(1)   Statele membre își rezervă dreptul de a determina zonele de pe teritoriul lor care sunt puse la dispoziție pentru exercitarea activităților de prospectare, explorare și extracție de hidrocarburi.

(2)   Ori de câte ori o zonă este pusă la dispoziție pentru exercitarea activităților stabilite la alineatul (1), statele membre veghează să nu se facă nici un fel de discriminare între entități în ceea ce privește accesul la aceste activități și exercitarea lor.

Cu toate acestea, statele membre pot refuza, din motive de siguranță națională, să permită accesul și exercitarea acestor activități oricărei entități care este efectiv controlată de țări terțe sau de resortisanți ai țărilor terțe.

(1)   Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a garanta că acordarea autorizațiilor se face în conformitate cu o procedură în cadrul căreia toate entitățile interesate pot depune cereri în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

(2)   Procedura va fi inițiată:

Înștiințările trebuie să specifice tipul de autorizație, zona sau zonele geografice care fac sau pot face, în tot sau în parte, obiectul unei cereri, precum și data sau termenul limită propus pentru acordarea autorizației.

În cazul în care sunt preferate entitățile care sunt persoane fie fizice, fie juridice, înștiințarea trebuie să specifice acest lucru.

(3)   Statele membre pot acorda autorizații fără să inițieze procedura menționată la alineatul (2), în cazul în care zona pentru care se solicită autorizația:

Un stat membru care dorește să aplice prezentul alineat trebuie, în termen de trei luni de la adoptarea prezentei directive sau, în cazul statelor membre care nu au introdus încă asemenea proceduri, fără întârziere, să se ocupe de publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a unei înștiințări care să indice zonele de pe teritoriul său care sunt disponibile în temeiul prezentului alineat și să specifice unde se pot obține informații detaliate în această privință. Orice modificare semnificativă în conținutul acestor informații trebuie să facă obiectul unei înștiințări suplimentare. Cu toate acestea, nu poate fi luată în considerare nici o cerere de autorizare în temeiul prezentului alineat decât după publicarea înștiințării respective menționată de prezenta dispoziție.

(4)   Un stat membru poate decide să nu aplice dispozițiile alineatului (1) dacă și în măsura în care considerațiile geologice și de extracție justifică acordarea autorizației pentru o zonă deținătorului unei autorizații pentru o zonă învecinată. Statul membru în cauză garantează că deținătorii de autorizații pentru orice zonă învecinată sunt capabili să depună cereri într-un astfel de caz și că li se pune la dispoziție suficient timp pentru aceasta.

(5)   Următoarele nu sunt considerate ca acordare a unei autorizații în înțelesul alineatului (1):

(6)   Fără să aducă atingere inițierii procedurilor menționate la alineatul (2), statele membre își păstrează opțiunea de a refuza acordarea de autorizații, garantând în același timp că această opțiune nu dă naștere la discriminări între entități.

(1)   Statele membre veghează ca toate condițiile și cerințele menționate la articolul 5 alineatul (2), precum și diferitele obligații privind folosirea autorizației să fie justificate exclusiv de necesitatea de a asigura performanța corespunzătoare a activităților în zona pentru care se acordă autorizația, prin aplicarea alineatului (2) sau prin plata unei contribuții financiare sau a unei contribuții în hidrocarburi.

(2)   Statele membre pot impune condiții și cerințe privind exercitarea unor activități prezentate în articolul 2 alineatul (1) într-o măsură justificată de siguranța națională, siguranța publică, sănătatea publică, siguranța transportului, protecția mediului, protejarea resurselor biologice și a tezaurelor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, siguranța instalațiilor și a lucrătorilor, gestionarea planificată a resurselor de hidrocarburi (de exemplu, rata de epuizare a hidrocarburilor sau optimizarea recuperării lor) sau necesitatea asigurării veniturilor din impozite.

(3)   Regulile privind plata contribuțiilor menționate la alineatul (1), inclusiv orice cerință referitoare la participarea statului, sunt stabilite de către statele membre astfel încât să asigure menținerea independenței entităților în materie de administrare.

Cu toate acestea, în cazul în care acordarea autorizațiilor face obiectul participării statului la activități și în care administrarea acestei participări a fost încredințată unei persoane juridice sau în cazul în care statul în sine administrează participarea, nici persoana juridică și nici statul nu sunt împiedicați să-și asume drepturile și obligațiile asociate cu o astfel de participare, proporțional cu importanța acesteia, cu condiția ca persoana juridică sau statul să nu dețină informații și să nu aibă drept de vot în luarea deciziilor privind sursele de aprovizionare ale entităților, ca persoana juridică și statul, în combinație cu orice entitate sau entități publice, să nu exercite un drept de vot majoritar în luarea celorlalte decizii și ca toate voturile statului sau ale persoanei juridice să fie bazate exclusiv pe principii transparente, obiective și nediscriminatorii și să nu împiedice fundamentarea pe principii comerciale normale a deciziilor entității în materie de administrare.

Cu toate acestea, dispozițiile paragrafului anterior nu trebuie să împiedice persoana juridică sau statul să se opună unei decizii luate de deținătorii unei autorizații care nu respectă condițiile și cerințele, specificate în autorizație, cu privire la politica de creștere a factorului de recuperare a zăcământului și protejare a intereselor financiare ale statului.

Opțiunea de a se opune deciziei trebuie să fie exercitată într-o manieră nediscriminatorie, în special cu privire la deciziile de investiție și la sursele de aprovizionare ale entităților. În cazul în care participarea statului la activități este administrată de o persoană juridică care deține și autorizațiile, statul membru aplică dispoziții prin care obligă persoana juridică în cauză să țină conturi separate pentru rolul său comercial și rolul său de administrator al participării statului și prin care garantează că nu există nici un flux de informații dinspre persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului înspre persoana juridică care deține autorizațiile în nume propriu. Cu toate acestea, în cazul în care partea reprezentând persoana juridică răspunzătoare de administrarea participării statului angajează pe post de consultant partea reprezentând persoana juridică ce deține autorizația, cea dintâi poate pune la dispoziție orice informații necesare pentru activitatea de consultanță care urmează să se desfășoare. Deținătorii tuturor autorizațiilor de care sunt legate informațiile respective trebuie să fie informați dinainte referitor la informațiile ce vor fi furnizate în acest mod și să li se ofere timp suficient pentru a ridica obiecțiuni.

(4)   Statele membre asigură condițiile pentru ca supravegherea entităților ce beneficiază de o autorizație să fie limitată la strictul necesar pentru asigurarea respectării condițiilor, cerințelor și obligațiilor menționate la alineatul (1). Acestea adoptă în special măsurile necesare pentru ca nici o entitate să nu fie obligată, prin vreun act cu putere de lege sau act administrativ sau prin orice alt acord ori angajament, să ofere informații privind sursele de aprovizionare, avute în vedere sau efective, cu excepția situației în care aceasta se face la cererea autorităților competente și exclusiv în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 36 din tratat.

(1)   Statele membre informează Comisia despre orice dificultăți întâmpinate, de jure sau de facto, de către entități în accesul la sau exercitarea de activități de prospectare, explorare și extracție de hidrocarburi în țări terțe, care le-au fost aduse în atenție. Statele membre și Comisia asigură respectarea confidențialității comerciale.

(2)   Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului înainte de 31 decembrie 1994, iar după aceea periodic, situația entităților din țările terțe și stadiul oricăror negocieri întreprinse în temeiul alineatului (3) cu aceste țări sau în cadrul organizațiilor internaționale.

(3)   Ori de câte ori Comisia stabilește, fie pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2), fie pe baza altor informații, că o țară terță nu acordă entităților comunitare, cu privire la accesul la sau exercitarea activităților menționate la alineatul (1), un tratament comparabil cu cel pe care Comunitatea îl acordă entităților din această țară terță, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri pentru un mandat corespunzător de negociere în vederea obținerii unui regim concurențial comparabil de către entitățile comunitare. Consiliul decide cu majoritate calificată.

(4)   În împrejurările descrise la alineatul (3), Comisia poate să propună în orice moment Consiliului să autorizeze unul sau mai multe state membre să refuze acordarea autorizației unei entități controlate efectiv de către țara terță respectivă și de către resortisanți ai acestei țări terțe.

Comisia poate face o astfel de propunere din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru.

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată cât mai curând posibil.

(5)   Măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor Comunității asumate în temeiul tuturor acordurilor internaționale care guvernează accesul la exercitarea activităților de prospectare, explorare și extracție de hidrocarburi.