19.1.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/59

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură – Un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene”

COM(2009) 162 final

2011/C 18/10

Raportor: dl José María ESPUNY MOYANO

La 8 aprilie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură – Un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene”

COM(2009) 162 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 martie 2010.

În cea de-a 462-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 aprilie 2010 (ședința din 28 aprilie 2010), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 150 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE își reiterează îngrijorarea, exprimată deja în Avizul privind strategia din 2003 (1), cu privire la scăderea competitivității acvaculturii în UE, din cauza unui cadru de reglementare inadecvat. Acvacultura este afectată inutil de reglementările din diverse domenii, creându-se astfel dificultăți suplimentare în calea dezvoltării acestui sector.

1.2   De aceea, CESE salută comunicarea Comisiei, considerând adecvată și oportună publicarea ei în acest moment.

1.3   Acvacultura europeană trebuie să revină pe calea creșterii durabile, care să îi permită să răspundă cererii de produse acvatice nutritive, sănătoase și sigure. Dacă se dezvoltă corespunzător, aceasta va stimula dezvoltarea socioeconomică a zonelor în care este practicată, va spori oferta de locuri de muncă stabile și de calitate și va contribui la menținerea populației pe teritoriile respective.

1.4   CESE își reiterează convingerea că piața unică reprezintă unul dintre principalele atuuri ale UE. De aceea, își exprimă îngrijorarea față de lipsa de omogenitate și de coerență legislativă între statele membre, printre altele, în materie de etichetare a produselor acvatice sau de interpretare a legislației europene de mediu, cum ar fi, de exemplu, rețeaua Natura 2000 sau Directiva-cadru privind apa.

1.5   Având în vedere ocuparea crescândă a spațiilor de coastă, trebuie stimulată căutarea de sinergii între activități compatibile, inclusiv protecția mediului. Numărul insuficient de spații destinate acvaculturii reprezintă una dintre principalele cauze ale stagnării actuale a acestui sector în UE. CESE recomandă îmbunătățirea și facilitarea proceselor prin care se acordă autorizații și licențe crescătoriilor de acvacultură, precum și simplificarea și accelerarea procedurilor, în vederea scurtării termenelor de acordare.

1.6   CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că etichetarea actuală a produselor acvatice în punctele de vânzare este insuficientă, împiedicând consumatorii să cumpere în mod responsabil și în cunoștință de cauză. Această situație se traduce, de exemplu, prin dificultățile pe care le întâmpină consumatorii atunci când doresc să distingă produsele acvatice provenite din UE de cele importate sau să diferențieze între produsele acvatice proaspete și cele decongelate.

1.7   CESE este preocupat de posibilitatea ca produsele acvatice importate să nu îndeplinească normele sanitare impuse de UE. Deosebit de îngrijorătoare sunt diferențele în ce privește cerința trasabilității, element-cheie al siguranței alimentare. De asemenea, Comitetul este îngrijorat cu privire la condițiile sociale și de lucru, cum ar fi munca prestată de minori sau munca în condiții de semisclavie.

1.8   Acvacultura produce alimente de calitate în mediul acvatic și este incompatibilă cu un mediu degradat sau poluat. Din acest motiv, trebuie să se asigure buna calitate a apelor din UE.

1.8.1   Protecția mediului este una dintre prioritățile UE. Totuși, acest fapt nu trebuie să împiedice desfășurarea unor activități care se pot dovedi compatibile cu protecția mediului. Comisia Europeană trebuie să depună eforturi pentru a explica principalele norme de protecție a mediului, în special rețeaua Natura 2000, arătând legăturile și compatibilitatea acestora cu acvacultura.

1.8.2   CESE recomandă să se încurajeze etichetarea ecologică a produselor de acvacultură. Obiectivul acesteia trebuie să fie distingerea și promovarea excelenței ecologice a produselor de acvacultură provenite de la crescătoriile gestionate corespunzător și orientate către dezvoltarea durabilă.

1.9   Dat fiind caracterul inovator al acvaculturii europene, CESE subliniază necesitatea de stimulare a cercetării și a dezvoltării tehnologice în acest domeniu. Platforma europeană pentru tehnologie și inovare în domeniul acvaculturii, recent înființată, reprezintă un instrument ideal pentru realizarea acestui obiectiv.

1.10   În ceea ce privește sănătatea animalelor, CESE își exprimă îngrijorarea în legătură cu insuficiența medicamentelor autorizate de uz veterinar aflate la dispoziția acvaculturii.

2.   Sinteza comunicării Comisiei

2.1   Obiectivul comunicării este de a determina cauzele stagnării observate la sectorul acvaculturii în UE și de a relansa dezvoltarea acestuia. În acest scop, Comisia a elaborat o propunere bazată pe trei axe: promovarea competitivității, crearea condițiilor pentru o creștere durabilă și îmbunătățirea imaginii și a guvernanței sectorului.

2.2   Comisia propune promovarea competitivității producției acvicole din UE prin dezvoltarea unui sector al acvaculturii competitiv și diversificat, susținut de inovare.

2.2.1   Dezvoltarea durabilă a acvaculturii trebuie sprijinită prin . În acest scop, Comisia va promova inițiativele în materie de cercetare, dezvoltare și inovare, va susține dezvoltarea infrastructurilor de cercetare și le va aloca resurse adecvate.

2.2.2   Comisia propune să se ia măsuri pentru ca acvacultura să concureze în condiții de egalitate cu alte activități pentru și să se creeze sinergii între activități.

2.2.3   Acvacultura europeană trebuie să poată satisface , să se adapteze cerințelor pieței și să interacționeze dintr-o poziție de egalitate cu ceilalți actori ai lanțului de comercializare. În acest scop, Comisia va aborda necesitățile sectorului în ce privește organizațiile de producători, raporturile interprofesionale, informarea consumatorilor și instrumentele de comercializare.

2.2.4    a acvaculturii trebuie să le ofere sectoarelor asociate posibilități de extindere și de export. În acest scop, Comisia va promova dezvoltarea unei acvaculturi durabile în țări terțe.

2.3   Comisia își propune să creeze condițiile pentru o creștere durabilă a acvaculturii, garantând un nivel ridicat de protecție a mediului natural. Produsele alimentare de origine acvatică fabricate sau importate în UE vor trebui să respecte standarde ridicate de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor. Comisia va promova un nivel ridicat de protecție a sănătății și a bunăstării animalelor.

2.3.1   Va trebui să se asigure . În acest scop, Comisia va continua să insiste asupra dezvoltării durabile din punct de vedere ecologic a acvaculturii.

2.3.2   În sens invers, trebuie să se ofere acvaculturii un și apă de cea mai bună calitate, pentru a se garanta sănătatea animalelor și siguranța produselor, în special în cazul moluștelor.

2.3.3   În vederea optimizării producției și creșterii, trebuie să se creeze un , care să beneficieze de condiții zootehnice excelente. Comisia va asigura aplicarea integrală a Directivei 2006/88/CE (2) privind sănătatea animalelor de acvacultură.

2.3.4    îi preocupă în egală măsură pe consumatori, pe legiuitori și pe producători. Comisia va solicita consultanță cu privire la bunăstarea peștilor și va promova adoptarea unei abordări în funcție de specie.

2.3.5   Una dintre principalele probleme cu care se confruntă sectorul acvaculturii este autorizate. Pentru a remedia această problemă, Comisia va încuraja punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Grupul de lucru privind disponibilitatea medicamentelor de uz veterinar în raportul său din 2007.

2.3.6   Disponibilitatea este în continuare esențială pentru dezvoltarea acvaculturii. Comisia va spori disponibilitatea aditivilor necesari pentru hrana peștilor și va revizui legislația privind subprodusele.

2.3.7   Comisia trebuie să garanteze și să recunoască . Comisia va depune în continuare eforturi pentru a garanta că produsele alimentare de origine acvatică, fie ele din producția proprie sau importate, sunt sigure pentru consumatori. Acțiunile sale în acest sens se vor baza pe cunoștințele științifice și pe principiul precauției. De asemenea, Comisia va lua în considerare beneficiile consumului de pește pentru sănătate.

2.4   Este necesară îmbunătățirea imaginii sectorului și a condițiilor de guvernanță, creându-se condiții echitabile la nivel european.

2.4.1   O mai bună ar trebui să asigure condiții de egalitate pentru operatorii economici în fața deciziilor care afectează dezvoltarea acvaculturii. În acest scop, Comisia va explica mai bine aplicarea politicii sale de mediu, în special în ce privește rețeaua Natura 2000, și va supraveghea corecta aplicare a legislației europene privind sănătatea animalelor și protecția consumatorilor. În ceea ce privește țările terțe, Comisia se va asigura că acestea îndeplinesc condiții echivalente cu cele comunitare.

2.4.2   Pentru favorizarea dezvoltării acvaculturii, este esențială reducerea , în special în cazul IMM-urilor. Astfel, Comisia va lua măsuri pentru a simplifica mediul legislativ și a reduce sarcinile administrative în UE.

2.4.3   Comisia va promova și informarea adecvată a publicului, prin intermediul unor consultări ample și al furnizării de informații transparente. În acest mod, se va contribui la îmbunătățirea reglementărilor și a guvernanței, ameliorându-se totodată imaginea acvaculturii.

2.4.4   Comisia va depune eforturi pentru a asigura o , dat fiind că statisticile oficiale ale UE privind acvacultura acoperă, în prezent, un domeniu destul de restrâns. De asemenea, își va extinde baza de informații privind prețurile, pentru a crea un sistem de monitorizare pe tot parcursul lanțului de comercializare.

3.   Observații generale

3.1   În prezent, acvacultura produce 47 % din produsele acvatice consumate de populația mondială. Mai mult, capacitatea sa de creștere suplimentară este considerabilă, motiv pentru care acvacultura poate constitui un element-cheie în cadrul unei politici strategice de aprovizionare cu produse alimentare destinată satisfacerii cererii viitoare.

3.2   În ultimii 10 ani, populația mondială a crescut cu 12 %, în vreme ce consumul de pește a crescut cu 27 %, datorită, printre altele, efectelor benefice pe care le au asupra sănătății acizii omega 3, prezenți din belșug în acesta. UE este principala piață mondială a produselor acvatice, consumând peste 12 milioane de tone pe an și manifestând o clară tendință de creștere. Nivelul de autoaprovizionare abia atinge 35 %. 65 % dintre produsele acvatice consumate provin din import, iar procentul este în creștere.

3.3   Acvacultura europeană intră sub incidența politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), al cărei obiectiv este exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii, ținând seama în mod echilibrat de aspectele sociale, economice și de mediu. PCP reformată trebuie să ia în considerare, în mod specific, caracteristicile acvaculturii și să dispună de instrumente de sprijin sectoriale și de piață eficiente. Se sugerează ca PCP să fie redenumită „politica comună în domeniul pescuitului și acvaculturii” (PCPA).

3.4   În prezent, acvacultura constituie o activitate economică importantă în anumite zone de coastă și continentale din UE, incluzând atât producția de moluște, cât și de pește, în apă dulce sau marină.

3.5   Acvacultura în UE nu mai este o activitate artizanală, desfășurată la scară redusă, ci a devenit, începând din anii '70 ai secolului trecut, o industrie modernă, dinamică, inovatoare și bazată pe tehnologie, cu întreprinderi adeseori integrate pe verticală.

3.6   Acvacultura în UE constituie o sursă de locuri de muncă în zonele fluviale și de coastă îndepărtate, în general defavorizate și cu puține alternative de ocupare a unui loc de muncă. Atât în întreprinderile familiale, cât și în IMM-uri, locurile de muncă din acvacultură sunt specializate, necesită calificare tehnică și sunt stabile.

3.7   În 2002, Comisia a prezentat, în Comunicarea COM(2002) 511, o strategie de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene, ale cărei obiective erau următoarele:

a)	crearea de locuri de muncă sigure, în special în zonele care depind în mod deosebit de pescuit;

b)	garantarea aprovizionării cu produse pescărești sănătoase și sigure, în cantitățile cerute de piață;

c)	promovarea respectării mediului înconjurător de către acest sector.

3.8   Comisia a recunoscut că, din 2002, producția UE în domeniul acvaculturii nu a evoluat conform previziunilor, înregistrând chiar o stagnare, atât în cazul moluștelor, cât și al peștelui (culturile de crustacee sau de alge sunt practic inexistente în Europa), care contrastează puternic cu indicele ridicat de creștere înregistrat de această activitate în restul lumii. Din acest motiv, Comisia a considerat oportun să-și revizuiască strategia și să realizeze un bilanț al situației actuale a acvaculturii europene.

4.   Observații specifice

4.1   Acvacultura din UE nu își valorifică întregul potențial de generare de bogăție și de locuri de muncă. Nivelul producției totale stagnează din 2002 și nu reușește să compenseze scăderea volumului de capturi realizate de flota de pescuit, afectând negativ balanța comerțului exterior. Acest fenomen se produce în ciuda faptului că Europa beneficiază de condițiile geografice și de mediu adecvate, de tehnologie de vârf și de întreprinderi dispuse să investească în acest domeniu. De asemenea, sectorul a demonstrat că dispune de cunoștințele și de mijloacele necesare pentru a desfășura o activitate durabilă din punctul de vedere al mediului, oferind totodată produse sănătoase, sigure și de calitate.

4.2   Cadrul juridic complex al UE, procedurile administrative lente, restricțiile în ce privește accesul la spațiile ce aparțin domeniului public și sarcinile administrative excesive descurajează investițiile și subminează competitivitatea producției acvicole europene.

4.3   Multe dintre obstacolele care limitează dezvoltarea acvaculturii europene depind în mod direct de politicile și acțiunile desfășurate la nivel național sau regional. Prin urmare, autoritățile publice naționale și regionale trebuie să conștientizeze acest fapt și să-și stabilească un cadru propriu adecvat. Există state membre în care nu s-au acordat noi licențe pentru acvacultură în ultimii 15 ani. Uneori, interpretarea legislației europene de către administrațiile naționale și regionale creează distorsiuni, ca în cazul rețelei Natura 2000, din care unele administrații exclud, în mod nejustificat, acvacultura. Pe de altă parte, atât statele membre, cât și regiunile care dispun de competențe în domeniu trebuie să își coordoneze legislațiile, pentru a nu crea bariere artificiale în calea pieței libere pe teritoriul UE.

4.4   Organizarea comună a pieței produselor pescărești și de acvacultură, care ar trebui să stabilizeze piețele și să garanteze veniturile producătorilor din sectorul acvaculturii, necesită o reformă urgentă, care să consolideze organizațiile de producători.

4.5   Comunicarea anterioară, COM(2002) 511, insista excesiv asupra aspectelor de mediu ale acvaculturii, lăsând în plan secundar componentele economice și sociale ale durabilității. Comunicarea actuală, COM(2009) 162, propune un echilibru mai bun între cei trei piloni ai durabilității – cel de mediu, cel social și cel economic –, recunoscând că durabilitatea mediului nu este posibilă decât dacă există întreprinderi competitive și rentabile.

4.6   În general, întreprinderile din domeniul acvaculturii din UE sunt eficiente și ar putea fi pe deplin competitive, dacă ar exista condiții echitabile de concurență cu produsele importate. În prezent, nu există această egalitate de șanse, nici pentru producție, nici pentru comercializare. În ceea ce privește producția, producătorii europeni din domeniul acvaculturii trebuie să respecte norme stricte privind ingredientele hranei pentru pești, restricțiile de folosire a medicamentelor de uz veterinar, chestiunile de mediu și altele de natură socială, care nu sunt impuse producătorilor din țările terțe, aceștia din urmă putându-și comercializa produsele pe piața comunitară în mod liber (inclusiv acele produse obținute prin exploatarea copiilor sau cu prețul încălcării dreptului la un loc de muncă decent și la o remunerație echitabilă). Referitor la comercializare, există țări care stimulează în mod necorespunzător producția în domeniul acvaculturii, care este ulterior comercializată în UE.

4.7   Informațiile incomplete pe care le primește consumatorul despre caracteristicile produselor acvatice pe care le cumpără nu îi permit să cântărească în mod adecvat diferențele de calitate și de preț. Această situație este potrivnică producătorilor europeni, ale căror produse au, în general, o mai mare valoare adăugată decât cele importate. Această dezinformare include, de exemplu, inexactități în ce privește țara de origine sau denumirea comună a produsului. Deosebit de grav este, însă, cazul fileului de pește decongelat în momentul vânzării, provenit din țări îndepărtate, în general asiatice. Acest file se vinde alături de fileul cu adevărat proaspăt, fără a se oferi consumatorului informații clare asupra diferențelor dintre cele două tipuri de produse, ceea ce face ca prețul să devină unicul criteriu de achiziționare. În această situație, pot apărea chiar probleme de sănătate publică, în caz de recongelare a produselor.

4.8   Așadar, CESE recomandă să se procedeze atât la simplificarea etichetării, clarificându-se în special informațiile despre țara sau zona de origine, cât și la consolidarea mecanismelor de inspecție și control la frontiere.

4.9   Corecta identificare a produselor acvatice trebuie să fie însoțită de acțiuni de formare și de informare de-a lungul întregului lanț de distribuție și de comercializare, care să ajungă până la consumatori. Trebuie să se insiste îndeosebi asupra prezenței acizilor grași omega 3, în special a tipurilor EPA și DHA.

4.10   CESE recomandă organizarea de campanii de promovare care să contribuie la îmbunătățirea imaginii acvaculturii, a produselor și a proceselor sale. Identificarea mesajelor ce urmează a fi transmise ar trebui încredințată unui grup de studiu specific, însărcinat cu propunerea de inițiative, în colaborare cu sectorul. În acest sens, se recomandă punerea în aplicare a unor campanii transnaționale, coordonate în mod necesar de Comisia Europeană.

4.11   Acvacultura europeană este o activitate inovatoare, care utilizează tehnologia și care are nevoie de cercetare științifică permanentă. Cel de-al 7-lea Program-cadru actual, care reunește toate inițiativele comunitare în materie de cercetare, oferă mai puține posibilități cercetării în domeniul acvaculturii decât programele anterioare. De aceea, va fi dificil să se sporească inovarea și competitivitatea acestui sector european. Sectorul acvaculturii europene a înființat, de curând, Platforma europeană pentru tehnologie și inovare în domeniul acvaculturii, prin care se urmărește definirea priorităților sectorului în materie de cercetare, dezvoltare și inovare, precum și elaborarea unei strategii pentru realizarea acestora.

4.11.1   Trebuie să se persevereze în căutarea de ingrediente alternative, sigure și durabile, care să satisfacă necesitățile nutriționale și biologice ale peștilor și, în același timp, să garanteze că produsul final are în continuare aceleași proprietăți nutritive.

4.11.2   Trebuie continuată optimizarea sistemelor de producție actuale, în special a celor cu clare posibilități de extindere în viitor, cum sunt acvacultura desfășurată în larg și sistemele de recirculare pe uscat.

4.12   Disponibilitatea medicamentelor de uz veterinar reprezintă o piedică majoră în dezvoltarea acvaculturii. În momentul actual, acvacultura europeană nu dispune de instrumente veterinare suficiente, cum ar fi anestezicele, vaccinurile sau antibioticele. Această situație compromite viabilitatea sectorului și afectează atât sănătatea și bunăstarea animalelor, cât și siguranța alimentară și protecția mediului înconjurător.

4.13   Comunicarea Comisiei propune să se sprijine exportul tehnologiilor de producție din domeniul acvaculturii către țările terțe. Deși această inițiativă demonstrează o solidaritate care trebuie, fără îndoială, susținută, înainte de a o promova trebuie să se ia în considerare posibilitatea ca viitoarele produse de acvacultură obținute în urma acestui export de tehnologie să sfârșească prin a fi exportate către UE, intrând în concurență cu producția europeană.

4.14   Comunicarea Comisiei descrie cu acuratețe cauzele stagnării actuale a acvaculturii în UE. Totuși, documentul nu trebuie considerat o lucrare finalizată, ci un punct de plecare pentru conceperea și punerea în aplicare a unor măsuri concrete care să relanseze dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE.

---

(1)  JO C 208, 3.9.2003, p. 89-93.

(2)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

---