ANEXĂ

Sprijinul UE pentru punerea în aplicare a Rezoluției 1540 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite

1.   Context

În raportul său din aprilie 2006, Comitetul 1540 a conchis că șaizeci și două de state nu își prezentaseră încă primul raport național, iar cinzeci și cinci de state, deși își prezentaseră primul raport național, aveau în continuare de comunicat informații suplimentare și clarificări. Dat fiind că aceste state se situau în principal în trei zone geografice (Africa, zona Caraibelor și Pacificul de Sud) și că lacunele constatate în rapoartele lor naționale urmau anumite tendințe regionale, Comitetul 1540 a sugerat ca activitățile de sprijinire a statelor pentru ca acestea să poată respecta cerințele privind punerea în aplicare a Rezoluției CSONU 1540 să se concentreze asupra regiunilor și a zonelor unde se constată nevoi specifice.

Ca urmare a acestei abordări, sprijinul acordat de UE activităților Comitetului 1540 în perioada 2004-2007 s-a prezentat sub două forme:

—	UE a întreprins demersuri pe lângă statele terțe pentru a le încuraja să își prezinte rapoartele naționale în conformitate cu Rezoluția CSONU 1540;

—

la 12 iunie 2006, UE a adoptat Acțiunea comună 2006/419/PESC prin care furnizează sprijin financiar pentru cinci activități de mobilizare care vizează cinci regiuni diferite în care se află țări aflate în curs de dezvoltare. Activitățile de mobilizare, desfășurate sub forma unor seminarii, au urmărit sensibilizarea țărilor aflate în curs de dezvoltare cu privire la obligațiile acestora prevăzute în Rezoluția CSONU 1540, precum și participarea la consolidarea capacității administrative naționale a statelor terțe de a elabora rapoarte naționale privind punerea în aplicare a Rezoluției CSONU 1540.

În conformitate cu ultima informare prezentată de președintele Comitetului 1540 în fața CSONU la 17 decembrie 2007, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește obligațiile de raportare ale statelor membre ONU, dar, în perioada următoare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a realiza punerea deplină în aplicare a tuturor aspectelor rezoluției. În special deoarece până în martie 2008 o sută patruzeci și patru de state prezentaseră deja primele rapoarte, iar nouăzeci și nouă de state prezentaseră deja informațiile suplimentare solicitate. Prin urmare, în cadrul discuțiilor tematice privind activitățile de mobilizare organizate de Comitetul 1540 în octombrie 2007 a fost recunoscută necesitatea unei abordări în mai multe etape și s-a recomandat ca activitățile de mobilizare ulterioare să se axeze nu atât pe cerința de raportare, cât pe sprijinul acordat statelor în materie de punere în aplicare.

Informarea din decembrie 2007 a subliniat, de asemenea, faptul că în activitățile practice ale Comitetului 1540 accentul ar trebui să se deplaseze de la raportare către punerea în aplicare a tuturor aspectelor Rezoluției CSONU 1540. În acest sens, activitățile adaptate de mobilizare și asistența corespunzătoare, care corespund situației regionale și altor circumstanțe specifice, ar putea să ajute statele membre să facă față provocărilor pe care le prezintă procesul de punere în aplicare. După cum a afirmat comitetul în programul său de lucru, planurile naționale sau foile de parcurs privind punerea în aplicare pot servi statelor drept instrumente utile de planificare, iar această idee ar trebui promovată în continuare. Țările interesate ar trebui să beneficieze de mai multă asistență pentru dezvoltarea planurilor lor naționale de acțiune. În mod similar, ar trebui consolidată capacitatea statelor membre de a formula cereri de asistență eficiente.

2.   Descrierea proiectelor

Proiectele de sprijinire a punerii în aplicare a Rezoluției CSONU 1540 se vor desfășura sub forma a cinci ateliere care vor urmări consolidarea capacității funcționarilor însărcinați cu gestionarea procedurii de control al exporturilor în șase subregiuni (Africa, America Centrală, MERCOSUR, Orientul Mijlociu și regiunea Golfului Persic, insulele Pacificului și Asia de Sud-Est), astfel încât să le permită acestora să depună eforturi la nivel practic în vederea punerii în aplicare a Rezoluției CSONU 1540. Aceste ateliere vor fi special concepute pentru a sprijini funcționarii însărcinați cu controlul frontierelor, funcționarii vamali și cei cu atribuții de reglementare și vor acoperi principalele elemente ale procedurii de control al exporturilor, inclusiv legislația aplicabilă (inclusiv aspecte juridice naționale și internaționale), controalele privind reglementarea (inclusiv dispozițiile privind licențele, verificarea consumatorilor finali și programele de sensibilizare) și punerea în aplicare (inclisiv identificarea bunurilor, evaluarea riscurilor și metode de detectare).

Pe parcursul atelierelor, statele vor fi încurajate să facă schimb de experiență cu privire la aspectele practice legate de punerea în aplicare. Statele vor avea posibilitatea de a compara procedurile lor de control al exporturilor și, prin intermediul acestor comparații, vor putea identifica acele practici care ar putea fi îmbunătățite din perspectiva experienței acumulate de celelalte state. Atunci când se dovedește necesară acordarea de asistență pentru a permite statelor să aplice cele mai eficiente practici, pot fi puse în practică programe de asistență.

Activitățile propuse ar trebui, de asemenea, să permită funcționarilor sus-menționați să identifice în mod clar lacunele și nevoile, ținând seama de diferite perspective (guvern și industrie), astfel încât să poată fi formulate cereri eficiente de asistență pentru formare, echipament și alte domenii de activitate. Aceste cereri pot fi înaintate Comitetului 1540 – pentru a fi transmise statelor – sau direct statelor, organizațiilor internaționale, regionale și neguvernamentale. Aceste ateliere vor recurge atât la experții din cadrul Comitetului 1540, cât și la cunoștințele specializate disponibile la nivel internațional. Prin urmare, țările donatoare, precum și organizațiile internaționale interguvernamentale ar putea pune la dispoziție, de asemenea, competențe consacrate sau recunoscute, asigurând participarea experților lor la ateliere.

Această nouă acțiune comună continuă și intensifică eforturile întreprinse în temeiul precedentei Acțiuni comune 2006/419/PESC care a vizat în principal creșterea nivelului de sensibilizare și obligațiile de raportare. Acțiunea comună va conferi proiectelor o dimensiune operațională și subregională clară, prin implicarea în cadrul atelierelor a aproximativ trei funcționari de stat (specialiști/experți) din fiecare țară participantă, pentru o perioadă de trei până la patru zile.

Identificarea clară a lacunelor și a nevoilor facilitată de atelierele finanțate prin prezenta acțiune comună va fi deosebit de utilă pentru Uniunea Europeană, în special pentru selectarea țărilor care ar putea beneficia de proiectele privind consolidarea capacității finanțate în temeiul noului instrument de stabilitate. Aceasta va contribui, de asemenea, la definirea precisă a domeniilor de activitate în care adoptarea unor măsuri UE suplimentare este necesară în cea mai mare măsură. Participanții la ateliere vor fi încurajați să formuleze cereri de asistență specifice. UE va identifica domeniul de aplicare al asistenței luând în considerare intențiile celorlalți donatori potențiali și va asigura o sinergie maximă cu alte instrumente financiare ale sale (de exemplu, complementaritatea cu prezenta acțiune comună a activităților desfășurate în temeiul Instrumentului de stabilitate în domeniul controlului exporturilor în țările terțe).

Rezultatele proiectelor:

—	îmbunătățirea înțelegerii de către participanți a eforturilor depuse la nivel național, regional și internațional pentru a preveni proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora;

—	o mai mare claritate a măsurilor actuale de punere în aplicare și de executare și accelerarea măsurilor întreprinse sau planificate în vederea punerii depline în aplicare a Rezoluției CSONU 1540;

—	consolidarea tehnicilor de evaluare a riscurilor, de depistare și examinare;

—	îmbunătățirea interacțiunii și a schimbului de informații dintre autoritățile naționale și regionale de control al exporturilor și de punere în aplicare;

—	îmbunătățirea înțelegerii circulației mărfurilor și a metodelor utilizate pentru a eluda procedurile de control al exporturilor;

—	îmbunătățirea înțelegerii dublei utilizări a anumitor mărfuri și consolidarea capacității de a identifica acele mărfuri cu dublă utilizare legate de armele de distrugere în masă și de vectorii acestora;

—	consolidarea cooperării dintre funcționarii cu atribuții de reglementare și de punere în aplicare și industrie;

—

rezultatele atelierului pentru participanți: (a) elaborarea unor planuri naționale de acțiune potențiale; (b) elaborarea unor cereri de asistență pentru monitorizarea ulterioară a unor domenii specifice în cadrul acestui atelier și, după caz, consolidarea cooperării cu organizațiile interguvernamentale și subregionale în vederea furnizării unei astfel de asistențe; (c) raportul privind lucrările desfășurate în cadrul seminarului.

3.   Durata

Durata totală estimată a proiectului este de 24 de luni.

4.   Beneficiari și participanți

Statele participante au fost selectate în conformitate cu mai multe criterii. Examinarea matricelor de țară la punerea în aplicare a Rezoluției CSONU 1540 a contribuit la identificarea acelor state care ar putea avea nevoie de asistență în domeniul evaluării riscurilor, al controalelor la frontiere și la transbordare, al identificării mărfurilor și al tehnicilor de depistare.

Atunci când statele menționate mai jos au fost propuse pentru participarea la proiecte, s-a luat în considerare faptul că acestea au niveluri diferite de punere în aplicare și capacități diferite. Asemănările în abordarea chestiunilor regionale, precum în ceea ce privește transbordarea, deschid o cale comună și permit identificarea și dezvoltarea sinergiilor dintre state.

În plus, statele selectate au participat la activitățile de mobilizare desfășurate anterior în subregiunile relevante.

Se va solicita statelor să numească funcționari la nivelul punerii în aplicare care cunosc procedurile de control al exporturilor și al frontierelor. Printre aceștia se vor afla reprezentanți ai următoarelor autorități:

—	autorități de reglementare; și

—	autorități care asigură controlul la frontieră (inclusiv autoritățile vamale și poliția; se acordă o atenție deosebită procedurilor între ministere și între departamente).

Alte organisme care joacă un rol important în cadrul procedurii de control al exporturilor vor fi invitate, după caz, în baza unei decizii a Președinției UE, asistate de SG/ÎR.

Va fi, de asemenea, avută în vedere trimiterea unor invitații de participare la ateliere organizațiilor interguvernamentale și regionale.

Este important să se sublinieze faptul că anumite state participante se pot confrunta, chiar și neintenționat, cu riscul proliferării armelor de distrugere în masă datorită poziției lor geografice, situației lor politice sau planurilor energetice naționale. Mai multe dintre aceste state au început deja un dialog constructiv cu UE privind neproliferarea armelor de distrugere în masă concretizat și prin negocierea și semnarea unui acord bilateral care cuprinde clauze referitoare la neproliferarea armelor de distrugere în masă. Astfel, organizarea acestei serii de ateliere reprezintă o ocazie majoră pentru UE de a-și respecta angajamentele asumate în temeiul clauzelor respective și de a arăta importanța pe care o acordă sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare, de asemenea prin intermediul mijloacelor multilaterale.

Printre statele selectate să participe la ateliere se află:

1.	Proiectul privind Africa Ghana, Kenya, Maroc, Nigeria, Uganda, Africa de Sud, Republica Congo, Egipt, Libia și Tanzania.

2.	Proiectul privind America Centrală Belize, Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua și Panama.

3.	Proiectul privind statele MERCOSUR Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay, Venezuela, Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador și Peru.

4.	Proiectul privind regiunile din Orientul Mijlociu și din Golful Persic Bahrain, Irak, Iordania, Kuweit, Oman, Arabia Saudită, Siria, Emiratele Arabe Unite.

5.	Proiectul privind statele din insulele Pacificului Fiji, Insulele Marshall, Micronezia (Statele Federate ale), Nauru, Palau, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon (Republica), Timorul de Est, Tuvalu, Vanuatu.

6.	Proiectul privind statele din Asia de Sud-Est Cambodgia, Indonezia, Malaezia, Birmania/Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam.

5.   Entitatea de punere în aplicare

Președinția, sprijinită de SG/ÎR, răspunde de punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune. Președinția încredințează Secretariatului ONU (Biroul pentru probleme de dezarmare) punerea în aplicare din punct de vedere tehnic. Secretariatul ONU (ODA) va semna un acord referitor la sprijinul furnizat de țara gazdă cu statele care vor fi identificate drept țări gazdă. Fiecare țară gazdă va participa la punerea în aplicare a proiectelor finanțate în temeiul prezentei acțiuni comune. Achizițiile de bunuri, de lucrări sau de servicii realizate de Secretariatul ONU (ODA) în țările gazdă, în contextul prezentei acțiuni comune, vor fi efectuate în conformitate cu normele și procedurile ONU în vigoare, astfel cum se precizează în acordul de finanțare încheiat cu Secretariatul ONU (ODA) [articolul 3 alineatul (3) din prezenta acțiune comună].