11/Volumul 22

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

139

L 032/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Comunitatea este parte la Aranjamentul privind orientările pentru creditele la export care beneficiază de sprijin public, încheiat în cadrul OCDE, denumit în continuare „aranjament”.

(2)

Aranjamentul face obiectul Deciziei Consiliului din 4 aprilie 1978, care a fost prelungită prin Decizia 93/112/CEE (1) și modificată ultima dată prin Decizia 97/530/CE (2).

(3)

Participanții la aranjament au elaborat un text nou, consolidat, care conține toate modificările aprobate de către ei de la revizuirea aranjamentului devenită aplicabilă prin Decizia 93/112/CEE.

(4)

Acceptând modificările și completările aduse aranjamentului prin Decizia 97/530/CE, Comunitatea a aderat, în mod special, la o declarație de principiu a participanților la aranjament, prin care aceștia din urmă și-au exprimat intenția de a studia principii directoare în vederea asigurării unei convergențe între primele aplicabile creditelor la export.

(5)

Participanții la aranjament au elaborat o serie de principii directoare complementare privind stabilirea primelor minime de referință referitoare la riscul suveran și la riscul de țară în raport cu primele legate de creditele la export care beneficiază de sprijin public; aceste principii directoare au fost introduse în noul text consolidat al aranjamentului în termeni și sub o formă compatibilă cu acesta.

(6)

Textul care figurează în anexa la Decizia din 4 aprilie 1978 trebuie să fie înlocuit, prin urmare, cu noul text consolidat al aranjamentului; decizia menționată, Decizia 93/112/CEE și Decizia 97/530/CE trebuie să fie, în consecință, abrogate,

ANEXA V:

FORMULAR TIP PENTRU NOTIFICAREA EXCEPȚIILOR PERMISE LA PRIMELE MINIME DE REFERINȚĂ

ANEXA VI:

LISTA CRITERIILOR DE CALITATE PENTRU DEZVOLTARE, UTILITATE PENTRU DEZVOLTAREA PROIECTELOR FINANȚATE PRIN AJUTOR

(a)

La aranjament participă următoarele țări: Australia, Canada, Comunitatea Europeană (cuprinzând următoarele țări: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Spania, Suedia și Țările de Jos), Coreea, Elveția, Japonia, Norvegia, Noua Zeelandă și Statele Unite.

(b)

Participanții convin să respecte și să aplice dispozițiile prevăzute de aranjament. Oricare altă țară care este dispusă să aplice prezentele orientări poate deveni participant în temeiul unei invitații prealabile din partea țărilor care au deja calitatea de participant.

—

material militar sau

—

produse agricole.

(a)

Participanții cer cumpărătorilor de bunuri și servicii pentru care se poate acorda sprijin public o plată în numerar egală cu cel puțin 15 % din valoarea contractului de export la data sau înainte de data de început a creditului așa cum este aceasta definită la articolul 9.

(b)

Valoarea contractului de export este valoarea totală care trebuie plătită de către cumpărător sau în numele său, pentru cumpărarea de bunuri și/sau de servicii exportate, adică excluzând cheltuielile locale definite la articolul 25, precum și dobânzile. În cazul unei operațiuni de leasing, este vorba despre valoarea totală pe care utilizatorul trebuie să o verse, deducând rata de leasing echivalentă cu dobânzile.

(c)

Pentru această plată în numerar, sprijinul public nu poate fi acordat decât sub formă de asigurare sau garanție contra riscurilor obișnuite de fabricație, adică sub formă de garanție pură.

(d)

Atunci când o operațiune implică livrarea de bunuri și servicii care provin dintr-o țară terță, materiale pentru care exportatorul nu beneficiază de sprijin public, valoarea contractului de export în vederea calculării plății în numerar poate fi redusă proporțional.

(e)

Reținerile drept garanție efectuate după începutul creditului nu sunt considerate, în acest context, drept plată în numerar.

(a)

În cazul unui contract privind vânzarea unor mijloace de producție care includ mai multe unități utilizabile individual (locomotive, de exemplu), începutul este data medie sau data efectivă la care cumpărătorul intră în mod efectiv în posesia bunului în propria sa țară.

(b)

În cazul unui contract privind vânzarea unor mijloace de producție destinate unor instalații sau unor uzine întregi, atunci când furnizorul nu răspunde de punerea în funcțiune, începutul este data la care cumpărătorul trebuie să intre efectiv în posesia întregului echipament (cu excepția pieselor de schimb) furnizat în temeiul contractului.

(c)

În cazul unui contract de construcție în temeiul căruia antreprenorul nu răspunde de punerea în funcțiune, începutul este data terminării construcției.

(d)

În cazul unui contract în temeiul căruia furnizorul sau antreprenorul răspunde de punerea în funcțiune, începutul este data la care, după instalare sau construcție, au fost efectuate probele preliminare menite să asigure că respectiva construcție poate fi dată în folosință. Această regulă se aplică fără să fie necesar să se stabilească dacă instalația sau construcția este sau nu livrată cumpărătorului la acest moment în conformitate cu termenii contractului și independent de orice angajament prin care furnizorului sau antreprenorului îi revine obligația, de exemplu, de a garanta funcționarea efectivă sau formarea personalului local.

(e)

În cazurile prevăzute la literele (b)-(d) de mai sus, atunci când contractul prevede executarea separată a diverselor părți ale unui proiect, data de început este aceea a începutului fiecărei părți distincte sau data medie a acestor începuturi sau, atunci când furnizorul nu are un contract pentru întregul proiect, ci pentru o parte esențială a acestuia, începutul poate fi acela care convine întregului proiect.

(a)

Pentru țările din Categoria I, termenul maxim de rambursare este de cinci ani; se poate conveni prelungirea acestuia la opt ani și jumătate în conformitate cu procedurile de notificare prealabilă menționate la articolul 49.

(b)

Pentru țările din Categoria II, termenul maxim de rambursare este de zece ani.

(c)

Nu se acordă sprijin public în cazul în care se dovedește că respectivul contract a fost încheiat cu un cumpărător dintr-o țară care nu este destinatara finală a bunurilor, cu scopul exclusiv de a beneficia de condiții de rambursare mai avantajoase.

(d)

Atunci când un contract implică mai multe țări de destinație, participanții ar trebui să depună eforturi în sensul adoptării unei atitudini comune în conformitate cu procedurile menționate la articolele 71-77, în vederea ajungerii la un acord privind condițiile adecvate.

(a)

Pentru centralele electrice, altele decât centralele nucleare, termenul maxim de rambursare este de doisprezece ani. Orice participant care are intenția de a-și acorda sprijinul pentru un credit prevăzut cu un termen de rambursare mai mare de cinci ani pentru țările din Categoria I, sau mai mare de zece ani pentru țările din Categoria II, trebuie să urmeze procedura de notificare prealabilă menționată la articolul 49.

(b)

Expresia „centrale electrice, altele decât centralele nucleare” desemnează centralele electrice complete - sau elemente ale acestora - care nu funcționează pe bază de combustibil nuclear; ea include ansamblul componentelor, al echipamentului, al materialelor și serviciilor (inclusiv formarea personalului) care sunt în mod direct necesare construcției și punerii în funcțiune a acestor centrale nenucleare. Ea nu include acele cheltuieli care îi revin în general cumpărătorului, precum cheltuielile legate de amenajarea terenului sau de construirea unor drumuri, dependințele pentru cazarea personalului din șantier, liniile electrice, punctul de evacuare a energiei și punctul de alimentare cu apă; nici cheltuielile aferente procedurilor oficiale de obținere a aprobărilor (cum ar fi autorizația de instalare, autorizația de construcție, autorizația de alimentare cu combustibil) în țara cumpărătorului.

(a)

Țările din Categoria I sunt cele care figurează în lista țărilor cărora Banca Mondială nu le acordă împrumuturi (2). Toate celelalte țări intră în Categoria II. Pragul de la care Banca Mondială nu acordă împrumuturi este recalculat în funcție de o bază anuală. O țară nu trece la o altă categorie decât după ce a rămas timp de doi ani consecutivi în aceeași categorie de venit stabilită de către Banca Mondială.

(b)

Clasificarea țărilor se face în funcție de criteriile operaționale și procedurile următoare:

(a)

Principalul unui credit la export este în mod normal rambursabil prin plăți egale și regulate, efectuate la intervale de cel mult șase luni, prima plată fiind efectuată cel mai târziu la șase luni de la începutul creditului.

(b)

Pentru operațiunile de leasing, aceste modalități de rambursare pot fi aplicate fie doar la valoarea principalului, fie numai la valoarea totală cumulată a principalului și a dobânzilor.

(c)

Orice participant care nu are intenția să urmeze această practică trebuie să notifice în prealabil aceasta în conformitate cu dispozițiile articolului 49.

(a)

Dobânzile nu sunt în mod normal capitalizate în perioada rambursării, dar sunt plătibile prin plăți efectuate la intervale de cel mult șase luni, prima plată efectuându-se cel târziu la șase luni de la începutul creditului.

(b)

Orice participant care nu are intenția de a urma această practică trebuie să notifice în prealabil aceasta, în conformitate cu dispozițiile articolului 49.

(c)

Dobânzile nu includ:

—

RRDC trebuie să reprezinte ratele finale ale dobânzii împrumuturilor comerciale pe piața națională a monedei respective;

—

RRDC trebuie să corespundă îndeaproape ratei aplicabile unui împrumutat național din prima categorie;

—

RRDC trebuie să fie fondată, dacă este cazul, pe costul unei finanțări cu o rată a dobânzii fixă pe o perioadă de cel puțin cinci ani;

—

RRDC nu trebuie să încalce condițiile concurenței pe piața națională și

—

RRDC trebuie să corespundă îndeaproape ratei aplicabile împrumutaților străini din primă clasă.

(a)

Luând în considerare principiile enunțate mai sus la articolul 15, RRDC se obține majorând ratele de bază respective cu o marjă fixă de 100 puncte de bază, în afară de cazul în care participanții au hotărât altfel.

(b)

Fiecare participant începe prin a alege unul dintre cele două sisteme de rate de bază pentru moneda sa națională, și anume:

Participanții stabilesc anumite excepții de la aceste sisteme de rate de bază.

(c)

Aceste excepții de la sistemele respective de rate de bază se referă la RRDC pentru yen, care reprezintă rata de bază pe termen lung diminuată cu 20 puncte de bază, indiferent de durata creditelor; și RRDC pentru euro, care reprezintă randamentul pe piața secundară a obligațiunilor în euro pe termen mediu, publicat de Bursa din Luxemburg, majorat cu 50 puncte de bază.

(d)

Ceilalți participanți folosesc așadar sistemul adoptat în cazul în care decid să ofere finanțări în această monedă.

(e)

Un participant se poate hotărî să adopte celălalt sistem de rată de bază printr-un preaviz de șase luni și după consultarea participanților.

(f)

Orice participant care dorește să acorde sprijin public în moneda unei țări care nu este participant poate face o propunere referitoare la stabilirea RRDC în această monedă, respectând procedura în materie de atitudini comune, în conformitate cu dispozițiile articolelor 70-77.

(a)

Rata dobânzii care se aplică unei operațiuni nu este fixată pentru o perioadă mai mare de o sută douăzeci de zile. O marjă de 20 puncte de bază se adaugă în cazul în care modalitățile de sprijin financiar sunt stabilite înainte de data semnării contractului.

(b)

Atunci când se acordă sprijin public pentru împrumuturi cu rată variabilă a dobânzii, băncile și alte instituții financiare nu trebuie să fie autorizate să ofere posibilitatea de a alege, pe parcursul întregii durate a împrumutului, cea mai mică dintre RRDC (în vigoare în momentul semnării contractului inițial) și rata contractului pe termen scurt.

(a)

Nu se acordă sprijin public sub formă de finanțare directă pentru ratele mai mici decât RRDC aplicabilă.

(b)

Se poate acorda sprijin public sub următoarele forme:

(c)

În cazul în care primește de la un alt participant o cerere de informații privind o operațiune, participantul care are intenția de a acorda sprijin acestei operațiuni va face tot posibilul pentru a preciza condițiile financiare și mecanismul de finanțare ale acesteia, inclusiv măsura compensatorie.

(d)

Orice participant care dispune de informații care par să indice că un alt participant a oferit condiții neconforme depune eforturi rezonabile pentru a determina dacă operațiunea beneficiază de sprijin financiar public și dacă modalitățile acestui sprijin sunt conforme dispozițiilor articolului 15 din aranjament. Se consideră că a depus eforturile rezonabile în acest scop în cazul în care l-a informat, printr-un mijloc de comunicare în timp real, pe celălalt participant bănuit că a oferit condiții neconforme despre intenția sa de a se alinia la acestea. În cazul în care participantul bănuit că oferă condiții neconforme nu declară, în termen de trei zile lucrătoare, că operațiunea nu beneficiază de sprijin financiar public sau că modalitățile acestui sprijin financiar public sunt conforme dispozițiilor articolului 15 din aranjament, participantul doritor să se alinieze la aceste condiții are dreptul să o facă respectând procedura prevăzută la articolul 50.

(a)

Participanții care acordă sprijin public sub forma unui credit direct, unei finanțări directe, unei refinanțări, unei asigurări sau garanții de credite la export percep taxe care să nu fie mai mici decât primele minime de referință pentru riscul suveran și riscul de țară, indiferent de faptul că cumpărătorul/împrumutatul este o persoană publică sau privată.

(b)

Riscul de credit suveran beneficiază de garanția deplină a statului - a Ministerului de Finanțe sau a Băncii Centrale, de exemplu.

(c)

Riscul de țară evaluează probabilitatea ca o țară să asigure plata datoriilor sale externe. Cele cinci elemente ale riscului de țară sunt următoarele:

(d)

Primele minime de referință sunt fixate în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 21-23.

(e)

Participanții pot aplica prime mai mari decât primele minime de referință.

(a)

Primele trebuie calculate în funcție de risc.

(b)

Pentru a aprecia riscul și a stabili un sistem comun de referință pentru clasificarea țărilor, acestora trebuie să li se atribuie o notă în conformitate cu modelul cantitativ (Modelul):

(c)

În conformitate cu procedurile convenite de către participanți, rezultatul cantitativ al Modelului este examinat pentru fiecare țară în așa fel încât să integreze, într-o manieră calitativă, factorii de risc politic și/sau alți factori de risc care nu sunt luați în considerare în Model; după caz, acest lucru poate duce la ajustarea clasificării făcute de Model astfel încât să reflecte evaluarea finală a riscului la nivel de țară.

(a)

Primele trebuie să fie convergente. Pentru a asigura convergența primelor, se determină prime minime de referință, care să fie corespunzătoare nivelului riscului, care să nu fie insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de exploatare și pierderile pe termen lung și care să țină cont de o serie de condiții tip conexe, după metoda următoare:

(b)

„Țările din OCDE cu venit ridicat” (așa cum sunt ele definite de Banca Mondială) (4), precum și celelalte țări care prezintă riscuri similare, nu sunt supuse aplicării primelor minime de referință, cu mențiunea că primele nu trebuie să fie mai mici decât cele de pe piața privată.

(c)

Țările din categoria 7, care prezintă „riscurile cele mai ridicate” sunt în principiu supuse unei prime suplimentare în raport cu primele minime de referință fixate pentru această categorie; orice primă suplimentară de acest fel este fixată de către participantul care acordă sprijin public.

(d)

Riscului suveran și riscului de țară li se aplică prime minime de referință diferite.

(e)

Primele minime de referință aplicabile riscului suveran sunt primele minime aplicabile riscurilor publice și riscurilor private atunci când atât riscul de țară cât și riscul cumpărător/împrumutat sunt garantate.

(f)

În cazul în care riscul cumpărătorului/împrumutatului este exclus, primele minime de referință aplicabile riscului de țară sunt de 90 % din primele de referință aplicabile riscului suveran, adică se poate practica o reducere de 10 % față de prima minimă de referință aplicabilă riscului suveran.

(g)

Primele minime de referință sunt exprimate în procente din valoarea principală a creditului, ca și cum primele ar fi în întregime percepute în ziua în care este acordat creditul, asigurarea făcută sau garanția acordată, așa cum este indicat în Schimbul electronic de informații (SEI) menționat de anexa VII.

(a)

Pentru a lua în considerare diferențele de calitate a produselor oferite de către participanți, primele minime de referință sunt ajustate în funcție de condițiile conexe. Tratamentul aplicat acestor condiții conexe se face din perspectiva exportatorului (mai exact neutralizarea efectului concurențial care derivă din diferențele de calitate a produselor oferite de către exportator/instituția financiară) și privește trei condiții conexe:

(b)

Pentru a lua în considerare condițiile conexe altele decât condițiile tip, primele minime de referință sunt ajustate prin majorare sau reducere. Toate produsele existente ale participanților sunt clasificate într-una dintre următoarele trei categorii de produse:

(c)

Se aplică diferențe tarifare pentru a lua în considerare diferențele de calitate a acestor trei categorii de produse; aceste diferențe tarifare presupun impunerea de prime suplimentare în cazul produselor superioare standardului și reducerea primelor în cazul produselor inferioare standardului.

(d)

Primele minime de referință sunt ajustate, prin majorare sau reducere, în funcție de cota-parte tip garantată, și anume 95 %.

(a)

Nivelul primelor nu trebuie să fie insuficient pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare și a pierderilor pe termen lung. Pentru a asigura caracterul adecvat al primelor de referință și pentru a permite, după caz, ajustările prin majorare sau reducere:

(b)

Se înțelege că:

(a)

Cheltuielile locale sunt cheltuielile aferente bunurilor și serviciilor în țara cumpărătorului, care sunt necesare fie pentru executarea contractului exportatorului, fie pentru definitivarea proiectului din care face parte contractul exportatorului. Se exclud din aceste cheltuieli comisioanele plătibile agentului exportatorului în țara cumpărătoare.

(b)

Nu se acordă sprijin public pentru mai mult de 100 % din valoarea bunurilor și serviciilor exportate, inclusiv acelea care sunt furnizate de către țări terțe, dar excluzând cheltuielile locale. În consecință, valoarea cheltuielilor locale care fac obiectul unui credit care beneficiază de sprijin nu depășește valoarea plății în numerar. Sprijinul public pentru cheltuielile locale nu este acordat în condiții mai avantajoase decât cele care au fost hotărâte pentru exporturile cărora le sunt asociate aceste cheltuieli.

(c)

Pentru țările din Categoria I, sprijinul public pentru cheltuielile locale se limitează la asigurare sau la garantare, adică la o simplă acoperire, și nu implică sprijin financiar public.

(a)

Participanții nu derogă de la dispozițiile privind termenul maxim de rambursare, ratele minime ale dobânzii, primele minime de referință (după luarea în considerare a condițiilor conexe), limitarea la maximum șase luni a valabilității modalităților și condițiilor creditelor la export și nu prelungesc termenele de rambursare prin amânarea datei de rambursare a primei plăți a principalului, dată menționată la articolul 13 litera (a).

(b)

Fără a aduce atingere dispozițiilor literei (a) de mai sus, orice participant poate, sub rezerva procedurilor definite la articolul 48, să aplice o primă de referință mai mică decât prima minimă de referință (după luarea în considerare a condițiilor conexe) atunci când riscul de țară (așa cum este el descris la articolul 20) este fie externalizat/suprimat, fie redus/exclus pe parcursul întregii perioade în care există obligația de rambursare a datoriei, după modalitățile următoare:

(a)

Participanții se pot alinia la modalitățile și condițiile notificate în conformitate cu procedurile menționate la articolele 47, 48 și 49, precum și la modalitățile și condițiile de credit care nu au fost notificate și la cele care sunt oferite de către neparticipanți. Durata sprijinului acordat de către participantul care se aliniază nu poate depăși durata de valabilitate a modalităților și condițiilor de credit care fac obiectul alinierii.

(b)

Participanții se aliniază la modalitățile și condițiile de credit oferind condiții conforme dispozițiilor aranjamentului, cu excepția cazului în care oferta inițială nu este ea însăși conformă dispozițiilor aranjamentului. Atunci când alinierea se referă la primele minime de referință, participanții sunt liberi să se alinieze doar la ratele aferente în cazul în care sprijinul este acordat pe baza unui nivel de risc similar, luându-se de asemenea în considerare calitatea produselor implicate. Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile de credit:

(a)

Participanții au convenit asupra principiului general în temeiul căruia politicile lor în materie de credite la export și în materie de ajutor condiționat trebuie să fie complementare. Politicile referitoare la creditele la export trebuie să fie bazate pe libera concurență și liberul joc al forțelor pieței. Cele care privesc ajutorul condiționat trebuie să procure resursele exterioare necesare țărilor, sectoarelor sau proiectelor care nu au deloc sau au un acces limitat la piață. Politicile în materie de ajutor condiționat trebuie să asigure o rentabilitate maximă, să reducă dezechilibrele schimburilor la minimum și să contribuie la o utilizare a resurselor eficientă din punct de vedere al dezvoltării.

(b)

Dispozițiile aranjamentului referitoare la ajutorul condiționat nu se aplică programelor de ajutor ale instituțiilor multilaterale sau regionale.

(c)

Aceste principii nu prevăd punctul de vedere al Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare (CAD) în ceea ce privește conținutul noțiunilor de ajutor condiționat și ajutor necondiționat.

(a)

Ajutorul condiționat, care include împrumuturile, fondurile nerambursabile sau finanțările mixte cu un nivel de concesionalitate mai mare de 0 %, se definește ca fiind ajutorul efectiv (în drept sau în fapt) condiționat de achiziționarea bunurilor și/sau serviciilor în țara donatoare și/sau într-un număr limitat de țări.

(b)

Această definiție se aplică indiferent dacă „condiționarea” rezultă dintr-un acord oficial sau din orice altă formă de acord informal între țara beneficiară și țara donatoare sau dintr-un pachet care prezintă componentele enumerate mai jos în articolul 32, care nu sunt utilizate liber și integral pentru a finanța achiziționările în țara beneficiară, în aproape toate celelalte țări în curs de dezvoltare și în țările participante, sau care presupun practici pe care CAD sau participanții le consideră echivalente cu această condiționare.

(c)

În cazul în care nu se poate determina cu certitudine dacă o practică financiară dată intră în domeniul de aplicare al acestei definiții, țara donatoare este obligată să aducă dovada că aceste ajutoare sunt de fapt „necondiționate”, adică se compun din împrumuturi sau fonduri nerambursabile care sunt utilizate integral și liber pentru a finanța achiziționările în aproape toate țările în curs de dezvoltare și în țările OCDE.

—

de împrumuturi de asistență guvernamentală pentru dezvoltare (AGD), așa cum sunt ele definite în „Orientările CAD referitoare la finanțarea mixtă și la asistența guvernamentală pentru dezvoltare condiționată sau parțial necondiționată (1987)”;

—

de fonduri nerambursabile de asistență guvernamentală pentru dezvoltare (AGD), așa cum sunt ele definite în „Orientările CAD referitoare la finanțarea mixtă și la asistența guvernamentală pentru dezvoltare condiționată sau parțial necondiționată (1987)”;

—

alte aporturi ale sectorului public (ASP) sub formă de fonduri nerambursabile sau împrumuturi, dar cu excepția creditelor la export care beneficiază de sprijin public și care sunt conforme aranjamentului sau

—

de orice asociere (de exemplu, o combinare) în drept sau în fapt, sub îndrumarea donatorului, a împrumutătorului sau a împrumutatului, a cel puțin două dintre elementele precedente și/sau a următoarelor componente financiare:

(a)

Operațiunile de finanțare mixtă pot avea diverse forme, cum ar fi creditele mixte, finanțările mixte, cofinanțările, finanțările paralele sau operațiunile integrate care au un caracter unic. Toate se caracterizează, în principal, prin:

(b)

Asocierea sau condiționarea „în fapt” este determinată de următorii factori:

(c)

Nici una dintre practicile următoare nu trebuie să fie considerată ca excluzând existența unei asocieri sau a unei condiționări „în fapt”:

(a)

Nu se acordă ajutor condiționat țărilor al căror PNB pe locuitor este suficient pentru ca acestea să nu fie eligibile pentru împrumuturile cu o durată de șaptesprezece ani oferite de la Banca Mondială (5). Banca Mondială recalculează pe o bază anuală pragul de la care o țară intră în această categorie. O țară nu-și schimbă categoria decât după ce a rămas doi ani consecutivi în aceeași categorie de venit definită de către Banca Mondială.

(b)

Clasificarea țărilor se face după criteriile și procedurile operaționale enumerate în continuare:

(a)

Nu se acordă ajutor condiționat pentru proiectele publice sau private care, în mod normal, ar putea fi viabile din punct de vedere comercial în cazul în care ar fi finanțate în condițiile pieței sau în condițiile prevăzute de aranjament.

(b)

Criteriile decisive ale acestei eligibilități pentru ajutor sunt următoarele:

(c)

Criteriile decisive menționate mai sus la litera (b) vizează să arate cum se evaluează un proiect pentru a determina dacă acesta ar trebui finanțat prin aceste credite de ajutor sau prin credite la export în condițiile pieței sau în condițiile prevăzute de aranjament. Procedura de consultare menționată la articolele 62 și 65 ar trebui să permită în cele din urmă să se ajungă la o definire mai precisă a orientărilor – pentru organismele de credit la export și organismele de ajutor - privind linia de demarcație între aceste două categorii de proiecte.

(a)

dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se aplică creditelor de ajutor condiționat al căror nivel de concesionalitate este egal sau mai mare de 80 %, cu excepția creditelor de ajutor condiționat care fac parte dintr-un pachet financiar așa cum este descris la articolul 33;

(b)

dispozițiile articolului 35 nu se aplică creditelor de ajutor condiționat cu o valoare mai mică de două milioane de drepturi speciale de tragere (DST), cu excepția creditelor de ajutor condiționat care fac parte dintr-un pachet financiar asociat, așa cum este descris la articolul 33;

(c)

se poate deroga de la aceste reguli în cazul în care participanții decid astfel prin adoptarea unei atitudini comune în conformitate cu procedurile descrise la articolele 71-77. Participanții pot, de asemenea, să deroge de la normele definite la articolele 34 și 35 în conformitate cu procedurile menționate la articolul 40 litera (c);

(d)

creditele de ajutor condiționat care se adresează țărilor cel mai puțin avansate (TPA), astfel cum sunt definite de Organizația Națiunilor Unite, nu sunt supuse dispozițiilor articolelor 34 și 35.

(a)

Rata de actualizare utilizată pentru a calcula nivelul de concesionalitate a unui împrumut acordat într-o monedă dată, adică rata de actualizare diferențiată (RAD) poate fi revizuită anual la 15 ianuarie și este stabilită după următoarea formulă:

(b)

Data de referință care trebuie reținută pentru calcularea nivelului de concesionalitate este începutul creditului, așa cum este el definit la articolul 9.

(c)

La calcularea nivelului global de concesionalitate a unei operațiuni de finanțare mixtă, sunt considerate nule nivelele de concesionalitate a creditelor, susținerilor și plăților următoare:

Plățile efectuate la începutul creditului sau înainte de această dată, care nu sunt considerate plăți în numerar, sunt luate în considerare la calcularea nivelului de concesionalitate.

(d)

Rata de actualizare a unei operațiuni de aliniere: în caz de aliniere la o finanțare de ajutor, alinierea identică semnalează că operațiunea de aliniere presupune un nivel de concesionalitate identic cu cel al ofertei inițiale, acesta fiind recalculat cu ajutorul ratei de actualizare în vigoare la data alinierii.

(e)

Cheltuielile locale și achizițiile în țări terțe nu sunt luate în considerare la calcularea nivelului de concesionalitate decât în cazul în care sunt finanțate de o țară donatoare.

(f)

Nivelul global de concesionalitate a unei operațiuni se obține înmulțind valoarea nominală a fiecărei componente a operațiunii cu nivelul său de concesionalitate, adunând rezultatele obținute și apoi împărțind acest total la valoarea nominală globală a componentelor.

(g)

Rata de actualizare pentru un împrumut de ajutor determinat este cea în vigoare în momentul notificării. Totuși, în caz de notificare imediată, rata de actualizare care trebuie utilizată este cea care este în vigoare în momentul în care au fost stabilite modalitățile și condițiile împrumutului de ajutor. O modificare a ratei de actualizare care intervine pe durata existenței unui împrumut nu modifică nivelul de concesionalitate a acestuia.

(h)

În cazul schimbării de monedă înaintea încheierii contractului, notificarea trebuie să fie revizuită. Rata de actualizare utilizată pentru a calcula nivelul de concesionalitate este cea care este aplicabilă la data revizuirii. Nu se face o revizuire în cazul în care moneda de schimb și toate informațiile necesare calculării nivelului de concesionalitate sunt indicate în notificarea inițială.

(i)

Fără a aduce atingere dispozițiilor literei (g), rata de actualizare care trebuie utilizată pentru calcularea nivelului de concesionalitate a unei operațiuni determinate efectuate pe o linie de credit de ajutor este cea care era în vigoare în momentul notificării inițiale a liniei de credit.

(a)

Participanții nu se angajează să respecte modalitățile și condițiile unei operațiuni de ajutor condiționat - independent de faptul că este vorba de finanțarea de operațiuni individuale, de un protocol de ajutor, de o linie de credit de ajutor sau de un acord similar - pe o perioadă care depășește doi ani. În cazul unui protocol de ajutor, al unei linii de credit de ajutor sau al unor acorduri similare, valabilitatea începe la data semnării acestora și trebuie să fie notificată în conformitate cu articolul 56; prelungirea unei linii de credit este notificată ca și cum ar fi vorba despre o linie de credit nouă, prin intermediul unei note care să specifice că este vorba de o prelungire și că liniade credit este reînnoită în condițiile autorizate în momentul prelungirii. În cazul unor operațiuni individuale, inclusiv acelea care sunt notificate în cadrul unui protocol de ajutor, al unei linii de credit de ajutor sau al unui acord similar, valabilitatea începe la data notificării angajamentului în conformitate cu articolul 55 sau 56, după cum se hotărăște.

(b)

Atunci când, pentru prima dată, o țară nu mai poate beneficia de împrumuturile pe șaptesprezece ani acordate de Banca Mondială, valabilitatea protocoalelor și a liniilor de credit de ajutor condiționat deja existente și noi, notificate, este limitată la o perioadă de un an de la data eventualei sale reclasificări în conformitate cu procedurile menționate la articolul 34 litera (b).

(c)

O prelungire a acestor protocoale și linii de credit nu este posibilă decât în condiții conforme dispozițiilor articolelor 34 și 35 ale aranjamentului, după:

În aceste condiții, este posibil ca modalitățile și condițiile în vigoare să fie menținute, fără a aduce atingere unei modificări a ratei de actualizare în conformitate cu modalitățile menționate la articolul 38.

(a)

Participanții nu acordă un ajutor condiționat care:

(b)

Fără a aduce atingere articolului 40 litera (a) prima liniuță, restricțiile referitoare la nivelul minim de concesionalitate nu se aplică în cazul asistenței tehnice, așa cum este aceasta definită la articolul 58 prima liniuță.

(c)

Fără a aduce atingere articolului 40 litera (a) a doua liniuță, orice participant poate să accepte o ofertă neconformă folosind unul dintre următoarele trei mijloace:

(a)

Participanții se pot alinia la modalitățile și condițiile notificate în conformitate cu procedurile menționate la articolul 55 sau 56, după caz. Valabilitatea unei oferte acceptate în vederea alinierii nu o poate depăși pe cea a modalităților și condițiilor care fac obiectul alinierii.

(b)

Participantul care se aliniază oferă modalități și condiții conforme dispozițiilor aranjamentului în afară de cazul în care creditul care face obiectul operațiunii de aliniere nu este el însuși conform acestor dispoziții. Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile de credit notificate de către un alt participant urmează procedurile descrise la articolul 60 sau 61, după caz.

(c)

Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile de credit neconforme oferite de către un neparticipant urmează procedurile descrise la articolul 53.

—

să respecte cu strictețe procedurile de notificare și, în special, termenul minim înaintea angajamentului care este stipulat pentru notificarea prealabilă;

—

să furnizeze toate informațiile cerute prin completarea formularului care figurează la anexele IV și V, după caz;

—

să răspundă cu promptitudine la cererile de informații care le sunt adresate în conformitate cu dispozițiile articolelor 67 și 68;

—

să schimbe informații cât mai rapid posibil, în conformitate cu dispozițiile articolelor 70-77, cu scopul de a adopta o atitudine comună cu privire la modalitățile și condițiile de credit ale unor operațiuni determinate;

—

să primească favorabil cererile de consultări directe și

—

să nu acționeze într-o manieră care să excludă orice semnificație a procedurilor de consultare și de notificare, nelăsând participanților timp suficient pentru a examina operațiunile în cauză.

(a)

Participanții nu ar trebui în mod normal să încalce angajamentul de a nu deroga menționat la articolul 27, nici să se abată în orice alt fel de la normele aranjamentului. Totuși, în cazul în care, în condiții cu totul excepționale, un participant are intenția să ia inițiativa de a acorda prin sprijinul său modalități și condiții derogatorii de la aranjament, el trebuie să notifice tuturor celorlalți participanți modalitățile și condițiile pe care își propune să le aplice, cu cel puțin zece zile calendaristice înainte de a-și lua orice angajament. În cazul în care în cursul acestei perioade un alt participant cere o discuție, primul participant lasă să curgă o perioadă suplimentară de zece zile calendaristice înainte de a-și lua orice angajament privind modalitățile și condițiile menționate. Discuția se poartă în mod normal prin mijloace de comunicare în timp real, de exemplu, OLIS.

(b)

În cazul în care participantul care a inițiat derogarea își temperează intențiile sau renunță la acestea, trebuie să-i informeze imediat pe ceilalți participanți despre aceasta.

(a)

Orice participant adresează o notificare tuturor celorlalți participanți cu cel puțin zece zile calendaristice înainte de luarea oricărui angajament în cazul în care urmărește să aplice o rată de primă mai mică decât prima minimă de referință (după luarea în considerare a condițiilor conexe) în cazul în care riscul de țară este fie externalizat/suprimat, fie redus/exclus pe parcursul întregii durate a obligației de rambursare a datoriei, în conformitate cu articolul 27 litera (b). Notificarea conține o explicație și o justificare în conformitate cu anexa V punctul 9. În cazul în care oricare alt participant cere să aibă loc o discuție în timpul perioadei menționate anterior, participantul autor al notificării așteaptă o perioadă suplimentară de zece zile calendaristice. În cazul în care reducerea față de prima minimă de referință este egală sau mai mare de 25 %, participantul care notifică îi anunță pe toți ceilalți participanți cu cel puțin douăzeci de zile calendaristice înainte de luarea oricărui angajament (7).

(a)

Orice participant notifică celorlalți participanți cu cel puțin zece zile calendaristice înainte de orice angajament intenția sa:

(b)

În cazul în care participantul care a inițiat derogarea își temperează intențiile sau renunță la acestea, el trebuie să-i informeze imediat pe toți participanții despre aceasta.

—

pentru „o aliniere identică”, adică pe baza unor modalități și condiții care implică același element derogatoriu, dar în rest conforme aranjamentului, participantul doritor să se alinieze își notifică intenția în acest sens cât mai curând posibil sau

—

pentru o „aliniere alta decât cea identică” determinată de derogarea inițială, adică pe baza oricărui alt element al modalităților și condițiilor sub rezerva restricțiilor menționate la articolul 29, participantul doritor să se alinieze notifică o nouă derogare, inițiază o procedură de notificare prealabilă - prevăzută cu un termen de cinci zile calendaristice - și de discuție - prevăzută cu un nou termen de cinci zile - și așteaptă definitivarea acestei proceduri. Această perioadă poate să curgă în același timp cu cea a procedurii de notificare prealabilă și de discuție inițiată de către participantul autor al notificării inițiale, dar nu se poate încheia înainte de expirarea termenului aplicabil de zece sau douăzeci de zile calendaristice, menționat la articolul 47 litera (a).

—

pentru „o aliniere identică”, adică pe baza unor modalități și condiții care implică același element al excepției permise dar în rest conforme aranjamentului, participantul doritor să se alinieze își notifică intenția în acest sens cât mai curând posibil;

—

pentru „o aliniere alta decât cea identică”, determinată de derogarea inițială, adică pe baza oricărui alt element al modalităților și condițiilor sub rezerva restricțiilor menționate la articolul 29, participantul doritor să se alinieze procedează la o nouă notificare, inițiază o procedură de notificare prealabilă - prevăzută cu un termen de cinci zile calendaristice - și așteaptă definitivarea acestei proceduri. Această perioadă poate să curgă în același timp cu cea a procedurii de notificare prealabilă inițiată de către participantul autor al notificării inițiale, dar nu se poate încheia înainte de expirarea termenului aplicabil de zece zile, menționat la articolul 48 sau 49, după caz.

(a)

Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile presupuse neconforme care nu au fost notificate de către un alt participant, indiferent dacă acestea implică o operațiune de credit izolată sau utilizarea unei linii de credit, face eforturi rezonabile pentru a determina dacă aceste modalități sau condiții vor fi oferite. Se consideră că a depus eforturi rezonabile și că este așadar abilitat să se alinieze în cazul în care l-a informat pe celălalt participant, prin mijloace de comunicare în timp real, de exemplu OLIS, despre intenția sa de a se alinia, dar nu a primit confirmare într-un termen de trei zile lucrătoare (ziua primirii nefiind luată în considerare) că nu se va face uz de modalitățile și condițiile neconforme.

(b)

Alinierea la o linie de credit se poate face printr-o operațiune de credit izolată sau prin utilizarea unei linii de credit. În ambele cazuri, oferta care implică alinierea nu poate expira la o dată ulterioară celei a liniei de credit la care se face alinierea.

(c)

Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile neconforme oferite de către un alt participant urmează:

(a)

Înainte de a se alinia la modalitățile și condițiile neconforme presupuse a fi oferite de un neparticipant, orice participant face tot posibilul pentru a verifica dacă aceste modalități și condiții beneficiază de un sprijin public. Acesta îi informează pe toți participanții despre natura și rezultatul eforturilor sale în acest sens.

(b)

Orice participant care are intenția de a se alinia la modalitățile și condițiile neconforme oferite de către un neparticipant urmează procedura de notificare prealabilă și de discuție menționată la articolul 47 litera (a).

(a)

Participanții nu ar trebui în mod normal să încalce angajamentul de a nu deroga menționat la articolul 40, nici să se abată în vreun alt fel de la normele aranjamentului. Totuși, în cazul în care în împrejurări cu totul excepționale, un participant are intenția să ia inițiativa de a acorda prin sprijinul său modalități și condiții derogatorii de la aranjament, el trebuie să notifice tuturor celorlalți participanți modalitățile și condițiile pe care își propune să le aplice urmând procedurile menționate la articolele 55 și 56. Aceste dispoziții se aplică fără să aducă atingere procedurilor și circumstanțelor menționate la articolul 40 litera (b).

(b)

În cazul în care participantul care a inițiat derogarea își temperează intențiile sau renunță la acestea, trebuie să îi informeze imediat pe toți ceilalți participanți.

(a)

O notificare prealabilă este cerută de la orice participant care are intenția să acorde sprijin public pentru:

(b)

Notificarea prealabilă trebuie să se facă cel târziu cu treizeci de zile lucrătoare înainte de data închiderii ofertelor sau de data angajamentului, reținându-se termenul cel mai scurt.

(c)

Orice notificare prealabilă făcută ca urmare a aplicării articolului 55 litera (a) a treia liniuță de mai sus, care se referă la un proiect de o valoare mai mare de 50 milioane de DST trebuie să conțină elemente de informare complementare care să explice de ce participantul autor al notificării consideră că proiectul poate fi admis drept beneficiar al creditelor de ajutor condiționat în temeiul criteriilor decisive expuse mai sus la articolul 35 litera (b).

(d)

În cazul în care participantul care a făcut notificarea își temperează intențiile sau renunță la acestea, el trebuie să îi informeze imediat pe toți ceilalți participanți.

(e)

Dispozițiile prezentului articol se aplică creditelor de ajutor condiționat care constituie o componentă a unei finanțări asociate (mixte), așa cum sunt acestea definite la articolul 33.

—

de cel puțin două milioane de DST și cu un nivel de concesionalitate de cel puțin 80 %;

—

mai mică de două milioane de DST și cu un nivel de concesionalitate de cel puțin 50 %.

—

de cel puțin două milioane de DST și cu un nivel de concesionalitate de cel puțin 80 % sau

—

mai mică de două milioane de DST și cu un element de liberalitate (astfel cum este el definit de CAD) de cel puțin 50 %.

—

pentru o „aliniere identică” adică pe baza unor modalități și condiții care conduc la același nivel de concesionalitate, participantul doritor să se alinieze își notifică intenția în acest sens cât mai curând posibil sau

—

pentru o „aliniere alta decât cea identică” determinată de derogarea inițială, adică pe baza oricărui alt element neconform al modalităților și condițiilor, sub rezerva restricțiilor menționate la articolul 41, participantul doritor să se alinieze inițiază o procedură de notificare prealabilă prevăzută cu un termen de cinci zile calendaristice și așteaptă definitivarea acestei proceduri. Această perioadă poate să curgă în același timp cu cea a procedurii de notificare prealabilă și de discuție inițiată de către participantul autor al notificării inițiale, dar nu se poate încheia înainte de expirarea termenului aplicabil de treizeci de zile lucrătoare, menționat la articolul 55 litera (b).

(a)

Orice participant care dorește să determine dacă este posibil ca motivația unui ajutor condiționat să fie comercială poate cere să i se furnizeze o „evaluare calitativă a ajutorului” completă (a se vedea descrierea detaliată din anexa VI).

(b)

În afară de aceasta, orice participant poate cere consultări cu alți participanți, în conformitate cu dispozițiile articolului 63. Acestea pot lua forma consultărilor directe (articolul 69) pentru a determina:

(a)

În timpul consultărilor, orice participant poate cere, în special, următoarele elemente de informare:

(b)

Consultarea se definitivează - și Secretariatul notifică tuturor participanților concluziile referitoare la cele două chestiuni menționate la articolul 62 - cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de data închiderii ofertelor sau de data angajamentului, fiind reținut termenul cel mai scurt. În cazul unui dezacord între părțile prezente la consultare, Secretariatul invită și alți participanți să-și exprime opiniile într-un termen de cinci zile lucrătoare. El îl anunță pe participantul autor al notificării despre opiniile respective, iar acesta trebuie să-și reconsidere poziția în cazul în care oferta de ajutor nu beneficiază de un sprijin considerabil.

(a)

Orice donator care dorește să execute un proiect cu toate că nu a beneficiat de un sprijin considerabil face o notificare prealabilă în acest sens celorlalți participanți cel târziu la șaizeci de zile calendaristice de la definitivarea consultării, adică de la acceptarea concluziei președintelui. Acest donator adresează și Secretariatului general al OCDE o scrisoare prin care înștiințează despre rezultatul consultărilor și expune considerațiile primordiale de interes național – care nu afectează schimburile - care îl obligă să o facă. Participanții consideră că este vorba despre o procedură excepțională și rar utilizată.

(b)

Acest donator notifică imediat participanților că a adresat o scrisoare Secretariatului general al OCDE și atașează notificării o copie a acestei scrisori. Donatorul sau orice alt participant se abține de la luarea unui angajament de ajutor condiționat timp de zece zile lucrătoare de la data trimiterii acestei notificări. În cazul proiectelor pentru care procesul de consultare revelă existența unor oferte concurente în condițiile pieței, termenul de zece zile lucrătoare menționat mai sus este prelungit la cincisprezece zile.

(c)

Secretariatul monitorizează desfășurarea și rezultatele consultării.

(a)

Orice participant poate să-i ceară unui alt participant informații privind atitudinea sa față de o țară terță, o instituție a unei terțe țări sau o anume metodă comercială.

(b)

Orice participant căruia i s-a solicitat sprijin public poate adresa o cerere de informații unui alt participant, indicând cele mai avantajoase modalități și condiții de credit pe care ar fi dispus să le acorde.

(c)

Orice participant căruia i se prezintă afirmații în conformitate cu care un alt participant a oferit sprijin public neconform dispozițiilor aranjamentului îi poate adresa o cerere de informații acestui participant, expunând detaliile acestor afirmații.

(d)

În cazul în care o cerere de informații le este adresată mai multor participanți, aceasta trebuie să menționeze lista destinatarilor.

(e)

Câte o copie a tuturor cererilor trebuie să fie adresată Secretariatului.

(a)

Participantul căruia i s-au cerut informațiile răspunde în termen de șapte zile calendaristice și oferă cât mai multe informații cu putință. El trebuie să indice într-o manieră cât se poate de precisă decizia pe care preconizează că o va lua. După caz, el își completează răspunsul în cel mai scurt timp. O copie a acestuia va fi adresată celorlalți destinatari ai cererii de informații, precum și Secretariatului.

(b)

În cazul în care un răspuns la o cerere de informații își pierde ulterior valabilitatea indiferent care este motivul, de exemplu pentru că:

trebuie să se trimită imediat un răspuns, iar o copie a acestuia trebuie să se trimită tuturor celorlalți destinatari ai cererii de informații, precum și Secretariatului.

(a)

Participanții sunt de acord să răspundă favorabil cererilor de consultare directă în timp util, adică în termen de cinci zile lucrătoare, în special atunci când procedurile existente de schimb de informații pot fi considerate insuficiente.

(b)

Toți participanții sunt anunțați cu privire la orice cerere de consultare directă. Aceste consultări au loc cât mai repede posibil după expirarea termenului de cinci zile lucrătoare.

(c)

Participantul care cere o consultare asigură președinția acesteia și este însărcinat să găsească o dată și un loc acceptate de comun acord pentru întrunire. Celorlalți participanți li se comunică aceste informații în mod corespunzător.

(d)

Totuși, în cazul în care operațiunea care face obiectul consultării a fost deja efectuată, președintele este ales de părțile interesate. În cazul în care consultarea nu are loc la sediul OCDE, la Paris, participantul care cere consultarea asigură serviciile de secretariat, inclusiv traducerea simultană, dacă este cazul.

(e)

Secretariatul comunică imediat rezultatele consultărilor tuturor participanților. Dacă Secretariatul nu este în măsură să asiste la o întrunire organizată în afara sediului OCDE, președintele se asigură că acesta este informat despre rezultatele acestei întruniri.

(f)

Președintele și Secretariatul se sfătuiesc în ceea ce privește acțiunile care trebuie să fie întreprinse.

(g)

Un schimb de informații sau de consultări directe poate duce la o atitudine comună.

(a)

Propunerile de atitudini comune îi sunt adresate doar Secretariatului. Secretariatul comunică o propunere de atitudine comună tuturor participanților și, în cazul unui ajutor condiționat, tuturor corespondenților CAD. Identitatea autorului nu este înscrisă în registrul atitudinilor comune al panoului de afișaj al OLIS. Totuși, la cerere, Secretariatul poate să comunice verbal identitatea acestui autor unui participant sau unui membru al CAD. Secretariatul ține o evidență în scris a acestor cereri.

(b)

Propunerea de atitudine comună este datată și se prezintă astfel:

(c)

Orice propunere de atitudine comună formulată în conformitate cu articolul 34 litera (b) punctul 4 îi este adresată Secretariatului, iar celorlalți participanți le este trimisă câte o copie. Autorul propunerii de atitudine comună oferă o explicație completă a motivelor pentru care apreciază că clasificarea unei țări trebuie să difere de aceea pe care o prevede procedura expusă la articolul 34 litera (b).

(a)

Răspunsurile trebuie să parvină în termen de douăzeci de zile calendaristice, dar participanții sunt încurajați să răspundă cât de repede posibil la o propunere de atitudine comună.

(b)

În răspunsul lor, participanții pot să ceară informații complementare, să accepte propunerea, să o respingă, să propună o modificare a atitudinii comune sau să supună o contrapropunere de atitudine comună.

(c)

În cazul în care un participant indică că nu își poate exprima părerea fiindcă nu a primit nici o cerere privind acest proiect de la un exportator – nici de la autoritățile țării beneficiare, în cazul creditelor de ajutor – se consideră că acesta a acceptat propunerea de atitudine comună. În cazul în care, ca urmare, participantul menționat primește o cerere după intrarea în vigoare a atitudinii comune, el poate aplica procedura prevăzută la articolul 77 literele (a)-(d) în cazul în care dorește să acorde modalități și condiții mai ușoare decât cele prevăzute în atitudinea comună.

(a)

La expirarea termenului de douăzeci de zile calendaristice, Secretariatul îi informează pe toți participanții de ceea ce s-a hotărât cu privire la propunerea de atitudine comună. În cazul în care participanții nu au acceptat-o în unanimitate, dar nici unul nu a respins-o, propunerea este menținută pentru un nou termen de opt zile calendaristice.

(b)

La expirarea noului termen, în cazul în care un participant nu a respins în mod expres propunerea de atitudine comună, se consideră că acesta a acceptat atitudinea comună respectivă. Totuși, oricare participant – inclusiv autorul propunerii inițiale – își poate condiționa acceptarea atitudinii comune de acceptarea expresă a acestei atitudini de către unul sau mai mulți participanți.

(c)

În cazul în care un participant nu acceptă unul sau mai multe elemente ale unei atitudini comune, acesta le acceptă implicit pe toate celelalte. Se înțelege că o astfel de acceptare parțială îi poate determina și pe alți participanți să-și revizuiască poziția față de o propunere de atitudine comună. Toți participanții sunt liberi să ofere modalități și condiții sau să se alinieze la anumite modalități și condiții care nu sunt menționate de o atitudine comună.

(d)

O atitudine comună care nu a fost acceptată poate fi reexaminată urmând procedurile descrise la articolele 71 și 72. În aceste împrejurări, participanții nu sunt ținuți de decizia lor inițială.

(a)

Odată acceptată, orice atitudine comună rămâne valabilă timp de doi ani de la data la care produce efecte, în afara cazului în care Secretariatul a constatat că ea nu mai prezintă nici un interes și când toți participanții sunt de acord cu aceasta. O atitudine comună rămâne valabilă pe o perioadă suplimentară de doi ani în cazul în care un participant cere prelungirea ei în termen de paisprezece zile calendaristice de la data inițială a expirării. Se poate decide o nouă prelungire respectând aceeași procedură. O atitudine comună adoptată în conformitate cu articolul 34 litera (b) punctul 4 rămâne valabilă până când se obțin date de la Banca Mondială referitoare la anul următor.

(b)

Secretariatul monitorizează desfășurarea atitudinilor comune și îi ține informați în mod corespunzător pe participanți, actualizând pe OLIS „situația atitudinilor comune în vigoare”. În consecință, printre altele, Secretariatul:

(a)

Orice participant care are intenția de a oferi modalități și condiții mai avantajoase decât cele care au fost convenite în atitudinea comună își notifică intenția tuturor participanților și Secretariatului cu cel puțin șaizeci de zile înainte de a-și lua un anumit angajament.

(b)

Această notificare trebuie să includă o explicație a motivului pentru care el are intenția de a acorda modalități și condiții mai avantajoase decât cele din atitudinea comună, precum și justificarea că această poziție nu va conduce la o decizie de achiziționare (inclusiv, după caz, rezultatul procedurii de Licitație Internațională Deschisă) influențată de oferta de credite de ajutor.

(c)

În cazul în care un participant care are un interes în această operațiune specifică o cere, Secretariatul organizează consultări directe.

(d)

Cu excepția cazului în care se adoptă o altă atitudine comună în cadrul consultărilor directe, participanții se abțin să-și ia un angajament în cele douăzeci și opt de zile calendaristice de la consultările directe, sau în cele șaizeci de zile calendaristice de la notificare, reținându-se cel mai lung termen.

(e)

Orice participant poate să-și rezerve dreptul de a se alinia la o ofertă mai avantajoasă decât cea care a fost convenită prin atitudinea comună, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolele 50, 53, 60 și 61.

(a)

RRDC ale monedelor care sunt stabilite în conformitate cu dispozițiile articolului 16 sunt transmise Secretariatului prin mijloace de comunicare în timp real, cel puțin lunar, pentru a fi comunicate tuturor participanților.

(b)

Aceste informații trebuie să ajungă la Secretariat la cel mult cinci zile de la sfârșitul lunii la care se referă. În acel moment, Secretariatul comunică imediat tuturor celorlalți participanți ratele aplicabile.

(a)

Participanții examinează cel puțin anual funcționarea aranjamentului. Această examinare are loc în mod normal în al doilea trimestru al fiecărui an. Ea se referă, printre altele, la procedurile de notificare, la derogări, la punerea în aplicare și funcționarea sistemului de rate de actualizare diferențiate (RAD), la normele și procedurile în materie de ajutor condiționat, la problemele de aliniere, la angajamentele anterioare, la practicile în materie de credite la exportul de produse agricole și la eventuala extindere a cercului de participanți la aranjament.

(b)

Aceste examinări se bazează pe informațiile referitoare la constatările făcute de către participanți și pe sugestiile acestora privind îmbunătățirea funcționării și eficacității aranjamentului. Participanții iau în considerare obiectivele aranjamentului, precum și situația economică și monetară a momentului. Informațiile și sugestiile pe care participanții doresc să le comunice în vederea examinării trebuie să ajungă la Secretariat cel târziu cu patruzeci și cinci de zile înainte de data la care aceasta trebuie să aibă loc.

(a)

Participanții examinează periodic sistemul de determinare a RRDC pentru a se asigura că ratele notificate reflectă condițiile pieței și satisfac obiectivele aferente acestui sistem. În afară de aceasta, aceste examinări se referă și la marja care trebuie adăugată în momentul aplicării acestor rate.

(b)

Oricare participant poate solicita președintelui participanților, motivându-și cererea, organizarea unei examinări extraordinare în cazul în care el crede că RRDC ale uneia sau mai multor monede nu mai reflectă condițiile de moment de pe piață.

—

metoda utilizată pentru Modelul de clasificare a riscului de țară, cu scopul de a-i revizui valabilitatea în funcție de experiență;

—

primele de referință, cu scopul de a le ajusta în timp pentru a se asigura că rămân o măsură exactă a riscului, luând în considerare cele trei instrumente de informare retroactivă asupra primelor (IIRP): principiile de contabilitate de casă și de angajamente, precum și indicatorii de piață când aceștia sunt corespunzători;

—

sistemul condițiilor conexe și

—

experiența care poate fi câștigată privind situațiile în care reducerile primelor minime de referință pot fi aplicabile și nivelul corespunzător al acestor reduceri. Pentru a facilita examinarea, Secretariatul furnizează liste cu toate notificările.

(a)

Participanții s-au angajat să înceapă în 1994 negocieri menite să definească orientările complementare pentru creditele la exportul de produse agricole. S-a constituit un Grup de experți care a ținut prima sa ședință în aprilie 1995.

(b)

Necesitatea de a prevedea, în cadrul aranjamentului, orientări noi sau complementare pentru instalațiile siderurgice, se va examina după ce vor fi cunoscute rezultatele negocierilor referitoare la acordul multilateral asupra oțelului.

—

Perioada tranzitorie se termină la 31.3.1999, după aceasta dată principiile directoare devin aplicabile imediat.

—

Ratele de primă care sunt fixate în timpul perioadei tranzitorii nu rămân valabile mai mult de trei luni după acest termen din 31.3.1999, adică după 30.6.1999.

—

În timpul perioadei tranzitorii, participanții își iau angajamentul moral de a nu reduce ratele de primă sub primele minime inițiale de referință, decât în caz de aliniere.

—

Coreea:

—

participanții, în mod voluntar și pe baza unui angajament moral, notifică imediat cazurile în care riscurile de țară sunt externalizate/suprimate sau reduse/excluse pe parcursul întregii durate a obligației de rambursare a datoriei;

—

se înțelege că aceste cazuri vor fi inventariate și examinate la sfârșitul perioadei tranzitorii în vederea alcătuirii unei liste care să ia în considerare, de exemplu, garanțiile necondiționate acceptate de către țări terțe, conturile de garanție blocate și finanțările bazate pe active. Experiența acumulată în urma acestor cazuri va putea, de asemenea, da indicații privind nivelurile de reducere corespunzătoare.

(i)

mărirea duratei maxime de rambursare la mai mult de opt ani și jumătate (3) de la livrare și efectuarea acestei rambursări în alt mod decât prin plăți de valori egale la intervale regulate care în mod normal ar trebui să fie de șase luni și în nici un caz mai mult de doisprezece luni;

(ii)

plata a mai puțin de 20 % din prețul contractului cel mai târziu la livrare;

(iii)

perceperea unei rate a dobânzii scutită de orice taxe, mai mică de 8 % (4).

(a)

Prezentul acord sectorial, care completează aranjamentul:

(b)

Sprijinului public acordat pentru scoaterea din funcțiune a centralelor nucleare i se aplică numai condițiile aranjamentului și nu acordul sectorial. Prin scoaterea din funcțiune a unei centrale nucleare se înțelege închiderea sau distrugerea acesteia. Procedurile în materie de atitudini comune expuse la articolele 70-77 din acord prevăd posibilitatea reducerii sau prelungirii termenului de rambursare.

(a)

Orice participant care acordă sprijin financiar public sub formă de finanțare directă, refinanțare sau subvenție la dobândă aplică ratele minime ale dobânzii; participantul aplică rata specială de referință a dobânzii comerciale (RSRDC) corespunzătoare. Atunci când angajamentul privind RSRDC fixă este limitat inițial la o perioadă maximă care nu depășește cincisprezece ani de la data adjudecării contractului, orice sprijin public pe parcursul perioadei rămase a împrumutului va fi de asemenea limitat la garanții sau subvenții la dobândă la RSRDC în vigoare în momentul refinanțării.

(b)

Atunci când sprijinul financiar public este acordat pentru exportul de mijloace de producție destinate furnizării parțiale a unei centrale nucleare, furnizorul nefiind răspunzător de punerea în funcțiune, rata minimă a dobânzii va fi RSRDC, în conformitate cu articolul 3 din acordul sectorial. Altfel, orice participant poate oferi RRDC corespunzătoare în conformitate cu articolul 16 al aranjamentului, cu condiția ca termenul maxim cuprins între data adjudecării contractului și data ultimei rambursări să nu depășească zece ani.

(a)

Pentru încărcătura inițială de combustibil, termenul maxim de rambursare nu va depăși patru ani de la momentul livrării. Orice participant care acordă sprijin financiar public pentru încărcătura inițială de combustibil aplică rate minime ale dobânzii; participantul va aplica RRDC corespunzătoare. Încărcătura inițială de combustibil se limitează la nucleul nuclear instalat inițial, la care se pot adăuga încă două încărcături ulterioare, care însumate nu trebuie să depășească două treimi din nucleul nuclear inițial.

(b)

Pentru celelalte încărcături ulterioare de combustibil nuclear, rambursarea are loc într-un termen maxim de șase luni. În cazul în care, în situații excepționale, se consideră corespunzătoare termene mai lungi, dar în orice caz care să nu depășească doi ani, se aplică procedurile enunțate la articolul 47. Orice participant care acordă sprijin financiar public pentru încărcătura ulterioară de combustibil va aplica rate minime ale dobânzii; participantul aplică RRDC corespunzătoare.

(c)

În ceea ce privește furnizarea separată a serviciilor de îmbogățire a uraniului, nu se acordă sprijin public prevăzut cu condiții mai avantajoase decât cele care se aplică combustibilului nuclear.

(d)

Cheltuielile de retratare și de gestionare a combustibilului iradiat (inclusiv evacuarea deșeurilor) vor fi reglate în numerar.

(e)

Participanții nu furnizează nici combustibil, nici servicii cu titlu gratuit.

(a)

Participantul care ia inițiativa unei consultări prealabile trebuie, cu cel puțin zece zile înainte de a lua o decizie definitivă, să notifice tuturor celorlalți participanți condițiile de credit în care are intenția de a-și acorda sprijinul, oferind, printre altele, următoarele precizări:

(b)

Ceilalți participanți nu iau, în cursul celor zece zile menționate mai sus la litera (a), nici o decizie definitivă privind condițiile de credit în care au intenția să-și acorde sprijinul, dar, timp de cinci zile, fac schimb de informații cu toți participanții implicați în consultare, privind condițiile de credit corespunzătoare operațiunii, având drept obiectiv formularea unei atitudini comune cu privire la astfel de condiții.

(c)

În cazul în care aceste mijloace nu duc la adoptarea unei atitudini comune în cele zece zile de la primirea notificării inițiale, decizia definitivă a oricărui participant implicat în consultare este amânată pentru o perioadă suplimentară de zece zile, timp în care se depun noi eforturi în cadrul discuțiilor directe pentru a se ajunge la o atitudine comună.

—

egalizează condițiile financiare de concurență între participanți;

—

neutralizează condițiile de finanțare ale participanților sub forma unor criterii în alegerea între aeronave concurente;

—

evită orice distorsionare a concurenței.

(a)

Participanții cer o plată în numerar de cel puțin 15 % din prețul total al aeronavei, care include prețul celulei și al motoarelor montate pe aeronavă, la care se adaugă cel al motoarelor de rezervă și al pieselor de schimb în limita menționată la articolul 29 din partea a treia a prezentului acord sectorial.

(b)

Pentru această plată în numerar, sprijinul public nu poate fi acordat decât sub formă de asigurare și garanție contra riscurilor obișnuite de fabricare, adică sub formă de garanție pură.

(a)

Participanții care acordă sprijin financiar public care nu trebuie să depășească 85 % din prețul total al aeronavei menționat mai sus la articolul 3 litera (a) trebuie să aplice rate minime ale dobânzii până la concurența unui maxim de 62,5 % din prețul total al aeronavei, în conformitate cu modalitățile următoare:

(b)

Procentajul maxim din prețul total al aeronavei care poate fi finanțat la ratele minime fixe ale dobânzii menționate mai sus la litera (a) este limitat la 62,5 % atunci când rambursarea împrumutului este repartizată pe toată durata finanțării și la 42,5 % atunci când este repartizată pe perioada ultimelor scadențe. Participanții sunt liberi să utilizeze oricare dintre aceste moduri de rambursare, sub rezerva respectării plafoanelor care le sunt aplicabile. Orice participant care propune o astfel de tranșă de finanțare notifică celorlalți valoarea acesteia, rata dobânzii, data la care a fost stabilită rata dobânzii, durata de valabilitate a acestei rate a dobânzii și calendarul rambursării. La data fiecărei examinări, participanții studiază cele două plafoane în conformitate cu dispozițiile articolului 17, pentru a determina dacă unul aduce mai multe avantaje decât celălalt în vederea ajustării celui care se dovedește a fi mai avantajos pentru a restabili echilibrul.

(c)

Sub rezerva pragului de 85 % menționat mai sus la litera (a):

(d)

Ratele minime ale dobânzii includ primele de asigurare de credit și cheltuielile garantate, dar nu și comisioanele de angajament și de administrare.

(a)

Participanții pot acorda sprijin financiar public în conformitate cu articolele 6 și 7 de mai sus la o rată a dobânzii care se aplică la data la care se face oferta de rată a dobânzii pentru aeronava în cauză, cu condiția ca oferta să fie acceptată pe durata valabilității sale, în conformitate cu articolul 8. În cazul în care rata dobânzii nu este acceptată în acest termen, se pot face alte oferte de rată a dobânzii până la data livrării aeronavei în cauză.

(b)

Poate fi acceptată o ofertă de rată a dobânzii, iar rata dobânzii poate fi reținută în orice moment cuprins între data semnării contractului și data livrării aeronavei în cauză. Rata reținută de către împrumutat este irevocabilă.

(a)

pentru aeronavele din Categoria A, termenul maxim de rambursare este de zece ani;

(b)

pentru aeronavele din Categoria B, termenul maxim de rambursare este de șapte ani;

(c)

pentru aeronavele din Categoria C, termenul maxim de rambursare este de cinci ani.

(a)

În cazul modificării termenului maxim de rambursare aplicabil aeronavelor noi, aceste condiții sunt revizuite.

(b)

Participanții care acordă sprijin financiar public trebuie să aplice ratele minime ale dobânzii; participanții aplică RRDC corespunzătoare menționată la articolul 15 din aranjament.

(a)

Atunci când achiziționarea acestor echipamente este prevăzută în cadrul comenzii inițiale a aeronavei, finanțarea lor poate fi asigurată în aceleași condiții în care se realizează finanțarea aeronavei. Totuși, într-un astfel de caz, participanții iau în considerare și mărimea flotei din fiecare categorie de aeronave, inclusiv aeronavele care fac obiectul achiziționării, aeronavele care fac obiectul unei comenzi ferme sau deja încheiate, pe baza următoarelor precizări:

(b)

Atunci când aceste echipamente nu sunt comandate în același timp cu aeronava, termenul maxim de rambursare este de cinci ani pentru motoarele de rezervă noi și de doi ani pentru celelalte piese de schimb.

(c)

Fără a aduce atingere literei (b) de mai sus, participanții pot, în cazul motoarelor de rezervă noi destinate aeronavelor de mari dimensiuni, să depășească termenul maxim de rambursare de cinci ani cu o perioadă care poate ajunge la trei ani atunci când operațiunea:

Această valoare contractuală trebuie să fie revizuită din doi în doi ani pentru a fi ajustată în funcție de evoluția prețurilor.

(d)

Participanții își rezervă dreptul de a-și modifica practicile și de a le alinia la cele ale participanților concurenți în ceea ce privește data primei rambursări a principalului privind comenzile de motoare de rezervă și piese de schimb.

1.

Numele autorității/organismului însărcinate/însărcinat în temeiul aranjamentului să facă notificările.

2.

Numărul de referință (indicarea țării, numărului de serie, anului).

3.

Articolul din aranjament în temeiul căruia autoritatea/organismul notifică:

4.

Țara cumpărătorului/împrumutatului.

5.

Numele, adresa și calitatea (entitate publică sau privată) cumpărătorului/împrumutatului.

6.

Natura proiectului/mărfurilor pentru export; amplasarea proiectului; data închiderii licitației, dacă este cazul; data expirării liniei de credit.

7.

Valoarea contractului; valoarea creditului sau a liniei de credit; valoarea părții care-i revine exportatorului; valoarea contractuală minimă a liniei de credit.

Aceste valori sunt indicate după cum urmează:

8.

Condițiile de credit pe care organismul care notifică are intenția să le ofere (sau le-a oferit):

9.

Orice alte informații utile, în special referirile la cazuri similare și, după caz:

1.

Numele autorității/organismului însărcinate/însărcinat în temeiul aranjamentului să facă notificările.

2.

Numărul de referință (indicarea țării, numărului de serie, anului).

3.

Articolul din aranjament în temeiul căruia autoritatea/organismul inițiază notificarea.

4.

Țara cumpărătorului/împrumutatului.

5.

Numele, adresa și calitatea (entitate publică sau privată) cumpărătorului sau a împrumutatului.

6.

Caracteristicile proiectului/mărfurilor pentru export; amplasarea proiectului; dacă este cazul, data închiderii licitației.

7.

8.

9.

Explicarea completă a riscurilor de țară care au fost externalizate/suprimate sau reduse/excluse în operațiunea individuală, precum și explicarea modului în care această externalizare/suprimare sau reducere/excludere a riscurilor de țară justifică prima de referință diferită sau reducerea aplicată.

10.

În caz de aliniere, informații complete despre condițiile aplicate de către participant sau neparticipant în temeiul cărora se operează alinierea.

—

Principiile CAD pentru examinarea prealabilă a proiectelor, 1988.

—

Orientările CAD privind finanțarea mixtă și asistența publică pentru dezvoltare condiționată și parțial necondiționată, 1987 și

—

Bunele practici în materie de achiziții publice pentru asistența publică pentru dezvoltare, 1986.

(a)

Aspecte economice [alineatele (30)-(38) din PEPP].

(b)

Aspecte tehnice [alineatul (22) din PEPP].

(c)

Aspecte financiare [alineatele (23)-(29) din PEPP].

(a)

Examinarea aspectelor instituționale [alineatele (40)-(44) din PEPP).

(b)

Analiza aspectelor sociale și distribuția costurilor și avantajelor [alineatele (47)-(57) din PEPP].

(c)

Evaluarea aspectelor privind mediul înconjurător [alineatele (55)-(57) din PEPP].

(a)

Licitație internațională deschisă (Principiul III din Bunele practici în materie de achiziții publice și anexa 2: Condiții minime pentru o licitație internațională deschisă).

(b)

Licitație națională deschisă (Principiul IV).

(c)

Concurență informală sau negocieri directe (Principiul V A sau B).

1.

SEI trebuie să cuprindă următoarele elemente: