19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/14

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă”(COM(2007)0062) și documentele de lucru care îi sunt anexate, aparținând serviciilor Comisiei (SEC(2007)0214), (SEC(2007)0215) și (SEC(2007)0216),

—

având în vedere Tratatul CE, în special articolele 2, 136, 137, 138, 139, 140, 143 și 152,

—

având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (1), în special articolele 27, 31 și 32,

—

având în vedere convențiile și recomandările OIM (Organizației Internaționale a Muncii) în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă,

—

având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (2)(directivă-cadru) și directivele speciale ale acesteia,

—

având în vedere Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (3),

—

având în vedere Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia și a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE și 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării și a raționalizării rapoartelor privind punerea în aplicare (4),

—

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European din 8și 9 martie 2007,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2002 privind Strategia comunitară de sănătate și securitate în muncă 2002-2006 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2005 privind promovarea sănătății și a securității la locul de muncă (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 cuprinzând recomandări către Comisie privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2007 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică și la sănătatea și securitatea în muncă (9),

—

având în vedere Declarația sa din 29 martie 2007 privind hepatita C (10),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0518/2007),

A.

întrucât există o corelație pozitivă între calitatea standardelor în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă și performanța financiară, în termeni de performanță globală, de absenteism, de rată de rotație a personalului, de motivație a lucrătorilor, de îmbunătățire a imaginii societății și de productivitate;

B.

întrucât economiile cele mai competitive au cele mai bune rezultate în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă și că nivelurile ridicate de protecție a sănătății și a siguranței au un efect pozitiv asupra finanțelor publice în termeni de economii în asigurările sociale și de îmbunătățire a productivității; întrucât protecția sănătății și a siguranței nu contribuie numai la productivitatea, performanța și bunăstarea lucrătorilor, ci generează și economii pentru economie și pentru societate în ansamblul ei;

C.

întrucât trebuie continuate cercetările privind efectele pe termen lung ale anumitor activități profesionale asupra sănătății, pentru o mai bună protecție a lucrătorilor, deoarece anumite boli apar doar după câțiva ani de la efectuarea activității care le-a provocat;

D.

întrucât este îngrijorător faptul că reducerea numărului de cazuri de accidente și boli profesionale nu a fost uniform răspândită, deoarece anumite categorii de lucrători (de ex. migranți, lucrători cu contracte precare, femei, lucrători mai tineri sau mai în vârstă), anumite societăți (în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și micro-întreprinderi), anumite sectoare de activitate (în special construcțiile, pescuitul, agricultura și transportul) și anumite state membre prezintă rate de accidente și boli profesionale mult mai ridicate decât media UE;

E.

întrucât măsurile de protecție a sănătății și a siguranței la locul de muncă ar trebui să facă parte în mod sistematic din cultura de întreprindere și întrucât această cultură ar trebui să fie strâns corelată cu formarea lucrătorilor și managerilor pe tot parcursul vieții;

F.

întrucât o cultură de protecție a sănătății și a siguranței pusă în aplicare în mod sistematic în întreprinderi pot face ca procedurile în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă să fie puse în aplicare într-un mod nebirocratic și ar asigura astfel o protecție adecvată a sănătății și siguranței;

G.

întrucât perioadele de odihnă sunt absolut indispensabile pentru a garanta un standard ridicat de protecție a sănătății și a siguranței lucrătorilor;

H.

întrucât OIM estimează că aproximativ 167 000 de persoane din Uniunea Europeană au murit în accidente de muncă sau din cauza bolilor profesionale în 2006 și întrucât Comisiei estimează în Comunicarea privind creșterea calității și a productivității în muncă că anual 300 000 de lucrători suferă de invaliditate permanentă de diverse grade;

I.

întrucât o strategie reală privind sănătatea și siguranța la locul de muncă ar trebui să se bazeze pe o combinație corectă între următoarele: conștientizare suficientă a tuturor, educație și formare bine focalizate, campanii și servicii de prevenire adecvate, dialog social și participarea lucrătorilor, legislație și punere în aplicare adecvate, atenție specială privind grupuri, sectoare de activitate și tipuri de întreprinderi specifice, inspecții eficiente și pedepse eficiente, proporționale și cu efect disuasiv;

J.

întrucât lucrătorii mai în vârstă ar trebui să își mențină pe o durată cât mai lungă cu putință sănătatea, capacitatea de a munci și de a rămâne în câmpul muncii și întrucât ar trebui să se adopte măsuri în consecință;

K.

întrucât inspecțiile joacă un rol important pentru a asigura respectarea legislației în vigoare și a preveni, astfel, exploatarea la locul de muncă, contribuind astfel la promovarea conceptului de muncă decentă; considerând că inspectorii trebuie sprijiniți printr-o colaborare și un schimb de informații mai strânse între inspectorii din statele membre;

L.

întrucât analiza de risc la nivel de întreprindere nu poate fi considerată o activitate ad-hoc, ci trebuie realizată periodic și adaptată la noi circumstanțe și/sau riscuri; întrucât lipsa acesteia sau realizarea ei necorespunzătoare este împotriva legii și constituie una din principalele cauze ale bolilor și accidentelor profesionale;

M.

întrucât nu există statistici disponibile privind efectele negative ale incendiilor asupra sănătății și siguranței la locul de muncă;

N.

întrucât lucrătorii din domeniul sănătății sunt supuși riscului de a contracta peste 20 de viruși care pun în pericol viața, inclusiv hepatita B, hepatita C și HIV/SIDA;

O.

întrucât unul dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona este atingerea până în 2010 a unei rate generale de ocupare a forței de muncă de 70 %, precum și a unei rate de ocupare de 60 % pentru femei și de 50 % pentru lucrătorii în vârstă; întrucât lucrătorii cu boli cronice sau de lungă durată deseori nu se mai întorc la locul de muncă, deși sunt considerați apți pentru aceasta, iar aceia care se întorc sunt adesea supuși la multiple discriminări, ca de exemplu venituri reduse și întrucât acest lucru este adevărat în special în cazul bolnavilor de cancer, lucru demonstrat de cele mai recente studii, care arată că o cincime din femeile care au suferit de cancer la sân nu se mai întorc la muncă, deși ar fi capabile să o facă;

P.

întrucât pe piața muncii „la negru” sunt angajate mai multe femei decât bărbați, fără să dispună de asigurare, fapt ce în mod inevitabil are consecințe importante din punctul de vedere al condițiilor de sănătate și siguranță în care acestea lucrează;

Q.

întrucât femeile și bărbații nu sunt un grup omogen și, prin urmare, strategiile și măsurile de îmbunătățire a siguranței și sănătății la locul de muncă trebuie adaptate la locurile lor de muncă specifice, ținând cont de faptul că anumiți factori pot avea un impact diferit asupra femeilor și bărbaților,

1.

salută ambițiosul obiectiv al Comisiei de a reduce cu 25 % în medie numărul accidentelor de muncă pe întreg teritoriul UE; admite că cifra ar putea varia de la o țară la alta, datorită bazelor diferite de plecare, dar consideră, cu toate acestea, că este important să existe măsuri clare și bine orientate, însoțite de un calendar și angajamente financiare pe baza cărora ar putea fi cuantificate și evaluate; în absența unor astfel de măsuri calendare și angajamente, cere Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport de progrese, la jumătatea perioadei 2007-2012 acoperite de strategie;

2.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare și să se angajeze să reducă nu doar inegalitățile dintre statele membre, ci și pe cele care există în fiecare stat în parte;

3.

ia act de propunerile Comisiei de a folosi instrumente fără caracter obligatoriu în cazul în care instrumentele legislative cu caracter obligatoriu nu sunt fezabile sau adecvate, care să acorde statelor membre flexibilitatea de a găsi soluții care dau cele mai bune rezultate, în circumstanțele particulare respective, în ce privește sănătatea și siguranța;

4.

salută faptul că Comisia pune un accent mai mare pe simplificarea reglementărilor și reducerea sarcinii administrative și reamintește, în același timp, că simplificarea aduce beneficii sporite cetățenilor, pe de o parte, iar pe de altă parte permite atât angajatorilor cât și angajaților să se concentreze pe gestionarea practică a sănătății și a siguranței cu scopul de a obține rezultate mai bune în aceste domenii; consideră că este foarte important ca o asemenea simplificare să nu submineze în niciun caz nivelul de protecție acordat lucrătorilor;

5.

invită Comisia să acorde prioritate în strategia sa acelor activități și/sau sectoare care presupun riscuri specifice precum metalurgia, construcțiile, electricitatea sau sectorul forestier;

6.

invită Comisia să implice mai îndeaproape Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM) în acest proces și, în special, să îi solicite să prezinte o analiză privind sectoarele cu cel mai ridicat nivel de risc de accidente industriale și boli profesionale și cum ar putea fi contracarat acest fapt în cel mai eficient mod;

7.

consideră excelentă decizia Comisiei de a plasa în centrul priorităților sale asistența acordată IMM-urilor, pentru a le permite acestora să își respecte obligațiile în materie de sănătate și de siguranță și susține pe deplin această abordare;

8.

regretă că respectiva comunicare a Comisiei nu menționează obiectivele de reducere a bolilor profesionale, însă înțelege dificultatea evaluării acestor boli; invită Comisia, prin urmare, să reevalueze utilizarea și punerea în aplicare a procedurilor statistice existente pentru a identifica și cuantifica în mod corect bolile profesionale și, în special, cancerul, în vederea stabilirii de obiective pentru reducerea acestora; sugerează Comisiei să examineze posibilitatea înlocuirii Recomandării Comisiei 2003/670/CE privind programul european al bolile profesionale (11) cu o directivă;

9.

subliniază necesitatea integrării problemelor specifice de gen în abordarea chestiunilor legate de sănătatea și siguranța în muncă și salută inițiativa Comisiei de a solicita crearea unor metode unice de evaluare a impactului în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, ținând cont de problemele specifice fiecărui gen; critică, cu toate acestea, Comisia pentru faptul că nu a acordat atenția cuvenită abordării integratoare a genului în comunicarea sa și în Obiectivele sale din strategia comunitară 2007-2012 sau în evaluările sale de impact;

10.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea obținerii de date statistice la nivel comunitar defalcate pe genuri, privind bolile profesionale, mortale sau nu;

11.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare directivele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, precum și programele de evaluare a impactului acestor directive într-o manieră mai sensibilă la problemele legate de gen;

12.

subliniază faptul că reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor după boală sau după un accident la locul de muncă sunt vitale și aplaudă solicitarea de a le acorda un statut prioritar în strategiile naționale; consideră că este important ca guvernele să garanteze în strategiile lor privind sănătatea și siguranța obligativitatea păstrării postului (prin formare, realocare de sarcini etc.) pentru persoanele care au suferit de o boală fizică sau mintală în cursul activității lor profesionale;

13.

invită Comisia să culeagă mai multe date privind lucrătorii suferind de boli cronice, să analizeze condițiile lor de muncă și să redacteze o cartă a protecției drepturilor bolnavilor de cancer și a celor suferind de alte boli cronice la locul de muncă, cu scopul de a solicita societăților să permită bolnavilor să continue să lucreze în timpul tratamentului și să se întoarcă pe piața muncii după terminarea acestuia;

14.

se declară extrem de preocupat de numărul excesiv de ridicat de accidente în rândul lucrătorilor angajați temporar, pe termen scurt sau cu calificare scăzută, care, în unele state membre, este cel puțin dublu față de cel din rândul altor lucrători, recunoscând în același timp corelația dintre aceste categorii de ocupare a forței de muncă și activitatea lor în sectoare cu risc mai ridicat, cum ar fi construcțiile; subliniază faptul că Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară (12), stabilește principiul general conform căruia lucrătorii angajați temporar au aceleași drepturi privind sănătatea la locul de muncă ca și cei cu un contract permanent, însă nu prevede mecanisme specifice pentru punerea în practică a acestui principiu; cere Comisiei să remedieze urgent aceste probleme;

15.

constată, de asemenea, creșterea numărului de contracte de muncă atipice și subliniază că aceste contracte nu au voie să cuprindă condiții care să prezinte riscuri pentru sănătatea și siguranța angajaților și contractanților;

16.

solicită adoptarea de măsuri în vederea respectării drepturilor la sănătate și siguranță în muncă pentru femeile angajate în locuri de muncă atipice, precum îngrijirea persoanelor în vârstă, la domiciliul acestora;

17.

invită Comisia și statele membre să țină cont pe deplin de implicațiile schimbărilor demografice asupra sănătății și siguranței la locul de muncă; în special, invită Comisia și statele membre să întărească măsurile preventive și să adopte măsuri vizând compensarea declinului fizic, în special prin măsuri ergonomice și de configurare a locului de muncă, precum și prin măsuri și stimulente vizând păstrarea motivației, capacităților și sănătății lucrătorilor mai în vârstă;

18.

ia act de relația demonstrată științific dintre stresul crescut de la locul de muncă și bolile pe care acesta le poate genera, în special boli cronice, maladii cardiovasculare și tulburări musculo-scheletice;

19.

consideră că garantarea unei mai bune aplicări a instrumentelor juridice existente în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă este extrem de importantă și de aceea cere Comisiei și statelor membre să folosească toate mijloacele disponibile în acest scop; măsurile care trebuie examinate trebuie să includă:

20.

consideră că la Comisie există o lipsă severă de resurse destinate controlului corect al transpunerii și punerii în aplicare eficiente a directivelor privind siguranța profesională; consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune, inclusiv o mai largă folosire a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar;

21.

constată că protecția în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă ar trebui să se aplice în mod egal tuturor lucrătorilor din Uniunea Europeană, că o asemenea protecție se bazează, în cele din urmă, pe dreptul fundamental la integritatea fizică și că derogările (opt-out) de la legislația privind protecția în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă pun în pericol sănătatea lucrătorilor și egalitatea de șanse și pot declanșa o cursă spre uniformizarea la un nivel inferior;

22.

solicită Comisiei să acorde aceeași atenție evaluării impactului asupra sănătății și siguranței la locul de muncă și evaluării impactului asupra mediului;

23.

consideră inspecțiile la locul de muncă ca fiind un element esențial al aplicării legislației privind sănătatea și siguranța;

24.

recunoaște că prevenția este de o importanță majoră și invită Comisia în strategia sa:

25.

subliniază importanța garantării de către statele membre a accesului gratuit la documentele și normele tehnice privind sănătatea și siguranța la locul de muncă la nivel național;

26.

felicită Comisia pentru propunerile privind educația și formarea din comunicarea sa și consideră acest lucru ca fiind un factor-cheie în dezvoltarea unei culturi a prevenției, și că, prin urmare, această perspectivă ar trebui să se înscrie într-un un proces continuu și permanent, adaptat la noile condiții tehnologice de la locul de muncă, care să fie aplicabil și lucrătorilor care se întorc la locul de muncă după boală sau întreruperea carierei datorită responsabilităților de îngrijire a familiei;

27.

consideră că trebuie oferite lucrătorilor și reprezentanților însărcinați cu asigurarea sănătății și siguranței la locul de muncă cursuri adaptate de formare profesională și de recalificare în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, acordând o atenție specială subcontractării, muncii temporare, muncii cu fracțiune de normă, femeilor și lucrătorilor migranți; consideră că, în acest scop, trebuie să se utilizeze în continuare atât fonduri naționale, cât și fonduri UE;

28.

consideră că angajatorii ar trebui obligați să faciliteze, în primul rând, vizite medicale pentru zilieri și persoanele cu contracte de muncă cu timp parțial;

29.

invită Comisia să utilizeze din plin fondurile comunitare existente (în special Fondul Social European) pentru probleme legate de sănătate și siguranță (prevenția și dezvoltarea unei culturi a prevenției, sensibilizarea, formarea profesională, învățarea continuă, refacerea și reintegrarea lucrătorilor după un accident sau o boală profesională), cu o atenție specială acordată IMM-urilor; invită Comisia să aloce cercetărilor asupra bolilor profesionale alte fonduri comunitare (de exemplu, fonduri din cel de-al Șaptelea program-cadru pentru cercetare) și fonduri naționale;

30.

consideră că, având în vedere riscul crescut la care sunt expuși lucrătorii din domeniul minier, metalurgic, siderurgic și al construcțiilor navale, este important ca statele membre și Comisia să aloce fondurile necesare pentru investițiile necesare asigurării sănătății și siguranței la locul de muncă;

31.

solicită statelor membre și Comisiei să asigure o abordare sistematică, care să țină cont de problemele de gen, atunci când sunt concepute strategii naționale și comunitare în domeniul siguranței și sănătății la locul de muncă și când se fac statistici, sondaje sau studii în acest domeniu; solicită statelor membre și Comisiei să fructifice posibilitățile de finanțare oferite în acest sens de programul PROGRESS, mai ales în cadrul componentei privind egalitatea între femei și bărbați;

32.

invită statele membre să evalueze adoptarea stimulentelor financiare pentru promovarea sănătății și siguranței la locul de muncă, mai ales prin reduceri de taxe, introducerea unui tratament preferențial în procedurile de ofertare pentru societățile sigure și societățile certificate în materie de sănătate și de siguranță, introducerea unui sistem de reduceri pentru neintervenirea unui sinistru pentru cotizațiile corespunzătoare polițelor de asigurare și de asigurări sociale, precum și stimulente financiare pentru înlocuirea echipamentelor vechi și nesigure;

33.

recomandă, de asemenea, ca statele membre să ia în considerare posibilitatea de a incorpora anumite standarde de sănătate și siguranță la locul de muncă, în procedurile de atribuire a contractelor publice;

34.

solicită Comisiei, în contextul actualelor schimbări economice și sociale, care influențează și provoacă schimbări pe piața muncii, să promoveze politici ocupaționale adecvate și condiții decente de muncă, să încurajeze angajatorii să instituie moduri de viață sănătoase la locul de muncă, prin campanii de promovare a sănătății ocupaționale, prin aplicarea interdicțiilor de a fuma la locul de muncă și prin programe care să ajute angajații să renunțe la fumat, precum și să garanteze răspunderea și coerența cu politicile din alte domenii, mai ales cu cele din sănătatea publică;

35.

solicită Comisiei să inițieze o revizuire a Directivei 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii siguranței și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (13);

36.

consideră că problemele de sănătate create de expunerea la azbest sunt bine cunoscute și că reglementările europene privind azbestul sunt corespunzătoare; subliniază faptul că se prevede că în Europa numărul bolilor cauzate de azbest va fi foarte mare pentru mulți ani de acum încolo; de aceea, invită Comisia să organizeze o audiere asupra modului în care pot fi abordate problemele foarte grave în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă legate de prezența azbestului în clădiri și alte construcții, cum ar fi vapoare, trenuri și instalații mecanice; de asemenea, invită statele membre să stabilească planuri de acțiune naționale în vederea eliminării progresive a azbestului, care să includă obligația de a marca amplasamentul azbestului în clădiri și să prevadă înlăturarea acestuia în deplină siguranță;

37.

regretă că, în ciuda numeroaselor cereri specifice ale Parlamentului European, Comisia nu a prezentat încă o propunere de modificare a Directivei 2000/54/CE în vederea abordării riscurilor grave la adresa personalului medical pe care le implică folosirea acelor și a obiectelor medicale ascuțite în activitatea profesională; solicită Comisiei să accelereze încheierea evaluării de impact prin intermediul licitației (2007/S 139-171103) și așteaptă adoptarea unei modificări corespunzătoare cu mult înainte de finalul legislaturii la mijlocul lui 2009, în conformitate cu rezoluția mai sus-menționată privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace; solicită Comisiei să pună în aplicare măsurile necesare de prevenire și monitorizare pentru reducerea riscurilor de a contracta boli transmisibile prin sânge, cum ar fi hepatita C;

38.

invită Comisia să ia inițiativa elaborării și aprobării unui cod european de bune practici privind prevenirea infecțiilor asociate îngrijirii medicale;

39.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească nivelul de sănătate și siguranță în instituțiile de îngrijire medicală, inclusiv în centrele de îngrijire, prin inițierea de măsuri vizând încurajarea efectuării de analize de rutină în rândul personalului medical, în scopul detectării și tratării timpurii și al scăderii numărului de infecții transmisibile sau contractate profesional, ca de exemplu MRSA;

40.

salută cerința, pentru statele membre, de definire a unor strategii naționale; subliniază faptul că aceste strategii ar trebui să acopere o aceeași perioadă și să înceapă în același an pentru a facilita comparația atât între strategiile naționale, cât și între rezultatele obținute, și că acestea trebuie să fixeze obiective clare și cuantificabile și să fie centrate în special pe IMM-uri și pe grupuri vulnerabile, cum ar fi lucrătorii migranți, lucrătorii tineri sau vârstnici, femeile, lucrătorii temporari sau lucrătorii cu handicap;

41.

subliniază faptul că este esențial ca locul de muncă să fie accesibil și sigur pentru lucrătorii cu handicap, prin asigurarea unei cazări rezonabile, a echipamentului special adaptat la necesitățile individuale, cât și a serviciilor de îngrijire medicală de care au nevoie lucrătorii cu handicap datorită acestuia, inclusiv servicii destinate să minimizeze și să prevină apariția altor handicapuri;

42.

cere atât Comisiei, cât și statelor membre să aplice pe deplin directiva-cadru și dispozițiile existente privind sănătatea și siguranța la locul de muncă în cazul tuturor lucrătorilor, indiferent de statutul legal al acestora și să modifice legislația actuală pentru anumite categorii profesionale cu un grad de risc ridicat dacă aceasta s-a dovedit a fi ineficientă, inclusiv pentru cei deseori ignorați, cum ar fi lucrătorii din sectorul agricol, personalul medical, șoferii profesioniști, lucrătorii casnici sau cei care lucrează la domiciliu, precum și lucrătorii militari, dacă este cazul și, în același timp, să garanteze aplicarea și respectarea pe deplin a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (14); solicită, de asemenea, statelor membre și Comisiei să ia în considerație toate opțiunile disponibile pentru a extinde dispozițiile din Uniunea Europeană în materie de sănătate și siguranță la lucrătorii independenți și la serviciile protejate de ocupare a forței de muncă oferite persoanelor cu handicap;

43.

solicită statelor membre să acorde o mare atenție diferitelor riscuri privind siguranța și sănătatea în muncă la care sunt expuși femeile și bărbații și să ia măsuri în vederea creării unei infrastructuri fizice și sociale diferite pentru a contracara riscurile respective;

44.

subliniază faptul că necesitatea de a analiza riscurile la care sunt expuși femeile și bărbații, precum și luarea de măsuri în acest sens, nu reprezintă o reintroducere a politicilor protecționiste de excludere și nici nu înseamnă crearea de locuri de muncă diferite pentru bărbați și femei;

45.

consideră că deși obligațiile unui angajator în ceea ce privește siguranța sunt strict limitate la cele la care acesta este constrâns prin contractul de muncă, pentru a include problematica sănătății și a siguranței în politica de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), angajatorii ar trebui încurajați, în măsura posibilului, să examineze măsurile privind sănătatea și siguranța luate de sub-contractanții lor și de lanțul de sub-contractare;

46.

așteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la tulburările musculo-scheletice (TMS) și solicită Comisiei să evalueze opțiunea de a prezenta o directivă, având în vedere creșterea numărului de cazuri de TMS și faptul că legislația în vigoare apare a fi inadecvată, deoarece nu ia în calcul toate situațiile de muncă și nu acoperă toate riscurile privind TMS în muncă; observă că trebuie să se acorde principiilor științifice o atenție deplină;

47.

așteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la revizuirea directivei din 2004 privind substanțele cancerigene și consideră că soluția cea mai bună ar putea fi modificarea acestei directive, în vederea includerii substanțelor mutagene și a substanțelor toxice pentru reproducere și a revizuirii valorilor limită privind expunerea la locul de muncă (VLELM) pentru substanțele cancerigene menționate în directivă, precum și a stabilirii unor noi VLELM pentru unele substanțe cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere care nu sunt încă incluse în directivă;

48.

reamintește că amenințările la adresa sănătății și siguranței la locul de muncă nu se limitează doar la munca manuală; solicită acordarea unei atenții sporite cauzelor bolilor psihice, precum și sănătății psihice, dependenței și riscurilor psihologice de la locul de muncă, cum ar fi stresul, hărțuirea și alte presiuni morale, precum și violența; de asemenea, solicită să se acorde o atenție sporită politicilor pe care angajatorii le pot dezvolta pentru a promova o bună sănătate fizică și psihică;

49.

consideră că este esențial să existe o mai bună coordonare cu noua Agenție Europeană pentru Produse Chimice de la Helsinki (AEPC) și să fie clarificate anumite aspecte cu privire la legătura dintre Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea produselor chimice (REACH) (15)și celelalte directive privind sănătatea la locul de muncă;

50.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare în mod corespunzător implementarea simultană a strategiei Comisiei și a Regulamentului REACH: strategia ar trebui să completeze Regulamentul REACH în ceea ce privește protecția împotriva riscurilor chimice și să fructifice, în contextul implementării Regulamentului REACH, oportunitatea de a intensifica acțiunile preventive împotriva riscurilor chimice de la locul de muncă;

51.

salută recenta încheiere a acordului cadru între partenerii sociali privind hărțuirea și violența la locul de muncă; regretă totuși faptul că cel din urmă nu acoperă în mod explicit problema violenței imputabile unui terț; prin urmare, cere partenerilor sociali să se consulte în această privință;

52.

atrage atenția asupra condițiilor dificile de muncă pentru mulți șoferi de camioane din Europa care nu au acces suficient la locuri de odihnă adecvate; articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 (16) privind timpul de conducere și timpul de odihnă recunoaște importanța existenței unui număr suficient de locuri de odihnă sigure și securizate pentru șoferii profesioniști în rețeaua de autostrăzi a UE; prin urmare, îndeamnă Comisia să aplice rezultatele proiectului-pilot pentru zone de parcare securizate inițiat de Parlamentul European, ținând cont de măsurile recomandate în avizul Comitetului Economic și Social European privind locurile de parcare sigure și securizate (17);

53.

solicită Comisiei să realizeze studii cu privire la fezabilitatea și beneficiile atât din punctul de vedere al sănătății și siguranței în muncă, cât și pentru societate, ale impunerii obligației ca în toate clădirile noi destinate locurilor de muncă să se instaleze extinctoare de incendii, dacă acest lucru se poate face în siguranță;

54.

subliniază importanța unui dialog continuu între toate părțile interesate, inclusiv autoritățile publice, angajatori, angajați, reprezentanți ai acestora, precum și societatea civilă, în măsura în care acesta constituie un instrument-cheie pentru dezvoltarea eficientă a unor standarde ridicate de sănătate și siguranță; acest dialog ar trebui să conducă la o mai bună cunoaștere a riscurilor reale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, precum și a nevoilor și cerințelor specifice a anumitor grupuri de lucrători, atât la nivel de întreprindere, cât și la cel sectorial, precum și la un schimb de bune practici;

55.

îndeamnă statele membre să asigure o reprezentare adecvată la toate nivelurile a femeilor în structurile și procesele decizionale din domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă;

56.

consideră că responsabilitatea socială de întreprindere (RSI) este unul din cele mai eficiente instrumente pentru creșterea competitivității, pentru asigurarea unei mai bune siguranțe profesionale și la locul de muncă, pentru un mediu de lucru mai bun și încurajează, în această privință, schimburile de experiență între statele membre la nivel local, național și european, precum și global la nivel multinațional; de asemenea, încurajează aplicarea continuă a RSI pe bază de voluntariat, dar ca parte integrantă a strategiilor de dezvoltare a afacerilor;

57.

consideră că reprezentarea angajaților are o importanță crucială în toate politicile privind sănătatea și siguranța în muncă; este de părere că o corelație pozitivă între prezența la locul de muncă a unor reprezentanți pe probleme de sănătate și de siguranță și creșterea performanței nu poate fi subestimată și cere Comisiei și statelor membre să promoveze o abordare participativă și să garanteze accesul unui număr cât mai mare de lucrători la reprezentanții specializați în problemele de sănătate și de siguranță;

58.

este de părere că orele de muncă în exces/perioadele de odihnă insuficiente sunt un factor-cheie în creșterea numărului de accidente de muncă și boli profesionale și pledează în favoarea unui echilibru între muncă și viața familială;

59.

felicită OHSA și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă pentru munca depusă până acum și consideră că expertiza și capacitățile acestor organisme trebuie în întregime valorizate; consideră că acestea ar trebui folosite în continuare ca instrumente de sensibilizare și pentru colectarea, analiza și schimbul de informații, schimburi de experiență și studii care să anticipeze riscurile noi și emergente, datorate fie schimbărilor sociale, fie inovațiilor tehnologice;

60.

consideră vitale identificarea și controlul riscurilor noi și emergente — de exemplu, riscurile psihosociale; de aceea felicită observatorul de risc al OHSA pentru activitatea sa și așteaptă din partea Comisiei să acționeze în concordanță cu rezultatele acestuia și să prezinte noi propuneri atunci când și dacă sunt identificate noi riscuri;

61.

recomandă statelor membre să implementeze măsurile necesare pentru ca munca în condiții grele sau periculoase să se regăsească în drepturile de protecție socială de care beneficiază persoana atât pe perioada de activitate cât și în perioada de pensie;

62.

recomandă OHSA să realizeze cercetări specifice cu privire la problemele și riscurile cu care se confruntă lucrătorii temporari, lucrătorii interimari, precum și cei din cadrul întreprinderilor subcontractate, pentru a ajuta Comisia și statele membre să combată riscurile și să aplice în mod corespunzător legislația existentă privind aceste grupuri; în același timp, este de acord că, în anumite state membre, activitățile depuse de aceste grupuri, de exemplu în construcții, sunt prin natura lor mai expuse accidentelor;

63.

este de părere că, într-un mediu globalizat, este necesară cooperarea cu organizațiile internaționale precum OMC, OMS, OIM și garantarea faptului că acordurile și convențiile internaționale privind sănătatea și siguranța la locul de muncă sunt adoptate și aplicate de către toate părțile; consideră că acesta este un factor important pentru menținerea competitivității Uniunii Europene și pentru evitarea transferării întreprinderilor din Uniune în afara acesteia, în căutarea unui cadru legal mai permisiv privind sănătatea și siguranța; mai mult, consideră că aceasta este o chestiune care ține de protecția drepturilor omului, la care ar trebui să se facă referire în cazul negocierilor cu țările terțe;

64.

prin urmare, cere statelor membre să respecte dispozițiile internaționale privind sănătatea și siguranța și în special să ratifice Convenția C-187 a OIM și să aplice recomandarea R-197;

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.