–

pentru Comisia Europeană, de M. Wasmeier și I. Zaloguin, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 8 alineatul (4) a doua teză și a articolului 9 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2016, L 65, p. 1).

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor proceduri penale desfășurate în lipsă împotriva lui VB pentru fapte de trafic de stupefiante și de deținere de arme într‑un grup organizat.

3

Considerentele (9) și (39) ale Directivei 2016/343 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 8 din directiva menționată, intitulat „Dreptul de a fi prezent la proces”, prevede:

„(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente la propriul proces.

(2)   Statele membre pot să prevadă că un proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate poate avea loc în absența persoanei în cauză, cu condiția ca:

(3)   O hotărâre luată în conformitate cu alineatul (2) poate fi pusă în executare împotriva persoanei suspectate sau acuzate în cauză.

(4)   Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în lipsa persoanelor suspectate sau acuzate, dar condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol nu pot fi îndeplinite din cauză că suspectul sau inculpatul nu poate fi localizat, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre pot să prevadă că o hotărâre poate fi totuși luată și pusă în executare. În acest caz, statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt prinse, ele sunt informate și despre posibilitatea de a contesta hotărârea și despre dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac, în conformitate cu articolul 9.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale conform cărora judecătorul sau instanța competentă poate să excludă temporar o persoană suspectată sau acuzată de la proces, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor penale, cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale care prevăd desfășurarea în scris a procedurilor sau a anumitor faze ale acestora, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil.”

5

Articolul 9 din directiva menționată, intitulat „Dreptul la un nou proces”, prevede:

„Statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate nu au fost prezente la procesul lor și condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) nu au fost îndeplinite, persoanele în cauză au dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care permite reexaminarea pe fond a cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, și care ar putea duce la anularea hotărârii inițiale. În acest sens, statele membre se asigură că persoanele în cauză suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente, de a participa efectiv, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern, și de a‑și exercita dreptul la apărare.”

6

Articolul 423 alineatele 1-4 din Nakazatelno‑protsesualen kodeks (Codul de procedură penală, denumit în continuare „NPK”) prevede:

„(1)   În termen de șase luni de la luarea la cunoștință a condamnării penale definitive […] persoana condamnată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal invocând lipsa sa în cursul [procedurii penale].

(2)   Cererea nu suspendă executarea pedepsei, cu excepția cazului în care instanța dispune altfel.

(3)   Procedura de redeschidere a unei proceduri penale se închide în cazul neprezentării persoanei condamnate în lipsă fără un motiv valabil.

(4)   Atunci când o persoană condamnată în lipsă se află în detenție în executarea unei condamnări definitive, iar instanța redeschide procesul penal, aceasta se pronunță prin hotărârea sa cu privire la măsura detenției.”

7

Articolul 425 alineatul 1 punctul 1 și alineatul 2 din NPK prevede:

„(1)   Atunci când consideră că cererea de redeschidere a procedurii este întemeiată, instanța poate:

(2)   În cazurile prevăzute la articolul 423 alineatul (1), procedura se redeschide și se reia din stadiul în care cauza s‑a judecat în lipsă.”

8

Spetsializirana prokuratura (Parchetul specializat, Bulgaria) a început urmărirea penală împotriva lui VB, acuzat că a participat, împreună cu mai multe persoane, la un grup infracțional organizat având ca obiect cultivarea și distribuirea de stupefiante, precum și deținerea de arme, activități care constituie infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate.

9

Procedurile penale în derulare în litigiul principal s‑au desfășurat în absența lui VB. În cadrul acestor proceduri penale, VB nu a putut primi nicio înștiințare oficială cu privire la acuzațiile care i se aduceau. În plus, el nu a putut fi informat nici cu privire la trimiterea sa în fața unei instanțe și cu atât mai mult nici cu privire la data și la locul ședinței de judecată sau cu privire la consecințele neînfățișații sale.

10

Astfel, autoritățile naționale competente nu au reușit să îl localizeze pe VB, întrucât s‑a sustras, în cursul fazei de urmărire a procedurilor penale menționate, chiar înainte de operațiunea poliției vizând arestarea suspecților. VB a fost declarat ca fiind „căutat”, în special printr‑un mandat european de arestare, dar nu a putut fi localizat.

11

În faza de urmărire penală și în faza de judecată a acelorași proceduri penale, VB a fost apărat succesiv de trei avocați diferiți, toți numiți din oficiu, care nu l‑au văzut niciodată și nu au avut niciun contact cu el sau cu apropiații săi.

12

Procedurile penale în discuție în litigiul principal sunt încă în curs de desfășurare și s‑a administrat majoritatea probelor. Potrivit instanței de trimitere, este probabil ca VB să facă obiectul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate la finalul acestor proceduri penale.

13

Această instanță arată printre altele că, potrivit articolului 423 alineatul (1) din NPK, persoana condamnată în lipsă are dreptul să solicite redeschiderea procedurii în termen de șase luni de la data la care ia la cunoștință de condamnarea sa. Cu toate acestea, dreptul bulgar nu prevede informarea prealabilă a persoanei în legătură cu dreptul de a solicita redeschiderea procedurii. Îndeosebi, nu există nicio obligație în dreptul bulgar de a se face mențiune, în cuprinsul hotărârii pronunțate în lipsă sau în alt act judiciar adresat persoanei acuzate, cu privire la posibilitatea acesteia din urmă de a solicita redeschiderea procedurii.

14

În plus, dreptul bulgar nu prevede în principiu un drept predeterminat la deschiderea unui nou proces în cazul condamnării în lipsă. În particular, instanța care soluționează cauza și se pronunță pe fond în lipsa persoanei acuzate nu are competența de a decide dacă această persoană are dreptul la un nou proces ca urmare a lipsei sale. Aceasta ar fi situația în cazul în care competența de a se pronunța cu privire la existența unui asemenea drept este conferită, în dreptul bulgar, Varhoven kasatsionen sad (Curtea Supremă de Casație, Bulgaria), care trebuie sesizată, în conformitate cu articolul 423 alineatul (1) din NPK, cu o cerere de deschidere a unui nou proces și să aprecieze dacă există motivele de deschidere a unui nou proces ca urmare a judecării în lipsă a persoanei acuzate.

15

În sfârșit, instanța de trimitere arată că dreptul bulgar impune ca persoana condamnată în lipsă să se înfățișeze personal pentru ca cererea de redeschidere a procedurii să fie examinată pe fond, deși articolul 9 din Directiva 2016/343 nu prevede o astfel de cerință. Or, această cerință ar reduce în mod considerabil efectivitatea dreptului prevăzut la articolul 9 din această directivă, întrucât această persoană ar fi expusă riscului de a fi reținută cu ocazia înfățișării sale și de a executa astfel pedeapsa la care a fost condamnat în lipsă.

16

Ținând seama de cele ce precedă, instanța de trimitere ridică problema dacă, atunci când examinează o cauză în lipsa persoanei acuzate în împrejurări din care reiese în mod clar că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2016/343, este obligată ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare în lipsă, să menționeze în mod expres în hotărâre că persoana condamnată are dreptul la un nou proces, în vederea efectuării notificării impuse la articolul 8 alineatul (4) a doua teză din această directivă.

17

Instanța de trimitere precizează în această privință că, în cazul în care Curtea ar răspunde afirmativ la această întrebare, s‑ar pune problema conținutului informației care trebuie furnizată persoanei condamnate în lipsă.

18

Pe de o parte, ar trebui să se stabilească dacă această persoană trebuie să fie informată că are dreptul la un nou proces, cu condiția să formuleze o cerere în acest sens, și că singura apreciere făcută de instanța care examinează cererea respectivă privește tipul de redeschidere a procedurii sau dacă persoana menționată trebuie să fie informată că are dreptul de a solicita un nou proces și că această instanță va aprecia temeinicia cererii sale. Pe de altă parte, ar trebui să se examineze dacă aceeași persoană trebuie să fie de asemenea informată că are obligația de a se înfățișa personal la instanța sesizată cu cererea sa de redeschidere a procedurii, ceea ce presupune ca o astfel de obligație să fie compatibilă cu articolul 9 din Directiva 2016/343.

19

În aceste condiții, Spetsializiran nakazatelen sad (Tribunalul Penal Specializat, Bulgaria) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții, în cauza C‑430/22, următoarele întrebări preliminare:

20

În cauza C‑468/22, Spetsializiran nakazatelen sad (Tribunalul Penal Specializat) a hotărât de asemenea să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„O dispoziție națională precum articolul 423 alineatul (3) din NPK, ce impune unei persoane care formulează o cerere privind un nou proces, întrucât a fost judecată în lipsă și nu a existat niciunul dintre cazurile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) [din directivă], să se prezinte personal la instanță pentru ca această cerere să fie examinată pe fond, este compatibilă cu articolul 9 din Directiva 2016/343 și cu principiul efectivității?”

21

Prin scrisoarea din 5 august 2022, Sofiyski gradski sad (Tribunalul Orașului Sofia, Bulgaria) a informat Curtea că, în urma unei modificări legislative intrate în vigoare la 27 iulie 2022, Spetsializiran nakazatelen sad (Tribunalul Penal Specializat) fusese dizolvat și că, de la acea dată, îi fusese transferată competența de a soluționa anumite cauze penale deduse judecății acestei din urmă instanțe, printre care se numără și cauzele principale.

22

Prin intermediul primei întrebări în cauza C‑430/22, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2016/343 impune unei instanțe naționale ca, în cazul unei condamnări în lipsă, atunci când condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă nu sunt îndeplinite, să indice în mod expres, în hotărârea de condamnare, dreptul la un nou proces, astfel încât persoana condamnată în lipsă să poată fi informată cu privire la acest drept într‑o fază ulterioară și în special atunci când aceasta este reținută în vederea executării pedepsei sale.

23

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit instanței de trimitere, din împrejurările din cauzele principale reiese în mod clar că este aplicabil articolul 8 alineatul (4) din această directivă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2016/343.

24

Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu doar de termenii acesteia, ci, în egală măsură, de contextul său, de obiectivele urmărite de reglementarea din care aceasta face parte și, după caz, de geneza sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Nederlands Uitgeversverbond și Groep Algemene Uitgevers, C‑263/18, EU:C:2019:1111, punctul 38, precum și jurisprudența citată). În special, trebuie avute în vedere considerentele actului Uniunii în discuție, în măsura în care ele sunt de natură să clarifice voința autorului acestui act și constituie elemente importante de interpretare a acestui act [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 mai 2022, Spetsializirana prokuratura (Procesul unei persoane acuzate care se sustrage), C‑569/20, EU:C:2022:401, punctul 32].

25

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2016/343, această dispoziție precizează că, atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în absența persoanei suspectate sau acuzate, dar nu este posibil să fie îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă deoarece persoana suspectată sau acuzată nu poate fi localizată, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre pot prevedea că o hotărâre poate fi totuși pronunțată și executată.

26

Astfel cum se precizează la articolul 8 alineatul (4) din directiva menționată, în asemenea cazuri, este necesar ca atât dreptul la un nou proces, cât și posibilitatea de a contesta decizia pronunțată în lipsă să fie aduse la cunoștința persoanei interesate în momentul în care aceasta este informată cu privire la decizia pronunțată.

27

Totuși, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia Europeană, această dispoziție nu stabilește modalitățile precise potrivit cărora astfel de informații trebuie furnizate persoanei interesate, ci prevede pur și simplu că aceste informații trebuie furnizate persoanei interesate atunci când este informată cu privire la decizia pronunțată în lipsă, în special la momentul reținerii sale, dat fiind că reținerea are loc în mod obișnuit după localizarea persoanei căutate.

28

Acest lucru este confirmat de considerentul (39) al Directivei 2016/343, care enunță că informațiile respective, care ar trebui transmise în scris, pot fi transmise și verbal, cu condiția ca faptul că informațiile au fost transmise să fie înregistrat în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută de dreptul intern.

29

În sfârșit, trebuie amintit că Directiva 2016/343 are ca unic obiect stabilirea unor norme minime comune și, prin urmare, nu realizează o armonizare exhaustivă a procedurii penale. Cu toate acestea, modalitățile prevăzute de dreptul național nu pot aduce atingere finalității acestei directive, care constă în a garanta caracterul echitabil al procedurii și în a permite, așadar, persoanei interesate să participe la propriul proces, în sensul articolului 8 sau 9 din directiva menționată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 mai 2022, Spetsializirana prokuratura (Procesul unei persoane acuzate care se sustrage), C‑569/20, EU:C:2022:401, punctul 43].

30

Rezultă că Directiva 2016/343 nu impune instanței care pronunță hotărârea în lipsă împotriva persoanei interesate absente și nelocalizate obligația de a include în această decizie informațiile referitoare la dreptul la un nou proces și la posibilitatea de a contesta aceeași decizie. Astfel, este lăsată la latitudinea statelor membre alegerea modalităților prin care asemenea informații sunt puse la dispoziția persoanelor în cauză, cu condiția ca informațiile să fie aduse la cunoștința persoanei interesate în momentul în care ea este informată cu privire la decizia în cauză.

31

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare adresată în cauza C‑430/22 că articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2016/343 trebuie interpretat în sensul că nu impune unei instanțe naționale ca, în cazul pronunțării unei condamnări în lipsă, să indice în mod expres în hotărârea de condamnare dreptul la un nou proces atunci când condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă nu sunt îndeplinite.

32

Întrucât Curtea a răspuns negativ la prima întrebare adresată în cauza C‑430/22, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare din această cauză și nici la întrebarea adresată în cauza C‑468/22, din moment ce, astfel cum se arată la punctul 17 din prezenta hotărâre, numai în cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare s‑ar pune, în opinia instanței de trimitere, problema conținutului informației care trebuie furnizată persoanei condamnate în lipsă, astfel cum este acesta avut în vedere la punctul 18 din prezenta hotărâre.

33

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Articolul 8 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că nu impune unei instanțe naționale ca, în cazul pronunțării unei condamnări în lipsă, să indice în mod expres în hotărârea de condamnare dreptul la un nou proces atunci când condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă nu sunt îndeplinite.