului. Când vehiculul este neîncărcat (3), marginea cea mai joasă a dispozitivului nu trebuie să se găsească la o înălțime mai mare de 55 cm față de sol;

II.5.4.2.   Lățimea dispozitivului nu trebuie să depășească lățimea osiei din spate, măsurată la extremitățile roților, excluzând dilatarea unei anvelope aproape de sol, și nici nu trebuie să fie mai scurtă de 10 cm în ambele părți. Când există mai multe axe în partea din spate, lățimea care trebuie luată în considerare este aceea a axei din spate celei mai late; Înălțimea secțiunii barei transversale nu trebuie să fie mai mică de 10 cm.

II.5.4.3.   Extremitățile laterale ale barei transversale nu trebuie să se îndoaie înspre partea din spate, nici să prezinte o margine exterioară mai ascuțită; această condiție este îndeplinită când extremitățile laterale ale barei transversale sunt rotunjite spre exterior și au o rază de 2,5 mm, cel puțin.

II.5.4.4.   Dispozitivul poate fi astfel proiectat încât poziția sa în spatele vehiculului să poată fi modificată. În acest caz, trebuie să existe o metodă care să garanteze fixarea sa în poziția de funcționare, astfel încât schimbarea involuntară a poziției să poată fi prevenită. Trebuie să fie posibil ca operatorul să schimbe poziția dispozitivului prin aplicarea unei forțe care să nu depășească 40 daN;

Dispozitivul trebuie să asigure o rezistență adecvată la forțele care se aplică paralel cu axa longitudinală a vehiculului și să fie conectat, când este în poziția de funcționare, cu lonjeroanele șasiului sau cu orice le înlocuiește.

Această cerință este îndeplinită dacă se demonstrează că, atât în timpul, cât și după aplicarea forțelor, distanța orizontală dintre partea posterioară a dispozitivului și extremitatea din spate a vehiculului nu depășește 40 cm în oricare dintre punctele P, P și P. La măsurarea acestei distanțe, trebuie exclusă oricare parte a vehiculului care se află la mai mult de 3 m înălțime de sol, când vehiculul nu este încărcat;

II.5.4.5.1.   Punctele P sunt situate la 30 cm de la planurile longitudinale tangente la marginile exterioare ale roților de pe osia din spate; punctele P, care sunt situate pe linia care unește punctele P, sunt simetrice cu planul median longitudinal a vehiculului, la o distanță cuprinsă între 70 și 100 cm inclusiv, poziția exactă fiind specificată de către constructor. Înălțimea de la sol a punctelor P și P trebuie să fie specificată de către constructorul vehiculului în cadrul liniilor care delimitează orizontal dispozitivul. Totuși, înălțimea nu trebuie să depășească 60 cm când vehiculul nu este încărcat. P este punctul central al segmentului de dreaptă care unește punctele P;

II.5.4.5.2.   O forță orizontală egală cu 12,5 % din greutatea maximă a vehiculului admisă din punct de vedere tehnic, dar care să nu depășească 2,5 × 104 N, trebuie să se aplice succesiv atât celor două puncte P, cât si punctului P;

II.5.4.5.3.   O forță orizontală egală cu 50 % din greutatea maximă a vehiculului admisă din punct de vedere tehnic, dar care să nu depășească 10 × 104 N, trebuie să se aplice succesiv ambelor puncte P;

II.5.4.5.4.   Forțele specificate la punctele II.5.4.5.2 și II.5.4.5.3 de mai sus trebuie aplicate separat. Ordinea în care se aplică forțele poate fi specificată de către constructor;

Când se realizează o încercare practică pentru verificarea conformității cu cerințele menționate anterior, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

II.5.4.5.5.1.

Dispozitivul trebuie conectat la lonjeroanele vehiculului sau la orice le înlocuiește;

II.5.4.5.5.2.

Forțele specificate trebuie să fie aplicate prin intermediul unor dispozitive adecvat articulate (de exemplu prin intermediul unor articulații cardanice) și trebuie să fie paralele cu planul median longitudinal al vehiculului, prin intermediul unei suprafețe de sprijin cu o înălțime maximă de 25 cm (înălțimea exactă trebuie specificată de către constructor) și o lățime de 20 cm, cu o rază de curbură de 5 ± 1 mm la marginile verticale; centrul suprafeței este poziționat succesiv în punctele P, P și P.

II.5.5.   Prin derogare de la dispozițiile anterioare, vehiculele din următoarele categorii nu trebuie să se conformeze cerințelor prezentei anexe în privința protecției antiîmpănare spate:

—	tractoare pentru semiremorci;

—	remorci cu lanțuri și alte remorci similare pentru transportul buștenilor sau al altor obiecte foarte lungi;

—	vehicule pentru care existența protecției antiîmpănare spate este incompatibilă cu utilizarea lor.