EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CA0226

Cauza C-226/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)/Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer (Trimitere preliminară — Energie — Sectorul gazelor naturale — Securitatea aprovizionării cu gaze naturale — Regulamentul (UE) nr. 994/2010 — Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a lua măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați — Articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 — Noțiunea „consumatori protejați” — Articolul 8 alineatul (2) — Obligație suplimentară — Articolul 8 alineatul (5) — Posibilitatea întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a își îndeplini obligația la nivel regional sau la nivelul Uniunii — Reglementare națională care impune furnizorilor de gaze o obligație suplimentară de depozitare a gazelor al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați în sensul Regulamentului nr. 994/2010 — Obligație care trebuie îndeplinită, în ceea ce privește 80 % din gazele depozitate, pe teritoriul statului membru în cauză)

OJ C 72, 26.2.2018, p. 10–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/10


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)/Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer

(Cauza C-226/16) (1)

((Trimitere preliminară - Energie - Sectorul gazelor naturale - Securitatea aprovizionării cu gaze naturale - Regulamentul (UE) nr. 994/2010 - Obligația întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a lua măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați - Articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 - Noțiunea „consumatori protejați” - Articolul 8 alineatul (2) - Obligație suplimentară - Articolul 8 alineatul (5) - Posibilitatea întreprinderilor din sectorul gazelor naturale de a își îndeplini obligația la nivel regional sau la nivelul Uniunii - Reglementare națională care impune furnizorilor de gaze o obligație suplimentară de depozitare a gazelor al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați în sensul Regulamentului nr. 994/2010 - Obligație care trebuie îndeplinită, în ceea ce privește 80 % din gazele depozitate, pe teritoriul statului membru în cauză))

(2018/C 072/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Eni SpA, Eni Gas & Power France SA, Union professionnelle des industries privées du gaz (Uprigaz)

Pârâți: Premier ministre, Ministre de l’Environnement, de l’Énergie et de la Mer

Cu participarea: Storengy, Total Infrastructures Gaz France (TIGF)

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea din litigiul principal, care impune furnizorilor de gaze naturale o obligație de depozitare a gazelor naturale al cărei domeniu de aplicare include consumatori care nu figurează printre consumatorii protejați enumerați la articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 din acest regulament, cu condiția să fie respectate condițiile prevăzute de prima dintre aceste dispoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

2)

Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 994/2010 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune furnizorilor de gaze naturale să își respecte obligațiile de a deține depozite de gaze, în vederea garantării securității aprovizionării într-o situație de criză, în mod necesar și exclusiv prin intermediul unor infrastructuri localizate pe teritoriul național. În speță, revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă posibilitatea oferită de reglementarea națională autorității competente de a ține seama de celelalte „instrumente de modulare” de care dispun furnizorii în cauză garantează acestora posibilitatea efectivă de a și îndeplini obligațiile la nivel regional sau la nivelul Uniunii Europene.


(1)  JO C 251, 11.7.2016.


Top