29.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 285/9

(1)

Directiva 90/496/CEE precizează că este necesară definirea fibrelor.

(2)

Condițiile pentru mențiunile nutriționale cum ar fi „sursă de fibre” sau „bogat în fibre” sunt stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (2).

(3)

Din motive de claritate și coerență cu alte acte legislative comunitare în care este utilizată această noțiune, este necesar să se furnizeze o definiție pentru „fibre”.

(4)

Definiția fibrelor ar trebui să țină seama de lucrările realizate în domeniu de Codex Alimentarius și de declarația privind fibrele alimentare, adoptată la 6 iulie 2007 de Grupul științific pentru produse dietetice, nutriție și alergii al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară.

(5)

Fibrele au fost consumate în mod tradițional ca substanță de origine vegetală și au unul sau mai multe efecte fiziologice benefice, cum ar fi: diminuarea timpului de tranzit intestinal, creșterea volumului de materii fecale, faptul că pot fi fermentate de microflora colonului, reducerea nivelului de colesterol total în sânge, reducerea nivelului de colesterol LDL în sânge, reducerea glicemiei postprandiale sau reducerea nivelului insulinei din sânge. Dovezi științifice recente au arătat că pot fi obținute efectele fiziologice benefice similare datorită altor polimeri glucidici care nu sunt digestibili și nu sunt prezenți în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare. Prin urmare, este necesar ca definiția fibrelor să includă polimerii glucidici având unul sau mai multe efecte fiziologice benefice.

(6)

Polimerii glucidici de origine vegetală care corespund definiției fibrelor pot fi strâns asociați într-o plantă cu lignina sau cu alți compuși diferiți de hidrații de carbon, cum ar fi compușii fenolici, ceruri, saponine, fitați, cutină, fitosteroli. Aceste substanțe, atunci când sunt strâns asociate cu polimerii glucidici de origine vegetală și extrase cu polimerii glucidici pentru analiza fibrelor, pot fi considerate drept fibre. Cu toate acestea, atunci când sunt separate de polimerii glucidici și sunt adăugate la un produs alimentar, aceste substanțe nu pot fi considerate drept fibre.

(7)

Pentru a ține seama de noile evoluții științifice și tehnologice, este necesar să se modifice lista coeficienților de conversie pentru calculul valorii energetice.

(8)

Raportul FAO al unui atelier tehnic privind energia alimentară – metode de analiză și coeficienți de conversie – arată că 70 % din fibrele din alimentele tradiționale sunt presupuse a fi fermentabile. Prin urmare, este adecvat ca valoarea energetică medie pentru fibre să fie de 8 kJ/g (2 kcal/g).

(9)

Eritritolul poate fi folosit într-o gamă largă de produse alimentare, printre altele, pentru a înlocui nutrienți precum zahărul, în cazul în care se dorește o valoare energetică mai redusă.

(10)

Eritritolul este un poliol și, în conformitate cu normele actuale prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/496/CEE, valoarea sa energetică trebuie calculată cu ajutorul coeficientului de conversie pentru polioli, și anume 10 kJ/g (2,4 kcal/g). Utilizarea acestui coeficient de conversie nu ar asigura informarea deplină a consumatorului cu privire la valoarea energetică redusă a unui produs, rezultată din folosirea eritritolului la fabricarea sa. În avizul său cu privire la eritritol, formulat la 5 martie 2003, Comitetul științific pentru alimentație umană a indicat că energia furnizată de eritritol era sub 0,9 kJ/g (sub 0,2 kcal/g). Prin urmare, ar trebui să se adopte un coeficient de conversie adecvat pentru eritritol.

(11)

Anexa la Directiva 90/496/CEE conține o listă a vitaminelor și a mineralelor care pot fi declarate în cadrul etichetării nutriționale, precizează doza zilnică recomandată (DZR) pentru fiecare dintre ele și stabilește o normă pentru a determina ce înseamnă cantitate semnificativă. Această listă DZR are drept obiectiv prezentarea unor valori pentru etichetarea nutrițională și calcularea a ceea ce înseamnă cantitate semnificativă.

(12)

Norma privind cantitatea semnificativă, astfel cum a fost definită în anexa la Directiva 90/496/CEE, este menționată în alte texte legislative comunitare, în special la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (3), în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (4).

(13)

DZR enumerate în anexa la Directiva 90/496/CEE se bazează pe recomandarea formulată în urma reuniunii consultative a experților FAO/OMS care a avut loc în 1988 la Helsinki.

(14)

Pentru a asigura coerența cu alte texte legislative comunitare, lista actuală a vitaminelor și a mineralelor, precum și a DZR pentru fiecare dintre acestea ar trebui actualizată ținând seama de evoluțiile științifice de după 1988.

(15)

În avizul său cu privire la revizuirea valorilor de referință pentru etichetarea nutrițională, formulat la 5 martie 2003, Comitetul științific pentru alimentație umană a inclus valorile de referință în materie de etichetare pentru adulți. Acest aviz acoperă vitaminele și mineralele enumerate în anexa I la Directiva 2002/46/CE și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006.

(16)

Prin urmare, anexa la Directiva 90/496/CEE ar trebui modificată în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

La articolul 1 alineatul (4) litera (j), se adaugă următoarea teză:

„Definiția substanței și, dacă este necesar, metodele de analiză se includ în anexa II;”

2.

La articolul 5 alineatul (1) se adaugă următoarele liniuțe:

3.

Anexa se înlocuiește cu textul din anexa I la prezenta directivă.

4.

Se adaugă textul din anexa II la prezenta directivă.