(1)

Regulamentul (CE) nr. 183/2005 stabilește norme generale privind igiena furajelor, condiții și proceduri care să asigure respectarea condițiilor de prelucrare pentru reducerea la minimum și combaterea pericolelor potențiale. Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să fie înregistrate sau aprobate de autoritatea competentă. În plus, operatorii din sectorul hranei pentru animale care fac parte din lanțul alimentar animal au obligația să se aprovizioneze cu furaje provenite numai de la unități înregistrate sau aprobate.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor (2) impune ca furajele introduse pe piață să fie sigure și etichetate în mod explicit cu descrierea respectivului tip de furaje. În plus, Regulamentul (UE) nr. 575/2011 al Comisiei din 16 iunie 2011 privind Catalogul cu materii prime pentru furaje (3) enumeră descrieri detaliate ale anumitor materii prime pentru furaje spre a fi utilizate în scopul etichetării.

(3)

Interacțiunea dintre aceste cerințe ar trebui să asigure trasabilitatea produselor și un înalt nivel de protecție a consumatorilor de-a lungul întregului lanț alimentar uman și animal.

(4)

Controalele oficiale și controalele efectuate de către operatorii din sectorul hranei pentru animale au arătat că anumite uleiuri și grăsimi, precum și produsele derivate din acestea, care nu sunt destinate utilizării în furaje, au fost folosite ca materii prime pentru furaje, provocând, în hrana pentru animale rezultată, depășirea nivelurilor maxime de dioxină stabilite în Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (4). Prin urmare, alimentele derivate din animale hrănite cu furaje contaminate pot prezenta un risc pentru sănătatea publică. În plus, retragerea furajelor și a alimentelor contaminate de pe piață poate duce la pierderi financiare.

(5)

Pentru a îmbunătăți igiena furajelor și fără a aduce atingere competenței statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005, unitățile de prelucrare ulterioară a uleiurilor vegetale brute, care fabrică produse derivate din uleiuri de origine vegetală și amestecuri de grăsimi, ar trebui să fie supuse autorizării, în conformitate cu regulamentul respectiv, în cazul în care aceste produse sunt destinate utilizării în furaje.

(6)

Ar trebui să fie prevăzute cerințe specifice privind producția, etichetarea, depozitarea și transportul respectivelor materii prime pentru furaje pentru a ține seama de experiența dobândită din aplicarea sistemele bazate pe analiza riscurilor și punctele critice de control (HACCP).

(7)

O monitorizare sporită a dioxinei ar facilita detectarea cazurilor de neconformitate și aplicarea legislației privind hrana pentru animale. Este necesar să se prevadă o obligație a operatorilor din sectorul hranei pentru animale de a testa nivelul de dioxină și de PCB-uri de tipul dioxinei din grăsimi, uleiuri și produse derivate din acestea, în scopul de a reduce riscul ca produsele contaminate să pătrundă în lanțul alimentar și, prin urmare, de a sprijini strategia privind reducerea expunerii cetățenilor UE la dioxină. Riscul de contaminare cu dioxină ar trebui să constituie baza pentru instituirea planului de monitorizare. Operatorii din sectorul hranei pentru animale dețin responsabilitatea de a introduce pe piață furaje sigure. Astfel, costurile analizei ar trebui să fie suportate în întregime de aceștia. Dispozițiile detaliate privind prelevarea de probe și analizarea care nu sunt cuprinse în prezentul regulament ar trebui să facă parte, în continuare, din competențele statelor membre. În plus, statele membre sunt încurajate să se concentreze pe controlul operatorilor din sectorul hranei pentru animale care nu sunt supuși obligației privind monitorizarea dioxinei dar care obțin produsele menționate mai sus.

(8)

Sistemul obligatoriu de monitorizare bazat pe risc nu trebuie să afecteze obligația operatorului din sectorul hranei pentru animale de a se conforma cerințelor legislației Uniunii privind igiena furajelor. El ar trebui să fie integrat în bunele practici de igienă și în sistemul bazat pe HACCP. Acest lucru ar trebui să fie verificat de către autoritatea competentă în contextul autorizării operatorului din sectorul hranei pentru animale. Revizuirea periodică de către operator a propriei sale evaluări de risc trebuie să ia în considerare constatările monitorizării dioxinei.

(9)

Laboratoarele care efectuează analizele privind dioxina ar trebui să fie obligate să comunice rezultatele care depășesc limitele maxime admise prevăzute în Directiva 2002/32/CE nu numai operatorului din sectorul hranei pentru animale, ci și autorității competente, în vederea ameliorării transparenței; această obligație nu exonerează operatorul din sectorul hranei pentru animale de obligația de a informa autoritatea competentă.

(10)

Pentru a verifica eficacitatea dispozițiilor privind monitorizarea obligatorie a dioxinei și integrarea acesteia în sistemul HACCP al operatorilor din sectorul hranei pentru animale, ar trebui să fie prevăzută o revizuire a acestora după doi ani.

(11)

Ar trebui să se acorde timp suficient pentru a oferi autorităților competente și operatorilor din sectorul hranei pentru animale posibilitatea de a se adapta la dispozițiile prezentului regulament.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,