19.1.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/53

1.1

Concluzia principală care se desprinde din Cartea verde a Comisiei privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) este că, în forma sa actuală, această politică nu a rezolvat problemele sesizate cu ocazia precedentei reforme, din 2002. Modificările care i-au fost aduse nu au avut efecte vizibile în privința subiectelor problematice, cum ar fi supracapacitatea flotelor de pescuit sau exploatarea excesivă a stocurilor de pește și reducerea volumului capturilor. Se prevede ca noua propunere de reformă să corecteze, după cum subliniază Comisia, caracterul „fragmentar și intermitent” al reformelor anterioare.

1.2

CESE recomandă ca măsurile care vor fi adoptate să vizeze menținerea locurilor de muncă și a coeziunii teritoriale și ca obiectivele strategice să mențină echilibrul dintre pilonii economic, social și de mediu, asigurând și promovând un comportament responsabil și durabil din partea tuturor participanților la lanțul de activități din sectorul pescăresc.

1.3

După cum se semnalează în observațiile specifice, printre temele care trebuie aprofundate mai mult în cadrul viitoarei reforme a PCP se numără:

2.1

Conform articolului 3 alineatul (1) litera d) din Tratatul privind funcționarea UE, „Competența Uniunii este exclusivă în […] conservarea resurselor biologice ale mării, în cadrul politicii comune privind pescuitul”. La definirea politicilor care rezultă din consultarea întreprinsă prin intermediul Cărții verzi, este util să se țină seama de opiniile guvernelor și ale părților interesate, pentru a se garanta că toți actorii sunt asociați la punerea în aplicare a reglementărilor stabilite.

2.2

De la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2371/2002, Comisia a îmbunătățit treptat anumite aspecte ce țin de conservarea și exploatarea durabilă a resurselor halieutice, prin intermediul adoptării de planuri de gestionare și de recuperare, și al unor reglementări privind controlul și punerea în aplicare a acestuia. Comisia a prezentat, de asemenea, comunicări de importanță majoră, în special comunicarea COM(2007) 73, care se referă la instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit și care caută să analizeze sistemele naționale actuale și să examineze posibilitatea de le îmbunătăți eficiența, grație unor practici mai bune.

3.1.1.1

CESE este de acord, până la un anumit punct, cu diagnosticul dat de Comisie și recunoaște că supracapacitatea flotelor de pescuit reprezintă în continuare o tendință accentuată în Europa (mai ales dacă se ia în considerare progresul tehnic), care nu a putut fi suficient redusă până în prezent. Cu toate acestea, nu se poate generaliza și este necesar să se nuanțeze bilanțul mult prea negativ întocmit de Comisie, întrucât anumite state membre și-au redus, în diverse măsuri, capacitatea flotelor. În orice caz, ar fi necesară reactualizarea informațiilor disponibile referitoare la starea actuală a flotelor statelor membre.

3.1.1.2

CESE se declară în favoarea limitării capacității pe cale legislativă și insistă în privința necesității de a conferi un caracter coercitiv măsurilor de gestionare și de control, prin intermediul unor planuri de adaptare cofinanțate de statele membre și de UE. Reducerea capacității ar trebui să aibă un caracter prioritar, în vederea atingerii unui echilibru între posibilitățile de pescuit și standardele sociale și de mediu. Pentru a se obține acest echilibru, trebuie considerate prioritare măsurile de ajustare sociale și de mediu, cum ar fi cazul navelor care utilizează echipamente de pescuit neselectiv, prejudiciază mediul, consumă mari cantități de energie sau asigură puține locuri de muncă în raport cu volumul capturilor de pește. De asemenea, trebuie abordată cu precauție ideea constituirii unui fond punctual pentru retragerea navelor. Dezmembrarea navelor are un cost social care ar trebui luat în considerare. Retragerea navelor de pescuit se soldează în fapt adeseori cu pierderi de locuri de muncă, fără ca pescarilor salariați să li se propună o alternativă. CESE nu se opune fondului pentru retragerea punctuală, în forma propusă de Comisie; acesta s-ar putea dovedi adecvat, cu condiția ca de el să profite nu numai proprietarii de nave, ci și pescarii salariați ale căror locuri de muncă ar fi amenințate. Acest fond comunitar ar trebui să prevadă măsuri sociale, cum ar fi ajutoarele acordate pentru formarea și reconversia profesională, în vederea prevenirii pierderii de locuri de muncă. Cu toate acestea, CESE susține ideea că sectorul trebuie să își asigure treptat viabilitatea economică și să iasă din situația de dependență de subvențiile publice, care trebuie prevăzute cu titlu provizoriu, până la remedierea dificultăților structurale ale sectorului.

3.1.1.3

CESE recunoaște că utilizarea unor instrumente ale pieței, cum ar fi transferarea drepturilor de pescuit, poate fi utilă pentru a rezolva problema supracapacității flotelor. Cu toate că recunoaște faptul că acest tip de gestionare a redus uneori capacitatea în anumite țări și pentru anumite tipuri de pescuit, Comitetul consideră că Comisia trebuie să demonstreze caracterul întemeiat al acestei măsuri și să aprofundeze măsurile de protecție și conservare pe care preconizează să le ia pentru a se evita consecințe nedorite asupra ocupării forței de muncă și amenajării teritoriului, existând riscul concentrării drepturilor de pescuit în mâinile unui număr mic de întreprinderi mari, în detrimentul comunităților de pescari de dimensiuni mai mici.

3.1.2.1

CESE avertizează cu privire la pericolul stabilirii unei ierarhii între obiectivele strategice ale dezvoltării durabile în domeniul pescuitului și pledează, în schimb, în favoarea unei abordări echilibrate, care, pe termen lung, să acorde aceeași importanță pilonilor economic, social și de mediu. CESE dorește să remarce faptul că, asemenea reformei din 2002, Cartea verde nu acordă mare atenție dimensiunii sociale a viitoarei PCP, dimensiune care nu se situează în mod clar printre obiectivele strategice fundamentale.

3.1.2.2

Îmbunătățirea constantă a resurselor naturale și stabilizarea acestora la niveluri de exploatare durabilă trebuie să fie însoțite de evaluări ale impactului socioeconomic care să urmărească promovarea unor măsuri de sprijinire financiară a sectorului, care, la rândul lor trebuie să fie destinate ocupării forței de muncă, stimulării întreprinderilor pentru a investi în inovare și dezvoltare, precum și formării profesionale. De asemenea, este necesar să li se garanteze venituri decente pescarilor în cursul perioadei de refacere a stocurilor.

3.1.3.1

CESE aderă pe deplin la ideea revizuirii procesului decizional, din motive ce țin de sporirea înțelegerii acestei politici, de eficacitate și de reducerea costurilor. Ar trebui să se poată face diferența între principiile și obiectivele fundamentale, care ar trebui stabilite de către Consiliu împreună cu Parlamentul European, pe de o parte, și punerea în aplicare a acestora, care este de competența statelor membre, a Comisiei sau a unor eventuale organisme de decizie noi, descentralizate, care să reprezinte toate părțile interesate la nivel local, pe de altă parte. Implicarea autorităților locale și regionale, prin intermediul descentralizării procesului de luare a deciziilor privind chestiunile tehnice (microgestiune), pare a fi un pas în direcția potrivită. Conștient de faptul că stocurile de pește și ecosistemele comune se întind pe zone vaste, CESE salută ideea ca statele membre să asigure gestionarea principiilor de bază și a normelor PCP prin intermediul unei strânse colaborări la nivelul zonelor marine.

3.1.3.2

În cele din urmă, procesul decizional trebuie să profite la maximum de pe urma avizelor elaborate de organismele consultative complementare, și anume Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură (CCPA) și comitetele consultative regionale (CCR). Ar trebui să se țină seama, de asemenea, de inițiativele și avizele Comitetului pentru dialogul social sectorial în domeniul pescuitului maritim.

3.1.4.1

CESE salută ideea responsabilizării sporite a actorilor din acest sector, lucru care s-ar putea concretiza în crearea unui sistem de gestionare a resurselor naturale bazat pe posibilitatea de transferare a drepturilor de pescuit, individuale sau colective, în funcție de contextul local, menținând, în orice caz, cele expuse la punctul 3.1.1.3.

3.1.5.1

CESE este de părere că sistemele de colectare a datelor privind punerea în aplicare a reglementărilor ar trebui dezvoltate și sprijinite financiar în continuare. Sectorul pescuitului ar putea ajunge să joace un rol principal în cadrul acestui mecanism (a se vedea punctul 3.1.4 de mai sus). În afară de aceasta, din motive ce țin de eficiență, punerea în aplicare a mecanismelor de control ar trebui să se facă în comun de către statele membre, Comisie și Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului, implicând, pe cât posibil, și părțile interesate. De altfel, Comitetul se declară în favoarea instaurării unui regim care să condiționeze accesul la finanțarea comunitară de exercitarea efectivă a responsabilităților în materie de control, așa cum afirma în avizul său (1).

3.2.1

CESE ia notă de temele de reflecție menționate în Cartea verde în vederea îmbunătățirii în continuare a gestionării pescuitului în UE și dorește să formuleze următoarele observații generale:

4.1.1

Flotele costiere la scară mică asigură numeroase locuri de muncă, atât în mod direct, cât și în mod indirect, și joacă un rol activ în restructurarea și dinamizarea țesutului socioeconomic al zonelor de coastă. În condiții favorabile, acestea ar putea să protejeze comunitățile dependente de pescuit de consecințele economice și sociale ale crizei structurale. Prin urmare, fără a denatura concurența și ținând seama de specificitățile acestui sector, CESE sprijină ideea adoptării unei abordări diferențiate în ceea ce îl privește. Dreptul de acces, rezerva de 12 mile și alte drepturi ale activității de pescuit costier la scară mică ar trebui să fie atribuite și apărate în mod adecvat, de pildă prin intermediul unui procent exclusiv din cota de pescuit națională. Cu toate acestea, Comitetul remarcă faptul că este necesar să se ajungă la un acord cu privire la criteriile (bunăoară dimensiunile, perioada petrecută în larg, distanța față de coastă, legăturile cu comunitățile locale etc.) care ar fi folosite în definirea acestui tip de pescuit foarte diversificat, lucru care ar trebui întreprins la nivelul cel mai adecvat – local, regional sau național. În opinia Comitetului, o definire a acestui concept la nivel național sau local ar fi mai adecvată decât impunerea unei definiții uniforme la nivel comunitar.

4.2.1

CESE estimează că, în general, Cartea verde nu ia suficient în considerare aspectele sociale ale PCP. Comisia se mulțumește să își exprime convingerea profundă potrivit căreia declinul ocupării forței de muncă, în special în sectorul pescuitului, este considerat inevitabil. Este necesar să se reamintească faptul că rata de ocupare a forței de muncă în sectorul pescuitului a scăzut cu 30 % în cursul ultimului deceniu și că, știut fiind faptul că orice pierdere de locuri de muncă în acest sector are în mod obligatoriu un impact negativ asupra ocupării forței de muncă de pe uscat (în sectoarele prelucrării și în activitățile conexe în amonte sau în aval), bilanțul social este îngrijorător.

4.2.2

O PCP reformată ar trebui, în opinia CESE, să dezvolte o strategie coerentă pe termen lung, care să asigure durabilitatea socială a sectorului, pentru ca problemele sociale să fie integrate în mod orizontal în diferitele capitole ale PCP. Comitetul dorește să menționeze câteva teme de reflecție, pentru a încerca să răspundă provocărilor sociale cu care se confruntă acest sector:

4.3.1

În conformitate cu Cartea verde, sectorul pescuitului nu încasează decât un mic procent din prețul plătit de consumatori în comerț. Organizarea actuală a pieței nu este satisfăcătoare, ceea ce determină o profitabilitate foarte scăzută a acestui sector. CESE consideră că este necesară remedierea acestei situații caracterizate, pe de o parte, de fragmentarea sectorului vânzării și de existența unui număr foarte mare de operatori și, pe de altă parte, de existența unui număr foarte mic de centre de achiziție, care impun prețuri fixe producătorilor. Neajunsurilor menționate mai sus li se adaugă un angajament politic insuficient în ceea ce privește transparența și trasabilitatea în cadrul comerțului cu produse halieutice. Prin urmare, CESE subliniază importanța respectării normelor și a verificării identificării corecte a tuturor produselor pescărești și acvicole, atât comunitare, cât și importate, evitându-se astfel confuzia în rândul consumatorilor și garantându-se punerea la dispoziția acestora a informațiilor necesare în vederea cumpărării responsabile. În sfârșit, CESE solicită punerea la dispoziție a mai multor mijloace care să permită controlul produselor congelate importate pe cale terestră, maritimă sau aeriană, precum și respectarea normelor privind etichetarea (în conformitate cu dispozițiile regulamentului).

4.4.1

PCP este tributară altor politici, care influențează în mod semnificativ sectorul pescuitului și care nu obțin nici ele rezultatele scontate. Un astfel de caz îl reprezintă Strategia pentru mediul marin, care face obiectul Directivei 2008/56/CE și al cărei obiectiv principal era instituirea unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin, nu numai din motive ce țin de mareele negre catastrofale provocate de navele Erika sau Prestige, ci și din cauza deversărilor de deșeuri urbane, precum și a activităților de construcție din ce în ce mai intense din zonele litorale și a altor amenajări, care le modifică.

4.4.2

Schimbările climatice influențează, de asemenea, mediul marin în ceea ce privește încălzirea, poluarea și modificarea curenților marini, care reprezintă tot atâția factori ce influențează refacerea stocurilor de pește și împiedică perioadele de repaus biologic să aibă efectele scontate.

4.4.3

Întrucât politica de mediu este o politică orizontală a UE, este necesar ca aceasta să fie integrată în cadrul PCP. CESE reamintește necesitatea integrării tuturor politicilor europene. În această privință, este limpede că PCP poate juca un rol în elaborarea unei abordări integrate a protejării mediului marin.

4.4.4

Stabilirea unor indicatori care să permită verificarea efectelor protejării mediului marin (2) pare o măsură adecvată. Monitorizarea acestora ar trebui să se facă la nivel internațional, prin cooperare științifică în cadrul Agenției Europene de Mediu sau al Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime.

4.4.5

Informarea este un instrument esențial pentru succesul activității de protejare a mediului marin; prin urmare, este important să fie analizate datele colectate la nivel național. CESE înțelege necesitatea intensificării cercetării în acest domeniu și pledează pentru crearea instrumentelor necesare promovării relațiilor dintre oamenii de știință și sectorul pescuitului, administrațiile responsabile și UE. De asemenea, recunoaște importanța Comunicării pe tema „O strategie europeană de cercetare marină și maritimă” (3) și estimează că este necesar un sprijin financiar în vederea realizării acesteia, întrucât fondurile programului-cadru nu sunt suficiente.

4.4.6

CESE consideră că nu numai finanțarea este necesară cercetării marine și maritime, ci și încurajarea tinerilor cercetători să activeze în acest domeniu și să stabilească un mecanism de centralizare a celor mai bune practici, care să servească drept referință autorităților competente, mai ales organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), astfel încât să poată fi adoptate cele mai benefice practici din fiecare zonă maritimă. În prezent, anumite state membre depun eforturi considerabile pentru a consolida practicile de pescuit durabil și procesul de refacere a mediului marin.

4.5.1

PCP reformată ar trebui să promoveze practicile de pescuit responsabil și durabil, inclusiv în afara apelor comunitare. Prin participarea activă la deciziile adoptate în cadrul instituțiilor internaționale (ONU, FAO) și al ORGP, UE are un rol important de jucat în această privință, în special prin intermediul eficientizării controlului operațiunilor desfășurate în largul mării și a luptei împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN).

4.5.2

În ceea ce privește ORGP, CESE consideră că PCP ar trebui să promoveze gestionarea durabilă a activităților de pescuit în ansamblul lor, centrându-se pe aspectele-cheie, cum ar fi respectarea normelor, gestionarea capacității cu resursele disponibile, întărirea bunei guvernanțe prin conceperea unor planuri de gestionare pe termen lung și a unor strategii de conservare a ecosistemelor.

4.5.3

În ceea ce privește acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP), Comitetul dorește ca sprijinul tehnic și ajutoarele financiare acordate să contribuie la consolidarea capacității țărilor partenere de a elabora politici durabile în domeniul pescuitului, întărind în același timp supravegherea și controlul apelor din regiunile în cauză. În această privință, autoritățile din țările terțe partenere trebuie să fie răspunzătoare pentru buna utilizare a fondurilor provenite de la contribuabilii europeni, prin intermediul verificării efective a realizării obiectivelor stabilite în acordurile de parteneriat. Pentru o mai bună gestionare a ajutoarelor acordate, CESE propune să se menționeze în mod obligatoriu scopul precis al acestora, pentru ca, în acest fel, fondurile acordate să fie destinate scopurilor vizate. Acest lucru ar fi util în vederea îmbunătățirii condițiilor sociale și de muncă din țările partenere.

4.5.4

CESE solicită să se facă o distincție între costul de acces pentru flota de distanță lungă a UE, care este asumat de armatori și reprezintă un procent echitabil din valoarea capturilor, și contribuția financiară a APP destinată ajutorului pentru dezvoltare. Acest ajutor va trebui să recunoască importanța sectorului pescuitului în reducerea sărăciei.

4.5.5

CESE solicită crearea unei noi arhitecturi a acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului, în cadrul căreia să se țină seama în mod cuvenit de dimensiunea socială. Obiectivul pe termen lung este nediscriminarea între lucrătorii comunitari și cei care provin din țări terțe în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea și accesul la formare. În plus, Comitetul dorește ca practicile dialogului social și ale negocierii colective să fie aplicate la recrutarea pescarilor din țări terțe, în vederea garantării unor condiții de trai și de muncă echitabile pentru echipajele de pe navele europene. Această solicitare este cu atât mai importantă pentru Comitet, cu cât intervine într-un context în care lipsesc standardele minime specifice, definite de Organizația Internațională a Muncii (OIM), în ceea ce privește remunerarea pescarilor.

4.5.6

CESE atrage atenția asupra faptului că o clauză socială negociată de către partenerii sociali europeni și inserată în APP reprezintă un progres în ceea ce privește recunoașterea drepturilor lucrătorilor locali și a valorii reale a muncii lor, dar eficiența acesteia este în continuare incertă. De asemenea, este necesar să se evalueze punerea sa în aplicare. În consecință, CESE dorește ca această clauză să fie mai bine definită, iar valoarea sa juridică să fie consolidată.

4.6.1

În opinia CESE, acvacultura ar trebui integrată ca un pilon în sine în cadrul PCP revizuite; acest lucru ar pune capăt stagnării actuale a producției sale la nivel european. Trebuie promovate măsuri de sporire a competitivității, astfel încât să se garanteze că acvacultura redevine viabilă din punct de vedere economic, generează locuri de muncă de calitate și respectă regulile în materie de protecție a mediului marin în ceea ce privește calitatea apelor la nivel local, infiltrarea speciilor exotice, durabilitatea pescuitului pentru producția de făină sau ulei de pește etc. De altfel, este necesar să se acorde o atenție specială calității acestei producții, care ar trebui supusă regulilor de supraveghere a pieței. În orice caz, ar trebui să se țină seama de avizul CESE pe această temă, aflat în curs de elaborare (NAT/445).

4.6.2

CESE consideră că trebuie îmbunătățită imaginea acvaculturii și a pescuitului, precum și a produselor prelucrate. În acest scop, recomandă realizarea de campanii de informare, formare și comunicare adresate, în primul rând, consumatorilor europeni.