8.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 151/4

(1)

Pentru a evita perturbarea piețelor financiare internaționale și pentru a nu penaliza instituțiile impunându-le cerințe de fonduri proprii mai mari în cursul proceselor de autorizare și de recunoaștere a contrapărților centrale (CPC) existente, articolul 497 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a instituit o perioadă de tranziție în cursul căreia toate CPC-urile cu care instituțiile stabilite în Uniune compensează tranzacții pot fi considerate de instituții drept CPC calificate.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a modificat Regulamentul (UE) nr. 648/2012 (2) în ceea ce privește anumite elemente utilizate la calcularea cerințelor de fonduri proprii ale instituțiilor pentru expunerile față de CPC-uri. În consecință, articolul 89 alineatul (5a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune anumitor CPC-uri să raporteze, pentru o perioadă de timp limitată, cuantumul total al marjei inițiale primite de la membrii lor compensatori. Perioada de tranziție o reflectă pe cea prevăzută la articolul 497 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)

S-a prevăzut ca ambele perioade de tranziție să expire la 15 iunie 2014.

(4)

Articolul 497 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 împuternicește Comisia să adopte un act de punere în aplicare pentru a prelungi cu șase luni perioada de tranziție pentru cerințele de fonduri proprii, în situații excepționale. Această prelungire ar trebui să se aplice, de asemenea, termenelor prevăzute la articolul 89 alineatul (5a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Aceste perioade de tranziție au fost prelungite până la 15 iunie 2016 prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 591/2014 (3), (UE) nr. 1317/2014 (4), (UE) 2015/880 (5) și (UE) 2015/2326 (6) ale Comisiei.

(5)

Procesul de autorizare pentru CPC-urile existente stabilite în Uniune este în desfășurare, dar nu se va încheia până la 15 iunie 2016. Mai există două CPC-uri stabilite în Uniune care așteaptă să primească autorizația. În cazul în care nu se prelungește perioada de tranziție, instituțiile stabilite în Uniune care au expuneri la cele două CPC-uri s-ar confrunta cu creșteri semnificative ale cerințelor de fonduri proprii pentru expunerile respective. Deși astfel de creșteri pot fi doar temporare, acestea ar putea duce la retragerea acelor instituții ca participanți direcți în CPC-urile respective sau, cel puțin temporar, la încetarea furnizării de servicii de compensare către clienții acelor instituții, determinând astfel perturbări pe piețele pe care operează CPC-urile respective și, potențial, pe piețele Uniunii în general.

(6)

În ceea ce privește CPC-urile stabilite în țări terțe care au solicitat până acum recunoașterea, 17 CPC-uri au fost deja recunoscute de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Dintre acestea, șase CPC-uri din Canada, Mexic, Africa de Sud și Elveția au fost recunoscute după adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2326. În plus, CPC-urile din Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii pot fi recunoscute în baza Deciziilor de punere în aplicare (UE) 2015/2038 (7) și, respectiv, (UE) 2016/377 (8) ale Comisiei. Cu toate acestea, celelalte CPC-uri din țări terțe nu au fost încă recunoscute, iar procesul de recunoaștere nu se va încheia până la 15 iunie 2016. S-ar putea crea perturbări grave și pe piețele deservite de aceste CPC-uri restante dacă perioada de tranziție pentru instituțiile care au expuneri față de CPC-urile respective nu este prelungită din aceleași motive ca și în cazul neprelungirii perioadei de tranziție pentru CPC-urile stabilite în Uniune.

(7)

Necesitatea de a evita perturbarea piețelor din interiorul și din afara Uniunii care a condus anterior la prelungirea perioadei de tranziție prevăzute la articolul 497 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 s-ar menține, prin urmare, după expirarea perioadei de prelungire a perioadei de tranziție prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2326. O nouă prelungire a perioadei de tranziție ar trebui să permită instituțiilor stabilite în Uniune (sau filialelor lor stabilite în afara Uniunii) să evite creșterea semnificativă a cerințelor de fonduri proprii ca urmare a faptului că nu s-au încheiat procesele de autorizare sau de recunoaștere a CPC-urilor care furnizează în mod viabil și accesibil tipul specific de servicii de compensare de care au nevoie instituțiile stabilite în Uniune (sau filialele lor stabilite în afara Uniunii). Prin urmare, este oportun să se prelungească perioadele de tranziție cu încă șase luni.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului bancar european,