—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 1, 2 și 3,

—

având în vedere cel de-al 33-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2015) (COM(2016)0463),

—

având în vedere cel de-al 34-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2016) (COM(2017)0370),

—

având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot”(COM(2010)0070),

—

având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul EU Pilot”(COM(2011)0930),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016, intitulată „Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014” (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, (C(2016)8600),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 referitoare la actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii (COM(2012)0154),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 referitoare la un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept (COM(2014)0158),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - o agendă a UE”(COM(2015)0215),

—

având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2),

—

având în vedere Decizia 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială (3),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013) (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene (7) și Rezoluția din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2016 referitoare la realizarea beneficiilor politicilor de mediu ale UE prin intermediul unei evaluări periodice a punerii lor în aplicare (COM(2016)0316) și Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2017, intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune și modalități de unire a eforturilor pentru obținerea de rezultate mai bune”(COM(2017)0063),

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

—

având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0197/2018),

A.

întrucât articolul 17 din TUE stabilește rolul fundamental al Comisiei ca „gardian al Tratatelor”;

B.

întrucât articolul 2 din Tratatul UE prevede că Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; și întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE este esențială, prin urmare, pentru realizarea obiectivelor de politică ale UE, astfel cum sunt definite în tratate și în legislația secundară; întrucât articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) încredințează Uniunii sarcina de a urmări, în toate acțiunile sale, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C.

întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE), egalitatea dintre femei și bărbați este una din valorile fundamentale pe care se întemeiază UE și întrucât, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să combată toate formele de discriminare, să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de șanse și de tratament;

D.

întrucât articolul 3 din TUE prevede că obiectivele Uniunii sunt, printre altele, promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării popoarelor sale și realizarea unei dezvoltări durabile a Europei, bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad sporit de competitivitate, care vizează ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, pe un nivel ridicat de protecție și ameliorare a calității mediului, precum și că Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea, și promovează justiția și protecția socială, egalitatea dintre femei și bărbați, solidaritatea dintre generații și protecția drepturilor copilului;

E.

întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), statele membre trebuie să informeze Comisia, într-un mod clar și precis, cu privire la modul în care transpun directivele UE în dreptul intern; întrucât, potrivit Declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a Comisiei și a statelor membre (9) și potrivit Declarației politice comune din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (10), statele membre, atunci când comunică măsurile naționale de transpunere către Comisie, pot fi solicitate, de asemenea, să furnizeze documente care să explice modul în care au transpus directivele în dreptul intern;

F.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TUE și cu articolul 288 alineatul (3) și articolul 291 alineatul (1) din TFUE, statele membre au responsabilitatea principală de a transpune, aplica și implementa, în mod corect și în termenele prevăzute, dreptul UE, precum și de a prevedea suficiente căi de atac pentru o protecție juridică efectivă în domeniile acoperite de dreptul UE;

G.

întrucât aplicarea corectă a dreptului UE garantează că toți cetățenii europeni beneficiază de politicile Uniunii, iar întreprinderile se bucură de condiții de concurență echitabile;

H.

întrucât, în urma adoptării din decembrie 2016 a Comunicării sale, intitulate „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, Comisia Europeană a decis să se concentreze pe cazurile în care statele membre nu comunică măsurile de transpunere, măsurile respective transpun incorect directivele sau statele membre nu se conformează unei hotărâri a CJUE [astfel cum se prevede la articolul 260 alineatul (2) din TFUE], aduc prejudicii grave intereselor financiare ale UE sau încalcă competențele exclusive ale UE;

I.

întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, CDFUE are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când aplică dreptul Uniunii [articolul 51 alineatul (1) din CDF];

J.

întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, pentru a remedia, ori de câte ori este posibil, în faza inițială, prin intermediul dialogului bilateral, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

K.

întrucât este necesar - ca reacție la deficitul democratic actual și având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale - să se creeze un nou mecanism, care să ofere un cadru unic și coerent, pe baza instrumentelor și a mecanismelor existente, și care să se aplice, în mod uniform, tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre;

L.

întrucât, cu toate acestea, în conformitate cu noile politici de asigurare a respectării legislației UE, adoptate de către Comisie, scopul EU Pilot nu este acela de a prelungi procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care este, în sine, un mijloc de a intra într-un dialog de soluționare a problemelor cu un stat membru;

M.

întrucât, în vederea instituirii unei abordări mai strategice și mai eficiente a procesului de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește gestionarea cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor, Comisia a decis, după cum a precizat în Comunicarea sa, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, fără a se baza pe mecanismul EU Pilot, cu excepția cazului în care se consideră că recurgerea la acesta este utilă într-un caz dat;

N.

întrucât, în 2016, Comisia a primit 3 783 noi plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Italiei (753), Spaniei (424) și Franței (325);

O.

întrucât, în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) și alineatul (2) din TFUE, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia emite un aviz motivat și, în cazul în care statul în cauză nu se conformează avizului în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

P.

întrucât, în 2016, Comisia a inițiat 847 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind transpunerea tardivă a unor directive;

Q.

întrucât, în 2016, 95 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt încă deschise, motiv pentru care CJUE s-a pronunțat asupra nerespectării obligațiilor de către statele membre în cauză;

R.

întrucât, în Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 privind crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte, până în septembrie 2017, în temeiul articolului 295 din TFUE, o propunere în vederea încheierii unui Pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul UE pentru DSF), sub forma unui acord interinstituțional care să instituie măsuri de facilitare a cooperării dintre instituțiile Uniunii și statele membre în cadrul articolului 7 din TUE;

S.

întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală EU Pilot, care precede deschiderea unei proceduri formale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

T.

întrucât articolul 41 din CDFUE definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă;

U.

întrucât, în Comunicarea sa din 3 februarie 2017 privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR), Comisia declară că a desfășurat un dialog structurat și cuprinzător cu statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu și se oferă, fără a aduce atingere competențelor de executare ce îi revin în temeiul tratatelor UE, să faciliteze eforturile statelor membre prin intermediul unui nou cadru specific;

V.

întrucât articolul 157 și articolul 19 din TFUE permit adoptarea legislației pentru a combate toate formele de discriminare, inclusiv pe criterii de gen;

W.

întrucât UE și statele sale membre s-au angajat, prin Declarația nr. 19 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, să lupte „împotriva tuturor formelor de violență domestică, […] pentru a preveni și reprima aceste acte criminale, precum și pentru ajutorarea și protejarea victimelor”;

X.

întrucât, în temeiul articolelor 79 și 83 din TFUE, s-au adoptat acte legislative ale UE de combatere a traficului de persoane, în special de femei și copii; întrucât programul „Drepturi, egalitate și cetățenie”finanțează, printre altele, măsuri ce contribuie la eradicarea violenței împotriva femeilor;

Y.

întrucât o serie de directive UE, în special cele axate pe egalitatea de gen, nu sunt puse în aplicare în mod corect în mai multe state membre, persoane de diverse genuri rămânând neprotejate împotriva discriminării în domenii precum accesul la locuri de muncă, bunuri și servicii;

Z.

întrucât discriminarea pe criterii de gen se intersectează cu alte tipuri de discriminare, inclusiv discriminarea pe criterii de rasă și origine etnică, religie, dizabilitate, stare de sănătate, identitate de gen, orientare sexuală, vârstă și/sau condiție socioeconomică;

AA.

întrucât 33% dintre femeile din UE s-au confruntat cu acte de violență fizică și/sau sexuală, iar 55% dintre ele au fost hărțuite sexual, dintre care 32% la locul de muncă; întrucât femeile sunt deosebit de vulnerabile la violența sexuală, fizică și online, la hărțuirea pe internet și la urmărirea obsesivă; întrucât mai mult de jumătate dintre femeile care sunt victime ale omorurilor sunt ucise de un partener sau de o rudă; întrucât violența împotriva femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial, indiferent de vârsta, naționalitatea, religia, educația sau statutul social și financiar al victimei, reprezentând un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați; întrucât în statele membre fenomenul feminicidului nu înregistrează scăderi;

AB.

întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc uriaș de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen; întrucât 23 % dintre lesbiene și 35 % dintre persoanele transgen au fost agresate fizic sau sexual sau amenințate cu violența acasă sau în alte locuri (pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la locul de muncă etc.) cel puțin o dată în ultimii cinci ani;

AC.

întrucât s-a constatat că punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în materie de egalitate de gen în statele membre prezintă probleme specifice legate de transpunerea și punerea în aplicare a directivelor relevante, de exemplu, deficiențe substanțiale în legislație și inconsecvențe în punerea sa în aplicare de către instanțele naționale;

AD.

întrucât instituțiile și mecanismele pentru egalitatea de gen sunt adesea marginalizate în structurile guvernamentale naționale, fiind divizate între diferite domenii de politică și obstrucționate de mandate complexe, precum și de lipsa personalului adecvat, a formării, a datelor, a resurselor suficiente și a sprijinului suficient din partea liderilor politici;

AE.

întrucât, potrivit analizei comparative a legislației de combatere a discriminării în Europa, publicată în 2017 de către rețeaua europeană de experți juridici în domeniul egalității de gen și al nediscriminării, în marea majoritate a țărilor, percepția și conștientizarea rămân în continuare preocupări majore, deoarece, adeseori, cetățenii nu sunt informați despre drepturile lor la protecție împotriva discriminării sau existența unor mecanisme de protecție; întrucât, potrivit acestei analize, au apărut și alte aspecte preocupante în ceea ce privește asigurarea respectării directivelor UE de combatere a discriminării, cum ar fi absența (sau caracterul limitat al) calității procesuale a organizațiilor și asociațiilor pentru a formula acțiuni în justiție în numele sau în sprijinul victimelor discriminării și aplicarea restrictivă a inversării sarcinii probei, precum și o serie de piedici în calea accesului efectiv la justiție, iar toate acestea constituie obstacole care împiedică efectiv cetățenii să-și exercite pe deplin și să-și protejeze drepturile care decurg din dispozițiile legislației de combatere a discriminării;

AF.

întrucât indicele egalității de gen pe 2017 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) arată doar îmbunătățiri minore, subliniind faptul că UE este departe de atingerea egalității de gen, punctajul global fiind în prezent de 66,2 din 100, cu doar 4 puncte mai mare decât acum 10 ani;

AG.

întrucât, în ceea ce privește sfera factorilor de decizie, datele privind egalitatea de gen menționate mai sus arată o îmbunătățire de aproape 10 puncte în ultimul deceniu, punctajul fiind în prezent de 48,5, însă acest domeniu are în continuare cel mai scăzut punctaj; întrucât această cifră negativă reflectă în principal reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților în politică și evidențiază un deficit democratic în guvernanța UE;

AH.

întrucât raportul Eurofound referitor la diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă estimează că aceste disparități generează pentru UE costuri de aproximativ 370 de miliarde EUR pe an, adică 2,8 % din PIB-ul UE;

AI.

întrucât, potrivit sondajului privind condițiile de muncă realizat de Eurofound, indicatorul sintetic al orelor lucrate remunerate și neremunerate arată că, dacă se calculează orele lucrate remunerate și neremunerate, femeile au un program de lucru mai lung;

AJ.

întrucât, în ciuda angajamentului UE față de egalitatea de gen în procesul decizional, consiliile de administrație ale agențiilor UE au un grav dezechilibru de gen și demonstrează tendințe persistente de segregare de gen;

AK.

întrucât feminizarea sărăciei este un fapt în UE și întrucât punerea în aplicare adecvată și deplină a legislației UE privind egalitatea și egalitatea de gen și asigurarea respectării ei ar trebui să fie însoțită de politici vizând rata deosebit de ridicată a șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale în rândul femeilor; întrucât lipsa politicilor privind egalitatea și aplicarea deficientă a legislației privind egalitatea de gen pun și mai mult în pericol femeile și cresc riscul de sărăcie și marginalizare socială, excluzându-le de pe piața muncii;

AL.

întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a legislației existente este esențială pentru promovarea egalității între femei și bărbați; întrucât, chiar dacă Directiva 2006/54/CE reformată interzice în mod clar deopotrivă discriminarea directă și indirectă și, deși, în medie, femeile au un nivel mai ridicat de educație, diferența de remunerare între femei și bărbați încă era de 16,3 % în 2015;

AM.

întrucât principiul egalității de gen trebuie să fie o componentă esențială a procesului de monitorizare a aplicării legislației UE în vigoare;

AN.

întrucât colectarea datelor, dacă este posibil, defalcate în funcție de gen, este deosebit de importantă pentru a evalua progresul înregistrat până în prezent în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului UE,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.