4.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 165/49

(1)

Articolul 145 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă formată, calificată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2)

Strategia Europa 2020 propusă de Comisie permite Uniunii să își direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat Recomandarea privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (3). În plus, la 21 octombrie 2010 Consiliul a adoptat Decizia 2010/707/UE (4) (denumită în continuare „orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă”). Seturile de orientări respective constituie orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 (denumite în continuare „orientările integrate”). Cinci obiective principale, enumerate în cadrul orientărilor integrate relevante, reprezintă obiective comune care orientează acțiunea statelor membre, ținând seama de pozițiile inițiale relative ale acestora și de circumstanțele naționale, precum și de pozițiile și de circumstanțele Uniunii. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale strategiei Europa 2020.

(3)

Orientările integrate sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să constituie baza oricăror recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru elaborarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European.

(4)

Examinarea programelor naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, adoptat de Consiliu la 28 februarie 2013, arată că statele membre ar trebui să continue să depună toate eforturile necesare pentru a aborda următoarele priorități: creșterea participării pe piața muncii și reducerea șomajului structural, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea calității locurilor de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și de formare profesională la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

(5)

Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să rămână stabile până la sfârșitul anului 2014, astfel încât să se pună accentul pe implementarea lor. Până la sfârșitul anului 2014, orice actualizare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie strict limitată. În 2011, 2012 și 2013, orientările privind ocuparea forței de muncă au fost menținute. Acestea ar trebui să fie menținute pentru 2014,