9.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 97/72

(1)

Pentru a asigura protecția persoanelor și a bunurilor în interiorul Uniunii Europene, ar trebui să fie împiedicate actele de intervenție ilicită îndreptate împotriva aeronavelor civile care pun în pericol securitatea aviației civile, prin stabilirea unor norme comune pentru protecția aviației civile. Acest obiectiv ar trebui să fie atins prin stabilirea unor norme comune și a unor standarde de bază comune în materie de securitate aeronautică, precum și a unor mecanisme de monitorizare a respectării acestora.

(2)

În interesul securității aviației civile în general, este de dorit să se prevadă baza pentru o interpretare comună a anexei 17 la Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională din 7 decembrie 1944.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul securității aviației civile (3) a fost adoptat în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Este necesară o abordare comună în domeniul securității aviației civile și ar trebui luate în considerare cele mai eficiente mijloace de furnizare de asistență ca urmare a actelor teroriste care au un impact major în domeniul transportului.

(4)

Conținutul Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 ar trebui revizuit având în vedere experiența dobândită, iar regulamentul ar trebui să fie abrogat și să fie înlocuit cu prezentul regulament în vederea simplificării, armonizării și clarificării normelor existente și a îmbunătățirii nivelurilor de securitate.

(5)

Datorită necesității unei flexibilități sporite în adoptarea de măsuri și proceduri de securitate cu scopul de a se adapta evaluărilor de risc aflate în schimbare și de a permite introducerea de noi tehnologii, prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile de bază privind măsurile care trebuie luate pentru a proteja aviația civilă împotriva actelor de intervenție ilicită, fără a intra în detalii tehnice și de procedură legate de modalitățile de punere în aplicare a acestora.

(6)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice aeroporturilor care deservesc aviația civilă situate pe teritoriul unui stat membru, operatorilor care furnizează servicii în aceste aeroporturi și entităților care furnizează bunuri și/sau servicii acestor aeroporturi sau prin intermediul acestora.

(7)

Fără a aduce atingere Convenției privind infracțiunile și alte acte săvârșite la bordul aeronavelor, Tokyo, 1963, Convenției pentru combaterea capturării ilicite a aeronavelor, Haga, 1970, și Convenției pentru combaterea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile, Montreal, 1971, prezentul regulament ar trebui să acopere de asemenea măsuri de securitate care se aplică la bordul unei aeronave a transportatorilor aerieni comunitari sau în timpul zborului unor astfel de aeronave.

(8)

Statele membre își rezervă, fiecare, competența de a decide cu privire la utilizarea agenților de securitate la bordul aeronavelor înregistrate în respectivul stat membru și pe zborurile transportatorilor aerieni licențiați în acest stat, precum și de a se asigura, în conformitate cu alineatul 4.7.7 din anexa 17 la Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională și în temeiul acestei convenții, că acești agenți fac parte din personalul guvernamental selectat și instruit în mod special, luând în considerare aspectele de securitate și de siguranță necesare la bordul unei aeronave.

(9)

Diversele tipuri de operațiuni de aviație civilă nu se confruntă neapărat cu același nivel de amenințare. La stabilirea de standarde de bază comune privind securitatea aeronautică, trebuie să se țină cont de mărimea aeronavei, natura activității și/sau frecvența activităților aeroportuare în vederea permiterii unor derogări.

(10)

Pe baza unei evaluări a riscurilor, ar trebui de asemenea să se permită statelor membre să aplice măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(11)

Țările terțe pot solicita aplicarea de măsuri care diferă de cele prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește zborurile cu plecare dintr-un aeroport al unui stat membru având ca destinație sau survolând țara terță respectivă. Cu toate acestea, fără a aduce atingere acordurilor bilaterale la care Comunitatea este parte, Comisia ar trebui să poată examina măsurile solicitate de țara terță.

(12)

Cu toate că pot exista, în cadrul aceluiași stat membru, două sau mai multe organisme al căror obiect de activitate îl constituie securitatea aeronautică, fiecare stat membru trebuie să desemneze o autoritate competentă unică, responsabilă cu coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a standardelor de securitate.

(13)

Pentru a defini responsabilitățile pentru aplicarea standardelor de bază comune privind securitatea aeronautică și pentru a descrie ce măsuri le sunt cerute operatorilor și altor entități în acest scop, fiecare stat membru ar trebui să stabilească un program național de securitate a aviației civile. Mai mult decât atât, fiecare operator aeroportuar, transportator aerian și entitate care aplică standardele de securitate aeronautică ar trebui să stabilească, să aplice și să mențină un program de securitate pentru a se conforma atât prezentului regulament, cât și oricărui program național de securitate a aviației civile aplicabil.

(14)

Pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament și a programului național de securitate a aviației civile, fiecare stat membru trebuie să stabilească și să asigure aplicarea unui program național de verificare a nivelului și a calității securității aviației civile.

(15)

Pentru a monitoriza aplicarea de către statele membre a prezentului regulament și, de asemenea, pentru a face recomandări pentru îmbunătățirea securității aeronautice, Comisia ar trebui să efectueze inspecții, inclusiv inspecții inopinate.

(16)

Ca regulă generală, Comisia ar trebui să publice măsuri care să aibă un impact direct asupra pasagerilor. Normele de aplicare care stabilesc măsuri și proceduri comune pentru aplicarea standardelor de bază comune privind securitatea aeronautică care conțin informații de securitate sensibile, împreună cu rapoartele de inspecție ale Comisiei și răspunsurile din partea autorităților competente trebuie considerate „informații clasificate ale UE” în înțelesul Deciziei 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură internă (4). Aceste informații nu ar trebui să fie publicate; acestea ar trebui puse doar la dispoziția acelor operatori și entități care au un interes legitim.

(17)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(18)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte măsuri generale de modificare a elementelor neesențiale ale standardelor comune de bază prin completarea acestora, să stabilească criterii care să permită statelor membre atât să deroge de la standardele comune de bază și să adopte măsuri alternative de securitate, precum și să adopte specificații pentru programele naționale de control al calității. Deoarece aceste măsuri au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament sau să-l completeze prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(19)

Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată utiliza procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea standardelor comune privind securitatea aviației civile.

(20)

Obiectivul „controlului unic de securitate” trebuie încurajat pentru toate zborurile în interiorul Uniunii Europene.

(21)

Mai mult, nu ar trebui să fie necesar un nou control al pasagerilor sau al bagajelor acestora care sosesc cu zboruri din țările terțe care au standarde privind securitatea aeronautică echivalente cu cele stabilite de prezentul regulament. Prin urmare, fără a aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a aplica măsuri mai stricte sau respectivelor competențe ale Comunității și ale statelor membre, deciziile Comisiei și, acolo unde este necesar, acordurile dintre Comunitate și țările terțe, care recunosc că standardele de securitate aplicate în țara terță sunt echivalente cu standardele comune, ar trebui încurajate deoarece acestea contribuie la dezvoltarea controalelor unice de securitate.

(22)

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării normelor de securitate aeronautică, inclusiv a celor privind transportul de bunuri periculoase.

(23)

Ar trebui să fie stabilite sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament. Sancțiunile respective, care pot fi de natură civilă sau administrativă, ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(24)

Declarația ministerială privind aeroportul Gibraltar, adoptată la Cordoba la 18 septembrie 2006 în cadrul primei reuniuni ministeriale a Forumului de dialog privind Gibraltarul, va înlocui Declarația comună privind aeroportul Gibraltar făcută la Londra la 2 decembrie 1987, deplina conformitate cu declarația din 2006 fiind asimilată conformității cu declarația din 1987.

(25)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv protecția aviației civile împotriva actelor de intervenție ilicită și oferirea unei baze pentru interpretarea comună a anexei 17 la Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, pot fi mai bine realizate la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulamentul nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

stabilirea unor norme comune și a unor standarde de bază comune privind securitatea aeronautică;

(b)

mecanismele de monitorizare a respectării acestora.

(a)

tuturor aeroporturilor sau părților de aeroporturi situate pe teritoriul unui stat membru care nu sunt folosite exclusiv în scopuri militare;

(b)

tuturor operatorilor, inclusiv transportatorilor aerieni, care furnizează servicii în aeroporturile menționate la litera (a);

(c)

tuturor entităților care aplică standardele de securitate aeronautică, care funcționează în spațiile situate în interiorul sau în exteriorul zonelor aparținând aeroporturilor și furnizează bunuri și/sau servicii aeroporturilor menționate la litera (a) sau prin intermediul acestora.

1.

„aviație civilă” înseamnă orice operațiune de transport aerian efectuată de o aeronavă civilă, excluzând operațiunile efectuate de o aeronavă de stat menționată la articolul 3 din Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională;

2.

„securitate aeronautică” înseamnă combinarea măsurilor și resurselor umane și materiale, menite să protejeze aviația civilă împotriva actelor de intervenție ilicită care pun în pericol securitatea aviației civile;

3.

„operator” înseamnă o persoană, organizație sau întreprindere angajată sau care se oferă să se angajeze într-o operațiune de transport aerian;

4.

„transportator aerian” înseamnă o întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de operare valabile sau a unui document echivalent;

5.

„transportor aerian comunitar” înseamnă un transportator aerian titular al unei licențe de operare valabile acordate de un stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licențele operatorilor de transport aerieni (6);

6.

„entitate” înseamnă o persoană, organizație sau întreprindere, alta decât un operator;

7.

„articole interzise” înseamnă arme, explozivi sau alte dispozitive, articole sau substanțe periculoase care pot fi folosite pentru a comite un act de intervenție ilicită care pune în pericol securitatea aviației civile;

8.

„control de securitate” înseamnă aplicarea unor mijloace tehnice sau de altă natură cu scopul de a identifica și/sau detecta articolele interzise;

9.

„măsură de securitate” înseamnă aplicarea de mijloace prin care se poate preveni introducerea unor articole interzise;

10.

„controlul accesului” înseamnă aplicarea de mijloace prin care se poate preveni intrarea unor persoane și/sau vehicule neautorizate ori a ambelor;

11.

„zonă de operațiuni aeriene” înseamnă zona de circulație a unui aeroport, terenurile și clădirile adiacente sau porțiuni din acestea, la care accesul este restricționat;

12.

„zonă non-restricționată” înseamnă acele zone ale unui aeroport, inclusiv terenurile și clădirile adiacente sau porțiuni ale acestora din afara zonei de operațiuni aeriene;

13.

„zonă de securitate cu acces restricționat” înseamnă acea parte din zona de operațiuni aeriene în care, pe lângă faptul că accesul este restricționat, se aplică și alte standarde de securitate aeronautică;

14.

„zonă demarcată” înseamnă o zonă care este separată prin controlul accesului fie de alte zone de securitate cu acces restricționat, fie, în cazul în care chiar zona demarcată este o zonă de securitate cu acces restricționat, de alte zone de securitate cu acces restricționat ale unui aeroport;

15.

„verificarea antecedentelor” înseamnă verificarea înregistrată a identității unei persoane, inclusiv a cazierului său judiciar, ca parte a evaluării dacă respectiva persoană este abilitată să pătrundă neînsoțită în zonele de securitate cu acces restricționat;

16.

„pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă în transfer” înseamnă pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă care pleacă cu o altă aeronavă decât cea cu care au sosit;

17.

„pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă în tranzit” înseamnă pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă care pleacă cu aceeași aeronavă cu care au sosit;

18.

„pasager potențial perturbator” înseamnă un pasager care este fie deportat, fie considerat inadmisibil din motive de imigrație, fie reținut conform legii;

19.

„bagaj de mână” înseamnă bagaj care poate fi transportat în cabina unei aeronave;

20.

„bagaj de cală” înseamnă bagaj care poate fi transportat în cala unei aeronave;

21.

„bagaj de cală însoțit” înseamnă bagaj transportat în cala unei aeronave, înregistrat pentru un zbor de către un pasager care călătorește cu aceeași aeronavă;

22.

„poșta transportatorului aerian” înseamnă poșta pentru care transportatorul aerian este atât expeditor, cât și destinatar;

23.

„materialele transportatorului aerian” înseamnă materialele pentru care atât expeditorul, cât și destinatarul sunt transportatori aerieni sau care sunt folosite de un transportator aerian;

24.

„poștă” înseamnă trimiterile de corespondență și alte articole, altele decât poșta transportatorului aerian, prezentate spre trimitere și destinate serviciilor poștale în conformitate cu normele Uniunii Poștale Universale;

25.

„mărfuri” înseamnă orice bun, altul decât bagajele, poșta, poșta transportatorului aerian, materialele transportatorului aerian și proviziile de bord, care poate fi transportat la bordul unei aeronave;

26.

„agent abilitat” înseamnă un transportator aerian, agent, expeditor sau altă entitate care asigură măsurile de securitate în ceea ce privește transportul de marfă sau poștă;

27.

„expeditor cunoscut” înseamnă un expeditor care trimite mărfuri sau poștă pe cont propriu și ale cărui proceduri se conformează normelor și standardelor comune de securitate într-o măsură suficientă pentru a permite transportul acestor mărfuri sau al poștei de către orice aeronavă;

28.

„expeditor cu cont” înseamnă un expeditor care trimite mărfuri sau poștă pe cont propriu și ale cărui proceduri se conformează normelor și standardelor comune de securitate într-o măsură suficientă pentru a permite transportul acestor mărfuri de către avioanele de marfă sau al poștei de către aeronavele poștale;

29.

„controlul de securitate al aeronavei” înseamnă inspecția acelor părți ale interiorului unei aeronave la care ar fi putut avea acces pasagerii și inspecția calei aeronavei în vederea identificării articolelor interzise și a intervențiilor ilicite îndreptate împotriva aeronavei;

30.

„examinarea de securitate a aeronavei” înseamnă inspecția interiorului și a exteriorului accesibil al aeronavei în vederea identificării articolelor interzise și a intervențiilor ilicite care pun în pericol securitatea aeronavei;

31.

„agent de securitate la bord” înseamnă o persoană care este angajată de un stat pentru a călători la bordul unei aeronave a unui transportator aerian licențiat de statul respectiv cu scopul de a proteja aeronava și ocupanții acesteia împotriva acțiunilor de intervenție ilicită care pun în pericol securitatea zborului.

(a)

metodele de control de securitate;

(b)

categoriile de articole care pot fi interzise;

(c)

în ceea ce privește controlul accesului, motivele pentru acordarea accesului în zona de operațiuni aeriene și în zonele de securitate cu acces restricționat;

(d)

metodele permise pentru controlul vehiculelor, controalele și examinările de securitate ale aeronavei;

(e)

criteriile de recunoaștere a echivalenței standardelor de securitate ale țărilor terțe;

(f)

condițiile în care mărfurile și poșta sunt supuse controlului de securitate sau altor măsuri de securitate, precum și procesul de aprobare sau desemnare a agenților abilitați, a expeditorilor cunoscuți și a expeditorilor cu cont;

(g)

condițiile în care poșta transportatorului aerian și materialele transportatorului aerian sunt supuse controlului de securitate sau altor măsuri de securitate;

(h)

condițiile în care proviziile de bord și proviziile de aeroport sunt supuse controlului de securitate sau altor măsuri de securitate, precum și procesul de aprobare sau desemnare a furnizorilor reglementați și a furnizorilor cunoscuți;

(i)

criteriile de definire a părților critice din zonele de securitate cu acces restricționat;

(j)

criteriile de recrutare a personalului și metodele de instruire;

(k)

condițiile în care pot fi aplicate proceduri speciale de securitate sau derogări de la măsurile de securitate; și

(l)

orice măsuri generale menite să modifice prin completare elemente neesențiale ale standardelor de bază comune menționate la alineatul (1) și care nu sunt prevăzute la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(a)

cerințele și procedurile de control de securitate;

(b)

o listă a articolelor interzise;

(c)

cerințele și procedurile de control al accesului;

(d)

cerințele și procedurile de control al vehiculelor, de control și de examinare de securitate a aeronavei;

(e)

deciziile de recunoaștere a echivalenței standardelor de securitate aplicate în țări terțe;

(f)

în ceea ce privește mărfurile și poșta, procedurile de aprobare sau desemnare a agenților abilitați, a expeditorilor cunoscuți și a expeditorilor cu cont, precum și obligațiile care trebuie îndeplinite de către aceștia;

(g)

cerințele și procedurile cu privire la măsurile de securitate aplicabile poștei transportatorului aerian și materialelor transportatorului aerian;

(h)

în ceea ce privește proviziile de bord și proviziile de aeroport, procedurile de aprobare sau desemnare a furnizorilor abilitați și a furnizorilor cunoscuți, precum și obligațiile care trebuie îndeplinite de către aceștia;

(i)

definirea părților critice din zonele de securitate cu acces restricționat;

(j)

cerințele de recrutare și de instruire a personalului;

(k)

procedurile speciale de securitate sau derogările de la măsurile de securitate;

(l)

specificațiile tehnice și procedurile de aprobare și utilizare a echipamentului de securitate; și

(m)

cerințele și procedurile de acțiune cu privire la pasagerii potențial perturbatori.

(a)

statul membru respectiv aplică măsurile în conformitate cu articolul 6; sau

(b)

solicitarea țării terțe este limitată la un anumit zbor de la o dată precisă.

(a)

măsurile de securitate aplicate de statul membru respectiv în conformitate cu articolul 6; și/sau

(b)

proceduri locale aplicabile în aeroporturile deservite.

(a)

măsurile și procedurile menționate la articolul 4 alineatul (3), la articolul 4 alineatul (4), la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1), în cazul în care conțin informații de securitate sensibile;

(b)

rapoartele de inspecție ale Comisiei și răspunsurile autorităților competente, astfel cum sunt menționate la articolul 15 alineatul (3).