4.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/5

—

anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Tribunal pentru reexaminare și pentru adoptarea unei decizii pe fond, care poate face obiectul unui recurs;

—

în subsidiar, dacă Curtea consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea unei decizii în ultimă instanță, anularea ordonanței atacate și admiterea în totalitate a concluziilor prezentate în primă instanță;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Motiv întemeiat pe încălcarea articolului 45 alineatul (2) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene coroborat cu articolul 53 din același statut, întrucât Tribunalul a realizat o aplicare eronată a acestora. Tribunalul, atunci când a considerat că noțiunile „forță majoră” și „caz fortuit” au sens identic, a încălcat principiul raționalității legiuitorului. Această interpretare a celor două noțiuni este de asemenea contrară obiectivului articolului 45 din statut, care urmărește să asigure armonizarea diferențelor care decurg din distanță (între domiciliul părților și sediul Curții). În consecință, Tribunalul, în mod nejustificat, nu a ținut seama de cazul fortuit care a împiedicat-o pe recurentă să prezinte în termen versiunea pe hârtie (originalul) cererii introductive.

2)

Motiv întemeiat pe încălcarea articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 4 martie 2015, Tribunalul realizând o aplicare eronată a acestuia. În pofida lipsei elementelor necesare, Tribunalul a aplicat articolul 126 din regulament, considerând în mod nejustificat că acțiunea introdusă de recurentă este vădit inadmisibilă. Încălcarea de către Tribunal a articolului 126 din regulament este o consecință inevitabilă și evidentă a încălcării articolului 45 coroborat cu articolul 53 din statut.

3)

Motiv întemeiat pe caracterul eronat al afirmației potrivit căreia recurenta nu a demonstrat existența cazului fortuit prevăzut la articolul 45 alineatul (2) din statut. Recurenta a demonstrat existența cazului fortuit. În aceste împrejurări, nu numai că a prezentat mai multe probe decât era necesar, ci a prezentat toate probele pe care le avea la dispoziție. Pentru a garanta livrarea în timp util a cererii expediate, recurenta a dat dovadă de diligența care îi poate fi cerută în mod rezonabil. La momentul depunerii cererii, recurenta a pierdut influența asupra procesului de livrare; după acest moment, circumstanțele care aveau influență asupra termenului de livrare erau total exterioare recurentei.

4)

Motiv întemeiat pe încălcarea articolului 1, a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, întrucât Tribunalul a împiedicat accesul părților la [serviciile sale] și le-a discriminat pe acestea din urmă ca urmare a locului domiciliului lor. Adoptarea de către Tribunal a unui termen pentru distanță unic pentru toate statele membre ale Uniunii Europene este un obstacol în calea accesului la Tribunal al părților care își au reședința sau domiciliul la o distanță considerabilă de sediul Tribunalului, inclusiv în provinciile din țările acestora, astfel încât constituie o discriminare a părților la procedură, bazată pe locul reședinței lor.