Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32011H1029(01)

    Recomandarea Comisiei din 27 octombrie 2011 privind inițiativa de programare în comun Dificultățile privind apa pentru o lume în schimbare

    JO C 317, 29.10.2011, p. 1–3 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Legal status of the document In force

    29.10.2011   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 317/1


    RECOMANDAREA COMISIEI

    din 27 octombrie 2011

    privind inițiativa de programare în comun „Dificultățile privind apa pentru o lume în schimbare”

    2011/C 317/01

    COMISIA EUROPEANĂ,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 181,

    întrucât:

    (1)

    Disponibilitatea apei în cantități suficiente și la o calitate adecvată reprezintă o prioritate majoră și o provocare societală paneuropeană, chiar mondială.

    (2)

    Ca parte a strategiei Europa 2020, inițiativa emblematică prezentată în Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011„O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (1) reamintește importanța apei în calitate de resursă naturală esențială care stă la baza economiei europene și mondiale și de care depinde calitatea vieții cetățenilor. În plus, inițiativa emblematică prezentată în Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010„O Uniune a inovării – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (2) recunoaște faptul că apa reprezintă o dificultate societală tot mai mare și un domeniu de inovare prioritar pentru a permite Uniunii să își îndeplinească obiectivele privind politica în domeniul apei, asigurând în același timp o stare ecologică, chimică și cantitativă bună a apelor, o utilizare sustenabilă a apei și reducându-și consumul de apă, ameliorând securitatea resurselor de apă și promovând rolul de lider la nivel mondial al sectorului european al apei.

    (3)

    Se așteaptă ca decalajul dintre cererea și oferta de apă să crească semnificativ în următorii 20 de ani. Echilibrarea acestei dificile ecuații a cererii și ofertei de apă, stabilirea priorităților pentru a gestiona solicitarea excesivă sau insuficiența resurselor de apă și susținerea pe termen lung a ecosistemelor noastre acvatice necesită acțiuni concertate și o bază științifică și tehnică solidă, combinate cu o analiză cuprinzătoare a condițiilor locale geografice, politice, socioeconomice și culturale. În acest scop, Comisia Europeană elaborează în prezent un plan de salvgardare a apelor Europei pentru 2012, care va stabili măsuri de asigurare a unei calități bune a apei, în cantități suficiente, pentru toate utilizările legitime din UE.

    (4)

    Există riscul ca o proporție semnificativă din apele dulci din Europa să nu îndeplinească până în 2015 obiectivul „stării ecologice bune”, stabilit prin Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (3). Cauza acestui risc este reprezentată de o serie de factori determinanți și de presiune, după cum s-a subliniat în raportul AEM din 2010 privind starea mediului. Poluarea apei continuă să dea naștere la preocupări privind sănătatea publică, în special în ceea ce privește expunerea la contaminanți, efectele amestecurilor chimice prezente în anumite ape din Europa și riscurile posibile de contaminare microbiologică.

    (5)

    Se preconizează ca impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor acvatice din Europa să continue, ceea ce va conduce la deficite de apă mai frecvente, la secete mai frecvente și mai grave, în special în țările mediteraneene, precum și la creșterea pericolului de inundații în mare parte din Europa.

    (6)

    Agricultura intensivă, menită să producă cantități mai mari de hrană și biomasă, ar putea conduce la creșterea cererii de apă dulce pentru irigații, solicitând și mai mult rezervele de apă. Trebuie identificate și elaborate rapid soluții în materie de apă, pentru a crește eficiența irigațiilor, a reduce consumul de apă și a gestiona și prezerva într-o manieră durabilă acviferele.

    (7)

    Creșterea urbanizării și expansiunea mediului construit, inclusiv a infrastructurilor energetice și de navigație, generează modificări hidromorfologice care au impact asupra corpurilor de apă de suprafață și subterane, asupra habitatelor și asupra altor aspecte ale biodiversității. Ar fi extrem de utile abordări mai bine integrate ale planificării. Acestea trebuie să se bazeze pe sisteme de monitorizare fiabile și pe o evaluare mai globală a relațiilor cauză-efect dintre modificarea utilizării terenurilor și ecosistemele acvatice.

    (8)

    Infrastructurile acvatice din Europa devin tot mai vulnerabile la disfuncționalități, din cauza îmbătrânirii, a deteriorărilor în urma excavațiilor, a întreținerii insuficiente sau a suprasolicitării. Se raportează că scurgerile de apă din sistemele de alimentare în anumite zone din Europa sunt substanțiale, pierderile la nivelul sistemelor de transport variind între 5 și 40 %.

    (9)

    Sectorul european al apei are o importanță economică ridicată, cu o rată medie a creșterii de 5 % și o cifră de afaceri de circa 80 de miliarde EUR pe an, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din piața mondială a apei. O mai mare cooperare strategică în materie de cercetare și inovare în domeniul apei în Europa poate duce la descoperiri științifice și tehnologice importante, care ar putea să stimuleze competitivitatea europeană pe piețele internaționale și să contribuie la tranziția către o economie mai eficientă din punctul de vedere al consumului de apă în Europa, îndeplinindu-se astfel obiectivele redefinite ale strategiei UE 2020, și anume o economie mai inteligentă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii.

    (10)

    Este esențială consolidarea bazei de cunoștințe științifice și tehnologice din Europa în vederea abordării dimensiunilor sociale, economice și de mediu ale dificultăților privind apa.

    (11)

    În pofida faptului că în întreaga Europă se desfășoară lucrări de cercetare de o calitate excelentă, tabloul cercetărilor europene în domeniul apei de la ora actuală pare să fie destul de complex și excesiv de fragmentat. Multe rețele și organizații de cercetare de la nivel european, național și regional își definesc programele strategice de cercetare în domeniul apei în relativă izolare, ceea ce conduce la activități de cercetare care se suprapun, se concurează și adeseori nu ating o masă critică.

    (12)

    Dat fiind faptul că cea mai mare parte din teritoriul european este acoperită de bazine hidrologice transfrontaliere, este nevoie de colaborare între state pentru a putea atinge masa critică necesară în materie de cunoștințe de specialitate, activități și capacitate instituțională, pentru a promova o utilizare mai eficace a potențialului european de cercetare și pentru a încuraja apariția unor soluții transfrontaliere compatibile.

    (13)

    Programarea în comun a cercetărilor referitoare la „Dificultățile privind apa pentru o lume în schimbare” ar contribui la coordonarea cercetărilor în materie și la punerea la punct a unui spațiu european de cercetare privind apele dulci complet funcțional, consolidând poziția de lider a Europei și competitivitatea activității de cercetare europene în acest domeniu și sprijinind în același timp îndeplinirea obiectivelor politicii Uniunii în domeniul apei.

    (14)

    La reuniunea din 26 mai 2010 (4), Consiliul „Competitivitate” a recunoscut inițiativa „Dificultățile privind apa pentru o lume în schimbare” ca fiind unul dintre domeniile în care programarea în comun ar oferi o valoare adăugată substanțială pentru a reduce fragmentarea activităților statelor membre în domeniul cercetării. În consecință, Consiliul a adoptat concluzii în care se recunoaște necesitatea de a lansa o inițiativă de programare în comun în domeniul apelor dulci, Comisia fiind invitată să contribuie la pregătirea acesteia. Consiliul a reafirmat, de asemenea, ideea că programarea în comun este un proces condus de statele membre, Comisia având rolul de a facilita acest proces.

    (15)

    Cercetările din domeniul apei reprezintă un element-cheie al Programului-cadru pentru cercetare al Uniunii Europene, care are un rol strategic de maximă importanță pentru sprijinirea procesului de elaborare a politicilor, ținând cont de dimensiunea globală a dificultăților privind apa. Activitățile din cadrul acestei inițiative de programare în comun trebuie să fie coordonate îndeaproape cu cel de Al 7-lea program-cadru al Uniunii Europene și cu viitoarele programe ale Uniunii Europene din acest domeniu, în particular cu Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Horizon 2020.

    (16)

    Analiza activităților naționale de cercetare prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei confirmă existența unei nevoi de ameliorare a coordonării pentru a crește eficacitatea și impactul cercetării, precum și pentru a evita suprapunerile, prin elaborarea unei agende comune strategice de cercetare.

    (17)

    Statele membre vor avea obligația să raporteze regulat Comisiei cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare în comun, permițând astfel Comisiei să prezinte rapoarte Parlamentului European și Consiliului privind progresele înregistrate de toate inițiativele de programare în comun,

    ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

    1.

    Statele membre sunt încurajate să elaboreze o viziune comună privind modul în care cooperarea și coordonarea în domeniul cercetării la nivelul Uniunii poate ajuta la soluționarea dificultăților legate de obținerea unor rețele de apă durabile pentru o economie durabilă în Europa și în exteriorul acesteia, precum și de modul în care se poate beneficia de oportunitățile oferite de o astfel de viziune comună.

    2.

    Statele membre sunt încurajate să pună la punct o agendă strategică comună de cercetare operațională, care să identifice și să stabilească nevoi și obiective de cercetare pe termen mediu și lung în domeniul apelor dulci. Aceasta ar trebui să includă un plan de punere în aplicare care să stabilească prioritățile și termenele și să precizeze acțiunile, instrumentele și resursele necesare pentru punerea sa în practică.

    3.

    Statele membre sunt încurajate să includă următoarele acțiuni în agenda strategică de cercetare și în planul de punere în aplicare:

    (a)

    identificarea și schimbul de informații cu privire la programele și activitățile de cercetare relevante la nivel național, precum și cu privire la programele de cercetare coordonate de Uniune;

    (b)

    consolidarea capacităților comune de analiză prospectivă și de evaluare tehnologică;

    (c)

    efectuarea unui schimb de informații, resurse, bune practici, metodologii și orientări;

    (d)

    identificarea domeniilor și a activităților de cercetare sau de testare-pilot care ar putea beneficia de pe urma coordonării, a apelurilor comune de propuneri sau a utilizării în comun a resurselor (inclusiv a resurselor financiare);

    (e)

    definirea modalităților de desfășurare în comun a cercetării în domeniile menționate la litera (d);

    (f)

    asigurarea coordonării și a dezvoltării de sinergii cu sistemele de cercetare și de inovare existente în Uniune, de exemplu programul-cadru, precum și cu alte inițiative de programare în comun, în special cu inițiativele de programare în comun „Conectarea cunoștințelor în materie de climă pentru Europa”, „Europa urbană – schimbări urbane la nivel global, soluții comune la nivel european” și „Mări și oceane productive și sănătoase”;

    (g)

    acolo unde este oportun, punerea în comun a infrastructurilor de cercetare existente sau crearea unora noi, cum ar fi bazele de date coordonate, sau elaborarea de modele pentru studierea proceselor legate de domeniul apei;

    (h)

    încurajarea unei colaborări mai bune între sectorul public și cel privat, alături de inovarea deschisă între diferite activități de cercetare și sectoare comerciale legate de domeniul apei;

    (i)

    exportul și publicarea cunoștințelor, a inovației și a abordărilor metodologice interdisciplinare, în special în ceea ce privește rezultatele relevante pentru politică;

    (j)

    furnizarea de informații științifice și tehnologice adecvate factorilor de decizie de la nivel național și de la nivelul Uniunii;

    (k)

    crearea de rețele între centrele dedicate cercetării în domeniul apei.

    4.

    Statele membre sunt încurajate să mențină o structură comună eficientă de gestionare în materie de cercetare în domeniul apei, cu mandatul de a stabili condiții, reguli și proceduri comune de cooperare și coordonare și de a monitoriza punerea în practică a agendei strategice de cercetare.

    5.

    Statele membre sunt încurajate să aplice în comun agenda strategică de cercetare prin intermediul programelor naționale de cercetare, în conformitate cu orientările privind condițiile-cadru pentru programarea în comun elaborate de Grupul la nivel înalt pentru programarea în comun din cadrul Consiliului.

    6.

    Statele membre sunt încurajate să coopereze cu Comisia în vederea studierii unor posibile inițiative ale acesteia destinate să asiste statele membre la elaborarea și implementarea agendei strategice de cercetare și în vederea coordonării programului comun cu alte inițiative ale Uniunii în acest domeniu.

    7.

    Statele membre sunt încurajate să păstreze o legătură strânsă cu Forumul strategic pentru cooperare științifică și tehnologică internațională (Strategic Forum for International Science and Technology Cooperation – SFIC) la elaborarea și implementarea unei posibile dimensiuni internaționale a agendei strategice de cercetare și să asigure coerența cu inițiativele SFIC împreună și în raport cu țări din afara UE.

    8.

    Statele membre sunt încurajate să raporteze periodic Comisiei, prin rapoarte intermediare anuale, progresul înregistrat în privința acestei inițiative de programare în comun.

    Adoptată la Bruxelles, 27 octombrie 2011.

    Pentru Comisie

    Máire GEOGHEGAN-QUINN

    Membru al Comisiei


    (1)  COM(2011) 21 final.

    (2)  COM(2010) 546 final.

    (3)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

    (4)  Concluziile Consiliului 10246/10, http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/10/st10/st10246.ro10.pdf


    Top