Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document DD_2007_02_001_RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Ediție specială 2007
02.Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
Volumul 01

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

02.   Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

Volumul 001

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

1970

L 013

29

 

 

31970L0050

 

 

 

Directiva Comisiei din 22 decembrie 1969 în temeiul articolului 33 alineatul (7) privind eliminarea măsurilor cu efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import care nu sunt reglementate de alte dispoziții adoptate în temeiul Tratatului CEE

3

1971

L 166

39

 

 

31971R1592

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1592/71 al Comisiei din 23 iulie 1971 privind clasificarea anumitor mărfuri la poziția 68.08 din Tariful Vamal Comun

6

1972

L 081

1

 

 

31972R0679

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 679/72 al Comisiei din 29 martie 1972 privind clasificarea anumitor mărfuri la pozițiile sau subpozițiile 69.09 A, 69.11, 69.13 B și 69.14 A din Tariful Vamal Comun

7

1972

L 301

1

 

 

31972R2842

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2842/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda și adoptarea dispozițiilor de aplicare a acestuia

12

1973

L 361

8

 

 

31973R3539

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 3539/73 al Consiliului din 18 decembrie 1973 privind ratele de impozitare percepute la importul de produse agricole și de mărfuri prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1059/69 în transporturi mici fără caracter comercial

13

1974

L 180

15

 

 

31974R1709

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1709/74 al Comisiei din 2 iulie 1974 privind clasificarea anumitor mărfuri la subpoziția 20.06 B I din Tariful Vamal Comun

14

1974

L 354

55

 

 

31974R3301

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 3301/74 al Consiliului din 19 decembrie 1974 privind importul în regim de scutire de drepturi vamale al mărfurilor care fac obiectul unor mici transporturi fără caracter comercial în cadrul Comunității

15

1975

L 100

1

 

 

31975D0199

 

 

 

Decizia Consiliului din 18 martie 1975 de încheiere a Convenției internaționale privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și de acceptare a anexei la aceasta privind antrepozitele vamaleConvenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

17

1975

L 106

16

 

 

31975R0900

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 900/75 al Consiliului din 18 martie 1975 privind încheierea protocolului suplimentar la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

26

1975

L 106

19

 

 

31975R0901

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 901/75 al Consiliului din 18 martie 1975 privind încheierea protocolului suplimentar la acordul adițional privind valabilitatea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană pentru Principatul Liechtenstein

27

1975

L 321

27

 

 

31975D0767

 

 

 

Decizia Consiliului din 9 decembrie 1975 de acceptare a recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 1 ianuarie 1975 destinată să permită ca datele statistice de comerț internațional adunate pe baza Nomenclaturii de la Bruxelles să fie exprimate în termenii celei de-a doua revizuiri a Clasificării Standard de Comerț Internațional

28

1976

L 020

23

 

 

31976R0102

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 102/76 al Consiliului din 19 ianuarie 1976 privind regimul vamal care se aplică unor produse pescărești originare din Norvegia

29

1976

L 073

18

 

 

31976L0308

 

 

 

Directiva Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor rezultate din operațiuni cuprinse în sistemul de finanțare al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, precum și a prelevărilor agricole și drepturilor vamale

35

1976

L 217

1

 

 

31976R1976

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 1976/76 al Consiliului din 20 iulie 1976 privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

41

1976

L 298

15

 

 

31976R2562

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2562/76 al Consiliului din 20 iulie 1976 privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelului I anexat la Protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

46

1976

L 298

22

 

 

31976R2563

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2563/76 al Consiliului din 20 iulie 1976 privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei

47

1976

L 298

43

 

 

31976R2566

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2566/76 al Consiliului din 20 iulie 1976 privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

48

1976

L 368

1

 

 

31976R3237

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 3237/76 al Consiliului din 21 decembrie 1976 de punere în aplicare anticipată a anexelor tehnice, precum și de utilizare anticipată a modelului de carnet TIR al Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR), 14 noiembrie 1975, Geneva

49

1977

L 061

1

 

 

31977R0425

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 425/77 al Consiliului din 14 februarie 1977 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 805/68 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat și de adaptare a Regulamentului (CEE) nr. 827/68, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 950/68 privind Tariful Vamal Comun

95

1977

L 166

1

 

 

31977D0415

 

 

 

Decizia Consiliului din 3 iunie 1977 privind acceptarea, în numele Comunității, a mai multor anexe ale Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

109

1977

L 295

7

 

 

31977D0715

 

 

 

Decizia Consiliului din 28 octombrie 1977 privind încheierea Acordului european privind schimbul de reactivi pentru determinarea tipurilor de țesuturi, precum și a protocolului adițional la respectivul acord

149

1977

L 295

8

 

 

21974A0917(01)

 

 

 

Acord european privind schimbul de reactivi de determinare a grupelor tisulare

150

1977

L 295

15

 

 

21976A0624(01)

 

 

 

Protocol adițional la Acordul european privind schimbul de reactivi pentru determinarea tipurilor de țesut

158

1977

L 303

1

 

 

31977R2560

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2560/77 al Consiliului din 7 noiembrie 1977 de modificare a nomenclaturii pentru unele produse agricole, a unor regulamente privind aceste produse și a Tarifului Vamal Comun

159

1977

L 361

1

 

 

31977R3026

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 3026/77 al Consiliului din 28 noiembrie 1977 privind încheierea Protocolului suplimentar la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia în urma aderării unor noi state membre la Comunitate

181

1978

L 116

1

 

 

31978R0850

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 850/78 al Consiliului din 24 aprilie 1978 privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori de modificare a anexei A la Protocolul nr. 1 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

182

1978

L 160

13

 

 

31978D0528

 

 

 

Decizia Consiliului din 6 iunie 1978 de acceptare în numele Comunității a trei anexe la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale

185

1978

L 252

1

 

 

31978R2112

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2112/78 al Consiliului din 25 iulie 1978 privind semnarea Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri, sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) din 14 noiembrie 1975 de la Geneva

197

1978

L 252

2

 

 

21975A1114(01)

 

 

 

Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR)

198

1978

L 303

1

 

 

31978R2454

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2454/78 al Consiliului din 19 septembrie 1978 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre de modificare a Acordului Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei, în scopul ajustării anumitor specificații tarifare

259

1978

L 303

25

 

 

31978R2456

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 2456/78 al Consiliului din 19 septembrie 1978 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană, în scopul ajustării anumitor specificații tarifare

260

1979

L 006

23

 

 

31979D0006

 

 

 

Decizia Consiliului din 18 decembrie 1978 de acceptare a recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 13 iunie 1978 cu privire la modificarea articolului XIV litera (a) și a articolului XVI litera (d) din Convenția privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale

261

1979

L 006

26

 

 

41979D0008

 

 

 

Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Comunității Economice Europene, reuniți în Consiliu, din 18 decembrie 1978 privind eliminarea anumitor taxe poștale pentru prezentarea în vamă

262

1979

L 064

47

 

 

31979R0484

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 484/79 al Comisiei din 13 martie 1979 privind clasificarea anumitor mărfuri la subpoziția 39.07 E IV din Tariful Vamal Comun

263

1979

L 080

44

 

 

31979R0561

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 561/79 al Consiliului din 5 martie 1979 privind punerea în aplicare a Deciziei nr. 3/78 a Consiliului de cooperare CEE-Tunisia de modificare a protocolului referitor la definirea noțiunii de produse originare și la metodele de cooperare administrativă din Acordul de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Tunisiană

265

1979

L 117

19

 

 

31979R0936

 

 

 

Regulamentul (CEE) nr. 936/79 al Comisiei din 11 mai 1979 privind clasificarea cărnii de vită și mânzat la subpoziția 02.01 A II a) 4 aa) din Tariful Vamal Comun

266

1979

L 134

13

 

 

31979D0505

 

 

 

Decizia Consiliului din 8 mai 1979 privind încheierea Protocolului la Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, științific sau culturalProtocol la Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, științific sau cultural

267


02/Volumul 001

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31970L0050


L 013/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA COMISIEI

din 22 decembrie 1969

în temeiul articolului 33 alineatul (7) privind eliminarea măsurilor cu efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import care nu sunt reglementate de alte dispoziții adoptate în temeiul Tratatului CEE

(70/50/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 33 alineatul (7),

întrucât, în sensul articolului 30 și următoarelor, prin „măsuri” se înțeleg actele cu putere de lege și actele administrative, practicile administrative, precum și toate actele provenind de la o autoritate publică, inclusiv recomandările;

întrucât, în sensul prezentei directive, prin „practici administrative” se înțelege orice procedură standard și urmată cu regularitate, a unei autorități publice; întrucât prin „recomandare” se înțelege orice act provenind de la o autoritate publică care, fără a obliga din punct de vedere legal pe destinatarii săi, îi determină pe aceștia să urmeze o anumită procedură;

întrucât formalitățile de îndeplinit cărora le este subordonat importul nu au, în principiu, un efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative și întrucât, prin urmare, acestea nu sunt prevăzute în prezenta directivă;

întrucât măsurile statelor membre, altele decât cele aplicabile în mod egal produselor naționale și produselor importate, existente la data intrării în vigoare a tratatului, neprevăzute de alte dispoziții adoptate în temeiul tratatului, fac importurile fie imposibile, fie mai dificile sau oneroase în raport cu desfacerea producției naționale;

întrucât, printre aceste măsuri, trebuie incluse cele care subordonează accesul produselor importate pe piața națională, în orice stadiu al comercializării, unei condiții diferite și mai greu de satisfăcut decât cea cerută pentru produsele naționale, astfel încât rezultă o obligație numai pentru produsele importate;

întrucât, printre aceste măsuri, trebuie incluse, de asemenea, cele care, în orice stadiu de comercializare, acordă o preferință produselor naționale, alta decât un ajutor, însoțită sau nu de condiții, astfel încât să excludă, total sau parțial, desfacerea produselor importate;

întrucât asemenea măsuri împiedică importurile care, în absența lor, ar fi putut avea loc și întrucât astfel produc un efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import;

întrucât efectele măsurilor privind comercializarea produselor, care sunt aplicate în mod egal produselor naționale și produselor importate, asupra liberei circulații a mărfurilor, nu sunt, în principiu, echivalente celor ale restricțiilor cantitative, aceste efecte fiind în mod normal inerente disparităților dintre normele aplicate în acest domeniu de către statele membre;

întrucât totuși aceste măsuri pot produce efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor care depășesc cadrul efectelor proprii acestor norme;

întrucât acesta este cazul când importurile sunt făcute fie imposibile, fie mai dificile sau oneroase față de desfacerea producției naționale, fără ca acest lucru să fie necesar pentru atingerea unui obiectiv care rămâne în cadrul capacității, pe care tratatul o lasă statelor membre, de a adopta norme comerciale; întrucât acesta este în special cazul când un asemenea obiectiv poate fi atins la fel de bine printr-un alt mijloc care este o barieră minimă în calea comerțului; întrucât acesta este, de asemenea, cazul când efectele restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor care decurg din astfel de norme sunt disproporționate față de rezultatul dorit;

întrucât, în aceste condiții, măsurile produc un efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import;

întrucât uniunea vamală nu poate fi realizată fără eliminarea acestor măsuri cu efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import;

întrucât toate măsurile cu efect echivalent trebuie eliminate de către statele membre până la sfârșitul perioadei de tranziție cel târziu, chiar dacă nici o directivă a Comisiei nu le obligă în mod expres în acest sens;

întrucât dispozițiile privind eliminarea restricțiilor cantitative și a măsurilor cu efect echivalent între statele membre se aplică în aceeași măsură produselor originare și produselor care provin din statele membre, precum și produselor originare din țări terțe care au fost puse în liberă circulație în alte state membre;

întrucât măsurile similare celor menționate anterior care intră sub incidența altor dispoziții ale tratatului, în special cele care intră sub incidența articolului 37 alineatul (1) și articolului 44 din tratat sau care fac parte integrantă dintr-o organizare națională a pieței agricole, sunt exceptate de la aplicarea articolului 33 alineatul (7);

întrucât articolul 33 alineatul (7) nu se aplică taxelor și impozitelor prevăzute la articolul 12 și următoarele și la articolul 95 și următoarele, și nici ajutoarelor prevăzute la articolul 92;

întrucât dispozițiile articolului 33 alineatul (7) nu aduc atingere aplicării dispozițiilor articolelor 36 și 223 în special,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă are ca obiect eliminarea măsurilor prevăzute la articolele 2 și 3, care existau la data intrării în vigoare a Tratatului CEE.

Articolul 2

(1)   Prezenta directivă reglementează măsurile, altele decât cele aplicabile în mod egal produselor naționale și produselor importate, care împiedică importurile care ar fi putut avea loc în absența lor, inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau oneroase față de desfacerea producției naționale.

(2)   Sunt prevăzute în special măsurile care supun importul sau desfacerea produselor importate, în orice stadiu de comercializare, unei condiții – alta decât o formalitate – cerute numai pentru produse importate sau unei condiții diferite și mai greu de îndeplinit decât cea cerută pentru produsele naționale. De asemenea, sunt prevăzute în special măsurile care favorizează produsele naționale sau le acordă acestora o preferință, alta decât un ajutor, însoțită sau nu de condiții.

(3)   Între măsurile menționate mai sus sunt incluse, printre altele, cele care:

(a)

impun, numai pentru produsele importate, prețuri minime sau maxime, respectiv sub sau peste care importurile sunt interzise, reduse sau supuse unor condiții care pot împiedica importurile;

(b)

impun prețuri mai puțin avantajoase pentru produsele importate decât pentru produsele naționale;

(c)

stabilesc marje de profit sau orice alte elemente de preț numai pentru produsele importate sau le stabilesc în mod diferit pentru produsele naționale și produsele importate, în detrimentul celor din urmă;

(d)

fac imposibilă eventuala majorare a prețului produsului importat, corespunzătoare costurilor și taxelor suplimentare inerente importului;

(e)

stabilesc prețurile produselor în funcție de prețul de cost sau numai de calitatea produselor naționale la un nivel care împiedică importul;

(f)

depreciază un produs importat, în special provocând o diminuare a valorii sale intrinseci sau o scumpire;

(g)

condiționează accesul produselor importate pe piața națională de existența unui responsabil sau reprezentant pe teritoriul statului membru importator;

(h)

impun numai pentru produsele importate condiții de plată sau le impun acestora condiții diferite și mai greu de îndeplinit decât cele impuse produselor naționale;

(i)

condiționează numai importurile de depunerea unei garanții sau de plata unui avans;

(j)

impun condiții privind în special forma, dimensiunile, greutatea, compoziția, prezentarea, identificarea, ambalajul numai pentru produsele importate sau impun acestora din urmă condiții diferite și mai greu de satisfăcut decât cele pentru produsele naționale;

(k)

interzic cumpărarea de către particulari numai a produselor importate sau recomandă numai cumpărarea produselor naționale sau impun această cumpărare sau îi acordă o preferință;

(l)

exclud, total sau parțial, numai produsele importate de la posibilitatea de a folosi instalațiile sau echipamentele naționale sau rezervă, total sau parțial, folosirea acestor instalații sau echipamente numai pentru produsele naționale;

(m)

interzic sau limitează folosirea publicității numai pentru produsele importate sau rezervă, total sau parțial, această folosire numai pentru produsele naționale;

(n)

interzic, limitează sau impun depozitarea numai pentru produsele importate; rezervă, total sau parțial, posibilitățile de depozitare numai pentru produsele naționale sau subordonează depozitarea produselor importate unor condiții diferite sau mai greu de satisfăcut decât cele cerute pentru produsele naționale;

(o)

subordonează importul condiției acordării reciprocității de unul sau mai multe state membre;

(p)

recomandă ca produsele importate să fie, total sau parțial, în conformitate cu altele norme decât cele ale țării importatoare;

(q)

stabilesc, pentru produsele importate, termene insuficiente sau excesive în raport cu derularea normală a diverselor operațiuni cărora li se aplică aceste termene;

(r)

impun alte controale pentru produsele importate decât cele inerente procedurilor de vămuire, care nu sunt efectuate asupra producției naționale sau sunt efectuate pentru produsele importate într-un mod mai riguros decât cele efectuate pentru produsele naționale, fără a fi necesare pentru asigurarea unei protecții echivalente;

(s)

rezervă numai pentru produsele naționale denumiri care nu constituie denumiri de origine sau indicații de proveniență.

Articolul 3

De asemenea, se supun prezentei directive măsurile care reglementează comercializarea produselor, în special măsurile privind forma, dimensiunea, greutatea, compoziția, prezentarea, identificarea, ambalarea care se aplică în mod egal produselor naționale și produselor importate, ale căror efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor depășesc cadrul efectelor proprii normelor comerciale.

Acesta este cazul în special:

atunci când aceste efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor sunt disproporționate în raport cu rezultatul dorit;

atunci când același obiectiv poate fi atins printr-un alt mijloc care constituie o barieră mai mică în calea comerțului.

Articolul 4

(1)   Statele membre adoptă toate măsurile necesare în vederea eliminării măsurilor cu efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative la import prevăzute în prezenta directivă în ceea ce privește produsele care, în conformitate cu articolele 9 și 10 din tratat, trebuie puse în liberă circulație.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile luate în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 5

(1)   Prezenta directivă nu se aplică măsurilor:

(a)

care intră sub incidența articolului 37 alineatul (1) din Tratatul CEE;

(b)

care fac parte integrantă dintr-o organizare națională a pieței agricole, căreia nu i s-a substituit încă o organizare comună, sau prevăzute la articolul 44 din Tratatul CEE.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispozițiilor articolelor 36 și 223 din Tratatul CEE.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1969.

Pentru Comisie

Președintele

Jean REY


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6


31971R1592


L 166/39

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1592/71 AL COMISIEI

din 23 iulie 1971

privind clasificarea anumitor mărfuri la poziția 68.08 din Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), în special articolul 3,

întrucât Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 1/71 al Consiliului din 17 decembrie 1970 (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1528/71 al Consiliului din 12 iulie 1971 (3), prevede la poziția 48.07, între altele, hârtii și cartoane gudronate, bituminate, asfaltate, armate sau nu, chiar acoperite cu nisip sau produse similare, în rulouri sau foi, și la poziția 68.08 articole din asfalt sau din materiale similare (bitum de petrol, smoală etc.);

întrucât, prin Regulamentul (CEE) nr. 1203/70 din 26 iunie 1970 (4), Comisia adoptă dispozițiile de aplicare a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun cu scopul de a stabili un criteriu de clasificare a respectivelor articole; întrucât acest criteriu s-a bazat pe greutatea totală a acestor articole, limita fiind fixată la 3 000 g/m2;

întrucât, așa cum a demonstrat experiența, criteriul menționat anterior nu permite să se ia în considerare, în mod satisfăcător, materialul care conferă articolelor respective caracterul lor esențial; întrucât trebuie în consecință identificate, chiar luând în considerare noile elemente care decurg din evoluția tehnică a fabricării respectivelor produse, alte criterii de clasificare care să poată răspunde mai bine realității economice, precum și funcției care este proprie articolelor respective;

întrucât este indicat să se stabilească dacă produsele respective, având în vedere tratamentul la care au fost supuse, și-au pierdut sau nu caracterul de articole de la capitolul 48; întrucât, în conformitate cu regula generală 3 (b) pentru interpretarea Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun, trebuie să se rețină că se consideră că și-au pierdut caracterul de articole din capitolul 48 acele produse al căror suport, impregnat sau nu cu asfalt sau cu un produs similar, este acoperit pe cele două fețe cu un strat din acest material sau chiar este introdus în același material;

întrucât, pentru aplicarea criteriului menționat anterior, este necesară abrogarea Regulamentului (CEE) nr. 1203/70 menționat anterior;

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Nomenclatura Tarifului Vamal Comun,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolele pentru acoperire (pentru acoperișuri, în special) prezentate în rulouri sau sub formă de plăci sau foi decupate eventual în mod special (de exemplu, „shingles” sau „șindrile”), constituite dintr-un suport din hârtie sau carton moale, impregnat sau nu cu asfalt sau cu un produs similar, dar acoperite pe cele două fețe cu un strat din acest material sau chiar introduse în același material, chiar acoperite cu materiale minerale (nisip, așchii de ardezie, de piatră etc.) sau, pe una din fețe, cu o foaie subțire de metal (cupru sau aluminiu, în special), sunt încadrate în Tariful Vamal Comun la poziția:

68.08

Lucrări din asfalt sau produse similare (bitum de petrol, smoală etc.).

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 1203/70 al Comisiei din 26 iunie 1970 se abrogă. Prezentul regulament intră în vigoare în a opta zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 iulie 1971.

Pentru Comisie

Președintele

Franco M. MALFATTI


(1)  JO L 14, 21.1.1969, p. 1.

(2)  JO L 1, 1.1.1971, p. 1.

(3)  JO L 162, 20.7.1971, p. 1.

(4)  JO L 140, 27.6.1970, p. 15.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

7


31972R0679


L 081/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 679/72 AL COMISIEI

din 29 martie 1972

privind clasificarea anumitor mărfuri la pozițiile sau subpozițiile 69.09 A, 69.11, 69.13 B și 69.14 A din Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), în special articolul 3,

întrucât, pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun, este necesar să se adopte dispoziții pentru clasificarea produselor de tipul „vitreous china” sau „semi-vitreous china”, care sunt produse din ceramică mai mult sau mai puțin vitrificată, din material ceramic de culoare alb-cenușie sau colorat artificial, care nu aderă la limbă;

întrucât Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1/72 al Consiliului din 20 decembrie 1971 (3), prevede la pozițiile sau subpozițiile 69.09 A, 69.11, 69.13 B și 69.14 A produse din porțelan și la pozițiile sau subpozițiile 69.09 B, 69.12, 69.13 A, 69.13 C și 69.14 B, produsele corespunzătoare din alte materiale ceramice;

întrucât, în vederea clasificării în Tariful Vamal Comun al produselor de tipul „vitreous china” sau „semi-vitreous china” menționate anterior, trebuie să se rețină printre proprietățile caracteristice ale porțelanului acelea care se referă la porozitate, densitate și transluciditate;

întrucât produsele de tipul „vitreous china” sau „semi-vitreous china” trebuie clasificate la pozițiile sau subpozițiile 69.09 A, 69.11, 69.13 B sau 69.14 A, după caz, atunci când prezintă simultan, între altele, următoarele caracteristici:

porozitate mai mică sau egală cu 3 %;

densitate egală sau mai mare de 2,2;

transluciditate până la o grosime de aproximativ 3 mm, cu condiția ca materialul ceramic să nu fie colorat în interior și nici acoperit cu lac sau cu email colorate sau opace;

întrucât, pentru a aprecia în mod uniform porozitatea și transluciditatea produselor respective, trebuie adoptate metode de analiză;

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Nomenclatura Tarifului Vamal Comun,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Produsele de tipul „vitreous china” sau „semi-vitreous china”, care sunt produse din ceramică mai mult sau mai puțin vitrificată, din material ceramic de culoare alb-cenușie sau colorat artificial, care nu aderă la limbă, sunt încadrate în Codul Vamal Comun la pozițiile sau subpozițiile 69.09 A, 69.11, 69.13 B sau 69.14 A, după caz, atunci când prezintă simultan:

(a)

o porozitate (coeficient de absorbție a apei) mai mică sau egală cu 3 %, în conformitate cu metoda prezentată în anexa I;

(b)

o densitate egală sau mai mare de 2,2;

(c)

o transluciditate până la o grosime de aproximativ 3 mm, în conformitate cu metoda prezentată în anexa II.

Cu toate acestea, acest criteriu nu se aplică în cazul în care materialul ceramic este colorat în interior sau este acoperit cu lac sau email colorate sau opace.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a opta zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 martie 1972.

Pentru Comisie

Președintele

S. L. MANSHOLT


(1)  JO L 14, 21.1.1969, p. 1.

(2)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(3)  JO L 1, 1.1.1972, p. 1.


ANEXA I

DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE A APEI

Scopul și definiția

Testarea are ca scop determinarea coeficientului de absorbție a apei pentru materialul ceramic. Coeficientul este un procentaj calculat în raport cu greutatea inițială a materialului ceramic.

Prepararea eșantionului și efectuarea testării

Numărul de eșantioane pentru fiecare piesă nu trebuie să fie mai mic de trei. Ele sunt prelevate din părțile emailate ale aceluiași articol și nu trebuie să aibă mai mult de o față emailată.

Suprafața unui eșantion trebuie să fie de aproximativ 30 cm2și grosimea maximă de aproximativ 8 mm, inclusiv emailul.

Eșantioanele sunt uscate în etuvă la 105 °C timp de 3 ore și după răcire în desicator se determină greutatea (Ps) cu o precizie de 0,05 g. Apoi, eșantioanele sunt scufundate imediat în apă distilată, astfel încât să nu atingă fundul recipientului.

Se aduce la punctul de fierbere și se fierbe timp de 2 ore, apoi eșantioanele se lasă în apă timp de 20 de ore. Apoi acestea se scot, și apa de la suprafață se șterge cu o cârpă curată și puțin umedă. Se îndepărtează apa din cavități și din găuri cu o pensulă mică, puțin umedă. Se determină greutatea Ph. Coeficientul de absorbție a apei al eșantioanelor este dat de valoarea creșterii greutății acestora înmulțită cu 100 și împărțită la greutatea în stare uscată:

Formula

Aprecierea rezultatelor

Media coeficienților de absorbție ai diferitelor eșantioane exprimată în procente dă coeficientul de absorbție a apei al materialului ceramic.


ANEXA II

TESTAREA TRANSPARENȚEI

Definiție

Conturul unui obiect trebuie să fie vizibil printr-un eșantion cu o grosime cuprinsă între 2 și 4 mm așezat într-o încăpere obscură la 50 cm de o lampă nouă pusă într-o cutie și care emite un flux luminos de 1 350-1 500 lumeni. Lampa trebuie să fie schimbată după 50 de ore de utilizare.

Dispozitiv de testare

(a se vedea schema din anexă)

Constă într-o cutie vopsită în interior în alb mat. La una dintre extremități se amplasează lampa (A). În extremitatea opusă se face un orificiu, astfel încât să se poată vedea conturul unui obiect (B) prin eșantionul (C).

Dimensiunile cutiei sunt următoarele:

lungimea: lungimea lămpii plus încă 50 cm,

lățimea, înălțimea: aproximativ 20 cm.

Diametrul orificiului este de aproximativ 10 cm.

Image


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12


31972R2842


L 301/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2842/72 AL CONSILIULUI

din 19 decembrie 1972

privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda și adoptarea dispozițiilor de aplicare a acestuia

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară încheierea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda și aprobarea declarațiilor anexate la actul final, semnate la Bruxelles la 22 iulie 1972;

întrucât, deoarece acordul prevede instituirea unui comitet mixt, trebuie desemnați reprezentanții Comunității în cadrul respectivului comitet,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sunt încheiate, aprobate și confirmate, în numele Comunității, Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda, anexele și protocoalele aferente, precum și declarațiile anexate la actul final.

Textul acordului și cel al actului final sunt anexate la prezentul regulament.

Articolul 2

În temeiul articolului 37 din acord, președintele Consiliului Comunităților Europene notifică faptul că procedurile necesare intrării în vigoare a acordului au fost respectate în ceea ce privește Comunitatea (1).

Articolul 3

În cadrul comitetului mixt prevăzut la articolul 30 din acord, Comunitatea este reprezentată de Comisie, asistată de reprezentanții statelor membre.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare la 20 decembrie 1972.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 1972.

Pentru Consiliu

Președintele

T. WESTERTERP


(1)  Data intrării în vigoare a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene..


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13


31973R3539


L 361/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 3539/73 AL CONSILIULUI

din 18 decembrie 1973

privind ratele de impozitare percepute la importul de produse agricole și de mărfuri prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1059/69 în transporturi mici fără caracter comercial

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE.

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 235,

având în vedere actul de aderare a noilor state membre la Comunitatea Economică Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1), semnat la 22 ianuarie 1972, în special articolul 62 alineatul (1) din actul anexat,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât, în conformitate cu titlul II B din dispozițiile preliminare din Tariful Vamal Comun, prevăzute în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2260/73 (3), și cu condiția ca persoana interesată să nu solicite aplicarea ratei obișnuite, se aplică un drept forfetar de 10 % ad valorem mărfurilor care fac obiectul importurilor care nu au caracter comercial în transporturi mici adresate unor particulari;

întrucât este necesar și posibil, fără a compromite scopul politicii agricole comune, să se perceapă în conformitate cu aceleași modalități toate celelalte impuneri la importul produselor agricole, precum și al anumitor mărfuri care fac obiectul regimului de schimburi prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 1059/69 al Consiliului din 28 mai 1969 de stabilire a regimului de schimburi aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1491/73 (5);

întrucât aceeași operațiune poate determina perceperea mai multor impuneri diferite; întrucât, pentru a permite regimului de cheltuieli forfetare să-și atingă scopul, este necesar să se aplice o impunere forfetară unică pentru toate aceste impuneri,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Pentru transporturile mici fără caracter comercial, prevăzute la titlul II B alineatul (2) din dispozițiile preliminare din Tariful Vamal Comun, incluse în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 950/68, taxa forfetară prevăzută la alineatul (1) din respectivul titlu II B se aplică în locul tuturor impunerilor la import prevăzute în cadrul politicii agricole comune și al celor prevăzute pentru mărfurile menționate în Regulamentul (CEE) nr. 1059/69.

(2)   Atunci când aceeași operațiune este supusă perceperii mai multor impuneri diferite, taxa forfetară menționată în alineatul (1) este percepută pentru toate aceste impuneri.

(3)   Cu toate acestea, alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul transportului a solicitat, înainte de impunerea în conformitate cu taxa forfetară, ca produsele sau mărfurile să facă obiectul impunerilor la import care le sunt proprii.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 1973.

Pentru Consiliu

Președintele

J. CHRISTENSEN


(1)  JO L 73, 27.3.1972, p. 5.

(2)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(3)  JO L 233, 21.8.1973, p. 10.

(4)  JO L 141, 12.6.1969, p. 1.

(5)  JO L 151, 7.6.1973, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

14


31974R1709


L 180/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1709/74 AL COMISIEI

din 2 iulie 1974

privind clasificarea anumitor mărfuri la subpoziția 20.06 B I din Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin actul anexat tratatului privind aderarea unor noi state membre la Comunitatea Economică Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2), semnat la Bruxelles la 22 ianuarie 1972, în special articolul 3,

întrucât, pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun, este necesară stabilirea unor dispoziții privind clasificarea cireșelor prezentate într-un amestec de apă și alcool etilic pentru a se asigura conservarea lor provizorie, și utilizate în special la fabricarea produselor din ciocolată;

întrucât poziția 08.11 din Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1615/74 al Consiliului din 25 iunie 1974 (4), se referă la „fructele conservate provizoriu (de exemplu, cu ajutorul gazului sulfuros sau în apă sărată, sulfurată sau cu adaos de alte substanțe care le asigură conservarea provizorie), dar improprii pentru consum în această stare”;

întrucât, din notele explicative la Nomenclatura din Bruxelles rezultă că poziția 08.11 menționată anterior se aplică fructelor care au fost supuse unui tratament cu unicul scop de a le conserva provizoriu în timpul transportului și depozitării înainte de utilizarea finală, nefiind totuși proprii pentru consum în această stare; întrucât această poziție exclude, prin urmare, fructele care au făcut obiectul unui tratament în urma căruia nu devin improprii pentru consumul uman;

întrucât cireșele prezentate într-un amestec de apă și alcool etilic, cu o concentrație de alcool suficientă pentru a asigura conservarea lor pentru o perioadă de timp limitată, nu devin improprii pentru consum în această stare; întrucât, în consecință, cireșele tratate astfel nu pot fi incluse la poziția 08.11;

întrucât, în schimb, subpoziția 20.06 B I din Tariful Vamal Comun se referă la fructele altfel preparate sau conservate, cu adaos de alcool, proprii pentru consum în această stare;

întrucât, în consecință, cireșele descrise anterior pot fi încadrate numai în subpoziția 20.06 B I din Tariful Vamal Comun;

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nomenclatura Tarifului Vamal Comun,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Cireșele prezentate într-un amestec de apă și alcool etilic trebuie clasificate în Tariful Vamal Comun, ca fructe proprii pentru consum în această stare, la subpoziția

20.06

Fructe altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau alcool, proprii pentru consum în această stare:

B.

altele:

I.

cu adaos de alcool.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 iulie 1974.

Pentru Comisie

Președintele

François-Xavier ORTOLI


(1)  JO L 14, 21.1.1969, p. 1.

(2)  JO L 73, 27.3.1972, p. 14.

(3)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(4)  JO L 174, 28.6.1974, p. 4.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

15


31974R3301


L 354/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 3301/74 AL CONSILIULUI

din 19 decembrie 1974

privind importul în regim de scutire de drepturi vamale al mărfurilor care fac obiectul unor mici transporturi fără caracter comercial în cadrul Comunității

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât articolul 32 alineatul (2) litera (c) din actul de aderare (3) prevede aplicarea din momentul aderării a unei scutiri de drepturi vamale importurilor care beneficiază de dispoziții privind scutirea fiscală în cadrul traficului de călători între statele membre; întrucât această dispoziție are ca obiect facilitarea relațiilor personale în cadrul Comunității extinse;

întrucât schimburile de mărfuri realizate sub formă de mici transporturi constituie un element de apropiere între persoanele particulare care au reședința în diferite state membre, la fel ca și deplasarea persoanelor; întrucât, având în vedere această similitudine de situații, Directiva 74/651/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind scutirile fiscale aplicabile importului de mărfuri care fac obiectul unor mici transporturi fără caracter comercial în cadrul Comunității (4) prevede că mărfurile expediate sub formă de mici transporturi de către o persoană particulară care se află într-un stat membru către o persoană particulară care se află într-un alt stat membru beneficiază de o scutire de taxe pe cifra de afaceri și de accize;

întrucât, din același motiv, este necesar să se instituie, prin analogie cu regimul de scutire de drepturi vamale, prevăzut la articolul 32 alineatul (2) litera (c) din actul de aderare, un regim de scutire de drepturi vamale și de taxe cu efect echivalent aplicabil mărfurilor care fac obiectul unor mici transporturi între Comunitate, în componența sa originară, și noile state membre, precum și între acestea din urmă; întrucât este necesar să se recurgă în acest sens la articolul 235 din tratat;

întrucât, dacă este cazul, trebuie, de asemenea, să se aplice o scutire de drepturi vamale sumelor care trebuie percepute între statele membre în cadrul politicii agricole comune și celor prevăzute pentru mărfurile care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1059/69 al Consiliului din 28 mai 1969 de stabilire a regimului de schimburi aplicabil anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1491/74 (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   În schimburile dintre Comunitate în componența sa originară și noile state membre, precum și între acestea din urmă, mărfurile care îndeplinesc condițiile de la articolele 9 și 10 din tratat și care sunt expediate ca mici transporturi lipsite de orice caracter comercial de către o persoană particulară, oricare ar fi domiciliul acesteia, reședința obișnuită sau sediul activității sale profesionale, cu destinația către o altă persoană particulară, sunt admise în regim de scutire de drepturi vamale și de taxe cu efect echivalent în măsura în care acestea beneficiază de scutirea fiscală prevăzută de Directiva 74/651/CEE.

(2)   În schimburile dintre statele membre se acordă o scutire de drepturi vamale, în aceleași condiții, în ceea ce privește sumele care ar trebui percepute în cadrul politicii agricole comune sau cele prevăzute pentru mărfurile care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1059/69.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 aprilie 1975.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 1974.

Pentru Consiliu

Președintele

J. P. FOURCADE


(1)  JO C 19, 12.4.1973, p. 40.

(2)  JO C 69, 28.8.1973, p. 1.

(3)  JO L 73, 27.3.1972, p. 14.

(4)  JO L 354, 30.12.1974, p. 57.

(5)  JO L 141, 12.6.1969, p. 1.

(6)  JO L 151, 7.6.1973, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

17


31975D0199


L 100/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 18 martie 1975

de încheiere a Convenției internaționale privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și de acceptare a anexei la aceasta privind antrepozitele vamale

(75/199/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, negociată în cadrul Consiliului de Cooperare Vamală, poate contribui în mod eficient la dezvoltarea comerțului internațional;

întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din respectiva convenție, fiecare parte contractantă trebuie să accepte, la încheierea convenției, una dintre anexele la aceasta; întrucât, în acest sens, Comunitatea ar trebui să accepte anexa privind antrepozitele vamale;

întrucât, prin urmare, este oportună încheierea respectivei convenții și acceptarea respectivei anexe,

DECIDE:

Articolul 1

Se încheie Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și se acceptă anexa la aceasta privind antrepozitele vamale, în numele Comunității.

Textul convenției și al anexei se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoanele împuternicite să semneze convenția menționată la articolul 1 și să accepte anexa menționată la același articol, precum și să le confere competențele necesare prin care Comunitatea își asumă obligații.

De asemenea, respectivele persoane îl informează pe Secretarul general al Consiliului de Cooperare Vamală cu privire la faptul că, în scopul aplicării respectivei anexe, teritoriile vamale ale statelor membre ale Comunității Economice Europene trebuie considerate teritoriu unic.

Adoptată la Bruxelles, 18 martie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

R. RYAN


ANEXĂ

 


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

26


31975R0900


L 106/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 900/75 AL CONSILIULUI

din 18 martie 1975

privind încheierea protocolului suplimentar la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, ca urmare a neaderării Norvegiei la Comunitățile Europene, este necesară încheierea protocolului suplimentar la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În numele Comunității, se încheie protocolul suplimentar la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană.

Textul protocolului este inclus în anexă.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze protocolul prevăzut la articolul 1 și să îi confere competențele necesare privind obligațiile asumate de Comunitate (1).

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 mai 1975.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 martie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

R. RYAN


(1)  Data semnării protocolului în cauză se va publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27


31975R0901


L 106/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 901/75 AL CONSILIULUI

din 18 martie 1975

privind încheierea protocolului suplimentar la acordul adițional privind valabilitatea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană pentru Principatul Liechtenstein

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, ca urmare a neaderării Norvegiei la Comunitățile Europene, este necesară încheierea protocolului suplimentar la acordul adițional privind valabilitatea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană pentru Principatul Liechtenstein,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În numele Comunității, se încheie protocolul suplimentar la acordul adițional privind valabilitatea Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană pentru Principatul Liechtenstein.

Textul protocolului este inclus în anexă.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze protocolul prevăzut la articolul 1 și să îi confere competențele necesare privind obligațiile asumate de Comunitate (1).

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 mai 1975.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 martie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

R. RYAN


(1)  Data semnării protocolului în cauză se va publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

28


31975D0767


L 321/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 9 decembrie 1975

de acceptare a recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 1 ianuarie 1975 destinată să permită ca datele statistice de comerț internațional adunate pe baza Nomenclaturii de la Bruxelles să fie exprimate în termenii celei de-a doua revizuiri a Clasificării Standard de Comerț Internațional

(75/767/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât statele membre sunt părți contractante la Convenția privind nomenclatura de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale din 15 decembrie 1950 (Nomenclatura de la Bruxelles);

întrucât statele membre au acceptat și recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală din 8 decembrie 1960 cu privire la corelarea dintre Nomenclatura de la Bruxelles și forma revizuită a Clasificării Standard de Comerț Internațional, adoptată în cursul anului 1960 de către Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite; întrucât statisticile referitoare la comerțul exterior al Comunității și la comerțul dintre statele membre trebuie să respecte Nomenclatura de la Bruxelles în forma prezentă sau ulterioară, astfel încât să se poată furniza datele statistice cu privire la comerțul exterior al Comunității și la comerțul dintre statele membre pe baza acestor două nomenclaturi internaționale;

întrucât o a doua versiune a clasificării menționate anterior a fost adoptată de către Comisia pentru Statistică a Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite în timpul sesiunii sale din octombrie 1974;

întrucât la 1 ianuarie 1975 Consiliul de Cooperare Vamală a adresat o recomandare statelor membre ale acestuia, precum și uniunilor vamale și economice instituite de către unele dintre aceste state, de a încorpora în tarifele lor vamale sau în nomenclaturile lor statistice subpozițiile cuprinse în anexa la recomandarea respectivă sau, cel puțin, de a lua măsurile corespunzătoare pentru a permite ca datele statistice să fie raportate organismelor Națiunilor Unite pe baza acestor subpoziții,

DECIDE:

Articol unic

Se acceptă în numele Comunității Recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală din 1 ianuarie 1975, destinată să permită ca datele statistice de comerț internațional adunate pe baza Nomenclaturii de la Bruxelles să fie exprimate în termenii celei de-a doua revizuiri a Clasificării Standard de Comerț Internațional, în vederea punerii în aplicare de la 1 ianuarie 1978.

Comisia îl informează pe Secretarul general al Consiliului de Cooperare Vamală cu privire la această acceptare.

Adoptată la Bruxelles, 9 decembrie 1975.

Pentru Consiliu

Președintele

M. RUMOR


(1)  JO C 280, 8.12.1975, p. 69.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

29


31976R0102


L 020/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 102/76 AL CONSILIULUI

din 19 ianuarie 1976

privind regimul vamal care se aplică unor produse pescărești originare din Norvegia

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

întrucât, cu ocazia unui schimb de scrisori între Comunitatea Economică Europeană și Norvegia, Comunitatea s-a angajat să reducă în mod autonom drepturile vamale care se aplică unor produse pescărești incluse la pozițiile tarifare ex 03.01, ex 16.04 și ex 16.05 din Tariful Vamal Comun, originare din Norvegia, sub rezerva respectării de către aceasta a condițiilor actuale de concurență generală în sectorul pescuitului;

întrucât acest schimb de scrisori prevede reguli de origine; întrucât, cu toate acestea, aplicarea acestor norme presupune stabilirea condițiilor referitoare la transportul produselor originare, precum și stabilirea metodelor de cooperare administrativă; întrucât este necesar să se ateste caracterul produselor originare printr-un certificat de circulație a mărfurilor eliberat de către autoritățile vamale din Norvegia la exportul produselor la care se referă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Drepturile vamale care se aplică importului în Comunitate în componența sa originară de produse incluse la pozițiile tarifare ex 03.01, ex 16.04 și ex 16.05 din Tariful Vamal Comun, originare din Norvegia, enumerate în tabelul I anexat la prezentul regulament, se reduc până la nivelul indicat pentru fiecare.

(2)   Drepturile vamale care se aplică importului în Danemarca și Regatul Unit de produse incluse la pozițiile tarifare ex 03.01, ex 16.04 și ex 16.05 din Tariful Vamal Comun, originare din Norvegia, enumerate în tabelul II anexat la prezentul regulament, se stabilesc la nivelul indicat pentru fiecare.

(3)   Drepturile vamale care se aplică importului în Irlanda de produse incluse la pozițiile tarifare ex 03.01, ex 16.04 și ex 16.05 din Tariful Vamal Comun, originare din Norvegia, enumerate în tabelul III anexat la prezentul regulament, se reduc sau se stabilesc la nivelul indicat pentru fiecare.

(4)   Aplicarea reducerilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) este condiționată de respectarea de către Norvegia a prețurilor de referință adoptate sau care urmează a fi adoptate de Comunitate.

Articolul 2

Noțiunea de produse originare și metodele de cooperare administrativă sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Conservele de șprot (Sprattus sprattus) nu pot în fi niciun caz deținute sau expuse în vederea comercializării, puse în circulație sau comercializate în Comunitate cu o altă denumire decât cea de conserve de șprot sau brisling; de asemenea, ele nu pot să poarte denumirea de conserve de sardine, de hamsie sau de hering norvegian.

Articolul 4

(1)   Regulamentul (CEE) nr. 3609/73 al Consiliului din 27 decembrie 1973 privind regimul vamal care se aplică unor produse pescărești originare din Norvegia (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1460/74 (3), se abrogă.

(2)   Trimiterile la regulamentul abrogat în temeiul alineatului (1) se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 februarie 1976.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 ianuarie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

J. HAMILIUS


(1)  JO C 7, 12.1.1976, p. 70.

(2)  JO L 365, 31.12.1973, p. 171.

(3)  JO L 156, 13.6.1974, p. 1.


ANEXĂ

I.

Pentru aplicarea reducerilor tarifare prevăzute la articolul 1, se consideră produse originare din Norvegia, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în Comunitate:

(a)

produsele pescărești specifice Norvegiei;

(b)

produsele pescărești scoase din mare de navele Norvegiei;

(c)

produsele fabricate la bordul navelor-fabrică exclusiv din produsele menționate la litera (b);

(d)

mărfurile fabricate în Norvegia din produsele prevăzute la literele (a), (b) și (c).

Expresia „în Norvegia” se referă și la apele teritoriale ale Norvegiei. Se consideră că navele care pescuiesc în marea liberă, inclusiv navele-fabrică la bordul cărora se efectuează transformarea sau prelucrarea produselor lor pescărești, fac parte din teritoriul Norvegiei, sub rezerva îndeplinirii condițiilor enumerate în continuare referitoare la nave.

Expresia „nave ale Norvegiei” nu se referă decât la navele:

care sunt înmatriculate sau înregistrate în Norvegia;

care navighează sub pavilionul Norvegiei;

care aparțin, cel puțin pe jumătate, unor resortisanți din statele membre ale Comunității și din Norvegia sau unei societăți al cărei sediu principal este situat într-unul din aceste state membre, al cărei girant (ai cărei giranți), președinte al Consiliului de administrație sau de supraveghere și majoritatea membrilor din aceste consilii sunt resortisanți ai statelor membre ale Comunității și ai Norvegiei și, de asemenea, în cazul societăților de persoane sau al societăților cu răspundere limitată, al căror capital aparține acestor state cel puțin pe jumătate, unor colectivități publice sau resortisanți din statele respective,

al căror stat-major este în întregime format din resortisanți ai statelor membre ale Comunității și ai Norvegiei;

și al căror echipaj este format în proporție de cel puțin 75 % din resortisanți ai statelor membre ale Comunității și ai Norvegiei.

II.

Se consideră că sunt transportate direct din Norvegia în Comunitate produsele al căror transport se efectuează fără tranzitarea altor teritorii altele decât cele ale Norvegiei și ale Comunității. Cu toate acestea, transportul acestor produse care constituie un singur lot se poate efectua prin tranzitarea altor teritorii decât cele ale Norvegiei și ale Comunității, dacă este necesar prin transbordarea sau antrepozitarea temporară în aceste teritorii, cu condiția ca traversarea acestora din urmă să fie justificată de motive geografice și ca produsele să rămână sub supravegherea autorităților vamale ale țării de tranzit sau de antrepozitare, ca în aceste teritorii produsele să nu fi fost comercializate sau transformate în vederea consumului și să nu fi fost supuse, după caz, altor operațiuni în afară de descărcare sau reîncărcare sau oricărei alte operațiuni destinate să asigure conservarea în aceeași stare.

III.

Produsele originare în sensul dispozițiilor din prezenta anexă sunt admise pentru importul în Comunitate în conformitate cu articolul 1, ca urmare a prezentării unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 al cărui model este conform cu cel din certificatul eliberat de autoritățile vamale din Norvegia, în cadrul acordului CEE-Norvegia, la cererea în scris a exportatorului pe un formular prevăzut în acest scop.

IV.

Se aplică dispozițiile prevăzute la protocolul nr. 3 anexat la Regulamentul (CEE) nr. 1691/73 al Consiliului din 25 iunie 1973 referitoare la eliberarea certificatelor, la termenul de prezentare a acestora la autoritățile vamale din statul importator, precum și la asistența reciprocă între Norvegia și statele membre pentru controlul autenticității și conformității acestora.

TABELUL 1

Taxe care se aplică produselor importate în Comunitate în componența sa originară

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

Nivelul taxelor care se aplică de la

1.1.1974

1.1.1975

1.1.1976

1.1.1977

1.7.1977

03.01

Pește proaspăt (viu sau mort), refrigerat sau congelat:

 

 

 

 

 

B.

de mare

 

 

 

 

 

II.

Fileuri de pește:

 

 

 

 

 

(b)

congelate

 

 

 

 

 

1.

cod (Gadus morrhua sau Gadus callaris)

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

2.

cod negru (Pollachius virens sau Gadus virens)

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

3.

eglefin

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

4.

sebastă de mare (Sebastes marinus)

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

6.

macrou

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

7.

alte specii de pește

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

16.04

Preparate și conserve din pește; caviar și înlocuitorii săi:

 

 

 

 

 

C.

Heringi:

 

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

G.

altele

 

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

12 %

9 %

6 %

6 %

3 %

ex II.

nedenumite:

 

 

 

 

 

— șprot (Sprattus sprattus), în cutii metalice închise ermetic (1)

18 %

16 %

14 %

14 %

12 %

16.05

Crustacee și moluște (inclusiv scoici), preparate sau conservate:

 

 

 

 

 

ex A.

Crabi:

 

 

 

 

 

— în cutii metalice închise ermetic* (1)

14 %

12 %

10 %

10 %

7,5 %

ex B:

altele:

 

 

 

 

 

— crevete decorticate și congelate cu excepția crevetei gri din specia Crangon sp.p

17,5 %

15 %

12,5 %

10 %

7,5 %


TABELUL II

Taxe care se aplică produselor importate în Danemarca și Regatul Unit

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

Nivelul taxelor care se aplică de la

1.1.1974

1.1.1975

1.1.1976

1.7.1977

03.01

Pește proaspăt (viu sau mort), refrigerat sau congelat:

 

 

 

 

B.

de mare

 

 

 

 

II.

Fileuri de pește:

 

 

 

 

(b)

congelate:

 

 

 

 

1.

cod (Gadus morrhua sau Gadus callaris)

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

2.

cod negru (Pollachius virens sau Gadus virens)

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

3.

eglefin

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

4.

sebastă de mare (Sebastes marinus)

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

6.

macrou

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

7.

alte specii de pește

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

16.04

Preparate și conserve din pește; caviar și înlocuitorii săi:

 

 

 

 

C.

Heringi:

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

G.

altele

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

scutire

1,5 %

1,5 %

3 %

ex II.

nedenumite:

 

 

 

 

— șprot (Sprattus sprattus), în cutii metalice închise ermetic* (2)

3 %

6 %

9 %

12 %

16.05

Crustacee și moluște (inclusiv scoici), preparate sau conservate:

 

 

 

 

ex A.

Crabi:

 

 

 

 

— în cutii metalice închise ermetic (2)

scutire

2,5 %

5 %

7,5 %

ex B:

altele:

 

 

 

 

— crevete decorticate și congelate cu excepția crevetei gri din specia Crangon sp.p

scutire

2,5 %

5 %

7,5 %


TABELUL III

Taxe care se aplică produselor importate în Irlanda

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

Nivelul taxelor care se aplică de la

1.1.1974

1.1.1975

1.1.1976

1.7.1977

03.01

Pește proaspăt (viu sau mort), refrigerat sau congelat:

 

 

 

 

B.

de mare

 

 

 

 

II.

Fileuri de pește:

 

 

 

 

(b)

congelate:

 

 

 

 

1.

cod (Gadus morrhua sau Gadus callaris)

12 %

9 %

6 %

3 %

2.

cod negru (Pollachius virens sau Gadus virens)

12 %

9 %

6 %

3 %

3.

eglefin

12 %

9 %

6 %

3 %

4.

sebastă de mare (Sebastes marinus)

12 %

9 %

6 %

3 %

6.

macrou

12 %

9 %

6 %

3 %

7.

alte specii de pește

12 %

9 %

6 %

3 %

16.04

Preparate și conserve din pește; caviar și înlocuitorii săi:

 

 

 

 

C.

Heringi:

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

12 %

9 %

6 %

3 %

G.

altele

 

 

 

 

I.

File crud, acoperit doar cu aluat sau pesmet (pane), congelat

12 %

9 %

6 %

3 %

ex II.

nedenumite:

 

 

 

 

— șprot (Sprattus sprattus), în cutii metalice închise ermetic (3)

35 %

29 %

21 %

12 %

16.05

Crustacee și moluște (inclusiv scoici), preparate sau conservate:

 

 

 

 

ex A.

Crabi:

 

 

 

 

— în cutii metalice închise ermetic* (3)

33,4 %

27 %

18 %

7,5 %

ex B:

altele:

 

 

 

 

— crevete decorticate și congelate cu excepția crevetei gri din specia Crangon sp.p

scutire

2,5 %

5 %

7,5 %


(1)  Prin cutii metalice închise ermetic se înțelege cutiile sudate sau îmbinate astfel încât nici aerul nici germenii să nu poată pătrunde în interior și a căror deschidere nu se poate face decât prin deteriorare.

(2)  Prin cutii metalice închise ermetic se înțelege cutiile sudate sau îmbinate astfel încât nici aerul nici germenii să nu poată pătrunde în interior și a căror deschidere nu se poate face decât prin deteriorare.

(3)  Prin cutii metalice închise ermetic se înțelege cutiile sudate sau îmbinate astfel încât nici aerul nici germenii să nu poată pătrunde în interior și a căror deschidere nu se poate face decât prin deteriorare.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35


31976L0308


L 073/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 15 martie 1976

privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor rezultate din operațiuni cuprinse în sistemul de finanțare al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, precum și a prelevărilor agricole și drepturilor vamale

(76/308/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2788/72 (2), în special articolul 8 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (4),

întrucât, în stadiul actual, o creanță care face obiectul unui titlu stabilit de autoritățile unui stat membru nu poate fi recuperată într-un alt stat membru;

întrucât dispozițiile naționale în materie de recuperare constituie, prin simpla limitare a domeniului de aplicare a acestora la teritoriul național, un obstacol în stabilirea sau funcționarea pieței comune; întrucât această situație nu permite aplicarea integrală și echitabilă a reglementărilor comunitare, în special în domeniul politicii agricole comune, facilitând realizarea unor operațiuni frauduloase;

întrucât, în consecință, este necesară adoptarea unor norme comune de asistență reciprocă în materie de recuperare;

întrucât aceste norme trebuie să se aplice cu scopul recuperării atât a creanțelor rezultate din diferite măsuri cuprinse în sistemul de finanțare integrală sau parțială al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, cât și a prelevărilor agricole și a drepturilor vamale, în conformitate cu articolul 2 din Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom din 21 aprilie 1970 privind înlocuirea contribuțiilor financiare ale statelor membre cu resursele proprii ale Comunităților (5) și cu articolul 128 din actul de aderare; întrucât ele trebuie să se aplice și pentru recuperarea dobânzilor și a cheltuielilor legate de aceste creanțe;

întrucât asistența reciprocă trebuie să însemne, pentru autoritatea solicitată, pe de o parte, furnizarea către autoritatea solicitantă a unor informații necesare acesteia, în vederea recuperării creanțelor apărute în statul membru în care își are sediul, și înștiințarea debitorului în legătură cu toate actele referitoare la astfel de creanțe, eliberate în statul membru respectiv, și, pe de altă parte, inițierea, la cererea autorității solicitante, a operațiunilor de recuperare a creanțelor apărute în statul membru în care se află sediul autorității solicitante;

întrucât diferitele forme de asistență reciprocă trebuie practicate de autoritatea solicitată în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în aceste cazuri în statul membru în care se află sediul acesteia;

întrucât este necesar să se determine condițiile în care autoritatea solicitantă înaintează cererile de asistență și definește limitele circumstanțelor speciale care permit, în fiecare dintre cazuri, autorității solicitate să nu dea curs solicitării de asistență;

întrucât, atunci când intervine pe seama autorității solicitante pentru a recupera o creanță, autoritatea solicitată trebuie să aibă posibilitatea, dacă dispozițiile în vigoare în statul membru în care își are sediul permit acest lucru și în acord cu autoritatea solicitantă, de a acorda debitorului un termen de plată sau o plată eșalonată în timp; întrucât dobânzile care ar putea fi percepute ca urmare a acordării facilităților de plată trebuie transferate statului membru în care se află sediul autorității solicitante;

întrucât, pe baza cererii motivate a autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să aibă posibilitatea, în măsura în care dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia permit acest lucru, de a pune în aplicare măsuri asiguratorii în vederea garantării recuperării creanțelor apărute în statul membru solicitant; întrucât aceste creanțe nu trebuie să se beneficieze de nici un privilegiu în statul membru în care se află sediul autorității solicitate;

întrucât, în timpul procedurii de recuperare în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, creanța sau titlul care permite executarea recuperării acesteia, emise în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, pot fi contestate de beneficiar; întrucât, în acest caz, este necesar să se prevadă ca acțiunea în contestare să fie înaintată de acesta din urmă instanței competente a statului membru în care se află sediul autorității solicitante, iar autoritatea solicitată trebuie să suspende procedura de executare pe care a inițiat-o până în momentul luării unei decizii de către instanța competentă;

întrucât este necesar să se prevadă ca documentele și informațiile comunicate în cadrul asistenței reciproce în materie de recuperare să nu poată fi utilizate în alte scopuri;

întrucât dispozițiile prezentei directive nu trebuie să aibă ca efect limitarea asistenței reciproce pe care anumite state membre și-o acordă pe baza unor acorduri sau regimuri bilaterale sau multilaterale;

întrucât este necesar să se asigure o funcționare armonioasă a asistenței reciproce și să se prevadă, în acest scop, o procedură comunitară care să permită stabilirea normelor de aplicare în termenele adecvate; întrucât este necesar să se constituie un comitet care să organizeze o colaborare strânsă și eficientă între statele membre și Comisie în acest domeniu,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește normele pe care trebuie să le conțină actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre cu scopul de a asigura recuperarea în fiecare stat membru a creanțelor menționate la articolul 2, apărute într-un alt stat membru.

Articolul 2

Prezenta directivă se aplică tuturor creanțelor aferente:

(a)

rambursărilor, intervențiilor și altor măsuri cuprinse în sistemul de finanțare integrală sau parțială al Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, inclusiv sumelor care se percep în cadrul acestor acțiuni;

(b)

prelevărilor agricole, în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom și articolul 128 litera (a) din actul de aderare;

(c)

drepturilor vamale, în conformitate cu articolul 2 litera (b) din decizia menționată anterior și articolul 128 litera (b) din actul de aderare;

(d)

cheltuielilor și dobânzilor aferente recuperării creanțelor menționate anterior.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

„autoritate solicitantă” autoritatea competentă a unui stat membru care formulează o cerere de asistență privind o creanță menționată la articolul 2;

„autoritatea solicitată” autoritatea competentă a unui stat membru căreia i se adresează cererea de asistență.

Articolul 4

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi comunică informațiile ce îi sunt necesare acesteia în vederea recuperării unei creanțe.

Pentru procurarea acestor informații, autoritatea solicitată își exercită prerogativele prevăzute în actele cu putere de lege sau în actele administrative care se aplică pentru recuperarea unor creanțe similare apărute în statul membru în care se află sediul autorității solicitate.

(2)   În solicitarea de informații, se indică numele și adresa persoanei la care se referă informațiile ce urmează să fie furnizate, precum și tipul de creanță și valoarea creanței pentru care se formulează cererea.

(3)   Autoritatea solicitată nu este obligată să transmită informații:

(a)

pe care nu le-ar putea obține în vederea recuperării creanțelor similare apărute în statul membru în care se află sediul acesteia;

(b)

care ar constitui un secret comercial, industrial sau profesional;

(c)

sau a căror comunicare ar aduce atingere securității sau ordinii publice din statul membru respectiv.

(4)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele care o împiedică să furnizeze informațiile solicitate.

Articolul 5

(1)   La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică destinatarului, în funcție de normele legislative în vigoare privind notificarea actelor echivalente în statul membru în care se află sediul acesteia, toate actele și deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanță sau recuperarea acesteia, stabilite de statul membru în care se află sediul autorității solicitante.

(2)   În cererea de notificare se menționează numele și adresa destinatarului, natura și obiectul actului sau deciziei care urmează să fie notificată și, după caz, numele și adresa debitorului și creanța menționată în act sau decizie, precum și alte informații necesare.

(3)   Autoritatea solicitată informează în cel mai scurt timp autoritatea solicitantă în privința cursului dat cererii de notificare, în special în legătură cu data la care s-a trimis destinatarului decizia sau actul.

Articolul 6

(1)   La solicitarea autorității solicitante, autoritatea solicitată procedează, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative care se aplică în cazul recuperării unor creanțe similare apărute în statul membru în care se află sediul acesteia, la recuperarea creanțelor care fac obiectul unui titlu ce permite executarea acestora.

(2)   În acest sens, orice creanță care face obiectul unei cereri de recuperare este considerată o creanță a statului membru în care se află sediul autorității solicitate, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 12.

Articolul 7

(1)   Cererea de recuperare a unei creanțe, adresată de autoritatea solicitantă autorității solicitate, trebuie să fie însoțită de un exemplar oficial sau de o copie autentificată a titlului care permite executarea acesteia, emis în statul membru în care se află sediul autorității solicitante și, dacă este cazul, de originalul sau de o copie autentificată a altor documente necesare pentru recuperare.

(2)   Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare decât:

(a)

dacă creanța sau titlul care permite executarea recuperării nu sunt contestate în statul membru în care se află sediul acesteia;

(b)

dacă aceasta a pus în aplicare, în statul membru în care se află sediul său, procedura de recuperare care ar putea fi executată pe baza titlului menționat la alineatul (1), iar măsurile adoptate nu au condus la plata integrală a creanței.

(3)   În cererea de recuperare se menționează numele și adresa persoanei în cauză, natura creanței, valoarea capitalului inițial și a dobânzilor și cheltuielile datorate, precum și toate celelalte informații necesare.

(4)   Cererea de recuperare cuprinde, de asemenea, o declarație a autorității solicitante, în care se precizează data începând de la care este posibilă executarea în conformitate cu normele legislative în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia și prin care se confirmă îndeplinirea condițiilor prevăzute în alineatul (2).

(5)   Autoritatea solicitantă transmite autorității solicitate toate informațiile necesare privind speța care a motivat cererea de recuperare, imediat după aflarea acestora.

Articolul 8

Titlul care permite executarea recuperării creanței este, după caz și în funcție de dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, omologat, recunoscut, completat sau înlocuit cu un titlu care permite executarea sa pe teritoriul statului membru respectiv.

Omologarea, recunoașterea, completarea sau înlocuirea titlului trebuie să se facă în cel mai scurt timp, în urma primirii cererii de recuperare. Aceste acțiuni nu pot fi refuzate dacă titlul, care permite executarea în statul membru în care se află sediul autorității solicitante, este conform normelor.

În cazul în care îndeplinirea uneia dintre aceste formalități conduce la o examinare sau la o contestare privind creanța sau titlul care permite executarea, emis de autoritatea solicitantă, se aplică articolul 12.

Articolul 9

(1)   Recuperarea se efectuează în moneda statului membru în care se află sediul autorității solicitate.

(2)   Autoritatea solicitată poate, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia și după consultarea autorității solicitante, să acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze o plată eșalonată. Dobânzile percepute de autoritatea solicitată ca urmare a acordării termenului de plată se transferă statului membru în care se află sediul autorității solicitante.

Orice altă dobândă percepută pentru întârzierea plății, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în statul membru unde se află sediul autorității solicitate, se transferă statului membru unde se află sediul autorității solicitante.

Articolul 10

Creanțele care trebuie recuperate nu beneficiază de nici un privilegiu în statul membru în care se află sediul autorității solicitate.

Articolul 11

Autoritatea solicitată informează în cel mai scurt timp autoritatea solicitantă cu privire la cursul dat cererii de recuperare.

Articolul 12

(1)   Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanța sau titlul care permite executarea recuperării acesteia, emis(ă) în statul membru în care se află sediul autorității solicitante, este contestat(ă) de un beneficiar, acesta prezintă cazul în fața instanței competente a statului membru în care se află sediul autorității solicitante, în conformitate cu normele legislative în vigoare în statul respectiv. Autoritatea solicitantă notifică autorității solicitate această acțiune. Beneficiarul poate, de asemenea, să notifice această acțiune autorității solicitate.

(2)   De îndată ce autoritatea solicitată primește notificarea menționată la alineatul (1), fie din partea autorității solicitante, fie din partea beneficiarului, ea suspendă procedura de executare și așteaptă decizia instanței competente în domeniu. În cazul în care consideră necesar acest lucru și fără să aducă atingere articolului 13, ea poate recurge la măsuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege în vigoare în statul membru în care se află sediul său permit acest lucru pentru creanțe similare.

(3)   În cazul în care constatarea se referă la măsurile de executare luate de statul membru în care se află sediul autorității solicitate, acțiunea este înaintată instanței competente a statului membru respectiv, în conformitate cu dispozițiile legale și de reglementare din acest stat.

(4)   În cazul în care instanța competentă la care a fost înaintată acțiunea, în conformitate cu alineatul (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, dacă este favorabilă autorității solicitante și dacă permite recuperarea creanței în statul membru în care se află sediul autorității solicitante, constituie „titlul care permite executarea” în conformitate cu articolele 6, 7 și 8, iar recuperarea creanței se efectuează pe baza acestei decizii.

Articolul 13

La cererea motivată a autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asiguratorii corespunzătoare pentru a garanta recuperarea unei creanțe în măsura în care actele cu putere de lege în vigoare în statul membru în care se află sediul său permit acest lucru.

Pentru punerea în aplicare a primului paragraf, articolele 6, 7 alineatele (1), (3) și (5) și articolele 8, 11, 12 și 14 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 14

Autoritatea solicitată nu are obligația:

(a)

de a acorda asistența prevăzută la articolele 6-13, dacă recuperarea creanței, în funcție de situația debitorului, este de natură să cauzeze grave dificultăți de ordin economic sau social în statul membru în care se află sediul său;

(b)

de a proceda la recuperarea creanței, dacă autoritatea solicitantă nu a epuizat, pe teritoriul statului membru în care se află sediul său, căile de executare privind creanța respectivă.

Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele pentru care nu satisface cererea de asistență. Refuzul motivat este de asemenea comunicat Comisiei.

Articolul 15

(1)   Chestiunile privind prescrierea se află sub incidența exclusivă a normelor legislative în vigoare în statul membru în care se află sediul autorității solicitante.

(2)   Recuperările efectuate de autoritatea solicitată în conformitate cu cererea de asistență, care, dacă ar fi fost efectuate de autoritatea solicitantă ar fi avut drept efect suspendarea sau întreruperea prescrierii în conformitate cu normele legislative în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia, sunt considerate, din punctul de vedere al acestui efect, realizate în statul membru respectiv.

Articolul 16

Documentele și informațiile comunicate autorității solicitate pentru punerea în aplicare a prezentei directive nu pot fi comunicate de către aceasta decât:

(a)

persoanei menționate în cererea de asistență;

(b)

persoanelor și autorităților însărcinate cu recuperarea creanțelor, numai în scopul recuperării;

(c)

autorităților judiciare sesizate în legătură cu acțiunile referitoare la recuperarea creanțelor.

Articolul 17

Cererile de asistență și documentele anexate sunt însoțite de traducerea în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află sediul autorității solicitate, fără să aducă atingere posibilității acesteia de a renunța la comunicarea traducerii respective.

Articolul 18

Statele membre solicitante și solicitate renunță la restituirea cheltuielilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă în conformitate cu prezenta directivă.

Cu toate acestea, statul membru în care se află sediul autorității solicitante rămâne responsabil față de statul membru în care se află sediul autorității solicitate în ceea ce privește consecințele pecuniare ale acțiunilor recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realității creanței sau al validității titlului emis de autoritatea solicitantă.

Articolul 19

Statele membre își comunică unele altora lista autorităților abilitate să formuleze sau să primească cereri de asistență.

Articolul 20

(1)   Se instituie un comitet de recuperare, denumit în continuare „comitet”, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 21

Comitetul poate examina orice problemă referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive, invocată de președintele său, fie la inițiativa acestuia, fie la solicitarea reprezentantului unui stat membru.

Articolul 22

(1)   Normele de aplicare a articolului 4 alineatele (2) și (4), a articolului 5 alineatele (2) și (3), a articolului 7 alineatele (1), (3) și (5), a articolelor 9 și 11 și a articolului 12 alineatul (1), precum și cele privind conversia, transferul sumelor recuperate și stabilirea unei valori minime a creanțelor care pot conduce la o cerere de asistență sunt stabilite în conformitate cu procedura definită la alineatele (2) și (3).

(2)   Reprezentantul comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de patruzeci și unu de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a)

Comisia adoptă dispozițiile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(b)

Dacă dispozițiile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la dispozițiile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(c)

Dacă, la expirarea unui termen de trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, dispozițiile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 23

Dispozițiile prezentei directive nu împiedică acordarea asistenței reciproce mai extinse decât își acordă sau și-ar acorda anumite state membre în temeiul diferitelor tipuri de acorduri, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.

Articolul 24

Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1978.

Articolul 25

Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile pe care le adoptă în vederea aplicării prezentei directive. Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 26

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 martie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

R. VOUEL


(1)  JO L 94, 28.4.1970, p. 13.

(2)  JO L 295, 30.12.1972, p. 1.

(3)  JO C 19, 12.4.1973, p. 38.

(4)  JO C 69, 28.8.1973, p. 3.

(5)  JO L 94, 28.4.1970, p. 19.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

41


31976R1976


L 217/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 1976/76 AL CONSILIULUI

din 20 iulie 1976

privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară modificarea Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Republica Islanda (1) și aprobarea acordului sub forma unui schimb de scrisori negociat în acest sens,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Data intrării în vigoare a acordului se va publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL


(1)  JO L 301, 31.12.1972, p. 164.


 

Bruxelles, data de …

Domnule ambasador,

Articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda, semnat la 22 iulie 1972, prevede o reducere progresivă a taxei vamale de 15 %, aplicată la importul de fileuri de pește incluse la subpoziția 03.01 B II b) din Tariful Vamal Comun.

Ca urmare a unei decizii luate în 1972 de Comitetul pentru Nomenclatura Tarifului Vamal Comun, fileurile de pește crude, pané și congelate sunt incluse începând din acel moment la subpozițiile 16.04 C și G (preparate și conserve de pește).

Pentru a evita ca, în urma acestei modificări, fileurile de pește pané incluse la subpozițiile 16.04 C și G să piardă beneficiul aplicării dispozițiilor articolului menționat anterior, formularea respectivului articol trebuie să fie modificată în mod oficial. Modificările menționate în anexă se aplică de la 1 iulie 1976.

V-aș rămâne îndatorat dacă ați confirma acordul guvernului dvs. cu privire la modificările menționate anterior.

Vă rog să acceptați, domnule ambasador, expresia înaltei mele considerații.

În numele Consiliului Comunităților Europene

ANEXĂ

Modificări care trebuie aduse Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

1.

În tabelul din articolul 1 alineatul (1), textul de la poziția 16.04 se înlocuiește cu următorul text:


Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

16.04

Preparate și conserve de pește, inclusiv caviar și înlocuitori ai caviarului:

A.

Caviar și înlocuitori ai caviarului

C.

Heringi:

I.

File crud, trecut prin aluat sau prin pesmet (pané), congelat

G.

Altele:

I.

File crud, trecut prin aluat sau prin pesmet (pané), congelat

2.

În tabelul din articolul 1 alineatul (3), textul de la poziția 16.04 se înlocuiește cu următorul text:


Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

16.04

Preparate și conserve de pește, inclusiv caviar și înlocuitori ai caviarului:

C.

Heringi:

II.

Altele

ex G.

Altele:

II.

Nedenumite, cu excepția conservelor de cod negru afumat


 

Bruxelles, data de …

Domnule …,

Am deosebita onoare să confirm primirea scrisorii dvs., formulată astfel:

„Articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda, semnat la 22 iulie 1972, prevede o reducere progresivă a taxei vamale de 15 %, aplicată la importul de fileuri de pește incluse la subpoziția 03.01 B II b) din Tariful Vamal Comun.

Ca urmare a unei decizii luate în 1972 de Comitetul pentru Nomenclatura Tarifului Vamal Comun, fileurile de pește crude, pané și congelate sunt incluse începând din acel moment la subpozițiile 16.04 C și G (preparate și conserve de pește).

Pentru a evita ca, în urma acestei modificări, fileurile de pește pané incluse la subpozițiile 16.04 C și G să piardă beneficiul aplicării dispozițiilor articolului menționat anterior, formularea respectivului articol trebuie să fie modificată în mod oficial. Modificările menționate în anexă se aplică de la 1 iulie 1976.

V-aș rămâne îndatorat dacă ați confirma acordul guvernului dvs. cu privire la modificările menționate anterior.”

Am onoarea să confirm acordul guvernului meu cu privire la cele menționate anterior.

Vă rog să acceptați, domnule ambasador, expresia înaltei mele considerații.

În numele Guvernului Republicii Islanda

ANEXĂ

Modificări care trebuie aduse Protocolului nr. 6 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

1.

În tabelul din articolul 1 alineatul (1), textul de la poziția 16.04 se înlocuiește cu următorul text:


Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

16.04

Preparate și conserve de pește, inclusiv caviar și înlocuitori ai caviarului:

A.

Caviar și înlocuitori ai caviarului

C.

Heringi:

I.

File crud, trecut prin aluat sau prin pesmet (pané), congelat

G.

Altele:

I.

File crud, trecut prin aluat sau prin pesmet (pané), congelat

2.

În tabelul din articolul 1 alineatul (3), textul de la poziția 16.04 se înlocuiește cu următorul text:


Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

16.04

Preparate și conserve de pește, inclusiv caviar și înlocuitori ai caviarului:

C.

Heringi:

II.

Altele

ex G.

Altele:

II.

Nedenumite, cu excepția conservelor de cod negru afumat


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

46


31976R2562


L 298/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2562/76 AL CONSILIULUI

din 20 iulie 1976

privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelului I anexat la Protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară modificarea tabelului I anexat la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda (1) și aprobarea acordului sub forma unui schimb de scrisori negociat în acest sens,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În numele Comunității, se aprobă Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelului I anexat la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL


(1)  JO L 301, 31.12.1972, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

47


31976R2563


L 298/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2563/76 AL CONSILIULUI

din 20 iulie 1976

privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară modificarea tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (1) și aprobarea acordului sub forma unui schimb de scrisori negociat în acest sens,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Comunității, Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL


(1)  JO L 171, 27.6.1973, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

48


31976R2566


L 298/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2566/76 AL CONSILIULUI

din 20 iulie 1976

privind aprobarea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară modificarea tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (1) și aprobarea acordului sub forma unui schimb de scrisori negociat în acest sens,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Comunității, Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a tabelelor I și II anexate la protocolul nr. 2 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL


(1)  JO L 300, 31.12.1972, p. 188.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

49


31976R3237


L 368/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 3237/76 AL CONSILIULUI

din 21 decembrie 1976

de punere în aplicare anticipată a anexelor tehnice, precum și de utilizare anticipată a modelului de carnet TIR al Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR), 14 noiembrie 1975, Geneva

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât măsurile de simplificare prevăzute de Convenția TIR revizuită la Geneva în 1975 trebuie aplicate cât mai repede posibil; întrucât este în concordanță cu specificațiile tehnice și cu modelul de carnet TIR al Convenției menționate anterior,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   De la 1 ianuarie 1977, anexele 1, 2, 3, 4, 5 și 7 la Convenția TIR din 1975 se aplică în Comunitate.

Notele explicative din anexa 6 la convenția menționată anterior referitoare la anexele enumerate în alineatul (1) se aplică de la aceeași dată.

(2)   De la 1 ianuarie 1977, modelul de carnet TIR din anexa 1 la Convenția TIR din anul 1975 are aceeași forță juridică și același efect în Comunitate ca și carnetul TIR din Convenția din 1959.

(3)   Anexa la prezentul regulament conține textele anexelor 1, 2, 3, 4, 5 și 7 din Convenția TIR din 1975 și notele explicative din anexa 6 referitoare la aceste anexe.

Articolul 2

Comisia informează Secretariatul executiv al Comisiei Economice pentru Europa cu privire la dispozițiile adoptate la articolul 1.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 decembrie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

A. P. L. M. M. van der STEE


ANEXA 1

MODEL DE CARNET TIR

Carnetul TIR este tipărit în limba franceză, cu excepția paginii 1 a copertei ale cărei rubrici sunt tipărite și în limba engleză; regulile cu privire la folosirea carnetului TIR sunt reproduse în versiunea engleză la pagina 3 a copertei menționate.

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA 2

REGULAMENT PRIVIND CONDIȚIILE TEHNICE APLICABILE VEHICULELOR RUTIERE CARE POT FI ADMISE PENTRU TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL SUB SIGILIU VAMAL

Articolul 1

Principii de bază

Pot fi agreate pentru transportul internațional de mărfuri sub sigiliu vamal numai vehiculele al căror compartiment rezervat încărcăturii este construit și amenajat astfel încât:

(a)

nici o marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată a vehiculului sau introdusă în aceasta fără a lăsa urme vizibile de efracție sau fără ruperea sigiliului vamal;

(b)

sigiliul vamal să poată fi aplicat în mod simplu și eficace;

(c)

să nu aibă nici un spațiu secret care să permită ascunderea mărfurilor;

(d)

toate spațiile care ar putea conține mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 2

Structura compartimentului rezervat încărcăturii

(1)   Pentru a corespunde dispozițiilor articolului 1 din prezentul regulament:

(a)

părțile ce alcătuiesc compartimentul rezervat încărcăturii (pereți, podele, uși, acoperiș, montanți, cadre, traverse etc.) sunt asamblate fie cu ajutorul unor dispozitive care să nu poată fi scoase sau puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile, fie prin metode prin care se obține un ansamblu care să nu poată fi modificat fără a lăsa urme vizibile. Dacă pereții, podeaua, ușile și acoperișul sunt alcătuite din elemente diferite, acestea trebuie să corespundă acelorași specificații și să fie suficient de rezistente;

(b)

ușile și orice alte sisteme de închidere (inclusiv robinetele, chepengurile, flanșele etc.) sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite aplicarea unui sigiliu vamal. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi scos și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile și nici ușa sau închizătoarea nu trebuie să poată fi deschise fără a rupe sigiliul vamal. Acesta din urmă trebuie protejat în mod adecvat. Acoperișurile care se pot deschide sunt permise;

(c)

deschizăturile de ventilație și de scurgere sunt prevăzute cu un dispozitiv care împiedică accesul în interiorul compartimentului rezervat încărcăturii. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi îndepărtat și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 litera (c) din prezentul regulament, sunt permise elementele componente ale compartimentului rezervat încărcăturii care, din motive de ordin practic, includ spații goale (de exemplu, între plăcile unui perete dublu). Pentru ca aceste spații să nu poată fi utilizate pentru a ascunde mărfuri:

(i)

atunci când căptușeala interioară a compartimentului acoperă peretele pe toată înălțimea sa de la podea până la acoperiș sau, în alte cazuri, când spațiul existent între această căptușeală și peretele exterior este în întregime închis, căptușeala trebuie să fie fixată astfel încât să nu poată fi demontată și pusă la loc fără a lăsa urme vizibile și

(ii)

atunci când căptușeala nu acoperă peretele pe toată înălțimea sa și când spațiile care o separă de peretele exterior nu sunt în întregime închise, precum și în orice alte cazuri în care construcția presupune spații, numărul spațiilor trebuie să fie redus la minimum și aceste spații trebuie să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

(3)   Lucarnele sunt autorizate cu condiția ca ele să fie făcute din materiale suficient de rezistente și să nu poată fi îndepărtate și puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile. Cu toate acestea, sticla este permisă, dar, în acest caz, fereastra este prevăzută cu un grilaj metalic fix care nu poate fi îndepărtat din exterior; dimensiunea ochiurilor grilajului nu depășește 10 mm.

(4)   Deschizăturile amenajate în podea în scopuri tehnice, cum ar fi: ungerea, întreținerea și umplerea lăzii cu nisip, nu sunt permise decât dacă sunt prevăzute cu un capac care să fie fixat astfel încât accesul din exterior la compartimentul rezervat încărcăturii să nu fie posibil.

Articolul 3

Vehicule cu prelată

(1)   Vehiculele cu prelată satisfac condițiile articolelor 1 și 2 din prezentul regulament în măsura în care acestea nu li se aplică. În plus, aceste vehicule se conformează și dispozițiilor prezentului articol.

(2)   Prelata se confecționează fie din țesătură rezistentă, fie din țesătură acoperită cu material plastic sau cauciucat, neextensibilă și suficient de rezistentă. Trebuie să fie în stare bună și confecționată astfel încât dispozitivul de închidere, odată fixat, să nu permită accesul la compartimentul rezervat încărcăturii fără a lăsa urme vizibile.

(3)   Dacă prelata este confecționată din mai multe fâșii, marginile acestor fâșii sunt îndoite și asamblate cu ajutorul a două cusături la o distanță de cel puțin 15 mm una față de cealaltă. Aceste cusături sunt executate conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament; cu toate acestea, în cazul în care, pentru anumite părți ale prelatei (cum ar fi părțile rabatabile și colțurile întărite), nu este posibilă asamblarea fâșiilor în acest mod, este suficient să se îndoaie capătul părții superioare și să se facă cusăturile conform schiței nr. 2 sau 2 (a) anexate la prezentul regulament. Una dintre cusături nu este vizibilă decât din interior, iar culoarea firului utilizat la această cusătură trebuie să fie net diferită de cea a prelatei, precum și de culoarea firului utilizat pentru cealaltă cusătură. Toate cusăturile sunt trase la mașină.

(4)   Dacă prelata este din țesătură acoperită cu material plastic și este confecționată din mai multe fâșii, aceste fâșii pot fi, de asemenea, lipite conform schiței nr. 3, anexată la prezentul regulament. Marginea unei fâșii acoperă marginea celeilalte fâșii pe o lățime de cel puțin 15 mm. Lipirea fâșiilor se asigură pe toată această lățime. Marginea exterioară de asamblare este acoperită cu o panglică din material plastic cu o lățime de cel puțin 7 mm, care se fixează prin același procedeu de lipire. Se imprimă pe această panglică, precum și pe o lățime de cel puțin 3 mm de fiecare parte a acesteia, un relief uniform și bine marcat. Asamblarea se efectuează astfel încât fâșiile să nu poată fi separate și apoi reasamblate fără a lăsa urme vizibile.

(5)   Reparațiile se efectuează conform metodei ilustrate în schița nr. 4 anexată la prezentul regulament. Marginile sunt îndoite una în alta și asamblate prin două cusături vizibile și distanțate cu cel puțin 15 mm; culoarea firului vizibil din interior este diferită de cea a firului vizibil din exterior și de cea a prelatei; toate cusăturile sunt trase la mașină. Când trebuie reparată o prelată deteriorată aproape de margini, înlocuindu-se fâșia deteriorată cu altă fâșie, cusătura poate fi, de asemenea, trasă conform dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol și conform schiței nr. 1 anexate la prezentul regulament. Reparațiile prelatelor din țesătură acoperită cu material plastic se pot efectua, de asemenea, conform metodei descrise la alineatul (4) din prezentul articol, dar, în acest caz, panglica trebuie să fie aplicată pe ambele fețe ale prelatei, fâșia fiind pusă pe fața interioară.

(6)

(a)

Prelata este montată pe vehicul astfel încât să corespundă strict condițiilor articolului 1 literele (a) și (b) din prezentul regulament. Închiderea se asigură prin:

(i)

inele metalice aplicate vehiculului;

(ii)

ochiuri practicate în marginea prelatei;

(iii)

o legătură de închidere care să treacă prin inele pe deasupra prelatei și să rămână vizibilă la exterior pe toată lungimea sa.

Prelata trebuie să acopere elementele solide ale vehiculului pe o distanță de cel puțin 200 mm măsurată începând din centrul inelelor de fixare, exceptând cazurile în care sistemul de construcție a vehiculului ar împiedica el însuși orice acces la compartimentul rezervat încărcăturii.

(b)

Când marginea unei prelate trebuie să fie prinsă permanent de vehicul, asamblarea este continuă și realizată cu ajutorul unor dispozitive solide.

(7)   Prelata este susținută de o suprastructură adecvată (montanți, pereți, cercuri, șipci etc.).

(8)   Intervalul între inele și între ochiuri nu depășește 200 mm. Ochiurile sunt întărite.

(9)   Sunt utilizate ca mijloace de închidere:

(a)

cabluri din oțel cu un diametru de cel puțin 3 mm sau

(b)

funii din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puțin 8 mm, îmbrăcate într-un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

Cablurile sau funiile pot fi îmbrăcate cu un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

(10)   Fiecare cablu sau funie trebuie să fie dintr-o singură bucată și prevăzut cu un cap metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de fixare al fiecărui cap metalic cuprinde un nit gol care traversează cablul sau funia și permite trecerea legăturii sigiliului vamal. Cablul sau funia trebuie să rămână vizibilă de o parte și de alta a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se constate că acest cablu sau funie este într-adevăr dintr-o singură bucată (a se vedea schița nr. 5 anexată la prezentul regulament).

(11)   La deschiderile practicate în prelată folosite pentru încărcare sau descărcare, ambele margini ale prelatei se suprapun în mod suficient. În plus, închiderea este asigurată prin:

(a)

o parte rabatabilă cusută sau lipită, conform alineatelor (3) și (4) din prezentul articol;

(b)

inele și ochiuri care îndeplinesc condițiile alineatului (8) din prezentul articol și

(c)

o bandă confecționată dintr-un material corespunzător, dintr-o singură bucată și neextensibilă, cu o lățime de cel puțin 20 mm și o grosime de cel puțin 3 mm, care trece prin inele și ține împreună cele două margini ale prelatei, precum și partea rabatabilă. Această bandă este fixată de interiorul prelatei și prevăzută cu un ochi pentru a permite trecerea cablului sau funiei menționate la alineatul (9) din prezentul articol.

Nu se solicită existența unei părți rabatabile în cazul în care există un dispozitiv special (șicană etc.) care împiedică accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

Schița nr. 1

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 2

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 2 (a)

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 3

Prelată alcătuită din mai multe fâșii lipite împreună

Image

Schița nr. 4

Repararea prelatei

Image

Schița nr. 5

Model de capăt

Image


ANEXA 3

PROCEDURA DE AGREARE A VEHICULELOR RUTIERE CARE CORESPUND CONDIȚIILOR TEHNICE PREVĂZUTE ÎN REGULAMENTUL DIN ANEXA 2

Generalități

(1)

Vehiculele rutiere pot fi agreate după una dintre următoarele proceduri:

(a)

fie individual,

(b)

fie pe tip de construcție (serie de vehicule rutiere).

(2)

După agreare se eliberează un certificat de agreare conform modelului din anexa 4. Acest certificat se tipărește în limba țării emitente și în limba franceză sau în limba engleză. El este însoțit, atunci când autoritatea care a eliberat certificatul de agreare consideră util, de fotografii sau desene autentificate de această autoritate. Numărul acestor documente este, în acest caz, trecut de această autoritate în rubrica 6 a certificatului.

(3)

Certificatul trebuie să se afle la bordul vehiculului rutier.

(4)

Vehiculele rutiere sunt prezentate la fiecare 2 ani, pentru verificare și eventuala prelungire a agreării, autorităților competente din țara în care vehiculul este înmatriculat sau, în cazul vehiculelor neînmatriculate, autorităților competente din țara în care domiciliază proprietarul sau utilizatorul.

(5)

Dacă un vehicul rutier nu mai îndeplinește condițiile tehnice prevăzute pentru agrearea sa, înainte de a putea fi utilizat din nou pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR trebuie să fie readus în starea în care a obținut agrearea, astfel încât să îndeplinească din nou condițiile tehnice.

(6)

În cazul în care caracteristicile esențiale ale unui vehicul rutier se modifică, vehiculul nu mai este considerat ca agreat și trebuie să primească un nou certificat de agreare de la autoritatea competentă înainte de a putea fi utilizat pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR.

(7)

Autoritățile competente ale țării în care este înmatriculat vehiculul sau, în cazul vehiculelor care nu necesită înmatriculare, autoritățile competente ale țării în care este stabilit proprietarul sau utilizatorul pot, dacă este cazul, să retragă sau să reînnoiască certificatul de agreare sau să elibereze un nou certificat de agreare în împrejurările enumerate la articolul 14 din prezenta convenție și la alineatele (4), (5) și (6) din prezenta anexă.

Procedura de agreare individuală

(8)

Agrearea individuală este solicitată autorității competente de către proprietar sau utilizator sau de către un reprezentant al proprietarului sau utilizatorului. Autoritatea competentă efectuează controlul vehiculului rutier prezentat conform regulilor generale prevăzute la alineatele (1)-(7) de mai sus, se asigură că acesta corespunde condițiilor tehnice prevăzute în anexa 2 și eliberează, după agreare, un certificat conform modelului din anexa 4.

Procedura de agreare pe tip de construcție (serii de vehicule rutiere)

(9)

Dacă vehiculele rutiere sunt fabricate în serie după același tip de construcție, constructorul poate cere autorității competente din țara de fabricație agrearea pe tip de construcție.

(10)

Constructorul trebuie să indice, în cererea sa, numerele sau literele de identificare pe care le atribuie tipului de vehicul rutier pentru care cere agrearea.

(11)

Această cerere trebuie să fie însoțită de planuri și de o specificație detaliată a construcției tipului de vehicul rutier care urmează să fie agreat.

(12)

Constructorul trebuie să se angajeze în scris:

(a)

să prezinte autorității competente vehiculele din tipul în cauză pe care aceasta dorește să le examineze;

(b)

să permită autorității competente să examineze alte exemplare în orice moment în cursul fabricației seriei tipului respectiv;

(c)

să informeze autoritatea competentă despre orice modificare a planurilor sau specificațiilor, indiferent de importanța acesteia, înainte de a o realiza;

(d)

să aplice pe vehiculele rutiere, într-un loc vizibil, numerele sau literele de identificare ale tipului de construcție, precum și numărul de ordine al fiecărui vehicul din seria tipului respectiv (număr de fabricație);

(e)

să țină o evidență a vehiculelor fabricate conform tipului agreat.

(13)

Autoritatea competentă indică, dacă este cazul, modificările de adus tipului de construcție prevăzut pentru a putea acorda agrearea.

(14)

Nici o agreare pe tip de construcție nu se acordă fără ca autoritatea competentă să fi constatat, prin verificarea unuia sau mai multor autovehicule fabricate conform acestui tip de construcție, că vehiculele de acest tip corespund condițiilor tehnice prevăzute în anexa 2.

(15)

Autoritatea competentă notifică în scris constructorului decizia sa de agreare pe tip. Aceasta decizie va purta dată, număr și va indica în mod clar autoritatea care a emis-o.

(16)

Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a elibera un certificat de agreare pentru fiecare vehicul construit în conformitate cu tipul de construcție agreat, asigurând vizarea corespunzătoare a certificatului.

(17)

Înainte de a utiliza autovehiculul pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR, titularul certificatului de agreare trebuie să completeze certificatul de agreare, dacă este nevoie, prin:

indicarea numărului de înmatriculare atribuit vehiculului (rubrica nr. 1) sau

în cazul unui vehicul care nu necesită înmatriculare, indicarea numărului și adresei titularului (rubrica nr. 8).

(18)

Dacă un vehicul care a fost agreat pe tip de construcție este exportat într-o altă țară parte contractantă la prezenta convenție, țara importatoare nu solicită o nouă procedură de agreare ca urmare a importului.

Procedura de adnotare a certificatului de agreare

(19)

Dacă un vehicul agreat, care transportă mărfuri sub acoperirea unui carnet TIR, prezintă defecte de importanță majoră, autoritățile competente ale părților contractante pot fie să refuze autorizarea vehiculului de a-și continua drumul sub acoperirea carnetului TIR, fie să permită vehiculului să-și continue drumul sub acoperirea carnetului TIR pe propriul lor teritoriu, luând măsurile de control corespunzătoare. Vehiculul agreat trebuie să fie readus în stare corespunzătoare în timpul cel mai scurt și cel târziu înainte de orice nouă utilizare pentru transport sub acoperirea unui carnet TIR.

(20)

În fiecare dintre aceste două cazuri, autoritățile vamale înscriu mențiunea corespunzătoare în rubrica nr. 10 a certificatului de agreare a vehiculului. Vehiculul readus în starea care să justifice agrearea este prezentat autorităților competente ale unei părți contractante care validează din nou certificatul, adăugând la rubrica nr. 11 o mențiune care anulează adnotările precedente. Nici un vehicul al cărui certificat poartă o mențiune în rubrica nr. 10 în baza dispozițiilor menționate mai sus nu poate fi utilizat din nou pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR până când nu este readus în starea corespunzătoare și până când adnotările din rubrica nr. 10 nu sunt anulate, conform celor de mai sus.

(21)

Orice mențiune înscrisă pe certificat este datată și autentificată de autoritățile vamale.

(22)

Dacă un vehicul prezintă defecte pe care autoritățile vamale le consideră de importanță minoră și nu creează nici un risc de fraudă, poate fi autorizată continuarea utilizării acelui vehicul pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR. Titularul certificatului de agreare este informat despre defecțiunea respectivă și trebuie să readucă vehiculul în stare corespunzătoare într-un termen rezonabil.


ANEXA 4

MODEL DE CERTIFICAT DE AGREARE A UNUI VEHICUL RUTIER

Image

Image


ANEXA 5

PLĂCILE TIR

(1)   Plăcile au dimensiunile: 250/400 mm.

(2)   Literele TIR, cu caractere latine majuscule, au o înălțime de 200 mm și o grosime de cel puțin 20 mm. Ele sunt de culoare albă pe un fond albastru.


ANEXA 6

NOTE EXPLICATIVE

INTRODUCERE

(i)

Conform dispozițiilor articolului 43 din prezenta convenție, notele explicative dau interpretare anumitor dispoziții din prezenta convenție și din anexele sale. Ele reiau, de asemenea, anumite practici recomandate.

(ii)

Notele explicative nu modifică dispozițiile prezentei convenții sau ale anexelor sale; ele le precizează numai conținutul, înțelesul și domeniul de aplicare.

(iii)

În mod deosebit, ținând seama de dispozițiile articolului 12 și ale anexei 2 ale prezentei convenții privind condițiile tehnice de agreare a vehiculelor rutiere pentru transportul sub sigiliu vamal, notele explicative precizează, dacă este cazul, tehnicile de construcție care trebuie să fie acceptate de părțile contractante ca fiind corespunzătoare acestor dispoziții. Ele precizează, de asemenea, dacă este cazul, tehnicile de construcție care nu corespund acestor dispoziții.

(iv)

Notele explicative permit aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și a anexelor sale, în funcție de evoluția tehnicilor și exigențelor de ordin economic.

2.   ANEXA 2

2.2.   Articolul 2

2.2.1(a)   Alineatul (1) litera (a) - Asamblarea elementelor constitutive

(a)

Când sunt utilizate dispozitive de asamblare (nituri, șuruburi, buloane etc.), un număr suficient din aceste dispozitive sunt montate din exterior, traversează elementele asamblate și pătrund în interior, unde sunt fixate într-un mod sigur (de exemplu nituite, sudate, înșurubate sau nituite sau sudate pe șurub). Cu toate acestea, niturile clasice (cele a căror aplicare cere o intervenție de o parte și de alta a elementelor asamblate) pot fi aplicate și din interior. Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus, podeaua compartimentelor rezervate încărcăturii poate fi fixată cu ajutorul unor șuruburi autofiletante, a unor nituri introduse folosind o încărcătură explozivă sau a unor nituri autopenetrante aplicate din interior și care traversează în unghi drept podeaua și traversele metalice inferioare, cu condiția ca, în afara șuruburilor autofiletante, unele extremități să fie pierdute în partea exterioară a traversei sau sudate pe ea.

(b)

Autoritatea competentă determină numărul și natura dispozitivelor de asamblare care trebuie să satisfacă condițiile literei (a) din prezenta notă, asigurându-se că nu este posibil ca elementele constitutive astfel asamblate să fie deplasate și reasamblate fără a lăsa urme vizibile. Alegerea și aplicarea altor dispozitive de asamblare nu se supun nici unei restricții.

(c)

Dispozitivele de asamblare care pot fi scoase și înlocuite fără a lăsa urme vizibile prin acționare pe o singură parte, adică fără să fie necesar să se intervină din ambele părți ale elementelor de asamblare, nu sunt admise în sensul literei (a) din prezenta notă. Acestea includ, în special, niturile cu expansiune, niturile oarbe și alte dispozitive similare.

(d)

Modalitățile de asamblare descrise mai sus se aplică vehiculelor speciale, de exemplu vehiculelor izoterme, vehiculelor frigorifice și vehiculelor-cisternă, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu prescripțiile tehnice pe care aceste vehicule trebuie să le satisfacă pentru utilizarea lor. Când nu este posibil, din motive tehnice, să se fixeze elementele în modul descris la litera (a) din prezenta notă, elementele constitutive vor putea fi asamblate cu ajutorul dispozitivelor menționate la litera (c) din prezenta notă, cu condiția ca dispozitivele utilizate pe fața inferioară a peretelui să nu fie accesibile din exterior.

2.2.1.(b)   Alineatul (1) litera (b) - Uși și alte sisteme de închidere

(a)

Dispozitivul care permite aplicarea sigiliului vamal trebuie să fie:

(i)

fixat prin sudură sau cu ajutorul a cel puțin două dispozitive de asamblare conform notei explicative 2.2.1(a) litera (a) sau

(ii)

conceput astfel încât să nu poată fi înlăturat, după ce compartimentul rezervat încărcăturii a fost închis și sigilat, fără a lăsa urme vizibile.

De asemenea, trebuie să îndeplinească și condițiile următoare:

(iii)

să fie prevăzut cu găuri cu un diametru de cel puțin 11 mm sau cu deschideri de cel puțin 11 mm lungime și 3 mm lățime;

(iv)

să prezinte aceeași siguranță indiferent de tipul de sigiliu utilizat.

(b)

Balamalele simple, balamalele îngropate și alte dispozitive de prindere a ușilor etc. trebuie să fie fixate conform dispozițiilor literei (a) punctele (i) și (ii) din prezenta notă. Pe lângă aceasta, diferitele părți constitutive ale dispozitivului de prindere (de exemplu axele sau tijele balamalelor) sunt îmbinate astfel încât să nu poată fi înlăturate sau demontate fără a lăsa urme vizibile atunci când compartimentul rezervat încărcăturii este închis și sigilat. Cu toate acestea, atunci când dispozitivul de prindere nu este accesibil din exterior, este suficient ca ușa etc., odată închisă și sigilată, să nu poată fi retrasă fără a lăsa urme vizibile. Atunci când ușa sau sistemul de închidere comportă mai mult de două balamale, numai cele două balamale care sunt cele mai apropiate de extremitatea ușii trebuie să fie fixate conform dispozițiilor literei (a) punctele (i) și (ii) de mai sus.

(c)

În mod excepțional, în cazul vehiculelor având un compartiment calorifug rezervat încărcăturii, dispozitivul pentru sigilarea vamală, balamalele și celelalte piese a căror înlăturare ar permite accesul în interiorul compartimentului rezervat încărcăturii sau al acelor spații în care mărfurile ar putea fi ascunse pot fi fixate pe ușile compartimentului rezervat încărcăturii cu ajutorul unor buloane sau al unor șuruburi care sunt introduse din exterior, dar care nu corespund condițiilor specificate la litera (a) din nota explicativă 2.2.1.(a) de mai sus, cu condiția ca:

(i)

vârfurile buloanelor sau șuruburilor să fie ancorate într-o placă găurită sau într-un dispozitiv asemănător montat în spatele panoului exterior al ușii și

(ii)

capetele unui număr corespunzător de astfel de buloane sau șuruburi să fie sudate de dispozitivul de sigilare vamală, de balamale etc., astfel încât aceste buloane sau șuruburi să fie complet deformate și să nu poată fi înlăturate fără a lăsa urme vizibile (1).

Expresia „compartiment calorifug rezervat încărcăturii” trebuie să fie interpretată ca aplicându-se compartimentelor frigorifice și izoterme rezervate încărcăturilor.

(d)

Vehiculele care dispun de un număr important de închizători, cum ar fi vane, robinete, chepenguri, flanșe, sunt astfel amenajate încât să limiteze, pe cât posibil, numărul sigiliilor vamale. În acest scop, închizătorile alăturate unele de celelalte sunt unite printr-un dispozitiv comun necesitând un singur sigiliu sau prevăzute cu un capac corespunzând aceluiași scop.

(e)

Vehiculele cu acoperiș care se poate deschide sunt construite astfel încât să limiteze, pe cât posibil, numărul necesar de sigilii vamale.

2.2.1(c)   - 1. Alineatul (1) litera (c) - Deschiderile pentru ventilație

(a)

Dimensiunile lor maxime nu trebuie, în principiu, să depășească 400 mm.

(b)

Deschiderile care ar putea permite accesul direct la mărfuri sunt obturate cu o foaie metalică sau o placă metalică perforată (dimensiunile maxime ale găurilor: 3 mm în ambele cazuri) și sunt protejate de un grilaj metalic sudat (dimensiunile maxime ale ochiurilor: 10 mm).

(c)

Deschiderile care nu permit accesul direct la mărfuri (de exemplu, prin sisteme cu coturi sau cu șicane) sunt prevăzute cu aceleași dispozitive, dimensiunile găurilor sau ochiurilor putând să ajungă totuși până la 10 mm, respectiv 20 mm.

(d)

Atunci când deschiderile sunt practicate în prelate, dispozitivele menționate la litera (b) din prezenta notă sunt, în principiu, cerute. Totuși, se admit sistemele de obturare constituite dintr-o placă metalică perforată așezată în exterior și o foaie metalică sau din alt material așezată în interior.

(e)

Pot fi admise dispozitive identice nemetalice cu condiția ca dimensiunile găurilor și ochiurilor să fie respectate și ca materialul utilizat să fie suficient de rezistent, astfel încât aceste găuri și ochiuri să nu poată fi lărgite sensibil fără o deteriorare vizibilă. Pe de altă parte, dispozitivul de aerisire nu trebuie să poată fi înlocuit acționând dintr-o singură parte a prelatei.

2.2.1(c)   - 2. Alineatul (1) litera (c) - Deschideri de scurgere

(a)

Dimensiunile lor maxime nu vor trebui sa depășească în principiu 35 mm.

(b)

Deschiderile permițând accesul direct la compartimentul rezervat încărcăturii sunt prevăzute cu dispozitivele indicate la nota explicativă 2.2.1(c) – 1 litera (b) pentru deschiderile de ventilație.

(c)

Atunci când deschiderile de scurgere nu permit accesul direct la compartimentul rezervat încărcăturii, nu se impun dispozitivele menționate la litera (b) din prezenta notă, cu condiția ca deschiderile să fie prevăzute cu un sistem de șicane sigur, ușor accesibil din interiorul compartimentului rezervat încărcăturii.

2.3.   Articolul 3

2.3.3.   Alineatul (3) - Prelate alcătuite din mai multe fâșii

(a)

Diversele fâșii ale aceleiași prelate pot fi din materiale diferite, conform dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) din anexa 2.

(b)

La confecționarea prelatei se admite orice dispunere a fâșiilor care oferă garanții de securitate suficiente, cu condiția ca asamblarea să fie realizată conform dispozițiilor articolului 3 din anexa 2.

2.3.6(a)   Alineatul (6) litera (a) - Vehicule cu inele culisante

Inelele de fixare din metal care culisează pe barele metalice fixate la vehicule sunt admise în sensul prezentului alineat (a se vedea schița nr. 2 a prezentei anexe) cu condiția ca:

(a)

barele să fie fixate pe vehicul la intervale maxime de 60 cm, astfel încât să nu poată fi înlăturate și puse la loc fără a lăsa urme vizibile;

(b)

inelele să fie făcute dintr-o buclă dublă sau prevăzute cu o bară centrală și să fie fabricate dintr-o singura bucată, fără sudură;

(c)

prelata să fie fixată la vehicul astfel încât să corespundă deplin condițiilor specificate la articolul 1 litera (a) din anexa 2 la prezenta convenție.

2.3.6(b)   Alineatul (6) litera (b) - Prelate atașate permanent

Dacă una sau mai multe margini ale prelatei sunt fixate permanent pe caroseria vehiculului, prelata este menținută de o bandă sau mai multe benzi din metal sau din orice alt material adecvat, ancorată de caroseria vehiculului prin dispozitive de asamblare care respectă condițiile prevăzute la nota 2.2.1(a) litera (a) din prezenta anexă.

2.3.9.   Alineatul (9) - Cabluri de închidere din oțel cu miez textil

Se pot admite, în baza acestui alineat, cablurile constituite dintr-un miez textil înconjurat de șase împletituri constituite exclusiv din fire de oțel și acoperind în întregime miezul, cu condiția ca diametrul acestor cabluri să fie de cel puțin 3 mm (fără a ține seama, eventual, de un înveliș din material plastic transparent).

2.3.11(a)   Alineatul (11) litera (a) - Întăritura de margine a prelatelor

La numeroase vehicule, prelata este prevăzută la exterior cu o întăritură orizontală străpunsă de ochiuri întinzându-se de-a lungul peretelui lateral al vehiculului. Aceste întărituri numite întărituri de margine sunt destinate să permită întinderea prelatei cu ajutorul unor funii sau altor dispozitive asemănătoare. Aceste întărituri au fost folosite pentru ascunderea tăieturilor orizontale practicate în prelată, care permiteau accesul ilicit la mărfurile transportate în vehicul. Din aceasta cauză se recomandă a nu se autoriza utilizarea întăriturilor de acest tip. Ele pot fi înlocuite prin dispozitivele următoare:

(a)

întărituri de margine de tip asemănător, fixate în interiorul prelatei, sau

(b)

mici întărituri individuale străpunse fiecare de un ochi, fixate pe fața exterioară a prelatei și distanțate la intervale care să permită o întindere corespunzătoare a prelatei.

O altă soluție, posibilă în unele cazuri, constă în evitarea utilizării întăriturilor de margine la prelate.

2.3.11(c)   Alineatul (11) litera (c) - Cureaua prelatelor

2.3.11(c)   - 1. Următoarele materiale sunt considerate ca fiind corespunzătoare pentru confecționarea curelelor:

(a)

piele;

(b)

materiale textile neextensibile, inclusiv țesătură plastifiată sau cauciucată, cu condiția ca acestea să nu poată fi lipite sau reconstituite după ruptură fără a lăsa urme vizibile. De asemenea, materialul plastic care acoperă cureaua este transparent, iar suprafața lui este netedă.

2.3.11(c)   - 2. Dispozitivul care face obiectul schiței nr. 3, alăturată prezentei anexe, corespunde dispozițiilor ultimei părți a articolului 3 alineatul (11) din anexa 2. De asemenea, corespunde dispozițiilor articolului 3 alineatul (6) din anexa 2.

3.   ANEXA 3

3.0.17.   Procedura de agreare

1.   Anexa 3 prevede că autoritățile competente ale unei părți contractante pot elibera un certificat de agreare pentru un vehicul fabricat pe teritoriul părții menționate, iar acest vehicul nu este supus nici unei proceduri de agreare suplimentare în țara unde este înmatriculat sau, după caz, în țara unde proprietarul său este domiciliat.

2.   Aceste dispoziții nu au în vedere limitarea dreptului pe care îl au autoritățile competente ale părții contractante unde este înmatriculat vehiculul sau pe teritoriul căreia domiciliază proprietarul acestuia de a solicita prezentarea unui certificat de agreare, fie la import, fie ulterior, cu ocazia înmatriculării sau controlului vehiculului sau a altor formalități similare.

3.0.20.   Procedura adnotării unui certificat de agreare

Pentru anularea unei mențiuni referitoare la o defecțiune atunci când vehiculul este readus într-o stare corespunzătoare este suficient să se introducă, la rubrica nr. 11 prevăzută în acest scop, mențiunea „defecțiuni remediate”, denumirea, semnătura și ștampila autorității competente corespunzătoare.

Schița nr. 1

Exemplu de balama și dispozitiv de sigilare vamală pentru ușile vehiculelor care dispun de compartimente de încărcare calorifuge

Image

Image

Schița nr. 2

Vehicule cu prelată cu inele culisante

Image

Schița nr. 3

Exemplu de dispozitiv de închidere a unei prelate de vehicul

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 3 alineatul (11) ultima teză din anexa 2. El corespunde, de asemenea, cerințelor articolului 3 alineatul (6) din anexa 2.

Image

Schița nr. 4

Dispozitiv de închidere a unei prelate

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 3 alineatul (6) litera (a) din anexa 2.

Image


(1)  A se vedea schița nr. 1 din prezenta anexă.


ANEXA 7

ANEXĂ PRIVIND AGREAREA CONTAINERELOR

PARTEA I

REGULAMENT PRIVIND CONDIȚIILE TEHNICE APLICABILE CONTAINERELOR CARE POT FI ADMISE PENTRU TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL SUB SIGILIU VAMAL

Articolul 1

Principii de bază

Pot fi agreate pentru transportul internațional de mărfuri sub sigiliu vamal containerele construite și amenajate astfel încât:

(a)

nici o marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată a containerului sau introdusă în aceasta fără a lăsa urme vizibile de efracție sau fără ruperea sigiliului vamal;

(b)

sigiliul vamal să poată fi aplicat în mod simplu și eficace;

(c)

să nu aibă nici un spațiu secret care să permită ascunderea mărfurilor;

(d)

toate spațiile care ar putea conține mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 2

Structura containerelor

(1)   Pentru a corespunde dispozițiilor articolului 1 din prezentul regulament:

(a)

părțile ce alcătuiesc containerului (pereți, podele, uși, acoperiș, montanți, cadre, traverse etc.) sunt asamblate fie cu ajutorul unor dispozitive care să nu poată fi scoase sau puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile, fie prin metode prin care se obține un ansamblu care să nu poată fi modificat fără a lăsa urme vizibile. Dacă pereții, podeaua, ușile și acoperișul sunt alcătuite din elemente diferite, acestea trebuie să corespundă acelorași specificații și să fie suficient de rezistente;

(b)

ușile și orice alte sisteme de închidere (inclusiv robinetele, chepengurile, flanșele etc.) sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite aplicarea unui sigiliu vamal. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi scos și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile și nici ușa sau închizătoarea nu trebuie să poată fi deschise fără a rupe sigiliul vamal. Acesta din urmă trebuie protejat în mod adecvat. Acoperișurile care se pot deschide sunt permise;

(c)

deschizăturile de ventilație și de scurgere sunt prevăzute cu un dispozitiv care împiedică accesul în interiorul containerului. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi îndepărtat și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 litera (c) din prezentul regulament, sunt permise elementele componente ale containerului care, din motive de ordin practic, includ spații goale (de exemplu, între plăcile unui perete dublu). Pentru ca aceste spații să nu poată fi utilizate pentru a ascunde mărfuri:

(i)

căptușeala interioară a containerului nu trebuie să poată fi demontată și pusă la loc fără a lăsa urme vizibile și

(ii)

numărul spațiilor menționate trebuie să fie redus la minimum și aceste spații trebuie să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 3

Containere pliabile sau demontabile

Containerele pliabile sau demontabile corespund dispozițiilor articolelor 1 și 2 din prezentul regulament; în plus, ele sunt prevăzute cu dispozitive de închidere care blochează diversele părți după montarea containerului. Aceste dispozitive de închidere, dacă se află în exteriorul containerului, sunt construite astfel încât să permită aplicarea sigiliilor vamale după montarea containerului.

Articolul 4

Containere cu prelată

(1)   Containerele cu prelată satisfac condițiile articolelor 1, 2 și 3 din prezentul regulament în măsura în care acestea nu li se aplică. În plus, aceste containere se conformează și dispozițiilor prezentului articol.

(2)   Prelata se confecționează fie din țesătură rezistentă, fie din țesătură acoperită cu material plastic sau cauciucat, neextensibilă și suficient de rezistentă. Trebuie să fie în stare bună și confecționată astfel încât, dispozitivul de închidere odată fixat, să nu permită accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

(3)   Dacă prelata este confecționată din mai multe fâșii, marginile acestor fâșii sunt îndoite și asamblate cu ajutorul a două cusături la o distanță de cel puțin 15 mm una față de cealaltă. Aceste cusături sunt executate conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament; cu toate acestea, în cazul în care, pentru anumite părți ale prelatei (cum ar fi părțile rabatabile din spate și colțurile întărite), nu este posibilă asamblarea fâșiilor în acest mod, este suficient să se îndoaie capătul părții superioare și să se facă cusăturile conform schiței nr. 2 sau 2 (a) anexate la prezentul regulament. Una dintre cusături nu este vizibilă decât din interior, iar culoarea firului utilizat la această cusătură trebuie să fie net diferită de cea a prelatei, precum și de culoarea firului utilizat pentru cealaltă cusătură. Toate cusăturile sunt trase la mașină.

(4)   Dacă prelata este din țesătură acoperită cu material plastic și este confecționată din mai multe fâșii, aceste fâșii pot fi, de asemenea, lipite conform schiței nr. 3, anexată la prezentul regulament. Marginea unei fâșii acoperă marginea celeilalte fâșii pe o lățime de cel puțin 15 mm. Lipirea fâșiilor se asigură pe toată această lățime. Marginea exterioară de asamblare este acoperită cu o panglică din material plastic cu o lățime de cel puțin 7 mm, care se fixează prin același procedeu de lipire. Se imprimă pe această panglică, precum și pe o lățime de cel puțin 3 mm de fiecare parte a acesteia, un relief uniform și bine marcat. Asamblarea se efectuează astfel încât fâșiile să nu poată fi separate și apoi reasamblate fără a lăsa urme vizibile.

(5)   Reparațiile se efectuează conform metodei ilustrate în schița nr. 4, anexată la prezentul regulament. Marginile sunt îndoite una în alta și asamblate prin două cusături vizibile și distanțate cu cel puțin 15 mm; culoarea firului vizibil din interior este diferită de cea a firului vizibil din exterior și de cea a prelatei; toate cusăturile sunt trase la mașină. Când trebuie reparată o prelată deteriorată aproape de margini, înlocuindu-se fâșia deteriorată cu altă fâșie, cusătura poate fi, de asemenea, trasă conform dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol și conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament. Reparațiile prelatelor din țesătură acoperită cu material plastic se pot efectua, de asemenea, conform metodei descrise la alineatul (4) din prezentul articol, dar, în acest caz, panglica trebuie să fie aplicată pe ambele fețe ale prelatei, fâșia fiind pusă pe fața interioară.

(6)

(a)

Prelata este montată pe vehicul astfel încât să corespundă strict condițiilor articolului 1 literele (a) și (b) din prezentul regulament. Închiderea se asigură prin:

(i)

inele metalice aplicate vehiculului;

(ii)

ochiuri practicate în marginea prelatei;

(iii)

legătură de închidere care să treacă prin inele pe deasupra prelatei și să rămână vizibilă la exterior pe toată lungimea sa.

Prelata trebuie să acopere elementele solide ale containerului pe o distanță de cel puțin 200 mm măsurată începând din centrul inelelor de fixare, exceptând cazurile în care sistemul de construcție a vehiculului ar împiedica el însuși orice acces la marfă.

(b)

Când marginea unei prelate trebuie să fie prinsă permanent de container, asamblarea este continuă și realizată cu ajutorul unor dispozitive solide.

(7)   Intervalul între inele și între ochiuri nu depășește 200 mm. Ochiurile sunt întărite.

(8)   Sunt utilizate ca mijloace de închidere:

(a)

cabluri din oțel cu un diametru de cel puțin 3 mm sau

(b)

funii din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puțin 8 mm, îmbrăcate într-un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

Cablurile sau funiile pot fi îmbrăcate cu un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

(9)   Fiecare cablu sau funie trebuie să fie dintr-o singură bucată și prevăzută cu un cap metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de fixare al fiecărui cap metalic cuprinde un nit gol care traversează cablul sau funia și permite trecerea legăturii sigiliului vamal. Cablul sau funia trebuie să rămână vizibilă de o parte și de alta a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se constate că acest cablu sau funie este într-adevăr dintr-o singură bucată (a se vedea schița nr. 5 anexată la prezentul regulament).

(10)   La deschiderile practicate în prelată folosite pentru încărcare sau descărcare, ambele margini ale prelatei se suprapun în mod suficient. În plus, închiderea este asigurată prin:

(a)

o parte rabatabilă cusută sau lipită, conform alineatelor (3) și (4) din prezentul articol;

(b)

inele și ochiuri care îndeplinesc condițiile alineatului (7) din prezentul articol și

(c)

o bandă confecționată dintr-un material corespunzător, dintr-o singură bucată și neextensibilă, cu o lățime de cel puțin 20 mm și o grosime de cel puțin 3 mm, care trece prin inele și ține împreună cele două margini ale prelatei, precum și partea rabatabilă. Această bandă este fixată de interiorul prelatei și prevăzută cu un ochi pentru a permite trecerea cablului sau funiei menționate la alineatul (8) din prezentul articol.

Nu se solicită existența unei părți rabatabile în cazul în care există un dispozitiv special (șicană etc.) care împiedică accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

(11)   Mărcile de identificare care trebuie să figureze pe container, precum și placa de agreare prevăzută în partea a doua a prezentei anexe, nu trebuie să fie acoperite de prelată în nici un caz.

Articolul 5

Dispoziții tranzitorii

Până la 1 ianuarie 1977 folosirea capetelor metalice care sunt conforme cu schița nr. 5 anexată la prezentul regulament este autorizată chiar dacă nitul gol, de un tip agreat anterior, are orificiul de dimensiuni mai mici decât cele indicate în schiță.

Schița nr. 1

Prelată alcătuită din mai multe fâșii Asamblare prin cusătură

Asamblare prin cusătură

Image

Schița nr. 2

Prelată alcătuită din mai multe fâșii

Image

Notă: Cusăturile de colț efectuate conform metodei ilustrate de schița nr. 2 (a) din anexa 2 a prezentei convenții sunt, de asemenea, admise.

Schița nr. 3

Prelată alcătuită din mai multe fâșii

Asamblare prin lipire

Image

Schița nr. 4

Repararea prelatei

Image

Schița nr. 5

Model de capăt

Image

PARTEA II

PROCEDURI PRIVIND AGREAREA CONTAINERELOR CARE SE ÎNCADREAZĂ ÎN CONDIȚIILE TEHNICE PREVĂZUTE ÎN PARTEA I

Generalități

(1)   Containerele pot fi agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal:

(a)

fie în stadiul de fabricație, pe tip de construcție (procedură de agreare în stadiul de fabricație),

(b)

fie într-un stadiu ulterior fabricației, individual sau pentru un anumit număr de containere de același tip (procedură de agreare într-un stadiu ulterior fabricației).

Dispoziții comune pentru ambele proceduri de agreare

(2)   Autoritatea competentă care emite agrearea eliberează solicitantului, după agreare, un certificat de agreare valabil, după caz, fie pentru o serie nelimitată de containere de tipul agreat, fie pentru un număr determinat de containere.

(3)   Beneficiarul agreării fixează o placă de agreare pe containerul sau containerele agreate înainte de utilizarea acestora pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal.

(4)   Placa de agreare este fixată în mod permanent și într-un loc foarte vizibil, alături de orice altă placă de eliberată în scopuri oficiale.

(5)   Placa de agreare, conform modelului nr. 1 reprodus în apendicele 1 al prezentei părți, este o placă de metal de cel puțin 20 cm x 10 cm. Aceasta poartă următoarele inscripții, cel puțin în limba franceză sau în limba engleză, gravate sau imprimate în relief sau înscrise prin orice mijloc astfel încât să poată fi lizibile în permanență:

(a)

mențiunea „agreat pentru transportul sub sigiliu vamal”;

(b)

numele țării în care s-a emis agrearea, indicând fie numele propriu-zis al țării, fie semnul distinctiv folosit pentru indicarea țării de înmatriculare a autovehiculelor în traficul rutier internațional, precum și numărul (cifre, litere etc.) certificatului de agreare și anul agreării (de exemplu „NL/26/73” înseamnă „Țările de Jos, certificat de agreare nr. 26 eliberat în anul 1973”);

(c)

numărul de serie dat containerului de producător (numărul de fabricație);

(d)

dacă containerul a fost agreat pe tip de construcție, numerele sau literele de identificare ale tipului containerului.

(6)   Dacă un container nu mai corespunde condițiilor tehnice prevăzute pentru agrearea sa, el trebuie, înainte de a putea fi folosit pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal, să fie readus în starea care a justificat agrearea, astfel încât să corespundă din nou condițiilor tehnice respective.

(7)   În cazul în care caracteristicile esențiale ale unui container se modifică, acesta nu mai beneficiază de agrearea acordată și trebuie să fie agreat din nou de autoritățile competente înainte de a putea fi folosit pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal.

Dispoziții speciale pentru agrearea pe tip de construcție, în stadiul de fabricație

(8)   Atunci când containerele sunt produse în serie după același tip de construcție, constructorul poate solicita autorității competente a țării de fabricație agrearea pe tip de construcție.

(9)   Constructorul indică în cererea sa numerele sau literele de identificare pe care le-a atribuit tipului de container pentru care solicită agrearea.

(10)   Cererea este însoțită de planuri și de o specificare detaliată a construcției tipului de container care urmează a fi agreat.

(11)   Constructorul se angajează în scris:

(a)

să prezinte autorității competente containerele de tipul corespunzător pe care aceasta dorește să le examineze;

(b)

să permită autorității competente să examineze alte containere, în orice moment în timpul producției seriei tipului respectiv;

(c)

să informeze autoritățile competente despre orice modificare a planurilor sau specificațiilor, indiferent de importanța acesteia, înainte de a aplica modificarea respectivă;

(d)

să înscrie pe containere într-un loc vizibil, pe lângă marcajele prevăzute pe placa de agreare, numerele și literele de identificare ale tipului de construcție, precum și numărul de ordine al fiecărui container din seria tipului respectiv (numărul de fabricație);

(a)

să țină o evidență a containerelor fabricate conform tipului de construcție agreat.

(12)   Autoritatea competentă indică, după caz, ce modificări trebuie aduse tipului de construcție prezentat pentru a putea fi agreat.

(13)   Nu se acordă agreări pe tip de construcție până când autoritatea competentă nu examinează un container sau mai multe containere fabricate după tipul de construcție respectiv pentru a constata dacă tipul respectiv corespunde condițiilor tehnice prevăzute în partea I.

(14)   Dacă un tip de container este agreat, solicitantului i se eliberează un singur certificat de agreare conform modelului nr. II reprodus în apendicele 2 la prezenta parte și valabil pentru toate containerele construite în conformitate cu specificațiile tipului agreat. Acest certificat dă dreptul constructorului să aplice pe fiecare container din seria tipului o placă de agreare conform modelului descris la alineatul (5) al prezentei părți.

Dispoziții speciale pentru agreare într-un stadiu ulterior fabricației

(15)   Dacă agrearea nu a fost solicitată în stadiul de fabricație, proprietarul, utilizatorul sau reprezentantul oricăruia dintre aceștia poate solicita agrearea către autoritatea competentă la care este posibilă prezentarea containerului sau containerelor pentru care se cere agrearea.

(16)   Pe orice cerere de agreare supusă autorității competente conform alineatului (15) al prezentei părți se indică numărul de serie (numărul de fabricație) aplicat pe fiecare container de către constructor.

(17)   Autoritatea competentă examinează numărul de containere pe care îl consideră necesar și eliberează, după ce a constatat că acest container sau aceste containere corespund condițiilor tehnice prevăzute în partea I, un certificat de agreare conform modelului III, reprodus în apendicele 3 la prezenta parte și valabil numai pentru numărul de containere agreate. Acest certificat, care poartă numărul sau numerele de fabricație stabilite de constructor pentru containerul sau containerele respective, dă dreptul solicitatorului să aplice pe fiecare container agreat placa de agreare prevăzută la alineatul (5) al prezentei părți.

APENDICELE 1 LA PARTEA II

MODELUL I

PLACA DE AGREARE

(versiunea engleză)

Image

APENDICELE 1 LA PARTEA II

MODELUL I

PLACA DE AGREARE

(versiunea franceză)

Image

APENDICELE 2 LA PARTEA II

MODELUL II

CONVENȚIA VAMALĂ PRIVIND TRANSPORTUL INTERNAȚIONALDE MĂRFURI SUB ACOPERIREA CARNETELOR TIR (1975)

CERTIFICAT DE AGREARE PE TIP DE CONSTRUCȚIE

Image

APENDICELE 3 LA PARTEA II

MODELUL II

CONVENȚIA VAMALĂ PRIVIND TRANSPORTUL INTERNAȚIONALDE MĂRFURI SUB ACOPERIREA CARNETELOR TIR (1975)

CERTIFICAT DE AGREARE ACORDAT ÎNTR-UN STADIU ULTERIOR FABRICAȚIEI

Image

PARTEA III

NOTE EXPLICATIVE

1.   Notele explicative referitoare la anexa 2, prezentate în anexa 6 la prezenta convenție, se aplică mutatis mutandis containerelor agreate pentru transportul sub sigiliu vamal în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții.

2.   Partea I – articolul 4 alineatul (6) litera (a)

Schița anexată la prezenta parte oferă un exemplu de sistem de fixare a prelatei la fitingurile de colț ale containerelor care este acceptabil din punct de vedere vamal.

3.   Partea a II-a - alineatul (5)

În cazul în care două containere cu prelată agreate pentru transportul sub sigiliu vamal sunt combinate în așa fel încât să formeze un singur container acoperit de o singura prelată și care îndeplinește condițiile pentru transport sub sigiliu vamal, nu se pretinde, pentru un asemenea ansamblu, un certificat de agreare sau o placă de agreare distinctă.

Dispozitiv de fixare a prelatei la fitingurile de colț

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 4 alineatul (6) litera (a) din partea I.

Image


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

95


31977R0425


L 061/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 425/77 AL CONSILIULUI

din 14 februarie 1977

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 805/68 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat și de adaptare a Regulamentului (CEE) nr. 827/68, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 950/68 privind Tariful Vamal Comun

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 805/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 568/76 (4), cuprinde un regim de prețuri și un regim comercial destinate îndeosebi stabilizării piețelor și asigurării unui nivel de viață echitabil pentru populația agricolă în cauză;

întrucât situația de pe piața cărnii de vită și mânzat a fost marcată în ultimii de ani de o criză dublată de o creștere a prețurilor care a influențat atât dezvoltarea consumului, cât și a producției; întrucât ulterior această situație a determinat o scădere bruscă a prețurilor de piață, agravată de importurile masive;

întrucât, în aceste condiții, mecanismele normale ale Regulamentului (CEE) nr. 805/68 nu au putut continua să funcționeze cu eficacitatea prevăzută; întrucât, în consecință, timp de câțiva ani a fost necesar să se recurgă la normele excepționale aplicabile în cazuri de creștere sau scădere considerabilă a prețurilor și în cazurile de risc de perturbare gravă cauzată de importuri;

întrucât din această experiență rezultă necesitatea de a adapta regimul importurilor pentru a evita repetarea unor astfel de situații; întrucât această adaptare trebuie să se refere în special la calcularea unei taxe de bază pentru toate produsele supuse regimului de taxe, aplicarea taxei trebuind să se facă în sens ascendent sau descendent, în funcție de raportul dintre prețurile de pe piața Comunității și prețurile orientative;

întrucât se impune adaptarea anumitor regimuri speciale, astfel încât să se țină seama atât de disponibilitățile, cât și de nevoile Comunității, în cadrul bilanțurilor estimative anuale;

întrucât este adeseori dificil, mai ales la import, să se facă distincția între viței și bovinele adulte, precum și între carnea obținută de la acestea; întrucât se impune în consecință adaptarea regimului comercial, în vederea eliminării acestei distincții și a suprimării prețurilor orientative la viței;

întrucât s-a dovedit necesară extinderea domeniului de aplicare a organizării comune a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat și la reproducătorii de rasă pură din specia bovină, în special în vederea asigurării unui tratament egal pentru aceste animale în cadrul schimburilor cu țări terțe; întrucât, în consecință, ar trebui ca în cazul ca aceste animale să facă obiectul dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 805/68, fără a le modifica regimul de import și sustrăgându-le regimului prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 de organizare comună a pieței pentru anumite produse enumerate în anexa II la tratat (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2427/76 (6);

întrucât se prevede adoptarea până la 1 aprilie 1977 a unei definiții comunitare pentru reproducătorii de rasă pură din specia bovină;

întrucât anumite produse prezentate ca preparate din carne și înregistrate la subpoziția 16.02. B III b) 1 din Tariful Vamal Comun au fost create doar pentru a evita aplicarea taxelor; întrucât, pentru evitarea importurilor scutite de taxe având ca obiect produse ce se pot substitui tipurilor de carne înregistrate la poziția 02.01 din Tariful Vamal Comun, este necesară o definire mai clară a produselor care se pot importa cu scutire de taxe;

întrucât este necesară crearea unei piețe mai transparente; întrucât, în acest sens, este necesară cunoașterea volumului de importuri și, după caz, de exporturi; întrucât, în consecință, se impune instituirea, în mod corespunzător, a unui regim de certificate care să permită constituirea unui depozit de garantare a importului sau exportului;

întrucât modificarea reglementării în sectorul cărnii de vită și mânzat determină modificarea denumirii anumitor mărfuri; întrucât, prin urmare, se impune adaptarea Regulamentului (CEE) nr. 950/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 cu privire la Tariful Vamal Comun (7), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2723/76 (8);

întrucât punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să se facă în cele mai bune condiții; întrucât, prin urmare, s-ar putea dovedi necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita această punere în aplicare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Textul articolului 1 al Regulamentului (CEE) nr. 805/68 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

(1)   Organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat cuprinde un regim de prețuri și un regim comercial și reglementează următoarele produse:

Nr. din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

a)   01.02 A II

Animale vii din specia bovine domestice, altele decât reproducătorii de rasă pură

02.01 A II

Carne de bovine proaspătă, înghețată sau congelată

02.06 C I a)

Carne de bovine sărată sau în saramură, uscată sau afumată

16.02 B III b) 1 aa)

Alte preparate și conserve din carne sau organe, conținând carne sau organe de bovine, nepreparate

b)   01.02 A I

Animale vii din specia bovine domestice, reproducători de rasă pură

02.01 B II b)

Organe comestibile de bovine, proaspete, înghețate sau congelate

02.06 C I b)

Organe comestibile de bovine, sărate sau în saramură, uscate sau afumate

15.02 B I

Seu de bovine brut, topit sau extras cu ajutorul solvenților, inclusiv seu «premier jus»

16.02 B III b) 1 bb)

Alte preparate și conserve din carne sau organe, conținând carne sau organe de bovine, nedenumite

(2)   În sensul prezentului regulament, sunt considerate:

(a)

bovine:

animalele vii aparținând speciei bovine domestice, altele decât reproducătorii de rasă pură de la subpoziția 01.02 A II din Tariful Vamal Comun;

(b)

bovine adulte:

bovinele a căror greutate în viu este mai mare de 300 kg.”

Articolul 2

(1)   Articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

(1)   Anual, înainte de 1 august, se stabilește un preț orientativ pentru bovinele adulte, pentru anul de comercializare care începe în următorul an.

(1)(2)   Acest preț se stabilește în primul rând în funcție de:

(a)

perspectivele de dezvoltare a producției și a consumului de carne de vită și mânzat;

(b)

situația de pe piața laptelui și a lactatelor;

(c)

experiența dobândită.

(3)   Prețul orientativ se fixează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din tratat.”

(2)   Articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) primul paragraf, termenii „la poziția 02.01 A II a) 1 bb)” se înlocuiesc cu termenii „la subpozițiile 02.01 A II a) 1, 02.01 A II a) 2 și 02.01 A II a) 3”;

(b)

la alineatele (2) și (3), termenii „articolul 10” se înlocuiesc de fiecare dată cu termenii „articolul 12 alineatul (6)”.

Articolul 3

Textul titlului II din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL II

Regimul comercial cu țările terțe

Articolul 9

(1)   Pentru produsele menționate la articolul 1, se aplică rata drepturilor din Tariful Vamal Comun.

(2)   De asemenea, pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), se aplică o taxă în condițiile prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 10

(1)   În fiecare lună, Comisia stabilește o taxă de bază la importul de bovine și de carne din categoriile specificate în anexă la secțiunile (a), (c) și (d).

În cazul în care acest lucru este necesar, Comisia poate modifica între timp taxa de bază.

(2)   Pentru bovine, această taxă se calculează pe baza diferenței dintre prețul orientativ, pe de o parte, și prețul de ofertă franco frontieră comunitară, la care se adaugă cuantumul dreptului vamal, pe de altă parte.

Prețul de ofertă franco frontieră comunitară se stabilește în funcție de posibilitățile de cumpărare cele mai reprezentative din punctul de vedere al calității și al cantității, constatate pe o perioadă care trebuie fixată înainte de calcularea taxei de bază, pentru bovine, precum și pentru carnea proaspătă sau congelată, indicată în anexă, la secțiunea a), subpozițiile 02.01 A II a) 1, 02.01 A II a) 2 și 02.01 A II a) 3, ținând seama în special de:

(a)

situația ofertei și cererii;

(b)

prețurile de pe piața mondială a cărnii congelate dintr-o categorie care concurează carnea proaspătă sau congelată;

(c)

experiența dobândită.

(3)   Comisia poate calcula o taxă de bază specifică importului de produse specificate la alineatul (1), originare sau provenite din țări terțe cu structură comercială și sisteme de producție a vitelor comparabile cu cele existente în țările comunitare, cu condiția ca aceste țări să efectueze o constatare regulată a prețurilor pieței.

În cazul bovinelor, această taxă se stabilește pentru ansamblul țărilor terțe în cauză, pe baza diferenței între:

(a)

pe de o parte, prețul orientativ și,

(b)

pe de altă parte, media prețurilor constatate de-a lungul perioadei menționate la alineatul (2), înainte de stabilirea taxei de bază, la această medie adăugându-se cuantumul dreptului vamal. Această medie se stabilește pornind de la cursurile înregistrate pe piețele cele mai reprezentative din aceste țări, din care se scad, după caz, subvențiile la export care au fost acordate.

(4)   Pentru tipurile de carne indicate în anexă – secțiunile a), c) și d), taxa de bază este egală cu taxa de bază stabilită pentru bovine, la care se aplică un coeficient forfetar stabilit pentru fiecare din produsele în cauză.

(5)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

Articolul 11

(1)   În fiecare lună, Comisia stabilește taxa de bază pentru importul de carne congelată menționată în secțiunea b) a anexei.

Taxa de bază poate fi modificată între timp de către Comisie, în cazul în care acest lucru este necesar.

(2)   Această taxă se stabilește pentru tipurile de carne congelată din secțiunea b) a anexei, subpoziția 02.01 A II b) 1, pe baza diferenței dintre:

(a)

pe de o parte, prețul orientativ la care se aplică un coeficient reprezentând raportul existent pe teritoriul Comunității între prețul la carnea proaspătă dintr-o categorie care concurează carnea congelată respectivă cu o aceeași formă de prezentare și prețul mediu la bovinele adulte și

(b)

pe de altă parte, prețul de ofertă franco frontieră comunitară la carnea congelată, majorat prin aplicarea dreptului vamal, la care se adaugă și o sumă forfetară reprezentând cheltuielile specifice operațiunilor de import.

(3)   Prețul de ofertă franco frontieră comunitară la carnea congelată se calculează în funcție de prețul de pe piața mondială fixat în conformitate cu cele mai reprezentative posibilități de cumpărare, din punctul de vedere al calității și cantității, constatate de-a lungul unei perioade care trebuie fixată înainte de stabilirea taxei de bază, ținându-se seama îndeosebi de:

(a)

dezvoltarea previzibilă a pieței cărnii congelate;

(b)

cele mai reprezentative prețuri de pe piața din țările terțe a cărnii proaspete sau înghețate, dintr-o categorie care concurează carnea congelată;

(c)

experiența dobândită.

(4)   Pentru carnea congelată menționată în anexă secțiunea b) la subpozițiile 02.01 A II b) 2, 02.01 A II b) 3, 02.01. A II b) 4, taxa de bază este egală cu taxa de bază stabilită pentru produsul menționat la alineatul (2), la care se adaugă un coeficient forfetar fixat pentru fiecare din produsele respective.

(5)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

Articolul 12

(1)   În cazul în care se constată că prețul la bovinele adulte pe piețele reprezentative ale Comunității este mai mare decât prețul orientativ, taxa aplicabilă, față de taxa de bază, este egală cu:

(a)

75 %, în cazul în care prețul de piață este mai mic sau egal cu 102 % din prețul orientativ;

(b)

50 %, în cazul în care prețul de piață depășește 102 % și este mai mic sau egal cu 104 % din prețul orientativ;

(c)

25 %, în cazul în care prețul de piață depășește 104 % și este mai mic sau egal cu 106 % din prețul orientativ;

(d)

0 % în cazul în care prețul de piață depășește 106 % din prețul orientativ.

(2)   În cazul în care se constată că prețul la bovinele adulte pe piețele reprezentative ale Comunității este egal sau mai mic decât prețul orientativ, taxa aplicabilă, față de taxa de bază, este egală cu:

(a)

100 %, în cazul în care prețul de piață este mai mare sau egal cu 98 % din prețul orientativ;

(b)

105 %, în cazul în care prețul de piață este mai mic de 98 % și mai mare sau egal cu 96 % din prețul orientativ;

(c)

110 %, în cazul în care prețul de piață este mai mic de 96 % și mai mare sau egal cu 90 % din prețul orientativ;

(d)

114 %, în cazul în care prețul de piață este mai mic de 90 % din prețul orientativ.

(3)   La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate revizui în cazul în care este necesar, procentele menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), taxa care se aplică cărnii congelate din secțiunea (b) a anexei poate fi stabilită de către Comisie la un procent superior celui indicat la alineatul menționat anterior, la litera (a), fără a se depăși taxa de bază, în cazul în care variația prețurilor la bovinele adulte pe piețele reprezentative ale Comunității nu depășește un cuantum semnificativ, care trebuie stabilit.

(5)   În sensul aplicării alineatelor (1) și (2), nu se ține seama de o variație a prețurilor la bovinele adulte pe piețele reprezentative ale Comunității care nu depășește un cuantum care trebuie stabilit.

(6)   Prețul la bovinele adulte pe piețele reprezentative ale Comunității se stabilește pornind de la prețurile constatate de-a lungul unei perioade care trebuie determinată pe piața sau piețele reprezentative ale fiecărui stat membru, pentru diverse categorii de bovine adulte sau de carne de la aceste animale, ținând seama, pe de o parte, de importanța fiecăreia dintre aceste categorii și, pe de altă parte, de importanța relativă a efectivului de bovine al fiecărui stat membru.

(7)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

(8)   Taxele aplicabile în conformitate cu prezentul articol sunt stabilite de Comisie.

Articolul 12a

(1)   În cazul în care exportul acestor produse se efectuează la prețuri anormal de mici, se poate stabili o taxă specială pentru produsele originare sau provenite din una sau mai multe țări terțe.

(2)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

Articolul 13

(1)   Taxa care s-ar putea aplica pentru masculii tineri din specia bovină destinați îngrășării, a căror greutate în viu este mai mică sau egală cu 300 kg, se poate suspenda total sau parțial în condițiile prevăzute la prezentul articol, în funcție de situația de aprovizionare pentru bovinele tinere în cauză și de evoluția previzibilă a prețurilor de piață la bovine pe teritoriul Comunității.

(2)   În fiecare an, până la 1 decembrie, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, elaborează un bilanț estimativ al masculilor tineri din specia bovină care pot fi importați în regimul prevăzut la prezentul articol. Acest bilanț ia în considerare, pe de o parte, disponibilitățile prevăzute pe teritoriul Comunității în ceea ce privește masculii tineri din specia bovină destinați îngrășării și, pe de altă parte, necesitățile crescătorilor comunitari.

La nevoie se poate întocmi un bilanț suplimentar, în conformitate cu aceeași procedură.

(3)   Pentru bovinele tinere menționate la alineatul (1), importul cu suspendare totală sau parțială a taxei este condiționat de prezentarea unui certificat de import eliberat în limitele cantității prevăzute pe trimestru, în conformitate cu alineatul (4) litera (a).

(4)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27 se stabilesc:

(a)

trimestrial, cantitatea care poate fi importată și rata suspendării taxei, la nevoie separat pentru fiecare dintre următoarele categorii:

animale a căror greutate în viu este mai mică de 80 kg;

animale a căror greutate în viu este mai mare sau egală cu 80 de kg, dar sub 220 kg;

animale a căror greutate în viu este mai mare sau egală cu 220 kg.

(b)

normele de aplicare a prezentului articol, îndeosebi cele cu privire la verificarea respectării perioadei de îngrășare.

Articolul 14

(1)   Carnea congelată destinată prelucrării și indicată în secțiunea b) subpozițiile 02.01. A II b) 2 și 02.01. A II b) 4 bb) din anexă, beneficiază, în condițiile prevăzute la prezentul articol:

(a)

de o suspendare totală a taxei pe carnea destinată fabricării conservelor care nu conțin alte componente caracteristice decât carnea de bovine și gelatina;

(b)

de o suspendare totală sau parțială a taxei pentru carnea destinată industriei de prelucrare, în scopul fabricării de produse, altele decât conservele prevăzute la litera (a).

(2)   În fiecare an, până la 1 decembrie, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, elaborează un bilanț estimativ privind carnea care poate fi importată în regimul prevăzut la prezentul articol. Acest bilanț ia în considerare, pe de o parte, disponibilitățile de pe teritoriul Comunității în ceea ce privește carnea cu o calitate și o prezentare potrivită pentru utilizarea industrială și, pe de altă parte, necesitățile industriilor. Acest bilanț menționează separat cantitățile de carne indicate la alineatul (1) literele (a) și (b).

La nevoie se poate întocmi un bilanț suplimentar, în conformitate cu aceeași procedură.

(3)   Pentru carnea menționată la alineatul (1):

(a)

importul cu suspendare totală sau parțială a taxei este condiționat de prezentarea unui certificat de import eliberat în limitele cantităților prevăzute pe trimestru;

(b)

importul cu suspendare totală a taxei poate fi condiționat, în cazul în care este necesar, de prezentarea unui contract de cumpărare de carne congelată deținută de o agenție de intervenție.

(4)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27, se stabilesc:

(a)

trimestrial, cantitățile care pot fi importate, separat pentru carnea menționată la alineatul (1) literele (a) și (b), precum și rata suspendării taxei pentru carnea menționată la alineatul (1) litera (b);

(b)

raportul dintre cantitățile care pot fi importate și cantitățile la care se referă contractele de cumpărare menționate la alineatul (3) litera (b);

(c)

normele de aplicare a prezentului articol, îndeosebi cele cu privire la verificarea utilizării cărnii importate.

Articolul 15

(1)   Toate importurile în Comunitate de produse menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) sunt condiționate de prezentarea unui certificat de import eliberat de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi locul său de stabilire pe teritoriul Comunității.

Toate importurile în Comunitate de produse menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) pot fi condiționate de prezentarea unui certificat de import, respectiv toate exporturile, cu excepția exporturilor de produse menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) care pot fi condiționate de prezentarea unui certificat de export; aceste certificate sunt eliberate de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi locul său de stabilire pe teritoriul Comunității.

În cazul în care taxa sau rambursarea se stabilesc în avans, stabilirea în avans se specifică în certificatul care servește drept justificare a acesteia.

Certificatul de import sau de export este valabil pe întreg teritoriul Comunității.

Eliberarea acestuia este condiționată de constituirea unui depozit de garantare a angajamentului de a importa sau de a exporta în timpul perioadei de valabilitate a certificatului. Depozitul de garantare se confiscă în totalitate sau parțial, în cazul în care operațiunea nu se realizează la termen sau se realizează doar parțial.

(2)   Lista produselor pentru care sunt necesare certificate, perioada acestora de valabilitate, precum și alte norme de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27. Aceste norme se referă în special la fixarea termenului de eliberare a certificatelor de import în aplicarea regimurilor prevăzute la articolele 13 și 14.

Articolul 16

(1)   Prelevarea care trebuie percepută este cea care se aplică la data la care se face importul.

(2)   Cu toate acestea, prelevarea aplicabilă la data depunerii cererii pentru certificatul de import se aplică la data importului, la solicitarea părții interesate, exprimată cu ocazia depunerii cererii pentru certificat, pentru produsele înregistrate la subpoziția 02.01 A II a) din Tariful Vamal Comun, originare sau provenite din țări terțe respectând un acord încheiat în acest sens cu Comunitatea, din cauza distanței mari acoperite prin transportul maritim și furnizând garanții satisfăcătoare.

(3)   În cazul în care piața Comunității este perturbată sau riscă să fie perturbată prin aplicarea alineatului (2), se poate dispune suspendarea aplicării acestuia, pe perioada în care acest lucru este strict necesar, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

(4)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

Articolul 17

Prezentul regulament se aplică respectându-se obligațiile care decurg din acordurile care implică la nivel internațional Comunitatea.

Articolul 18

(1)   În măsura în care efectuarea exportului de produse menționate la articolul 1, pe baza cursurilor sau a prețurilor acestor produse pe piața mondială, impune acest lucru, diferența dintre aceste cursuri sau prețuri, pe de o parte, și prețurile din Comunitate, pe de altă parte, se poate acoperi printr-o restituire la export.

(2)   Restituirea are aceeași valoare pentru întreg teritoriul Comunității, putându-se diferenția în funcție de destinații.

Restituirea stabilită se acordă la solicitarea părții interesate.

(3)   La stabilirea valorii restituirii se ia în considerare îndeosebi nevoia de a realiza un echilibru între utilizarea produselor comunitare de bază, în sensul exportului de mărfuri prelucrate către țări terțe și utilizarea produselor din aceste țări, admise în regim de perfecționare activă.

(4)   La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă normele generale cu privire la acordarea și la stabilirea în avans a restituirilor la export, precum și criteriile de stabilire a valorii lor.

(5)   Stabilirea restituirilor se face periodic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27. În cazul în care este necesar, Comisia poate modifica între timp restituirile, la solicitarea unui stat membru sau din proprie inițiativă.

(6)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27.

Articolul 19

Pentru a asigura buna funcționare a organizării comune a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate exclude, total sau parțial, utilizarea regimului de perfecționare activă sau pasivă pentru produsele specificate la articolul 1.

Articolul 20

(1)   Normele generale de interpretare a Tarifului Vamal Comun și normele speciale de aplicare a acestuia sunt aplicabile în clasificarea produselor din prezentul regulament; nomenclatura tarifară rezultată din aplicarea prezentului regulament se reia în Tariful Vamal Comun.

(2)   Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul regulament sau a derogării dispuse de Consiliu hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, în cadrul schimburilor cu țările terțe, se interzice:

perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unui drept vamal;

aplicarea oricărei restricții cantitative sau a oricărei măsuri cu efect echivalent.

Articolul 21

(1)   În cazul în care în Comunitate, piața unuia sau mai multor produse specificate la articolul 1 suferă sau riscă să sufere, din cauza importurilor sau exporturilor, perturbări grave susceptibile să pericliteze obiectivele articolului 39 al tratatului, se pot aplica măsuri corespunzătoare în schimburile cu țările terțe, până la dispariția faptului perturbator sau al riscului de perturbare.

La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă normele de aplicare a prezentului aliniat și definește situațiile și limitele în care statele membre pot lua măsuri de protecție.

(2)   În cazul în care survine situația menționată la alineatul (1), la solicitarea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia stabilește măsurile necesare, pe care le comunică statelor membre și care se aplică de îndată. În cazul în care Comisia este sesizată în legătură cu o solicitare din partea unui stat membru, aceasta ia o hotărâre în acest sens în termen de 24 de ore de la primirea solicitării.

(3)   Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsura luată de Comisie în termen de trei zile lucrătoare de la data comunicării. Consiliul se întrunește de îndată. Acesta poate modifica sau anula măsura respectivă, cu majoritate calificată.”

Articolul 4

Textul anexei la Regulamentul (CEE) nr. 805/68 se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXĂ

Secțiunea (a)

02.01 A II a)

Carne de bovine, proaspătă sau refrigerată:

1.

carcasă, semicarcasă sau sferturi așa-zis «compensate»

2.

sferturi anterioare separate sau neseparate

3.

sferturi posterioare separate sau neseparate

4.

altele:

aa)

bucăți nedezosate

bb)

bucăți dezosate

Secțiunea (b)

02.01 A II b)

Carne de bovine congelată:

1.

carcasă, semicarcasă sau sferturi așa-zis «compensate»

2.

sferturi anterioare separate sau neseparate

3.

sferturi posterioare separate sau neseparate

4.

altele:

aa)

bucăți nedezosate

bb)

bucăți dezosate

Secțiunea (c)

02.06.C I a)

Carne de bovine sărată sau în saramură, uscată sau afumată:

1.

nedezosată

2.

dezosată

Secțiunea (d)

16.02. B III b) 1 aa)

Alte preparate și conserve de carne sau organe, conținând carne sau organe de bovine, nepreparate.”

Articolul 5

Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 se modifică după cum urmează:

1.

Nota complementară la capitolul 1 se elimină.

2.

Subpoziția 01.02 A se înlocuiește cu următorul text:

Nr. tarif

Denumirea mărfurilor

Rata drepturilor

Autonome

(%)

sau taxe

(T)

Convenționale

(%)

1

2

3

4

01.02

Animale vii din specia bovină, inclusiv bivoli:

 

 

A.   

din specii domestice:

I.   

reproducători de rasă pură (10)

 

 

Scutire

Scutire

II.   

altele:

 

a)

care nu au încă dentiție permanentă și care cântăresc fie 350 kg sau mai mult, dar nu mai mult de 450 kg, în cazul masculilor, respectiv fie 320 kg sau mai mult, dar nu mai mult de 420 kg, în cazul femelelor (10)

16 + (T) (9)

 (12)

 

b)

nedenumite

16 + T (9)

 (13)  (14)

3.

Nota complementară (1) de la capitolul 2 se modifică după cum urmează:

A.

Se consideră a fi:

(a)

«carcasă de bovină», în sensul subpoziției 02.01 A II, corpul întreg al animalului sacrificat, după efectuarea operațiilor de sângerare, eviscerare și jupuire, prezentată cu sau fără cap, cu sau fără membre, cu sau fără alte organe neseparate. În cazul carcaselor prezentate fără cap, acesta trebuie separat de carcasă la nivelul articulației atloido-occipitale. În cazul carcaselor prezentate fără membre, acestea trebuie secționate la nivelul articulațiilor carpo-metacarpiene sau tarso-metatarsiene;

(b)

«semicarcasă de bovină», în sensul subpoziției 02.01 A II, produsul obținut prin separarea carcasei întregi după un plan de simetrie trecând prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale, prin mijlocul sternului și al simfizei ischio-pubiene;

(c)

«sfert compensat», în sensul subpozițiilor 02.01 A II a) 1 și 02.01 A II b) 1, ansamblul constituit:

fie din sferturile anterioare cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, tăiate la zece coaste, precum și din sferturile posterioare cu toate oasele, pulpa și vrăbioara anterior, tăiate la trei coaste,

fie din sferturile anterioare cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, tăiate la cinci coaste, cu flancul și pieptul întregi neseparate, precum și din sferturile posterioare, cu toate oasele, pulpa și vrăbioara anterior, tăiate la opt coaste secționate.

Sferturile anterioare și posterioare care constituie «sfertul compensat» trebuie să se prezinte la vamă în același timp și în număr egal, greutatea totală a sferturilor antrerioare trebuind să fie egală cu cea a sferturilor posterioare, cu o toleranță maximă de 5 %;

(d)

«sfert anterior neseparat», în sensul subpozițiilor 02.01 A II a) 2 și 02.01 A II b) 2, partea anterioară a carcasei cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, cu cel puțin patru perechi de coaste și cel mult zece perechi de coaste (primele patru perechi obligatoriu întregi, celelalte putând fi tăiate), cu sau fără flanc;

(e)

«sfert anterior separat», în sensul subpozițiilor 02.01 A II a) 2 și 02.01 A II b) 2, partea anterioară a semicarcasei, cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, cu cel puțin patru coaste și cel mult zece coaste (primele patru obligatoriu întregi, celelalte putând fi tăiate), cu sau fără flanc;

(f)

«sfert posterior neseparat», în sensul subpozițiilor 02.01 A II a) 3 și 02.01 A II b) 3, partea posterioară a carcasei, cu toate oasele, pulpa și vrăbioara anterior, cu cel puțin trei perechi de coaste întregi sau tăiate, cu sau fără jaret, cu sau fără flanc; se ia drept sfert posterior neseparat și partea anterioară a carcasei, cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, dar cu mai mult de zece perechi de coaste;

(g)

«sfert posterior separat», în sensul subpozițiilor 02.01 A II a) 3 și 02.01 A II b) 3, partea posterioară a semicarcasei, cu toate oasele, pulpa și vrăbioara anterior, cu cel puțin trei coaste întregi sau tăiate, cu sau fără jaret, cu sau fără flanc; se ia drept sfert posterior separat și partea anterioară a semicarcasei, cu toate oasele, greabănul, ceafa și spata, dar cu mai mult de zece coaste;

(h)

11.

bucăți ale sferturilor anterioare așa-zise «australiene», în sensul subpoziției 02.01 A II b) 4 bb) 22, părțile dorsale ale sfertului anterior, inclusiv partea superioară a spatei, obținute dintr-un sfert anterior cu cel puțin patru coaste și cel mult zece coaste, printr-o tăiere dreaptă, după un plan care trece prin punctul de joncțiune al primei coaste cu primul segment de os de la piept, în punctul de reflexie al diafragmei, situat pe cea de-a zecea coastă;

22.

bucată de piept așa-zisă «australiană», în sensul subpoziției 02.01 A II b) 4 bb) 22, partea inferioară a sfertului anterior, cu extremitatea pieptului, mijlocul pieptului și zgârciul pieptului.

B.

În vederea determinării numărului de coaste întregi sau tăiate specificate în partea A, literele c) - g), nu se iau în considerare decât coastele întregi sau tăiate, neseparate de coloana vertebrală.”

4.

Subpoziția 02.01 A II se modifică după cum urmează:

Nr. tarif

Denumirea mărfurilor

Rata drepturilor

Autonome

(%)

sau taxe

(T)

Convenționale

(%)

1

2

3

4

02.01

Carne și organe comestibile provenind de la animale menționate de la nr. 01.01 la 01.04 inclusiv, proaspete, refrigerate sau congelate:

 

 

A.   

Carne:

II.   

de bovine:

a)   

proaspătă sau refrigerată:

1.   

în carcase, semicarcase sau sferturi așa-zise „compensate”:

 

aa)

carcase cântărind 180 kg sau mai mult, dar până la 270 kg inclusiv și semicarcase sau sferturi așa-zise „compensate”, cântărind 90 kg sau mai mult, dar până la 135 kg inclusiv, cu un grad slab de osificare a cartilajelor (îndeosebi a celor de la simfiza pubiană și de la apofizele vertebrale), cu carne roz deschis și grăsime de structură foarte fină, de la alb până la galben deschis (15);

20 + (T) (17)

 (16)

 

bb)

altele

20 + (T) (17)

2.   

sferturi anterioare neseparate sau separate:

 

aa)

sferturi anterioare separate, cântărind 45 kg sau mai mult, dar până la 68 kg inclusiv, cu un grad slab de osificare a cartilajelor (îndeosebi a celor de la apofizele vertebrale), cu carne roz deschis și grăsime de structură foarte fină, de la alb până la galben deschis (15);

20 + (T) (17)

 (16)

 

bb)

altele

20 + (T) (17)

3.   

sferturi posterioare neseparate sau separate:

 

aa)

sferturi posterioare separate, cântărind 45 kg sau mai mult, dar până la 68 kg inclusiv, respectiv 38 kg sau mai mult, dar până la 61 kg în cazul bucății așa-zise „pistola”, cu un grad slab de osificare a cartilajelor (îndeosebi a celor de la apofizele vertebrale), cu carne roz deschis și grăsime de structură foarte fină, de la alb până la galben deschis (15);

20 + (T) (17)

 (16)

 

bb)

altele

20 + (T) (17)

4.   

altele

 

aa)

bucăți nedezosate

20 + (T) (17)

 

bb)

bucăți dezosate

20 + (T) (17)

 

b)

congelate:

 

 (18)

 

1.

în carcase, semicarcase sau sferturi așa-zise „compensate”

20 + (T) (17)

 (18)

 

2.

sferturi anterioare neseparate sau separate

20 + (T) (19)  (17)

 

3.

sferturi posterioare neseparate sau separate

20 + (T) (17)

 

4.

altele:

 

 

aa)

bucăți nedezosate

20 + (T) (17)

 

bb)

bucăți dezosate:

 

 

11.

sferturi anterioare, întregi sau tăiate în cel mult cinci bucăți, fiecare sfert anterior fiind prezentat într-un singur bloc de congelare; sferturi așa-zise „compensate” prezentate în două blocuri de congelare care conțin, unul, sfertul anterior întreg sau tăiat în cel mult cinci bucăți, respectiv sfertul posterior, fără file, într-o singură bucată

20 + (T) (19)  (17)

 

22.

bucăți de sferturi anterioare și de piept așa-zise „australiene” (20)

20 + (T) (19)  (17)

 

33.

altele

20 + (T) (19)  (17)

5.

Subpoziția 02.01 B II se modifică după cum urmează:

Nr. tarif

Denumirea mărfurilor

Rata drepturilor

Autonome

(%)

sau taxe

(T)

Convenționale

(%)

1

2

3

4

02.01

Carne și organe comestibile de la animalele menționate la nr. 01.01-01.04 inclusiv, proaspete, refrigerate sau congelate:

 

 

B.   

Organe:

II.   

altele:

 

a)

(nemodificat)

 

 

b)   

de bovine:

 

1.

ficat

20

11

 

2.

altele

20

7

 

c)

și d) (nemodificat)

 

 

6.

Subpoziția 02.06 C I se modifică după cum urmează:

Nr. tarif

Denumirea mărfurilor

Rata drepturilor

Autonome

(%)

sau taxe

(T)

Convenționale

(%)

1

2

3

4

02.06

Carne și organe comestibile de la toate speciile (cu excepția ficatului de pasăre), sărate sau în saramură, uscate sau afumate:

 

 

C.   

altele

I.   

de bovine:

a)   

Carne:

 

1.

nedezosată

24 + (T) (21)

 

2.

dezosată

24 + (T) (21)

 

b)

organe

24

7.

Subpoziția 16.02 B III b) I se modifică după cum urmează:

Nr. tarif

Denumirea mărfurilor

Rata drepturilor

Autonome (%)

sau taxe

(T)

Convenționale

(%)

1

2

3

4

16.02

Alte preparate și conserve din carne sau organe:

 

 

B.   

(nemodificat)

III.   

(nemodificat):

(b)   

altele:

1.   

conținând carne sau organe de bovine:

 

aa)

neprelucrate

24 + (T) (22)

 

bb)

nedenumite

26

26

8.

Se elimină poziția 02.01. din anexa la partea a doua din „tabelul drepturilor” din Tariful Vamal Comun.

Articolul 6

Următorii termeni de la subpoziția 01.02 A din anexa la Regulamentul (CEE) nr. 827/68:

A.   din specii domestice:


I.   reproducători de rasă pură (a)”,

precum și următorii termeni de la subpoziția 02.01 A II:

II.   de bovine:


(b)   altele”

se elimină.

Articolul 7

În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în cazul în cazul în care această punere în aplicare la data prevăzută ar întâmpina dificultăți considerabile cu privire la anumite produse, aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27. Ele se aplică până la 31 decembrie 1977.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 aprilie 1977.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 februarie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SILKIN


(1)  JO C 23, 8.3.1974, p. 37.

(2)  JO C 88, 26.7.1974, p. 10.

(3)  JO L 148, 28.6.1968, p. 24.

(4)  JO L 67, 15.3.1976, p. 28.

(5)  JO L 151, 30.6.1968, p. 16.

(6)  JO L 276, 7.10.1976, p. 3.

(7)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(8)  JO L 314, 15.11.1976, p. 1.

(9)  În anumite condiții, pe lângă dreptul vamal se aplică și o taxă.

(10)  Admiterea în această subpoziție se supune condițiilor care trebuie stabilite de autoritățile competente.

(11)  În anumite condiții prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 al Consiliului din 27 iunie 1968, taxa care s-ar putea aplica masculilor tineri din specia bovină destinați îngrășării, cu o greutate în viu mai mică sau egală cu 300 kg, se poate suspenda total sau parțial.

(12)  Taxa se stabilește în conformitate cu dispozițiile din anexa 1 la Acordul Comercial încheiat între CEE și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

(13)  Dreptul de 6 % în limita unui contingent tarifar anual pe care îl acordă autoritățile competente din Comunitățile Europene pentru 20 000 de capete de juninci și vaci, altele decât cele destinate sacrificării, din rasele de munte de mai jos: cenușie, brună, galbenă, Bălțata Românească- Simmental, Pinzgau. În plus, admiterea în vederea acordării acestui contingent se supune condițiilor stabilite de autoritățile competente din statul membru de destinație.

(14)  Dreptul de 4 % în limita unui contingent tarifar anual pe care îl acordă autoritățile competente din Comunitățile Europene pentru 5 000 de capete de tauri, vaci și juninci, altele decât cele destinate sacrificării, din rasele Bălțata Românească- Simmental, Schwyz și Fribourg. Pentru a fi admise în vederea acordării acestui contingent, animalele din rasele de mai sus trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

tauri: certificat de ascendență;

femele: certificat de ascendență sau certificat de înscriere în Herdbook atestând puritatea rasei.

(15)  Admiterea la această subpoziție se supune condițiilor stabilite de autoritățile competente.

(16)  Taxa se stabilește în conformitate cu dispozițiile din anexa 1 la Acordul Comercial încheiat între CEE și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

(17)  În anumite condiții, pe lângă dreptul vamal se aplică și o taxă,

(18)  Drepturi de 20 % în limita unui contingent tarifar anual global de 38 500 tone (fără os), din care 16 500 tone pot fi supuse aplicării taxelor compensatorii instituite în legătură cu fluctuațiile cursurilor de schimb.

(19)  În anumite condiții prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 al Consiliului din 27 iunie 1968, taxa pentru carnea congelată destinată prelucrării se poate suspenda total sau parțial.

(20)  Admiterea la această subpoziție este condiționată de prezentarea unui certificat eliberat în condițiile prevăzute de autoritățile competente ale Comunităților Europene.

(21)  În anumite condiții, pe lângă dreptul vamal se aplică și o taxă.

(22)  În anumite condiții, pe lângă dreptul vamal se aplică și o taxă.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

109


31977D0415


L 166/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 3 iunie 1977

privind acceptarea, în numele Comunității, a mai multor anexe ale Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

(77/415/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, în conformitate cu Decizia 75/199/CEE a Consiliului din 18 martie 1975 (1), Comunitatea a semnat convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale;

întrucât anexele Convenției menționate referitoare la regulile de origine, probele documentare de origine, tranzitul vamal, admiterea temporară pentru perfecționare activă și exportul temporar pentru perfecționare pasivă sunt acceptabile de către Comunitate; întrucât acceptarea anexelor privind regulile de origine, probele documentare de origine, admiterea temporară pentru perfecționare activă și exportul temporar pentru perfecționare pasivă trebuie totuși să fie însoțite de anumite rezerve pentru a se respecta cerințele speciale ale uniunii vamale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Sunt acceptate, în numele Comunității, anexele Convenției internaționale privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale enumerate mai jos:

anexa D.1 privind regulile de origine, cu excepția normelor 7 și 8 și a practicii recomandate 10;

anexa D.2 privind probele documentare ale originii, cu excepția practicilor recomandate 3, 10 și 12;

anexa E.1 privind tranzitul vamal;

anexa E.6 privind admiterea temporară pentru perfecționare activă, cu excepția normelor 19 și 34 și a practicilor recomandate 5, 16, 18 și 27;

anexa E.8 privind exportul temporar pentru perfecționare pasivă , cu excepția normei 20 și a practicilor recomandate 3, 9 și 10.

Textele anexelor de mai sus se anexează prezentei decizii.

Articolul 2

Comisia informează Secretariatul general al Consiliului de Cooperare Vamală despre acceptarea de către Comunitate a anexei privind tranzitul vamal și, cu rezervele indicate în articolul 1, a anexelor privind regulile de origine, probele documentare de origine, admiterea temporară pentru perfecționare activă și exportul temporar pentru perfecționare pasivă.

Adoptată la Bruxelles, 3 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

D. OWEN


(1)  JO L 100, 21. 4. 1975, p. 1.


ANEXĂ

ANEXA D.1

ANEXĂ PRIVIND REGULILE DE ORIGINE

Introducere

Noțiunea de origine a mărfurilor intervine în punerea în aplicare a numeroaselor măsuri pe care vama trebuie să le aplice. Regulile folosite pentru a determina originea mărfurilor se bazează pe două criterii diferite, și anume cel al „mărfurilor produse în întregime” într-o țară anume, dacă nu se ia în considerare decât o singură țară pentru atribuirea originii unei mărfi, și cel al „prelucrării substanțiale”, atunci când două sau mai multe țări intervin în producerea unei mărfi. Criteriul „mărfurilor produse în întregime”, care se referă în principal la produsele „naturale” și la mărfurile fabricate numai pe baza acestora, exclude, în general, din domeniul său de aplicare mărfurile conținând părți sau materii importate sau de origine nedeterminată. Criteriul „prelucrării substanțiale” se poate exprima prin diferite metode de aplicare.

În practică, criteriul transformării substanțiale se poate exprima:

prin regula schimbării poziției tarifare într-o nomenclatură determinată, însoțită de liste de excepții

și/sau

printr-o listă a operațiunilor de transformare sau prelucrare care conferă sau nu mărfurilor respective originea țării în care au fost efectuate,

și/sau

prin regula procentajului ad valorem, atunci când procentajul valorii produselor folosite sau procentajul plusvalorii este conform unui anumit nivel.

Avantajele și dezavantajele acestor diferite metode de exprimare din punctul de vedere al vămii și al beneficiarilor sunt, schematic, următoarele:

A.   SCHIMBAREA POZIȚIEI TARIFARE

Metoda de aplicare folosită în general constă în stabilirea unei reguli generale conform căreia produsul obținut este considerat ca și cum ar fi fost transformat sau prelucrat suficient dacă într-o nomenclatură sistematică a mărfurilor se situează pe o poziție diferită de cea aplicabilă fiecăruia dintre produsele utilizate.

În majoritatea cazurilor, această regulă generală este însoțită de liste de excepții bazate pe nomenclatura sistematică a mărfurilor și menționează situațiile în care schimbarea poziției în nomenclatură nu este decisivă sau impune condiții suplimentare.

Avantaje

Această metodă permite adoptarea precisă și obiectivă a condițiilor de determinare a originii. În mod normal, atunci când îi sunt solicitate justificări, fabricantul poate furniza cu ușurință elementele care să confirme că mărfurile îndeplinesc efectiv condițiile cerute.

Dezavantaje

Listele de excepții sunt adeseori greu de elaborat și, în mod normal, trebuie actualizate în permanență pentru a se urmări evoluția tehnicilor sau a condițiilor economice. Eventualele descrieri ale procedeelor de fabricație nu trebuie să fie prea complexe, în caz contrar fabricanții riscă să comită, cu bună credință, greșeli.

De altfel, structura unei nomenclaturi sistematice de mărfuri nu poate fi folosită în vederea determinării originii decât dacă țara exportatoare și țara importatoare au adoptat aceeași nomenclatură ca bază a tarifului lor și o aplică în mod uniform.

B.   LISTE DE OPERAȚII DE TRANSFORMARE SAU DE MANUFACTURARE

Această metodă se exprimă în mod obișnuit prin liste generale ce descriu produs cu produs procedeele tehnice considerate suficient de importante.

Avantaje

Avantajele sunt aceleași ca cele descrise mai sus la punctul A.

Dezavantaje

În afară de cele descrise mai sus la punctul A, listele generale sunt mai lungi, mai detaliate și, deci, mai greu de elaborat.

C.   REGULA PROCENTAJULUI AD VALOREM

Pentru a determina originea prin această metodă, trebuie avută în vedere importanța prelucrării sau manufacturării suferite într-o țară, bazându-se pe plusvaloarea pe care transformarea sau prelucrarea a adus-o mărfii. Când această valoare adăugată este egală sau mai mare decât un procentaj dat, marfa dobândește originea țării în care a suferit această transformare sau prelucrare.

De asemenea, plusvaloarea poate fi calculată luând în considerare materiile sau componentele de origine străină sau nedeterminată folosite pentru fabricarea sau producerea mărfii. Pentru ca marfa să păstreze originea unei țări date, aceste materii sau componente nu trebuie să depășească un anume procentaj din valoarea produsului finit.

Această metodă implică așadar, în practică, o comparație între, pe de o parte, valoarea materiilor importate sau de origine nedeterminată și, pe de altă parte, valoarea produselor finite.

Valoarea produselor componente, importate sau de origine nedeterminată, se stabilește, în general, pe baza valorii la import sau prin referire la prețul de cumpărare. Pentru calcularea valorii produselor exportate se recurge în general la prețul de cost, la prețul de fabrică sau la prețul de export.

Această metodă poate fi aplicată:

fie în combinație cu celelalte două metode prin intermediul listelor de excepții menționate la punctul A sau al listelor generale menționate la punctul B,

fie printr-o regulă generală ce fixează un procent uniform, fără a se face apel la o listă de produse speciale.

Avantaje

Principalul avantaj al acestei metode constă în precizia și simplificarea formulării.

Valoarea produselor constitutive, importate sau de origine nedeterminată, poate fi stabilită cu ajutorul registrelor sau al documentelor comerciale disponibile.

Când valoarea produselor exportate se bazează pe prețul de fabrică sau pe prețul de export, aceste două elemente sunt de cele mai multe ori ușor de stabilit și pot fi în general controlate plecând de la facturile comerciale sau de la registrele comercianților în cauză.

Dezavantaje

Pot apărea dificultăți îndeosebi în cazurile-limită când, la o mică diferență în plus sau în minus față de procentajul fixat, un produs va îndeplini sau nu condițiile de atribuire a originii.

De asemenea, determinarea originii în aceste condiții depinde, în mare măsură, de fluctuațiile cursurilor mondiale ale materiilor prime, precum și de fluctuațiile monetare. Aceste fluctuații pot fi în anumite perioade atât de importante, încât ajung să altereze în mare parte jocul regulilor de origine astfel formulate.

Un alt dezavantaj major constă în faptul că elemente ca prețul de cost sau costul total al produselor utilizate, pe baza cărora poate fi calculată plusvaloarea, sunt adeseori greu de stabilit și pot să fie analizate și interpretate diferit în țara exportatoare și în țara importatoare. Pot apărea dezacorduri în momentul în care se decide dacă un factor sau altul, mai ales în domeniul cheltuielilor generale, trebuie să fie imputat prețului de cost sau, de exemplu, cheltuielilor de vânzare, de distribuție etc.

Dacă aceste reguli diferite de determinare a originii presupun, mai mult sau mai puțin, avantaje și dezavantaje, se cuvine totuși subliniat că lipsa regulilor comune de origine, atât la import cât și la export, complică sarcina administrațiilor vamale și a organismelor abilitate să elibereze probele documentare de origine și constituie o sursă de dificultăți pentru participanții la comerțul internațional. Este deci de dorit să se ajungă progresiv la o armonizare în domeniu. Chiar atunci când s-au stabilit metode diferite de abordare a considerentelor economice sau a negocierilor referitoare la acorduri tarifare preferențiale, este de dorit ca ele să se înscrie într-un cadru comun sau uniform, astfel încât să fie facilitată înțelegerea lor de către cercurile interesate și punerea în aplicare de către vamă.

Date fiind considerațiile precedente, prezenta anexă propune, după definirea unor termeni tehnici, regulile de determinare a originii care par cel mai ușor de aplicat și de controlat și care, pretându-se cel mai puțin la greșeli de interpretare și la fraudă, antrenează minimum de incidențe asupra desfășurării activităților comerciale.

Dispozițiile privind aceste reguli sunt completate de alte dispoziții recunoscute în general ca necesare pentru punerea concretă în aplicare a unui sistem de determinare a originii mărfurilor.

Prezenta anexă nu tratează decât aspectele vamale ale regulilor de origine. Ea nu vizează în mod special măsurile luate pentru a proteja proprietatea industrială sau comercială sau pentru a asigura respectarea indicațiilor de origine și a altor descrieri comerciale în vigoare.

Definiții

În sensul prezentei anexe se înțelege:

(a)

prin „țară de origine a mărfurilor”: țara în care au fost produse sau fabricate mărfurile, conform criteriilor enunțate în vederea aplicării tarifului vamal, a restricțiilor cantitative, ca și a oricărei alte măsuri referitoare la schimburi;

 

Notă

 

În această definiție, termenul „țară” poate desemna un grup de țări, o regiune sau o parte a țării.

(b)

prin „reguli de origine”: dispozițiile specifice aplicate de o țară pentru a stabili originea mărfurilor și care fac apel la principii stabilite prin legislația națională sau prin acorduri internaționale („criterii de origine”);

(c)

prin „criteriul transformării substanțiale”: criteriul după care se stabilește originea mărfurilor considerând țară de origine cea în care a fost efectuată ultima transformare sau transformare substanțială socotită suficientă pentru a-i conferi mărfii caracterul esențial;

(d)

prin „control vamal”: totalitatea măsurilor luate pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative pe care vama este însărcinată să le aplice.

Principiu

1.   Normă

Regulile de origine necesare punerii în practică a măsurilor pe care autoritatea vamală trebuie să le aplice atât la import, cât și la export sunt fixate în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe.

Reguli de origine

2.   Normă

Mărfurile obținute în totalitate într-o țară au ca origine acea țară. Nu sunt considerate ca fiind obținute în totalitate într-o țară decât:

(a)

produsele minerale extrase din subsolul acestei țări, din apele teritoriale sau de pe fundul mărilor sau oceanelor;

(b)

produsele din regnul vegetal recoltate în acea țară;

(c)

animalele vii născute și crescute în acea țară;

(d)

produsele provenind din animale care trăiesc în acea țară;

(e)

produsele rezultate din activități de vânătoare și pescuit practicate în acea țară;

(f)

produsele pescuitului maritim și alte produse extrase din mare de la bordul ambarcațiunilor acelei țări;

(g)

mărfurile obținute la bordul navelor-uzină ale acelei țări exclusiv din produsele menționate la litera (f);

(h)

produsele extrase din solul și subsolul marin situat în afara apelor teritoriale, cu condiția ca această țară să-și exercite, în scopul exploatării, drepturi exclusive asupra acestui sol sau subsol;

(ij)

rebuturile și deșeurile rezultate din operațiunile de transformare și prelucrare și articolele ieșite din uz colectate în acea țară și care nu pot servi decât la recuperarea materiilor prime;

(k)

mărfurile obținute în acea țară exclusiv din produsele menționate de la literele (a)-(ij).

3.   Normă

Când două sau mai multe țări intervin în producerea unei mărfi, originea acesteia din urmă se stabilește după criteriul transformării substanțiale.

Note

l.

În practică, criteriul transformării substanțiale se poate exprima:

prin regula schimbării poziției tarifare într-o nomenclatură determinată, însoțită de liste de excepții

și/sau

printr-o listă de operațiuni de transformare sau prelucrare care conferă sau nu mărfurilor respective originea țării în care au fost efectuate,

și/sau

prin regula procentajului ad valorem, atunci când procentajul valorii produselor utilizate sau procentajul plusvalorii este conform unui anumit nivel determinat.

2.

Pentru a aprecia dacă sunt întrunite condițiile referitoare la transformarea sau prelucrarea substanțială, se poate face apel la structura unei clasificări tarifare, cum ar fi nomenclatura de la Bruxelles, care stabilește o regulă generală, însoțită de liste de excepții.

Conform acestei reguli generale, se consideră că produsul obținut a suferit o transformare sau prelucrare suficientă dacă se situează pe o poziție a clasificării tarifare diferită de cea aplicabilă fiecăruia din produsele utilizate.

În listele de excepții se pot indica:

(a)

transformările sau prelucrările care, deși antrenează o schimbare a poziției în clasificarea tarifară, nu sunt considerate substanțiale sau sunt considerate ca atare, dar cu anumite condiții;

(b)

transformările sau prelucrările care, deși nu antrenează o schimbare a poziției în clasificarea tarifară, sunt considerate substanțiale cu anumite condiții.

Condițiile specificate la literele (a) și (b) se pot referi fie la un anume tip de prelucrare suferit de marfă, fie la o regulă de procentaj ad valorem.

3.

Condiția procentajului ad valorem poate fi exprimată sub forma unei reguli generale care fixează un procent uniform fără să se facă apel la o listă de produse anume.

4.   Practică recomandată

Pentru aplicarea criteriului prelucrării substanțiale, trebuie să se facă apel la nomenclatura de la Bruxelles, în condițiile prevăzute în nota 2 a normei 3.

5.   Practică recomandată

Atunci când criteriul transformării substanțiale este exprimat prin regula procentajului ad valorem, valorile de luat în considerare trebuie să fie următoarele:

pe de o parte, în ceea ce privește produsele importate, valoarea lor în vamă la import sau, în ceea ce privește produsele de origine nedeterminată, primul preț verificabil plătit pentru aceste produse pe teritoriul țării unde au fost fabricate,

pe de altă parte, în ceea ce privește mărfurile obținute, fie prețul de fabrică, fie prețul la export, în funcție de dispozițiile legislației naționale.

6.   Normă

Nu trebuie considerate transformare sau prelucrare substanțială operațiunile care nu contribuie cu nimic sau care nu contribuie decât în mică măsură la atribuirea caracteristicilor sau proprietăților esențiale ale mărfurilor și, în special, operațiunile constituite exclusiv dintr-unul sau mai multe din elementele următoare:

(a)

operațiunile necesare pentru a asigura conservarea mărfurilor în timpul transportului sau al stocării lor;

(b)

operațiunile necesare pentru a îmbunătăți prezentarea sau calitatea de piață a produselor sau pentru a le pregăti pentru transport, cum ar fi împărțirea sau gruparea coletelor, sortarea și rânduirea mărfurilor, schimbarea ambalajului;

(c)

operațiunile simple de asamblare;

(d)

amestecurile de mărfuri de diferite origini, în condițiile în care caracteristicile produsului obținut nu sunt esențial diferite de caracteristicile mărfurilor care au fost amestecate.

Cazuri particulare de atribuire a originii

7.   Normă

Accesoriile, piesele de schimb și utilajele destinate a fi utilizate cu un material, o mașină, un aparat sau un vehicul sunt considerate ca având aceeași origine cu materialul, mașina, aparatul sau vehiculul, cu condiția să fie importate și vândute de obicei împreună cu acestea și să corespundă, ca tip și număr, cu dotarea sa normală.

8.   Normă

La cererea importatorului, sunt considerate ca unul și același articol, în scopul determinării originii, articolele demontate sau nemontate care sunt importate în mai multe tranșe pentru că, din motive aferente transportului sau producției, nu pot fi importate într-o singură tranșă.

9.   Normă

Pentru determinarea originii, ambalajele sunt considerate ca având aceeași origine ca și mărfurile pe care le conțin, în afara cazului în care legislația națională a țării importatoare prevede ca ambalajele să fie declarate separat în scopuri tarifare, caz în care originea lor este determinată independent de cea a mărfurilor.

10.   Practică recomandată

Pentru determinarea originii mărfurilor, când ambalajele sunt considerate ca având originea acestora, nu trebuie să se țină cont, mai ales în cazul aplicării metodei procentajului, decât de ambalajele în care mărfurile sunt vândute de obicei cu amănuntul.

11.   Normă

Pentru determinarea originii mărfurilor, nu se ține cont de originea produselor energetice, a instalațiilor, mașinilor și echipamentelor utilizate în cursul transformării sau prelucrării lor.

Regula transportului direct

12.   Practică recomandată

Atunci când există prevederi care impun transportul direct al mărfurilor din țara de origine, vor trebui acordate derogări, în special din rațiuni geografice (cazul țărilor fără litoral, de exemplu), sau în cazul mărfurilor care rămân sub control vamal în statele terțe (mărfuri expuse în târguri sau expoziții sau depozitate în antrepozite vamale, de exemplu).

Informații privind regulile de origine

13.   Normă

Autoritățile competente procedează astfel încât orice persoană interesată să poată lua cunoștință, fără dificultăți, de regulile de origine, de modificările care sunt eventual operate și de informațiile privind interpretarea lor.

14.   Normă

Modificările regulilor de origine sau ale modalităților lor de aplicare nu intră în vigoare decât la expirarea unui termen stabilit, astfel încât să dea celor interesați posibilitatea să țină seama de noile dispoziții aplicabile, atât pe piețele de export, cât și în țările furnizoare.


ANEXA D. 2

ANEXĂ PRIVIND PROBELE DOCUMENTARE DE ORIGINE

Introducere

Numeroase măsuri vamale, în special de ordin tarifar, sunt aplicabile în funcție de originea mărfurilor. Certificatele și alte probe documentare de origine prezentate în cadrul procedurii de import au drept scop să faciliteze controlul originii și să contribuie astfel la accelerarea operațiunilor de vămuire.

Probele documentare de origine pot rezulta dintr-o simplă mențiune referitoare la originea mărfurilor făcută de fabricant, producător, furnizor, exportator sau orice altă persoană competentă, pe factura comercială sau pe alt document.

În anumite cazuri, aceste mențiuni trebuie totuși să fie autentificate sau completate printr-un atestat emis de o autoritate sau de un organism abilitat în acest scop și, în același timp, independent de exportator și de importator. În alte cazuri pot fi prevăzute formulare speciale, „certificatele de origine”, prin care organul abilitat să le elibereze certifică originea mărfurilor și care pot include, de asemenea, o declarație a fabricantului, a producătorului etc.

Pe de altă parte, în alte împrejurări există posibilitatea să se renunțe la producerea de probe documentare de origine.

Toată această gamă de posibilități privind probele documentare de origine trebuie să permită să se ia în calcul gradul diferit de importanță pe care îl presupune determinarea originii în sensul varietății de interese aflate în joc.

Totuși trebuie să existe reguli precise pentru ca exportatorii și importatorii să cunoască exact exigențele vămii în acest sens, astfel încât să poată profita de simplificarea formalităților, posibilă în anumite cazuri. Aceste reguli fixează, de asemenea, condițiile cărora trebuie să le răspundă diferitele probe documentare de origine pentru a putea fi reținute ca elemente justificative.

Definiții

În sensul prezentei anexe, se înțelege:

(a)

prin „probă documentară de origine”: un certificat de origine, o declarație autentificată de origine sau o declarație de origine;

(b)

prin „certificat de origine”: un formular determinat care permite identificarea mărfurilor și în care autoritatea sau organismul abilitat să-l elibereze certifică expres că mărfurile la care se referă certificatul sunt originare dintr-o țară dată. Acest certificat poate conține, de asemenea, o declarație a fabricantului, a producătorului, a furnizorului, a exportatorului sau a oricărei alte persoane competente;

 

Notă

 

În această definiție, termenul „țară” poate defini un grup de țări, o regiune sau o parte a țării.

(c)

prin „declarație autentificată de origine”: o „declarație de origine” autentificată de o autoritate sau un organism abilitat să o facă;

(d)

prin „declarație de origine”: o mențiune corespunzătoare referitoare la originea mărfurilor făcută, cu ocazia exportului, de fabricant, producător, furnizor, exportator sau oricare altă persoană competentă, aplicată pe factura comercială sau pe orice alt document referitor la mărfuri;

 

Notă

 

Mențiunea folosită poate fi următoarea:

 

Mărfurile vizate alăturat sunt originare din … (numele țării de origine a mărfurilor).

(e)

prin „certificat de denumire regională”: un certificat stabilit conform normelor prevăzute de o autoritate sau de un organism agreat și care să ateste că mărfurile la care se referă îndeplinesc condițiile prevăzute pentru a beneficia de o denumire proprie unei regiuni anume (vinurile de Champagne, de Porto, brânză de Parmigiano etc.);

(f)

prin „persoană”: atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică, cu excepția cazului în care prezenta convenție nu dispune altfel.

Principiu

1.   Normă

Condițiile în care sunt cerute, întocmite și eliberate probele documentare referitoare la originea mărfurilor sunt reglementate de dispozițiile prezentei anexe.

Cazuri în care este necesară prezentarea probelor documentare de origine

2.   Normă

O probă documentară de origine nu poate fi cerută decât când este necesară pentru aplicarea de drepturi vamale preferențiale, de măsuri economice sau comerciale autonome, sau convenționale sau de orice măsură de interes public sau sanitar.

3.   Practică recomandată

1.

Proba documentară de origine nu trebuie cerută în cazurile următoare:

(a)

mărfuri expediate în mici colete adresate unor persoane particulare sau transportate în bagajele călătorilor, cu condiția să nu aibă caracter comercial și valoarea globală a importului să nu depășească o sumă care nu trebuie să fie mai mică de 100 de dolari SUA;

(b)

mărfurile ce sunt colete comerciale a căror valoare globală nu depășește o sumă care nu trebuie să fie mai mică de 60 de dolari SUA;

(c)

mărfuri în regim de admitere temporară;

(d)

mărfuri transportate în regim de tranzit vamal;

(e)

mărfuri însoțite de un certificat de denumire regională, ca și unele mărfuri determinate, atunci când condițiile impuse țărilor furnizoare în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la aceste mărfuri permit să nu se ceară o dovadă documentară.

2.

Când mai multe colete menționate la litera (a) sau (b) în paragraful precedent sunt expediate simultan, pe aceeași cale, aceluiași destinatar, prin același expeditor, valoarea totală a acestor transporturi constituie valoarea globală.

4.   Practică recomandată

Regulile referitoare la necesitatea prezentării probelor documentare de origine ar trebui, când sunt stabilite unilateral, să fie revăzute cel puțin din trei în trei ani, pentru a se verifica dacă mai corespund evoluției condițiilor economice și comerciale care le-au impus.

5.   Normă

Trebuie cerute probe documentare eliberate de autoritățile competente ale țării de origine de fiecare dată când autoritățile vamale ale țării importatoare au bănuieli de fraudă.

Cazuri de aplicare și forma diferitelor probe documentare de origine

(a)   Certificat de origine

Formă și conținut

6.   Practică recomandată

1.

Când părțile contractante revizuiesc formularele existente sau elaborează noi formulare ale certificatului de origine, ar trebui să recurgă la modelul de formular ce figurează în apendicele I al prezentei anexe, conform notelor înscrise în apendicele II și ținând cont de regulile menționate în apendicele III.

2.

După ce aliniază formularele de certificat de origine la modelul ce figurează în apendicele I al prezentei anexe, părțile contractante ar trebui să notifice Secretarului general al Consiliului.

Limbi ce urmează să fie utilizate

7.   Practică recomandată

Formularele certificatelor de origine ar trebui să fie tipărite în limba (limbile) aleasă (alese) de țara exportatoare și, dacă această (aceste) limbă (limbi) nu este (sunt) nici franceza, nici engleza, ele ar trebui să fie tipărite și în franceză sau în engleză.

8.   Practică recomandată

Când limba utilizată pentru a completa certificatul de origine este diferită de cea (cele) a (ale) țării importatoare, autoritățile vamale ale țării nu trebuie să ceară sistematic o traducere a mențiunilor înscrise pe certificatul de origine.

Autoritățile sau organismele abilitate să elibereze certificate de origine

9.   Normă

Părțile contractante care acceptă prezenta anexă indică, în notificarea de acceptare sau ulterior, care sunt autoritățile sau organismele abilitate să elibereze certificatele de origine.

 

Notă

 

Certificatele de origine pot fi eliberate nu numai de autorități, vamale sau altele, ci și de organisme (camere de comerț, de exemplu) agreate în prealabil de autoritățile competente.

10.   Practică recomandată

Când mărfurile nu sunt importate direct din țara de origine, ci ajung printr-un stat terț, certificatele de origine trebuie să poată fi întocmite de autoritățile sau organismele abilitate să le elibereze în acest stat terț, pe baza unui certificat de origine eliberat anterior în țara de origine a mărfurilor.

11.   Practică recomandată

Autoritățile sau organismele abilitate să elibereze certificate de origine trebuie să păstreze, timp de cel puțin doi ani, cererile sau exemplarele de control referitoare la certificatele de origine pe care le-au eliberat.

(b)   Probe documentare, altele decât certificatul de origine

12.   Practică recomandată

1.

Când este cerută o probă documentară de origine, trebuie să fie acceptată o declarație de origine în următoarele cazuri:

(a)

mărfuri expediate în mici colete adresate unor persoane particulare sau transportate în bagajele călătorilor, cu condiția să fie importuri fără caracter comercial și valoarea globală a importului să nu depășească o sumă ce nu trebuie să fie mai mică de 500 dolari SUA;

(b)

mărfuri ce fac obiectul unor colete comerciale a căror valoare globală nu depășește o sumă ce nu trebuie să fie mai mică de 300 dolari SUA.

2.

Când sunt expediate mai multe colete, menționate la litera (a) sau (b) în paragraful precedent, simultan, pe aceeași cale, aceluiași destinatar, de același expeditor, valoarea totală a acestor transporturi constituie valoarea globală.

Sancțiuni

13.   Normă

Sunt prevăzute sancțiuni împotriva oricărei persoane care întocmește sau dispune întocmirea unui document ce conține date inexacte în vederea obținerii unei probe documentare de origine.

Informații privind probele documentare de origine cerute

14.   Normă

Autoritățile competente procedează astfel încât orice persoană interesată să-și poată procura, fără dificultăți, toate informațiile utile referitoare la cerințele privind probele documentare de origine.

APENDICE I

Image

APENDICE II

NOTE

1.

Formatul certificatului este formatul internațional ISO/A4 (210 milimetri pe 297). Formularul este prevăzut cu o margine superioară de 10 milimetri, iar la stânga cu o margine de 20 de milimetri, pentru a permite îndosarierea. Spațierea rândurilor trebuie să corespundă la multipli de 4,24 milimetri, iar spațiile transversale trebuie să corespundă la multipli de 2,54 milimetri. Prezentarea trebuie să fie conformă cu formularul-cadru al Comisiei Economice pentru Europa, conform modelului din apendicele I. Micile abateri în raport cu dimensiunile exacte ale căsuțelor etc. pot fi admise în cazul în care acestea corespund unor rațiuni specifice țării emitente, ca de exemplu existența unor sisteme de măsură altele decât sistemul metric, particularitățile unei serii standardizate de documente naționale etc.

2.

Când este necesar să se prevadă o cerere de certificat de origine, cele două formulare trebuie să fie compatibile, astfel încât să poată fi completate printr-o singură operațiune de dactilografiere.

3.

Țările pot stabili norme privitoare la greutatea pe metru pătrat a hârtiei utilizate și la folosirea securizării pentru a evita falsificarea.

4.

Regulile ce trebuie respectate de către utilizatori pentru întocmirea certificatului de origine pot fi tipărite pe verso.

5.

În cazul existenței unor solicitări de control a posteriori în vederea aplicării unui acord de asistență administrativă reciprocă, se poate prevedea în acest scop un spațiu pe verso.

6.

Observațiile ce urmează se referă la căsuțele care figurează în modelul de formular:

Căsuța nr. 1

Mențiunea „exportator” poate fi înlocuită cu „expeditor”, „producător”, „furnizor” etc.

Căsuța nr. 2

Doar un singur exemplar din certificatul de origine trebuie să poarte mențiunea „original” lângă titlul documentului. În caz de pierdere a certificatului original, exemplarul întocmit eventual pentru a înlocui documentul trebuie să poarte mențiunea „duplicata” lângă titlul documentului. Pe exemplarele suplimentare ale originalului sau ale duplicata după certificatul de origine, mențiunea „copie” trebuie să figureze alături de titlul documentului. Această căsuță este destinată, pe de altă parte, numelui (logotipul, emblema etc.) autorității emitente. Trebuie, de asemenea, să se lase un spațiu liber rezervat autorităților.

Căsuța nr. 3

Indicațiile din această căsuță pot fi înlocuite cu mențiunea „la ordin”, urmată, eventual, de numele țării de destinație.

Căsuța nr. 4

Această căsuță se folosește pentru informații suplimentare privind mijlocul de transport, traseul ales etc., ce pot fi introduse, în caz de nevoie, de către autoritatea emitentă.

Căsuța nr. 5

Dacă este necesar să se numeroteze articole diferite, această indicație poate fi introdusă de preferință pe margine sau chiar în interiorul căsuței, ca primă mențiune. Se pot despărți cu o linie verticală „mărcile și numerele coletelor” de „numărul și natura coletelor” și „descrierea mărfurilor”. În lipsa liniei verticale, aceste mențiuni trebuie despărțite prin spații suficient de mari. Descrierea mărfurilor se completează cu numărul poziției din nomenclatura de la Bruxelles, care se notează, de preferință, în partea dreaptă a coloanei. Atunci când sunt cerute, mențiunile privitoare la criteriile de origine trebuie să figureze în această căsuță. În acest caz, mențiunile se vor despărți de celelalte mențiuni printr-o linie verticală.

Căsuța nr. 6

De regulă, indicarea greutății brute trebuie să fie suficientă pentru a se putea identifica mărfurile.

Căsuța nr. 7

Această coloană se lasă goală pentru a se putea înscrie mențiuni suplimentare, ca de exemplu volumul, sau pentru a se face trimiteri la alte documente (de exemplu factura comercială).

Căsuțele nr. 6 și 7

Celelalte cantități pe care exportatorul le poate menționa pentru a ușura identificarea mărfurilor se înscriu într-una dintre aceste două căsuțe, după caz.

Căsuța nr. 8

Această parte este rezervată pentru aplicarea atestatului autorității competente (formular de atestare, ștampile, semnături, data, locul eliberării etc.). Formularea exactă a textelor etc. se lasă la aprecierea autorității emitente, formularul-model nefiind dat decât cu titlu de exemplu. Această căsuță poate conține eventual și o declarație semnată, dată de către exportator (sau de către furnizor, sau de către producător).

APENDICE III

REGULI PENTRU STABILIREA CERTIFICATULUI DE ORIGINE

Date fiind notele precedente, regulile pentru întocmirea certificatului de origine și eventuala cerere se lasă la aprecierea autorităților naționale. Cu toate acestea, ar fi, poate, necesar ca ele să cuprindă, între altele, dispozițiile următoare.

1.

Formularul poate fi completat prin orice procedeu, cu condiția ca mențiunile făcute să nu poată fi șterse și să fie lizibile.

2.

Certificatul și eventuala cerere nu trebuie să conțină nici ștersături, nici adăugiri. Modificările ce se aduc trebuie efectuate prin bifarea indicațiilor greșite, adăugându-se, dacă este cazul, indicațiile ce se doresc a fi făcute. Orice modificare astfel operată trebuie aprobată de către autorul său și vizată de către autoritățile sau de către organismele abilitate.

3.

Spațiile neutilizate trebuie hașurate pentru ca orice adăugire ulterioară să fie imposibilă.

4.

Dacă necesitățile activității de comerț prin export o impun, se poate hotărî ca, în afară de original, să existe una sau mai multe copii.


ANEXA E.1

ANEXĂ PRIVIND TRANZITUL VAMAL

Introducere

Din diverse motive, este adeseori necesar să se trimită de la un birou vamal la altul mărfuri care sunt, dacă este cazul, pasibile de plata unor taxe și drepturi de import sau de export.

Legislația majorității țărilor prevede dispoziții conform cărora astfel de mărfuri pot fi transportate fără achitarea taxelor și drepturilor de import sau de export, transportul efectuându-se sub controlul vămii pentru ca respectarea condițiilor impuse să fie asigurată. Regimul în care se efectuează aceste transporturi se numește „tranzit vamal”.

Pe de altă parte, pentru a înlesni transportul internațional al mărfurilor care trebuie să traverseze mai multe teritorii vamale, în cadrul unor acorduri internaționale se iau hotărâri în vederea aplicării, de către statele respective, a unor proceduri uniforme aplicabile mărfurilor transportate în tranzit vamal pe teritoriul lor.

Prezenta anexă se referă atât la tranzitul vamal național, cât și la tranzitul vamal internațional. Ea nu se aplică mărfurilor transportate prin poștă sau în bagajele călătorilor.

Definiții

În sensul prezentei anexe se înțelege:

(a)

prin „tranzit vamal”: regimul vamal căruia îi sunt supuse mărfurile transportate sub control vamal de la un birou vamal la altul;

(b)

prin „operațiune de tranzit vamal”: transportul mărfurilor în tranzit vamal, de la un birou de plecare la un birou de destinație;

(c)

prin „birou de încărcare”: orice birou vamal sub autoritatea căruia se iau anumite măsuri preliminare cu scopul de a înlesni începerea unei operațiuni de tranzit vamal într-un birou de plecare;

(d)

prin „birou de plecare”: orice birou vamal în care începe o operațiune de tranzit vamal;

(e)

prin „birou de trecere”: orice birou vamal prin care mărfurile sunt importate sau exportate în cursul unei operațiuni de tranzit vamal;

(f)

prin „birou de destinație”: orice birou vamal unde se încheie o operațiune de tranzit vamal;

(g)

prin „declarație de mărfuri”: actul redactat în forma cerută de vamă, prin care solicitanții indică regimul vamal la care trebuie supuse mărfurile și comunică elementele a căror declarare este solicitată de vamă pentru aplicarea acestui regim;

(h)

prin „declarant”: persoana care semnează sau în numele căreia este semnată o declarație de mărfuri;

(ij)

prin „unitate de transport”:

(i)

containerele cu o capacitate de un metru cub sau mai mare,

(ii)

vehiculele rutiere, inclusiv remorcile și semiremorcile,

(iii)

vagoanele de cale ferată,

(iv)

barjele, șlepurile și alte ambarcațiuni care pot fi utilizate pe apele interioare;

(k)

prin „drepturi și taxe la import sau la export”: drepturile vamale și toate celelalte drepturi, taxe, redevențe și alte impuneri diverse care se percep la import sau la export sau cu ocazia importului de mărfuri sau a exportului de mărfuri, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(l)

prin „control vamal”: totalitatea măsurilor luate pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și actelor administrative pe care autoritatea vamală este însărcinată să le aplice;

(m)

prin „garanție”: ceea ce asigură executarea unei obligații către vamă, în așa fel încât să corespundă exigențelor acesteia. Garanția este „globală” atunci când asigură executarea obligațiilor ce rezultă din mai multe operațiuni;

(n)

prin „persoană”: atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică, cu excepția cazului în care prezenta directivă nu dispune altfel, în context.

Principii

1.   Normă

Tranzitul vamal este reglementat prin dispozițiile prezentei anexe.

2.   Normă

Legislația națională precizează condițiile, precum și formalitățile ce trebuie îndeplinite în scopul tranzitului vamal.

Domeniu de aplicare

3.   Normă

Autoritățile vamale autorizează transportul mărfurilor în tranzit vamal pe teritoriul lor, după cum urmează:

(a)

de la un birou de intrare la un birou de ieșire;

(b)

de la un birou de intrare la un birou interior;

(c)

de la un birou interior la un birou de ieșire;

(d)

de la un birou interior la un alt birou interior.

Nota 1

Transporturile efectuate în tranzit vamal în cazurile vizate de la literele (a)-(c) de mai sus sunt desemnate prin expresia „tranzit vamal internațional” atunci când fac parte dintr-una și aceeași operațiune de tranzit vamal, în cursul căreia se trec una sau mai multe frontiere, în conformitate cu un acord bilateral sau multilateral.

Nota 2

Transporturile în tranzit vamal vizate mai sus pot fi desemnate după cum urmează:

(a)

tranzit direct (de la un birou de intrare la un birou de ieșire);

(b)

tranzit interior (de la un birou de intrare la un birou interior);

(c)

tranzit exterior (de la un birou interior la un birou de ieșire);

(d)

tranzit intern (de la un birou interior la un birou interior).

4.   Normă

Mărfurile transportate în tranzit vamal nu sunt supuse plății drepturilor și taxelor la import sau la export, cu condiția respectării condițiilor prescrise de către autoritățile vamale.

5.   Practică recomandată

Orice persoană care are dreptul de a dispune de mărfuri, ca de exemplu proprietarul, transportatorul, tranzitarul, destinatarul sau un agent agreat de vamă, ar trebui să le poată declara în tranzit vamal.

 

Notă

 

Autoritățile vamale pot cere ca declarantul să facă dovada dreptului său de a dispune de mărfuri.

6.   Normă

Declarantul răspunde în fața autorităților vamale de îndeplinirea obligațiilor ce decurg din tranzitul vamal; el este în special obligat să asigure prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație, în conformitate cu condițiile stabilite de către autorități.

Dispoziții generale

7.   Normă

Autoritățile vamale desemnează birourile vamale competente pentru a exercita funcțiile stabilite în scopul tranzitului vamal.

8.   Practică recomandată

Când birourile vamale corespondente sunt situate pe o frontieră comună, autoritățile vamale ale celor două țări în cauză ar trebui, în vederea tranzitului vamal, să se pună de acord asupra zilelor și orelor de lucru cu publicul, cât și asupra competenței acestor birouri.

9.   Practică recomandată

La cererea persoanei interesate și pentru motive considerate de către autoritățile vamale ca fiind întemeiate, acestea din urmă ar trebui, în măsura în care circumstanțele administrative o permit, să îndeplinească funcțiile pe care le implică tranzitul vamal în afara orelor de program și în afara sediului biroului vamal; se înțelege că, în acest caz, cheltuielile ce rezultă din această activitate pot fi puse în seama persoanei interesate.

10.   Normă

Se acordă prioritate operațiunilor vamale cu animale vii, mărfuri perisabile și alte expediții cu caracter de urgență, care se află în tranzit vamal și care impun transportul rapid.

Formalități la biroul de plecare

(a)   Declarația de mărfuri pentru tranzitul vamal

11.   Normă

În afara cazului în care autoritățile vamale acordă o derogare, la biroul de plecare se prezintă o declarație scrisă de mărfuri pentru tranzitul vamal.

 

Notă

 

Există în mai multe țări proceduri simplificate ce permit să se renunțe la anumite formalități vamale, inclusiv la prezentarea declarației de mărfuri. Aceste proceduri se aplică, de exemplu, mărfurilor transportate pe calea ferată, însoțite de o scrisoare de trăsură internațională, și mărfurilor care circulă numai în zona de frontieră.

12.   Normă

Formularele de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal sunt conforme cu modelul oficial stabilit de către autoritățile competente.

 

Nota 1

 

Declarantul are, în mod normal, obligația de a declara următoarele elemente:

numele și adresa expeditorului,

numele și adresa declarantului,

numele și adresa poștală a destinatarului,

modul de transport,

identificarea mijlocului de transport,

identificarea sigiliilor etc. aplicate,

locul de încărcare,

biroul de destinație,

unitatea de transport (tip, număr de identificare),

mărcile, numerele, numărul și natura coletelor,

descrierea mărfurilor,

greutatea brută pe expediție, în kilograme,

enumerarea documentelor ce se anexează,

locul, data și semnătura declarantului.

 

Nota 2

 

Părțile contractante care își propun să revizuiască formularele existente sau să elaboreze noi formulare de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal pot recurge la modelul ce figurează în apendicele I al prezentei anexe și pot ține cont de notele ce figurează în apendicele II. Acest model este conceput ca o bază de plecare în vederea elaborării formularelor de declarație de tranzit vamal utilizate în cazul procedurilor de tranzit pentru care nu este prevăzută printr-un acord bilateral sau multilateral utilizarea unui anumit tip de formulare. Acest model de declarație a fost conceput pentru operațiuni de tranzit vamal național, dar poate fi utilizat și pentru operațiuni de tranzit vamal internațional.

13.   Practică recomandată

Orice document comercial sau de transport care oferă informațiile necesare în mod clar trebuie să fie acceptat ca fiind partea descriptivă a declarației de mărfuri pentru tranzitul vamal.

(b)   Garanție

14.   Normă

Forma de garanție ce trebuie constituită în vederea tranzitului vamal este prevăzută în legislația națională sau, în conformitate cu aceasta, este stabilită de către autoritățile vamale.

15.   Practică recomandată

Declarantul trebuie să poată opta pentru una dintre formele de garanție admise.

16.   Normă

Autoritățile vamale stabilesc valoarea garanției ce trebuie depusă pentru operațiunea de tranzit vamal.

17.   Normă

Când se solicită o garanție pentru executarea obligațiilor ce decurg din mai multe operațiuni de tranzit vamal, autoritățile vamale acceptă o garanție globală.

18.   Practică recomandată

Garanția ar trebui să fie fixată la un nivel cât se poate de scăzut, ținând cont de drepturile și taxele de import sau de export care pot fi eventual solicitate.

(c)   Verificarea și identificarea trimiterilor

19.   Practică recomandată

În cazul în care autoritățile vamale fac uz de dreptul lor de a verifica mărfurile declarate pentru tranzitul vamal, ele trebuie să limiteze această verificare la măsurile considerate necesare pentru a se asigura respectarea legilor și regulamentelor pe care autoritatea vamală trebuie să le aplice.

20.   Normă

Autoritățile vamale de la biroul de plecare iau toate măsurile necesare pentru a permite biroului de destinație să identifice expediția și să poată descoperi, dacă este cazul, orice manipulare neautorizată.

21.   Normă

Când o expediție se află într-o unitate de transport, acestei unități i se aplică sigilii vamale, cu condiția ca această unitate de transport să fie construită și amenajată astfel încât:

(a)

sigiliile vamale să poată fi aplicate în mod simplu și eficient;

(b)

nici o marfă să nu poată fi scoasă din părțile sigilate ale unității de transport, nici introdusă fără a lăsa urme vizibile de efracție sau fără ruperea sigiliului vamal;

(c)

să nu cuprindă nici un spațiu neobservabil care ar putea permite ascunderea mărfurilor;

(d)

toate spațiile ce ar putea conține mărfuri să fie ușor accesibile pentru controalele vamale.

În plus, aceste unități de transport trebuie să fi fost în prealabil agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal.

 

Nota 1

 

Unitățile de transport sunt agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal prin aplicarea diferitelor acorduri internaționale, ca de exemplu Convenția vamală privind containerele, încheiată la Geneva la 18 mai 1956, Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, încheiată la Geneva la 15 ianuarie 1959, L'unité technique des chemins de fer, încheiată la Berna în mai 1886, în redactarea din 1960, și regulamentul Comisiei Centrale a Rinului (în versiunea din 21 noiembrie 1963) cu privire la sigilarea vamală a navelor de pe Rin. Ele pot fi agreate prin aplicarea unor acorduri care ar putea înlocui textele enumerate mai sus. Țările pot, prin acord bilateral sau multilateral, să ia niște măsuri suplimentare în vederea agreării unităților de transport ce se vor folosi în exclusivitate pe propriul lor teritoriu, în scop de tranzit vamal, de exemplu în ceea ce privește containerele cu o capacitate mai mică de 1 metru cub, dar care îndeplinesc, în toate celelalte privințe, condițiile necesare pentru a fi asimilate containerelor propriu-zise în privința aplicării regulamentelor vamale.

 

Nota 2

 

În anumite cazuri, autoritățile vamale pot hotărî să sigileze unitățile de transport care nu au fost agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal, dacă se stabilește că aceste unități oferă un grad suficient de siguranță atunci când sunt sigilate.

22.   Normă

Când expediția este încărcată într-o unitate de transport ce nu poate fi sigilată în mod eficient, se va asigura identificarea și se va face în așa fel încât manipulările neautorizate să fie ușor sesizabile: se aplică un sigiliu vamal separat pe fiecare colet, se aplică mărci de identificare, se întocmește o descriere a mărfurilor care va lua în considerare mostrele, planurile, desenele sau fotografiile anexate la declarația de mărfuri, se inițiază o verificare completă a mărfurilor și se menționează pe declarația de mărfuri rezultatul acestei verificări sau se efectuează transportul sub escorta vămii.

 

Notă

 

Măsurile precise pe care autoritățile vamale trebuie să le ia când mărfurile sunt transportate într-o unitate de transport ce nu poate fi sigilată în mod eficient depind de circumstanțele proprii fiecărui caz în parte, ținându-se cont de diferite elemente, ca, de exemplu, natura mărfurilor și ambalajul, drepturile și taxele de import sau de export eventual exigibile.

(d)   Măsuri suplimentare de control

23.   Normă

Autoritățile vamale nu impun măsurile următoare decât în cazurile în care le consideră indispensabile:

(a)

obligativitatea transportării mărfurilor după un anumit traseu;

(b)

obligativitatea transportării mărfurilor sub escorta vămii.

24.   Practică recomandată

Când autoritățile vamale fixează un termen pentru prezentarea mărfurilor la un anumit birou vamal, ele trebuie să țină cont de condițiile în care se desfășoară operațiunea de tranzit vamal.

Sigilii vamale și mărci de identificare

25.   Normă

Sigiliile vamale utilizate pentru tranzitul vamal trebuie să îndeplinească condițiile minimale prevăzute în apendicele III al prezentei anexe.

26.   Practică recomandată

Sigiliile vamale și mărcile de identificare aplicate de către autoritățile vamale străine trebuie să fie acceptate în scopul operațiunii de tranzit vamal, în afara cazului când sunt considerate insuficiente sau nu oferă siguranța dorită sau în afara cazului când autoritățile vamale procedează la verificarea mărfurilor. Când sigiliile vamale străine au fost acceptate pe un teritoriu vamal, acestea trebuie să beneficieze pe teritoriul respectiv de aceeași protecție juridică acordată și sigiliilor naționale.

Încheierea traficului vamal

27.   Normă

Referitor la încheierea unei operațiuni de tranzit vamal, legislația națională nu prevede nici o altă condiție decât prezentarea mărfurilor și a declarației de mărfuri aferente la biroul de destinație în termenul fixat eventual în acest sens; mărfurile nu trebuie să fi suferit nici o modificare, să fi fost folosite, iar sigiliile vamale sau mărcile de identificare trebuie să fie intacte.

 

Nota 1

 

Controalele pe care le efectuează biroul de destinație în scopurile menționate mai sus depind de circumstanțele specifice fiecărei operațiuni de tranzit vamal. Totuși, autoritățile vamale se asigură în general că sigiliile sau mărcile de identificare sunt intacte; ele pot verifica, dacă este cazul, dacă unitatea de transport oferă în toate celelalte privințe o siguranță suficientă și pot iniția o verificare sumară sau detaliată a mărfurilor. Verificarea mărfurilor poate fi efectuată, de exemplu, pentru a le plasa sub un alt regim vamal.

 

Nota 2

 

Legislația națională poate prevedea că accidentele și alte evenimente imprevizibile ce survin în timpul transportului și afectează operațiunea de tranzit vamal sunt semnalate autorității vamale sau celorlalte autorități competente aflate în locul cel mai apropiat de locul accidentului sau de evenimentul respectiv și că aceste fapte sunt verificate de către acestea.

28.   Normă

Când se constată de către autoritățile vamale competente că persoana interesată și-a îndeplinit obligațiile, ele dau fără întârziere acceptul pentru returnarea garanției ce a fost eventual plătită.

29.   Practică recomandată

Faptul că traseul indicat n-a fost urmat sau că termenul fixat n-a fost respectat nu ar trebui să ducă la perceperea de taxe și drepturi de import sau de export ce s-ar putea eventual solicita dacă toate celelalte condiții au fost îndeplinite conform exigențelor autorităților vamale.

30.   Normă

Scutirea de la plata taxelor și drepturilor de import sau de export care se aplică în mod normal se acordă atunci când se stabilește de către autoritățile vamale că mărfurile transportate în tranzit vamal au fost distruse sau iremediabil pierdute în urma unui accident sau a unui caz de forță majoră sau când acestea lipsesc din motive ce țin de natura lor.

 

Notă

 

Părțile reziduale ale mărfurilor respective pot fi, după cum vor hotărî autoritățile vamale:

(a)

date spre consum în starea în care se găsesc, ca și când ar fi fost importate în acea stare; sau

(b)

reexportate; sau

(c)

abandonate, fără plată, în beneficiul Trezoreriei publice; sau

(d)

distruse sau tratate astfel încât să li se elimine orice valoare comercială, sub controlul vămii și fără cheltuieli pentru Trezoreria publică.

Acorduri internaționale privind tranzitul vamal

31.   Practică recomandată

Părțile contractante trebuie să aibă în vedere posibilitatea de a adera la instrumentele internaționale menționate mai jos sau la instrumentele internaționale care le-ar fi putut înlocui între timp:

Convenția vamală privind tranzitul internațional de mărfuri (Convenție ITI), Viena, 7 iunie 1971,

Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR), Geneva, 15 ianuarie 1959,

Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri (Convenția ATA), Bruxelles, 6 decembrie 1971.

 

Notă

 

Carnetele ATA pot fi acceptate pentru tranzitul mărfurilor cu admitere temporară care trebuie, la plecare sau la sosire, să fie transportate sub controlul vămii, fie în țara de admitere temporară, fie într-una sau mai multe țări situate între țările de export și de import.

32.   Practică recomandată

Părțile contractante care nu sunt în măsură să adere la instrumentele internaționale enumerate în practica recomandată la punctul 31 trebuie, în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale pe care ar urma să le încheie în vederea creării unui regim de tranzit vamal internațional, să țină cont de normele și practicile recomandate la punctele 1-30 din prezenta anexă și să preia în afară de acestea, în cadrul acordurilor respective, dispozițiile speciale enunțate mai jos:

1.

Când mărfurile vor fi transportate într-o unitate de transport ce satisface condițiile menționate în norma 21 și când persoana interesată o cere și garantează că această unitate de transport va fi plasată – într-un stadiu ulterior al transportului – sub un regim de tranzit vamal ce presupune aplicarea de sigilii vamale, autoritățile vamale de la biroul de încărcare trebuie:

să se asigure de exactitatea documentelor însoțitoare prevăzute de acordul bilateral sau multilateral și care menționează conținutul unității de transport,

să sigileze unitatea de transport,

să menționeze, pe documentele însoțitoare, numele biroului de încărcare, caracteristicile sigiliilor vamale aplicate și data la care acestea au fost aplicate.

2.

Când mărfurile sunt declarate ulterior pentru tranzitul vamal, autoritățile vamale de la biroul de plecare trebuie, în afara cazului în care, în circumstanțe excepționale, consideră necesar să verifice mărfurile, să accepte sigiliile aplicate de către biroul de încărcare și documentele însoțitoare vizate la punctul 1.

3.

Formularele comune de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal trebuie să fie acceptate pe fiecare dintre teritoriile vamale respective; aceste formulare trebuie concepute după modelul prezentat în apendicele I al prezentei anexe, ținându-se cont de notele ce figurează în apendicele II.

4.

Atunci când se cere o garanție, aceasta trebuie să fie constituită și acceptată sub forma unei garanții valabile și executorii pe fiecare dintre teritoriile vamale în cauză, existența sa fiind stabilită prin formularul de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal sau printr-un alt document.

5.

Fără a aduce atingere dreptului lor de verificare a mărfurilor, autoritățile vamale trebuie, de regulă, să limiteze după cum urmează formalitățile ce trebuie îndeplinite la birourile de trecere:

în birourile unde mărfurile sunt importate pe teritoriul vamal, autoritățile vamale trebuie să se asigure că declarația de mărfuri este în regulă, că, dacă este cazul, sigiliile vamale sau mărcile de identificare aplicate anterior sunt intacte, că, atunci când este cazul, unitatea de transport prezintă suficientă siguranță și că, atunci când se cere o garanție, aceasta este valabilă ; ele trebuie apoi să vizeze în consecință declarația de mărfuri;

în birourile unde mărfurile părăsesc teritoriul vamal, autoritățile vamale trebuie să se asigure că, dacă este cazul, sigiliile vamale sau mărcile de identificare sunt intacte și, atunci când este cazul, că unitatea de transport prezintă suficientă siguranță; ele trebuie apoi să vizeze în consecință declarația de mărfuri.

6.

Când un birou de trecere scoate un sigiliu vamal sau o marcă de identificare, mai ales pentru a verifica mărfurile, el trebuie să menționeze caracteristicile noilor sigilii vamale sau mărcile de identificare pe declarația de mărfuri care le însoțește.

7.

Formalitățile ce trebuie îndeplinite în birourile de trecere trebuie să fie și mai reduse sau eliminate în întregime, descărcarea de obligațiile ce decurg din tranzitul vamal fiind dată de către autoritățile competente pentru toată operațiunea de tranzit vamal.

8.

Ar trebui ca administrațiile vămilor țărilor în cauză să prevadă măsuri de asistență reciprocă pentru controlarea exactității documentelor privind mărfurile transportate în tranzit vamal și a autenticității sigiliilor vamale.

Informații cu privire la tranzitul vamal

33.   Normă

Autoritățile vamale vor proceda astfel încât orice persoană interesată să-și poată procura fără greutate toate informațiile utile în legătură cu tranzitul vamal.

APENDICE I

Image

Image

APENDICE II

NOTE

1.

Formatul modelului de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal este formatul internațional ISO/A4 (210 milimetri pe 297). Fomularul este prevăzut cu o margine superioară de 10 milimetri și la stânga cu o margine de 20 de milimetri pentru a permite îndosarierea. Spațiul dintre rânduri trebuie să corespundă unor multipli de 4,24 milimetri și spațiile transversale trebuie să corespundă unor multipli de 2,54 milimetri. Prezentarea trebuie să fie conformă cu formularul-cadru al Comisiei Economice pentru Europa (CEE), după modelul dat în apendicele I. Micile abateri față de dimensiunile exacte ale căsuțelor etc. sunt permise dacă răspund unor rațiuni speciale în țara emitentă, cum ar fi existența unor sisteme de măsură, altele decât sistemul metric, particularitățile unei serii armonizate de documente naționale etc.

2.

Țările pot stabili norme privind greutatea pe metrul pătrat de hârtie ce urmează a fi utilizată și folosirea securizării pentru a evita falsificările.

3.

Mențiunile înscrise în fiecare spațiu al modelului de declarație de mărfuri pentru tranzitul vamal indică natura informațiilor care trebuie să figureze acolo. Dacă legislația națională o cere, fiecare țară are libertatea să înlocuiască, în formularul său național, aceste mențiuni cu cele pe care le va considera mai adecvate, cu condiția ca natura informațiilor prevăzute în modelul declarației de mărfuri pentru tranzitul vamal să nu fie modificată.

4.

În plus, administrațiile pot omite, în formularele lor, rubricile formularului-cadru de care nu au nevoie. Spațiile devenite disponibile pot fi folosite pentru a consemna adnotările administrative.

5.

Modelul de declarație este astfel conceput, încât indicațiile referitoare exclusiv la tranzitul vamal internațional să figureze în formular pe verso, putând deci fi omise când declarația este folosită în alte scopuri.

6.

Observațiile următoare se referă la căsuțele ce figurează în modelul de formular.

Expeditor (nume și adresă)

Această căsuță este prevăzută pentru a indica numele și adresa expeditorului mărfurilor. Dacă aceeași declarație se referă la mărfuri provenind de la mai mulți expeditori, se menționează documentele anexate.

Destinatar (nume și adresă poștală)

În partea superioară a acestei căsuțe trebuie înscrisă adresa poștală a destinatarului mărfurilor; în partea inferioară, în rubrica „adresă de livrare”, se precizează adresa la care trebuie livrate mărfurile, dacă aceasta este diferită de adresa poștală.

Declarant (nume și adresă)

Declarantul este persoana fizică sau juridică ce semnează declarația de tranzit vamal sau în numele căreia este semnată declarația.

Țară de proveniență

În această căsuță se va indica țara de unde provin mărfurile, adică țara exportatoare.

Țară de destinație

Este vorba despre țara de destinație finală a mărfurilor după operațiunea de tranzit vamal.

Loc de încărcare  (1)

Este vorba despre locul de plecare unde mărfurile sunt efectiv încărcate pe mijlocul de transport.

Chei, depozit etc.  (1)

În această căsuță va fi indicat locul în care mărfurile vor fi depozitate înainte de încărcare; această informație prezintă un interes deosebit când mărfurile sunt exportate la ieșirea dintr-un depozit vamal etc.

Via  (1)

Aici sunt indicate punctele de trecere a frontierei, ca și locurile în care se schimbă modurile sau mijloacele de transport etc.

Mod și mijloc de transport  (1)

Se menționează modul și mijlocul de transport utilizat pentru fiecare parte a transportului, indicându-se, după caz, numele vasului, numărul de înmatriculare al vagonului de cale ferată sau al vehiculului rutier etc. În caz de transport intermodal, dacă situația o cere, aceste informații vor fi înscrise pe parcursul transportului.

Birou de destinație  (1)

Prin acesta se înțelege numele biroului vamal unde ia sfârșit operațiunea de tranzit vamal.

Documente anexate

Declarantul trebuie să enumere în această căsuță documentele (certificate de origine și de control sanitar, manifeste etc.) anexate la declarație.

Rezervat autorității

A se specifica, dacă este cazul, în această căsuță indicațiile referitoare la controlul coletelor etc.

Sigilii etc. aplicate de către vamă/declarant

În această căsuță se indică numărul sigiliilor etc. aplicate, ca și numerele lor sau orice altă caracteristică permițând identificarea lor. Rubrica respectivă trebuie să fie bifată pentru a se indica dacă sigiliile etc. au fost aplicate chiar de vamă sau de declarant.

Unitate de transport (tip, număr de identificare), mărci și numere ale coletelor sau obiectelor

În această căsuță sunt indicate caracteristicile unităților de transport (tip și număr de identificare al containerului, de exemplu) sau ale mărfurilor, de exemplu mărcile de expediție, numerele de lot și numerele de ordine sau formularea adresei.

Numărul și natura coletelor/Descrierea mărfurilor

Această parte este rezervată indicării numărului și naturii coletelor și descrierii mărfurilor; acestea se descriu fie după numele lor comercial uzual, fie, dacă este posibil, după terminologia tarifelor vamale sau a baremurilor de transport aplicabile în cazul respectiv.

Număr de clasificare

Se indică, dacă este posibil, numărul de codificare statistică sau poziția din tariful vamal; în majoritatea cazurilor, aceste numere (sau părți din aceste numere) fiind folosite în întreaga lume, ajută la identificarea mărfii.

Greutate brută, kilograme

Greutatea brută a mărfurilor trebuie dată în kilograme.

Reglementare națională

Această căsuță este rezervată indicațiilor suplimentare ce pot fi solicitate de administrații (numele conducătorului vehiculului, itinerar prevăzut, termen fixat etc.). Ea poate fi de asemenea utilizată pentru înscrierea indicațiilor oficiale referitoare la biroul de destinație.

Informații privind garanția

Se menționează informațiile referitoare la garanția constituită: depozit în numerar, garanție plătită de un terț etc.

Locul, data și semnătura declarantului

Textul declarației ce figurează aici poate fi modificat, dacă este cazul, pentru a ține seama de legislația națională sau de acorduri bilaterale sau multilaterale.

Căsuțele care se află în declarația de tranzit vamal pe verso au doar titlu informativ și trebuie modificate în funcție de procedura care este prevăzută în cadrul unui acord bilateral sau multilateral asupra tranzitului vamal.


(1)  Formatul acestor căsuțe va putea fi adaptat în funcție de nevoile folosirii speciale a formularului sau pentru a permite adăugarea acestuia la o serie de formulare armonizate care trebuie stabilite prin metoda numită a înscrierii unice.

APENDICE III

CERINȚE MINIME PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ SIGILIILE VAMALE

Sigiliile vamale trebuie să îndeplinească următoarelor cerințe minime:

1.   Cerințe generale privind sigiliile:

Sigiliile trebuie:

(a)

să fie solide și rezistente;

(b)

să poată fi aplicate rapid și cu ușurință;

(c)

să fie ușor de controlat și de identificat;

(d)

să fie de așa natură, încât să nu poată fi scoase sau desfăcute fără a fi rupte sau să fie supuse unor manipulări ilegale fără a lăsa urme;

(e)

să fie de așa natură, încât să nu se poată utiliza același sigiliu mai mult decât o dată;

(f)

să fie confecționate astfel încât copierea sau contrafacerea să fie cât se poate de dificile.

2.   Specificații fizice privind sigiliul

(a)

forma și dimensiunile sigiliului trebuie să fie astfel încât să se poată distinge cu ușurință mărcile de identificare;

(b)

orificiile practicate într-un sigiliu trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare cu cele ale legăturii utilizate și trebuie dispuse astfel încât legătura să fie menținută ferm pe loc atunci când sigiliul este închis;

(c)

materialul folosit trebuie să fie suficient de rezistent pentru a se evita ruperile accidentale și o deteriorare prea rapidă (datorată agenților atmosferici sau chimici, de exemplu) ca și pentru a evita posibilitatea unor manipulări ilegale fără a lăsa urme;

(d)

materialul ce urmează a fi folosit trebuie ales în funcție de sistemul de sigilare adoptat.

3.   Specificații fizice privind legăturile

(a)

legăturile trebuie să fie solide și durabile și să ofere suficientă rezistență la intemperii și la coroziune;

(b)

lungimea legăturii folosite trebuie calculată astfel încât să nu permită deschiderea integrală sau parțială a închizătorii sigilate fără ruperea sigiliului sau a legăturii sau fără deteriorarea lor vizibilă;

(c)

materialul utilizat trebuie ales în funcție de sistemul de sigilare adoptat.

4.   Mărci de identificare

Sigilarea trebuie să comporte mărci care:

(a)

să indice că este vorba despre o sigilare vamală prin folosirea cuvântului „vamă”, de preferință într-una din limbile oficiale ale Consiliului (franceza sau engleza);

(b)

să indice țara care a aplicat sigiliul, de preferință prin semne distinctive utilizate pentru a indica țara de înmatriculare a vehiculelor cu motor în circulația internațională;

(c)

să permită identificarea biroului vamal prin care sau sub autoritatea căruia a fost aplicat sigiliul, de exemplu prin folosirea unor litere sau cifre convenționale.


ANEXA E.6

ANEXĂ PRIVIND ADMITEREA TEMPORARĂ PENTRU PERFECȚIONARE ACTIVĂ

Introducere

Legislația națională din majoritatea statelor conține dispoziții care permit acordarea suspendării de taxe și drepturi la import pentru mărfurile destinate să fie reexportate după ce au suferit o transformare, o prelucrare sau o anumită reparație. Regimul vamal care preia aceste dispoziții este cel al admiterii temporare pentru perfecționare activă.

Scopul principal al acordării acestui regim vamal este acela de a permite întreprinderilor naționale să-și ofere produsele sau serviciile pe piețe străine, la prețuri competitive, contribuind astfel la asigurarea celor mai bune locuri de muncă pentru forța de muncă națională.

Totuși, acordarea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă poate fi supusă condiției ca operațiunile prevăzute să fie benefice pentru economia națională și să nu aducă atingere intereselor producătorilor naționali de mărfuri identice sau similare cu cele pentru care este cerut beneficiul regimului respectiv.

Regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă implică, de regulă, suspendarea totală a taxelor și a drepturilor la import. Totuși, deșeurile provenind din prelucrarea sau transformarea mărfurilor în admitere temporară pentru perfecționare activă pot fi taxate.

Legislația națională a statelor impune în general ca mărfurile exportate să provină din mărfuri importate.

Uneori se autorizează, totuși, utilizarea unor mărfuri echivalente cu cele primite în regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă (compensație la echivalent).

În cadrul regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă, poate fi acordată scutirea de taxe și drepturi la import mărfurilor care sunt consumate în cursul producerii mărfurilor exportate fără a fi efectiv conținute în acestea din urmă.

Definiții

În sensul prezentei anexe, se înțelege:

(a)

prin „admitere temporară pentru perfecționare activă”: regimul vamal care permite primirea pe un teritoriu vamal, cu suspendarea taxelor și drepturilor la import, a anumitor mărfuri destinate să fie reexportate, într-un termen determinat, după ce vor fi suferit o transformare, prelucrare sau reparație;

(b)

prin „taxe și drepturi la import”: drepturile vamale și orice alte drepturi, taxe și redevențe sau diverse impuneri care sunt percepute la import sau cu ocazia importului de mărfuri, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare este limitată la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(c)

prin „produse compensatoare”: produsele obținute în cursul sau în urma transformării, prelucrării sau reparării mărfurilor primite în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă;

(d)

prin „control vamal”: totalitatea măsurilor luate în vederea asigurării respectării legilor și reglementărilor pe care autoritatea vamală trebuie să le aplice;

(e)

prin „garanție”: ceea ce asigură, cu respectarea cerințelor vămii, executarea unei obligații față de aceasta. Garanția se numește „globală” atunci când asigură executarea obligațiilor rezultând din mai multe operațiuni;

(f)

prin „persoană”: o persoană fizică, precum și o persoană juridică, cu excepția cazului în care prezenta convenție nu dispune altfel.

Principiu

l.   Normă

Admiterea temporară pentru perfecționare activă este reglementată de dispozițiile prezentei anexe.

Domeniu de aplicare

2.   Normă

Legislația națională enumeră împrejurările în care poate fi acordat regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă și precizează condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a beneficia de acest regim.

Note

1.

Împrejurările în care se autorizează regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă pot fi precizate fie în termeni generali, fie sub formă detaliată, fie combinând cele două posibilități.

2.

Se poate acorda o scutire de taxe și drepturi la import unor mărfuri cum ar fi catalizatorii, acceleratorii sau încetinitorii de reacții chimice, care sunt utilizate pentru obținerea de produse compensatoare și care dispar total sau parțial în cursul folosirii lor fără a fi conținute efectiv în aceste produse. Această scutire poate să nu fie acordată decât în măsura în care produsele compensatoare obținute sunt exportate. Totuși, această scutire nu cuprinde în mod normal elemente care joacă doar un rol auxiliar în procesul de fabricație, cum ar fi lubrifianții.

3.

Dreptul de a importa mărfuri în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă poate fi supus condiției ca operațiunile de perfecționare prevăzute să fie considerate de autoritățile competente ca fiind benefice pentru economia națională.

4.

Dreptul de a importa mărfuri în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă poate fi rezervat persoanelor stabilite pe teritoriul vamal.

5.

Operațiunile admise în regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă pot fi efectuate în locuri constituite ca depozite pentru perfecționare activă.

Principalele caracteristici ale acestui sistem pot fi următoarele:

condițiile referitoare la amplasarea și amenajarea depozitelor pentru perfecționare activă se stabilesc de către autoritățile competente,

importul definitiv al produselor compensatoare este autorizat în limitele unui procentaj determinat,

verificarea mărfurilor care urmează a fi folosite și a produselor compensatoare care sunt declarate la ieșirea din depozitul pentru perfecționare activă are loc, în general, în acest depozit.

3.   Normă

Mărfurile aflate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă beneficiază de suspendarea totală a taxelor și drepturilor la import. Totuși, deșeurile provenind din manufacturarea sau prelucrarea mărfurilor plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă și care nu sunt reexportate sau prelucrate astfel încât să se elimine orice valoare comercială pot fi supuse regimului care prevede achitarea taxelor și drepturilor la import.

Note

1.

Legislația națională poate prevedea ca deșeurile care prezintă o anumită valoare comercială să fie taxate fie conform propriei descrieri tarifare, fie conform descrierii tarifare a mărfurilor din care provin.

2.

Legislația națională poate prevedea acordarea unei scutiri de taxe și drepturi la import pentru deșeuri, în limita unor procentaje, sau atunci când acestea sunt irecuperabile sau inutilizabile.

4.   Normă

Admiterea temporară pentru perfecționare activă nu este rezervată mărfurilor importate direct din străinătate, ea fiind autorizată și pentru mărfurile care fac obiectul unui tranzit vamal, sau care ies dintr-un depozit vamal, dintr-un port liber sau dintr-o zonă liberă.

5.   Practică recomandată

Admiterea temporară pentru perfecționare activă nu trebuie refuzată din simplul motiv că mărfurile respective au o anumită origine, proveniență sau destinație.

6.   Normă

Dreptul de a importa mărfuri în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă nu este rezervat proprietarului mărfurilor importate.

7.   Practică recomandată

Când mărfurile sunt destinate executării unui contract de muncă încheiat cu o persoană stabilită în străinătate, acordarea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă nu trebuie să fie subordonată condiției ca pe teritoriul vamal să nu fie disponibile mărfuri echivalente cu cele care ar fi importate.

8.   Practică recomandată

Posibilitatea de a determina prezența mărfurilor importate în produsele compensatoare nu trebuie să fie impusă ca o condiție indispensabilă pentru acordarea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă atunci când identitatea mărfurilor poate fi stabilită printr-un control al vămii în cursul operațiunilor de perfecționare sau când se permite încheierea regimului prin exportul de produse obținute în urma prelucrării mărfurilor care sunt identice, prin tip, calitate și caracteristici tehnice, cu cele care au fost primite în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

Plasarea mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă

(a)   Formalități de îndeplinit înainte de introducerea în regim de perfecționare activă

9.   Normă

Legislația națională enumeră împrejurările în care admiterea temporară pentru perfecționare activă este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile și desemnează autoritățile abilitate să elibereze această autorizație.

10.   Practică recomandată

Persoanele care efectuează operațiuni importante și permanente de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să beneficieze de o autorizație generală care să acopere aceste operațiuni.

11.   Normă

Când mărfurile plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să suporte o prelucrare sau o transformare, autoritățile competente stabilesc rata de randament a operațiunii de perfecționare pe baza condițiilor reale în care se efectuează această operațiune. Rata se stabilește precizându-se tipul, calitatea și cantitatea diferitelor produse compensatoare.

12.   Practică recomandată

Atunci când operațiunile de perfecționare activă:

se referă la mărfuri cu caracteristici sensibil constante,

sunt efectuate în mod tradițional în condiții tehnice bine definite,

duc la obținerea de produse compensatoare de calitate constantă,

autoritățile competente trebuie să stabilească ratele forfetare de randament aplicabile acestor operațiuni.

(b)   Declarația de deplasare a mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă

13.   Normă

Legislația națională stabilește condițiile în care mărfurile ce sunt destinate să fie plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie prezentate biroului vamal competent și să facă obiectul unei declarații de mărfuri.

14.   Practică recomandată

Formularele naționale care sunt utilizate pentru plasarea mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie armonizate cu cele care sunt utilizate pentru declarația de mărfuri pentru import definitiv.

(c)   Garanție

15.   Normă

Formele de garanție care trebuie constituită în momentul plasării mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă sunt stabilite prin legislația națională sau, conform acesteia, de către autoritățile vamale.

16.   Practică recomandată

Declarantul trebuie să aibă libertatea alegerii dintre formele de garanție admise.

17.   Normă

Autoritățile vamale fixează, conform legislației naționale, valoarea garanției care trebuie depusă în momentul plasării mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

18.   Practică recomandată

Valoarea garanției care trebuie constituită în momentul plasării mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă nu trebuie să depășească nivelul taxelor și drepturilor la import a căror percepere se suspendă.

 

Notă

 

Această practică recomandată nu se opune calculării valorii garanției care trebuie depusă pe baza unei rate unice, atunci când mărfurile figurează sub un număr mare de poziții tarifare.

19.   Normă

Persoanele care efectuează în mod obișnuit operațiuni de admitere temporară pentru perfecționare activă fie într-un birou, fie în diferite birouri ale aceluiași teritoriu vamal sunt autorizate să constituie o garanție globală.

20.   Practică recomandată

Autoritățile vamale trebuie să renunțe la solicitarea unei garanții dacă admit că sumele ce ar deveni scadente pot fi acoperite prin alte mijloace.

(d)   Verificarea mărfurilor

21.   Practică recomandată

La cererea importatorului și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă trebuie, în măsura posibilităților, să permită ca mărfurile ce urmează a fi plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă să fie verificate la sediul celui interesat, cheltuielile ce rezultă de aici căzând în sarcina importatorului.

(e)   Măsuri de identificare

22.   Normă

Cerințele referitoare la identificarea mărfurilor plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă sunt stabilite de către autoritățile vamale având în vedere natura mărfurilor, operațiunea care trebuie efectuată și importanța intereselor în joc.

 

Notă

 

În vederea identificării mărfurilor plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă, autoritățile vamale pot recurge la sigiliile străine aplicate pe mărfuri, la mărci, numere sau alte indicații ce figurează în permanență pe mărfuri, la descrierea mărfurilor, la planuri la scară sau la fotografii, la prelevarea de eșantioane sau la aplicarea de însemne vamale (sigilii, timbre, mărci perforate etc.). Autoritățile vamale pot recurge, de asemenea, la contabilitatea importatorului.

Staționarea mărfurilor pe teritoriul vamal

23.   Normă

Termenul de admitere temporară pentru perfecționare activă se stabilește pentru fiecare caz în parte în funcție de durata necesară îndeplinirii operațiunilor de perfecționare și, eventual, în limita unui termen maxim prevăzut de legislația națională.

24.   Practică recomandată

La cererea beneficiarului și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă trebuie să prelungească termenul prevăzut inițial.

25.   Normă

La cererea autorităților vamale, beneficiarii vor ține o contabilitate care să permită controlul utilizării mărfurilor plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

26.   Normă

Autoritățile vamale sunt abilitate să ceară ca persoana care beneficiază de admiterea temporară pentru perfecționare activă să le permită în orice moment efectuarea, la sediul propriu, a unui control al mărfurilor în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă, ca și al produselor compensatoare.

27.   Practică recomandată

Autoritățile competente trebuie să permită ca o parte a operațiunilor de perfecționare prevăzute să fie efectuate de o altă persoană decât cea care beneficiază de admiterea temporară pentru perfecționare activă, fără ca această ultimă persoană să aibă nevoie să recurgă la cesiunea mărfurilor aflate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă, cu condiția totuși ca ea să rămână, pe toată durata operațiunilor, răspunzătoare față de vamă de respectarea condițiilor în care a fost acordat beneficiul regimului.

28.   Practică recomandată

Admiterea temporară pentru perfecționare activă trebuie să poată fi urmărită în caz de cesiune a mărfurilor importate și a produselor compensatoare unui terț, cu condiția ca acesta să preia obligațiile importatorului.

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă

29.   Normă

Legislația națională stabilește condițiile în care produsele compensatoare trebuie să fie prezentate biroului vamal competent și să facă obiectul unei declarații de mărfuri.

 

Notă

 

Legislația națională poate prevedea ca declarația de mărfuri să conțină indicațiile necesare pentru a permite verificarea declarației de plasare în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă referitoare la mărfurile aduse pentru prelucrare.

(a)   Reexport

30.   Normă

Produsele compensatoare trebuie să poată fi exportate printr-un birou vamal altul decât cel de import al mărfurilor primite în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

31.   Normă

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă prin exportul produselor compensatoare într-una sau mai multe expediții.

32.   Practică recomandată

La cererea exportatorului și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă trebuie să permită, în măsura posibilităților, ca produsele compensatoare ce urmează a fi reexportate să fie verificate la sediul beneficiarului, cheltuielile aferente unor astfel de verificări fiind în sarcina exportatorului.

33.   Normă

La cererea beneficiarului, autoritățile competente vor autoriza reexportul mărfurilor în starea în care acestea au fost importate, cu încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă.

34.   Normă

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă prin introducerea produselor compensatoare în porturi sau zone libere.

(b)   Alte cazuri de încetare

35.   Practică recomandată

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă prin introducerea produselor compensatoare în depozit vamal în vederea exportului lor ulterior sau a oricărei alte utilizări autorizate.

36.   Practică recomandată

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă prin introducerea produselor compensatoare în regim de tranzit vamal, în vederea exportului lor ulterior sau a oricărei alte utilizări autorizate.

37.   Normă

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă prin punerea în consum a mărfurilor importate sau a produselor compensatoare, sub rezerva îndeplinirii condițiilor și formalităților aplicabile în acest caz.

38.   Normă

Legislația națională va specifica momentul care trebuie luat în considerare pentru a stabili valoarea și cantitatea mărfurilor declarate pentru import definitiv, ca și nivelul drepturilor și taxelor la import aplicabile.

 

Notă

 

În cazul importului definitiv al produselor compensatoare care au fost trimise în străinătate pentru a fi supuse unei perfecționări suplimentare, se poate avea în vedere la calcularea drepturilor și taxelor la import, altele decât cele aplicabile mărfurilor inițial utilizate, diferența între:

(a)

pe de o parte, valoarea drepturilor și taxelor la import aplicabile produselor reimportate după perfecționarea suplimentară și,

(b)

pe de altă parte, valoarea drepturilor și taxelor la import aplicabile produselor exportate temporar pentru perfecționare suplimentară, dacă aceste produse ar fi importate direct din țara în care a fost efectuată respectiva perfecționare.

39.   Practică recomandată

Legislația națională trebuie să prevadă ca valoarea drepturilor și taxelor la import aplicabile în cazul în care produsele compensatoare nu sunt exportate să fie limitată la valoarea drepturilor și taxelor la import aplicabile mărfurilor importate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

40.   Practică recomandată

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă în cazul mărfurilor a căror pierdere rezultă din natura lor, în măsura în care produsele compensatoare sunt exportate și cu condiția ca o astfel de pierdere să fie determinată conform cerințelor autorităților vamale.

 

Notă

 

Legislația națională poate stabili procentaje forfetare de pierdere pe categorii de mărfuri plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

41.   Normă

Încheierea regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie posibilă dacă, la cererea beneficiarului și în funcție de hotărârea autorităților vamale, mărfurile plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă sau produsele compensatoare sunt abandonate în beneficiul Trezoreriei publice sau distruse, sau tratate astfel încât să devină lipsite de orice valoare comercială la controlul vamal. O astfel de abandonare sau distrugere nu trebuie să antreneze nici o cheltuială pentru Trezoreria publică.

Deșeurile și resturile rezultate, după caz, în urma distrugerii vor fi supuse, în situația punerii lor în consum, drepturilor și taxelor la import aplicabile acestor deșeuri și resturi dacă ele ar fi importate în această stare.

42.   Normă

Mărfurile plasate în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă și produsele compensatoare care sunt distruse sau iremediabil pierdute în urma unui accident sau a unui caz de forță majoră nu fac obiectul drepturilor și taxelor la import, cu condiția ca această distrugere sau pierdere să fie determinată corespunzător, potrivit cerințelor autorităților vamale.

În cazul în care sunt introduse în circuitul de consum, deșeurile și resturile ce rezultă în urma distrugerii vor face obiectul drepturilor și taxelor la import ce s-ar aplica acestor deșeuri și resturi dacă ar fi importate în această stare.

43.   Practică recomandată

Produsele obținute în urma tratării mărfurilor importate sau naționale care sunt identice, prin tip, calitate și caracteristici tehnice, cu cele care au fost primite în regim de admitere temporară pentru perfecționare activă trebuie să fie asimilate cu produsele compensatoare în sensul prezentei anexe (compensare prin echivalent).

 

Notă

 

În cazul compensării prin echivalent, când împrejurările o justifică, autoritățile competente pot autoriza ca produsele asimilate cu produsele compensatoare să poată fi exportate înaintea importului de mărfuri ce beneficiază de regim de admitere temporară pentru perfecționare activă.

Restituirea garanției

44.   Normă

Orice garanție, dacă a fost depusă, se restituie cât mai curând după încheierea totală a regimului de admitere temporară pentru perfecționare activă.

Informații privind admiterea temporară pentru perfecționare activă

45.   Normă

Autoritățile vamale vor veghea ca orice persoană interesată să poată obține fără nici o dificultate toate informațiile utile privind regimul de admitere temporară pentru perfecționare activă.


ANEXA E.8

ANEXĂ PRIVIND EXPORTUL TEMPORAR PENTRU PERFECȚIONARE PASIVĂ

Introducere

Majoritatea statelor au inclus în legislația națională dispoziții care permit acordarea unei scutiri totale sau parțiale de drepturi și taxe la import în momentul introducerii în circuitul de consum a mărfurilor reimportate după transformare, manufacturare sau reparare în străinătate. Regimul vamal care prevede această scutire este cel al exportului temporar pentru perfecționare pasivă.

Acordarea acestui regim poate fi subordonată condiției ca autoritățile competente să considere că operațiunile de perfecționare prevăzute nu aduc atingere intereselor naționale.

Scutirea acordată în momentul reimportării mărfurilor care au suferit o perfecționare în străinătate este în general parțială; ea poate fi totuși totală, în special în cazul reparațiilor care au fost efectuate gratuit în străinătate.

Definiții

În sensul prezentei anexe:

(a)

„export temporar pentru perfecționare pasivă”: reprezintă regimul vamal care permite exportul temporar de mărfuri care se găsesc în liberă circulație pe teritoriul vamal, pentru a fi supuse în străinătate la o transformare, manufacturare sau reparație, aceste mărfuri fiind apoi reimportate cu scutire totală sau parțială de drepturi și taxe de import;

(b)

„mărfuri în liberă circulație”: reprezintă mărfuri de care se poate dispune fără restricții din punctul de vedere al vămii;

(c)

„drepturi și taxe la import”: reprezintă drepturile vamale și oricare alte drepturi, taxe și redevențe sau diverse impuneri care sunt percepute la import sau cu ocazia importului mărfurilor, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare este limitată la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(d)

„produse compensatoare”: reprezintă produsele obținute în străinătate, în cursul sau în urma transformării, manufacturării sau reparației mărfurilor exportate temporar pentru perfecționare pasivă;

(e)

„control vamal”: reprezintă totalitatea măsurilor luate în vederea asigurării respectării legilor și reglementărilor pe care autoritatea vamală trebuie să le aplice;

(f)

„persoană”: reprezintă atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică, cu excepția cazului în care contextul dispune altfel.

Principiu

1.   Normă

Exportul temporar pentru perfecționare pasivă este reglementat de dispozițiile prezentei anexe.

Domeniu de aplicare

2.   Normă

Legislația națională enumeră împrejurările în care poate fi acordat exportul temporar pentru perfecționare pasivă și precizează condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de acest regim.

Note

1.

Împrejurările în care se autorizează exportul temporar pentru perfecționare pasivă pot fi precizate fie în termeni generali, fie în formă detaliată, fie combinând cele două posibilități.

2.

Exportul temporar pentru perfecționare pasivă poate fi supus condiției ca operațiunile de perfecționare avute în vedere să nu afecteze interesele naționale.

3.

Autoritățile vamale pot cere persoanei care exportă temporar mărfuri pentru perfecționare pasivă să indice natura manufacturării sau a transformării la care sunt supuse mărfurile în străinătate.

3.   Practică recomandată

Exportul temporar pentru perfecționare pasivă nu trebuie să fie refuzat pentru simplul motiv că mărfurile trebuie să fie perfecționate într-o anumită țară.

4.   Normă

Exportul temporar de mărfuri pentru perfecționare pasivă nu este rezervat proprietarului acestor mărfuri.

Export temporar de mărfuri

(a)   Formalități care trebuie îndeplinite înainte de realizarea exportului temporar de mărfuri

5.   Normă

Când exportul temporar pentru perfecționare pasivă este condiționat de obținerea unei autorizații prealabile, legislația națională specifică împrejurările în care se solicită această autorizație și desemnează autoritățile abilitate să o elibereze.

6.   Practică recomandată

Persoanele care efectuează operațiuni substanțiale și permanente de export temporar pentru perfecționare pasivă referitoare la aceeași categorie de mărfuri trebuie să beneficieze de o autorizație generală care să acopere toate aceste operațiuni.

7.   Practică recomandată

Când operațiunea de export temporar pentru perfecționare pasivă poate fi facilitată sau când autoritățile competente consideră acest lucru indispensabil, autoritățile respective trebuie să fixeze rata randamentului acestei operațiuni. Rata randamentului se stabilește prin indicarea tipului, calității și cantității diverselor produse compensatoare.

Note

1.

Pentru stabilirea ratei randamentului, autoritățile vamale se pot baza pe condițiile în care se efectuează operațiunea, în măsura în care aceste date sunt cunoscute. Ele pot cere să li se prezinte contractele care au fost încheiate cu societatea străină însărcinată să efectueze manufacturarea sau transformarea. Ele se pot, de asemenea, baza pe ratele randamentului care au fost stabilite de autoritățile vamale ale țării în care trebuie să fie efectuate operațiunile de perfecționare.

2.

Se pot stabili rate forfetare ale randamentului atunci când operațiunile de perfecționare pasivă:

se referă la mărfuri cu caracteristici sensibil constante,

sunt efectuate în mod tradițional, în condiții tehnice bine definite,

duc la obținerea de produse compensatoare de calitate constantă.

(b)   Declarație de export temporar

8.   Normă

Legislația națională stabilește condițiile în care mărfurile destinate exportului temporar pentru perfecționare pasivă trebuie să fie prezentate la biroul vamal competent și să facă obiectul unei declarații de mărfuri (ieșire).

9.   Practică recomandată

Autoritățile vamale trebuie să autorizeze ca formularul de declarație de mărfuri (ieșire) să fie utilizat pentru întocmirea declarației de export temporar de mărfuri pentru perfecționare pasivă.

10.   Practică recomandată

Dacă pentru întocmirea declarației de export temporar de mărfuri pentru perfecționare pasivă sunt folosite formulare speciale, acestea trebuie armonizate cu formularul de declarație de mărfuri (ieșire).

(c)   Verificarea mărfurilor

11.   Practică recomandată

La cererea declarantului și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă trebuie, în măsura posibilităților, să permită ca mărfurile ce urmează a fi exportate temporar pentru perfecționare pasivă să fie verificate la sediul persoanei interesate, cheltuielile aferente unor astfel de verificări fiind în sarcina declarantului.

(d)   Măsuri de identificare

12.   Normă

Cerințele referitoare la identificarea mărfurilor care urmează să fie exportate temporar pentru perfecționare pasivă se stabilesc de către autoritățile vamale, avându-se în vedere în mod special natura mărfurilor și operațiunea ce trebuie efectuată.

Note

1.

În vederea identificării mărfurilor ce urmează a fi exportate temporar pentru perfecționare pasivă, autoritățile vamale pot recurge la aplicarea de însemne vamale (sigilii, timbre, mărci perforate etc.), la recunoașterea însemnelor, numerelor sau altor indicații ce figurează în mod permanent pe mărfuri, la descrierea mărfurilor, la planurile la scară sau la fotografii, la prelevarea de eșantioane.

2.

Autoritățile vamale pot, de asemenea, să autorizeze ca identificarea mărfurilor să fie asigurată prin prezentarea, în momentul importului produselor compensatoare, a unei declarații scrise a importatorului referitoare la identitatea mărfurilor conținute în aceste produse compensatoare, însoțită, dacă este cazul, de documentele comerciale referitoare la operațiunea respectivă.

13.   Practică recomandată

Când nici o altă măsură de identificare nu poate fi aplicată, autoritățile vamale trebuie să recurgă la utilizarea unei fișe de informații a modelului ce figurează în apendicele I al prezentei anexe, din momentul în care manufacturarea sau transformarea trebuie efectuată pe teritoriul vamal al unei părți contractante care a acceptat să contribuie la utilizarea fișei de informații conform principiilor înscrise în apendicele II al prezentei anexe.

Durata exportului temporar

14.   Normă

Când autoritățile vamale impun un termen pentru exportul temporar pentru perfecționare pasivă, acest termen este fixat în funcție de durata necesară pentru finalizarea operațiunilor de perfecționare și în limita unui termen maxim prevăzut de legislația națională, dacă este cazul.

15.   Practică recomandată

La cererea persoanei interesate și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă ar trebui să prelungească termenul prevăzut inițial.

Importul produselor compensatoare

16.   Normă

Legislația națională stabilește condițiile în care produsele compensatoare trebuie să fie prezentate la biroul vamal competent și să facă obiectul unei declarații de mărfuri.

Note

1.

Legislația națională poate să prevadă necesitatea ca declarația de mărfuri să conțină indicațiile necesare pentru a permite încheierea declarației de export temporar pentru perfecționare pasivă referitoare la mărfurile utilizate.

2.

Legislația națională poate să prevadă ca produsele obținute în străinătate în urma tratării mărfurilor care sunt identice ca fel, calitate și caracteristicile tehnice cu cele care au fost exportate temporar pentru perfecționare pasivă să fie considerate produse compensatoare în sensul prezentei anexe (compensare prin echivalent).

17.   Practică recomandată

Produsele compensatoare ar trebui să poată fi importate printr-un birou vamal competent, diferit de cel de export temporar al mărfurilor pentru perfecționare pasivă.

18.   Normă

Produsele compensatoare trebuie să poată fi importate într-una sau mai multe expediții.

19.   Practică recomandată

La cererea importatorului și din rațiuni considerate valabile de autoritățile vamale, acestea din urmă trebuie, în măsura posibilităților, să permită ca produsele compensatoare importate să fie verificate în sediul persoanei interesate, cheltuielile aferente unei astfel de verificări fiind în sarcina importatorului.

20.   Practică recomandată

La cererea beneficiarului, autoritățile competente autorizează, în condițiile prevăzute prin legislația națională, reimportul, cu scutire totală de drepturi și taxe la import, al mărfurilor în export temporar pentru perfecționare pasivă care nu au putut fi supuse transformării, manufacturării sau reparației prevăzute și care sunt returnate în aceeași stare exportatorului.

Această scutire nu se aplică în cazul drepturilor și taxelor la import rambursate sau remise cu ocazia exportului temporar de mărfuri pentru perfecționare pasivă.

21.   Normă

Cu excepția cazurilor în care legislația națională impune reimportul de mărfuri exportate temporar pentru perfecționare pasivă, încheierea exportului temporar pentru perfecționare pasivă trebuie să fie obținută prin declarația de mărfuri pentru exportul definitiv, cu condiția respectării condițiilor și formalităților aplicabile în acest caz.

Drepturi și taxe la import aplicabile la produsele compensatoare

22.   Normă

Legislația națională stabilește volumul scutirilor de drepturi și taxe la import ce sunt acordate în momentul introducerii în circuitul de consum a produselor compensatoare, ca și modul de calcul al acestor scutiri.

 

Notă

 

În cazul scutirii parțiale, calcularea drepturilor și taxelor la import poate să se bazeze pe plusvaloarea rezultată din perfecționarea mărfurilor în străinătate. Acest calcul poate fi de asemenea făcut prin deducerea din valoarea taxelor și impozitelor la import aplicabile la produsele compensatoare a valorii taxelor și impozitelor la import care s-ar aplica la mărfurile în export temporar pentru perfecționare pasivă ce au fost folosite pentru obținerea de produse compensatoare, dacă aceste mărfuri ar fi importate din țara unde a fost efectuată perfecționarea, în starea în care acestea au fost exportate către acea țară. Procentele care trebuie să fie luate în considerare pentru calcularea deducerii sunt cele în vigoare la data stabilită pentru introducerea în circuitul de consum a produselor compensatoare; totuși, în cazurile în care, la aplicarea acestei reguli, procentele ce trebuie să fie luate în considerare ar fi mai mari decât cele care sunt aplicabile produselor compensatoare, deducerea poate fi calculată în funcție de aceste ultime procente.

23.   Normă

Scutirea de taxe și impozite la import prevăzută în ceea ce privește produsele compensatoare nu este aplicabilă taxelor și impozitelor pentru care a fost acordată o restituire sau o scutire de garanție cu ocazia exportului temporar de mărfuri pentru perfecționare pasivă.

24.   Practică recomandată

Mărfurile exportate temporar pentru perfecționare pasivă care au fost reparate gratuit în străinătate trebuie să poată fi reimportate cu scutirea totală de drepturi și taxe la import, în condițiile prevăzute prin legislația națională.

25.   Practică recomandată

Scutirea de drepturi și taxe la import ar trebui să fie acordată dacă produsele compensatoare au fost plasate într-un depozit vamal sau admise într-o zonă liberă anterior declarării lor pentru import definitiv.

26.   Practică recomandată

Scutirea de drepturi și taxe la import ar trebui să fie acordată dacă produsele compensatoare au beneficiat de un regim de admitere temporară anterior declarării lor pentru import definitiv.

27.   Practică recomandată

Scutirea de drepturi și taxe la import trebuie să fie acordată dacă produsele compensatoare au făcut obiectul unei cesiuni înaintea importului lor definitiv, cu condiția ca acest import definitiv să fie efectuat în numele sau pe seama persoanei care a plasat mărfurile în export temporar pentru perfecționare pasivă.

 

Notă

 

Unele taxe interne pot deveni exigibile în virtutea cesiunii mărfurilor.

Informații privind exportul temporar pentru perfecționare pasivă

28.   Normă

Autoritățile vamale vor veghea ca orice persoană interesată să poată obține fără dificultate orice informații utile privind exportul temporar pentru perfecționare pasivă.

APENDICE I

FIȘA DE INFORMAȚII PENTRU FACILITAREA EXPORTULUI TEMPORAR DE MĂRFURI TRIMISE DINTR-O ȚARĂ ÎN ALTA PENTRU TRANSFORMARE, PRELUCRARE SAU REPARARE

Image

Image

Image

Image

APENDICE II

PRINCIPII PRIVIND UTILIZAREA FIȘEI DE INFORMAȚII

1.

Fișa de informații poate fi utilizată în cazurile în care, la întoarcere, identificarea mărfurilor nu este posibilă prin mijloacele obișnuite de control (sigilii, mărci, mostre etc.) și nici nu poate fi acceptată o declarație scrisă a reimportatorului referitoare la identitatea mărfurilor.

2.

Exportatorul trebuie să se asigure că autoritățile vamale ale țării de import temporar sunt în măsură să stabilească, sub rezerva condițiilor pe care le stabilesc, identitatea mărfurilor.

3.

Când fișa a fost atestată de autoritățile vamale ale țării de export temporar, autoritățile vamale ale țării de import temporar trebuie să prezinte atestările care sunt prevăzute în ea.

4.

Autoritățile vamale ale țării de import temporar trebuie să încerce să completeze, la cerere, fișele de informații chiar atunci când mărfurile respective nu sunt plasate în admitere temporară (de exemplu, pentru că sunt scutite de drepturi și taxe la import).

5.

Administrațiile vamale ale țărilor interesate pot încheia între ele acorduri privind modificarea formularului sau a modului de utilizare a fișei pentru a acoperi cazurile în care aceste măsuri devin necesare în urma unor dificultăți deosebite în identificarea mărfurilor la întoarcere.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

149


31977D0715


L 295/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 28 octombrie 1977

privind încheierea Acordului european privind schimbul de reactivi pentru determinarea tipurilor de țesuturi, precum și a protocolului adițional la respectivul acord

(77/715/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât Acordul european privind schimbul de reactivi pentru determinarea tipurilor de țesuturi, elaborat la inițiativa Consiliului Europei, prevede în articolul 5 alineatul (1) că părțile contractante adoptă toate măsurile necesare în scopul scutirii de orice drepturi de import a reactivilor utilizați pentru determinarea tipurilor de țesuturi, puși la dispoziția acestora de către celelalte părți;

întrucât orice derogare de la Tariful Vamal Comun, de natură autonomă sau convențională, se încadrează în competența exclusivă a Comunității;

întrucât adăugarea la respectivul acord a unui protocol adițional care permite Comunității Economice Europene să devină parte contractantă la respectivul acord îi permite acesteia exercitarea respectivei competențe;

întrucât, prin urmare, ar trebui încheiate respectivul acord și respectivul protocol adițional,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Comunității Acordul european privind schimbul de reactivi pentru determinarea tipurilor de țesuturi, precum și protocolul adițional la respectivul acord.

Textul acordului și cel al protocolului adițional se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoanele împuternicite să semneze acordul și protocolul adițional, precum și să le confere competențele necesare prin care Comunitatea își asumă obligații.

Adoptată la Luxemburg, 28 octombrie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

G. SPITAELS


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

150


21974A0917(01)


L 295/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD EUROPEAN PRIVIND SCHIMBUL DE REACTIVI DE DETERMINARE A GRUPELOR TISULARE

STATELE SEMNATARE ALE PREZENTULUI ACORD, MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI,

întrucât reactivii de determinare a grupelor tisulare nu sunt disponibili decât în cantitate limitată;

estimând că este de dorit ca, în spiritul solidarității europene, statele membre să-și acorde sprijin reciproc pentru furnizarea acestor reactivi, dacă este necesar;

întrucât acest ajutor reciproc nu este posibil decât dacă proprietățile și utilizarea reactivilor de determinare a grupelor tisulare respectă unele norme stabilite de comun acord de către statele membre și dacă importul acestor reactivi beneficiază de facilitățile și scutirile necesare,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

(1)   În sensul prezentului acord, termenii „reactivi de determinare a grupelor tisulare” desemnează toți reactivii de determinare a grupelor tisulare de origine umană, animală, vegetală sau de altă natură.

(2)   Dispozițiile din articolele 2-6 din prezentul acord se aplică și celulelor de compoziție antigenă cunoscută, utilizate pentru studiul reactivilor în cauză.

Articolul 2

Părțile contractante se angajează, în măsura în care dispun de rezerve suficiente pentru propriile nevoi, să pună la dispoziția altor părți care au nevoie de reactivii de determinare a grupelor tisulare, fără o altă remunerație decât cea necesară pentru rambursarea cheltuielilor de colectare, preparare și transport al acestor substanțe, precum și, dacă este cazul, a cheltuielilor de cumpărare a acestora.

Articolul 3

Reactivii de determinare a grupelor tisulare sunt puși la dispoziția celorlalte părți contractante, cu condiția ca acestea să nu conducă la nici un beneficiu și să fie utilizate numai în scopuri medicale și științifice, necomerciale, și nu vor putea fi livrate decât laboratoarelor desemnate de către guvernele interesate conform articolului 6 din prezentul acord.

Articolul 4

(1)   Părțile contractante garantează respectarea dispozițiilor stabilite în protocolul la prezentul acord.

(2)   Părțile contractante se conformează, în plus, normelor la care au aderat în ceea ce privește standardizarea internațională din acest domeniu.

(3)   Orice livrare de reactivi de determinare a grupelor tisulare va fi însoțită de un certificat de atestare că aceasta a fost pregătită în conformitate cu specificațiile din protocol. Certificatul se va întocmi după modelul din anexa la protocol.

(4)   Protocolul și anexa la acesta au caracterul unui aranjament administrativ și pot fi modificate sau completate de guvernele părților la prezentul acord.

Articolul 5

(1)   Părțile contractante iau toate măsurile necesare pentru a scuti de orice drepturi de import reactivii de determinare a grupelor tisulare puși la dispoziția lor de către celelalte părți.

(2)   Părțile contractante iau, de asemenea, toate măsurile necesare pentru a asigura, pe calea cea mai directă, livrarea rapidă a acestor substanțe la destinatarii prevăzuți în articolul 3 din prezentul acord.

Articolul 6

Părțile contractante își comunică, prin intermediul Secretarului General al Consiliului Europei, lista laboratoarelor de referință naționale și/sau regionale abilitate să întocmească certificatul prevăzut în articolul 4 din prezentul acord și să distribuie reactivii de determinare a grupelor tisulare importați.

Articolul 7

(1)   Prezentul acord este deschis pentru semnarea de către statele membre ale Consiliului Europei care pot deveni parte la el prin:

(a)

semnarea fără rezerva ratificării sau acceptării sau

(b)

semnarea sub rezerva ratificării sau acceptării, urmată de ratificare sau acceptare.

(2)   Instrumentele de ratificare sau acceptare se depun pe lângă Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 8

(1)   Prezentul articol intră în vigoare o lună după data la care trei state membre ale Consiliului Europei au devenit părți la acord, conform dispozițiilor din articolul 7.

(2)   Pentru orice stat membru care îl semnează ulterior fără rezerva ratificării sau acceptării sau îl ratifică sau acceptă, acordul intră în vigoare după o lună de la data semnării sau a depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare.

Articolul 9

(1)   După intrarea în vigoare a prezentului acord, Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei poate invita orice stat nemembru al Consiliului să adere la acesta.

(2)   Aderarea se efectuează prin depunerea, pe lângă Secretarul General al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care are efecte după o lună de la data depunerii.

Articolul 10

(1)   Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezentul acord.

(2)   Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentului acord, printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație și căruia îi asigură relații internaționale sau pentru care este abilitată să dispună.

(3)   Orice declarație făcută în temeiul alineatului anterior poate fi retrasă, pentru orice teritoriu desemnat în această declarație, în condițiile prevăzute la articolul 11 din prezentul acord.

Articolul 11

(1)   Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o privește, denunța prezentul acord printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei.

(2)   Denunțarea are efecte după șase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 12

Secretarul General al Consiliului Europei notifică statele membre ale Consiliului și toate statele care au aderat la prezentul acord cu privire la:

(a)

orice semnare fără rezerve de ratificare sau de acceptare;

(b)

orice semnare cu rezerve de ratificare sau de acceptare;

(c)

depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aderare;

(d)

toate datele de intrare în vigoare a prezentului acord conform dispozițiilor din articolul 8;

(e)

orice declarație primită conform dispozițiilor articolului 10 alineatele (2) și (3);

(f)

orice notificare primită conform dispozițiilor articolului 11 și data de la care denunțarea va avea efecte;

(g)

orice modificare sau completare a protocolului și a anexei conform articolului 4 alineatul (4) din prezentul acord.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați corespunzător, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Strasburg, 17 septembrie 1974, în limbile franceză și engleză, cele două texte fiind autentice în egală măsură, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie legalizată conformă a acordului fiecăruia dintre statele semnatare și care au aderat la el.

 


PROTOCOL LA ACORD

DISPOZIȚII GENERALE

1.   Particularități

A.

Reactivii de grupaj tisular care se utilizează în tehnicile de citotoxicitate asupra limfocitelor

Acești reactivi trebuie, atunci când sunt utilizați conform tehnicii recomandate de producător, să reacționeze cu toate limfocitele despre care se știe că conțin antigenul sau antigenii corespunzători particularității sau particularităților menționate pe etichetă. Reactivii nu trebuie să reacționeze cu nici o celulă despre care se știe că nu conține acest antigen (sau acești antigeni).

Când reactivii sunt utilizați conform tehnicii recomandate de producător, nu trebuie să apară nici un fenomen serologic stânjenitor, cum ar fi:

(a)

un efect de inhibiție;

(b)

o anticomplementaritate.

B.

Reactivii de grupare tisulară care se utilizează în tehnicile de fixare a complementului pe trombocite

Acești reactivi trebuie, atunci când sunt utilizați conform tehnicii recomandate de producător, să dea o fixare a complementului cu toate trombocitele despre care se știe că conțin antigenul sau antigenii corespunzători particularității sau particularităților menționate pe etichetă. Reactivii nu trebuie să dea o fixare a complementului cu trombocite despre care se știe că nu conțin acest antigen (sau acești antigeni).

Când acești reactivi se utilizează conform tehnicii recomandate de producător, nu trebuie să apară nici un fenomen serologic stânjenitor, cum ar fi:

(a)

un efect de prozonă;

(b)

o anticomplementaritate.

2.   Potența

A.

Reactivii de grupare tisulară utilizați în tehnicile de citotoxicitate asupra limfocitelor

Se determină titrul unui astfel de reactiv prin diluții duble succesive ale reactivului examinat în ser AB inactivat provenit de la un donator negativ pentru antigenul (sau antigenii) corespunzător(i) anticorpului (sau anticorpilor) conținut(ți) în reactiv. În plus, donatorul nu trebuie să fi fost imunizat împotriva antigenilor tisulari, în urma unei transfuzii, a unei sarcini etc. Fiecare diluție este apoi testată cu limfocite despre care se știe că conțin antigenul (sau antigenii) corespunzător(i) în reactiv, conform tehnicii recomandate de producător. Titrul este reciproca cifrei care reprezintă cea mai puternică diluție a serului în care se observă o reacție net pozitivă, diluția fiind calculată fără a se ține seama de volumul suspensiei celulare sau de orice alt aditiv conținut în volumul total.

B.

Reactivii de grupare tisulară care se utilizează într-o tehnică de fixare a complementului pe trombocite

Se determină titrul unui astfel de reactiv prin diluții duble succesive ale reactivului examinat în ser AB inactivat la 10 % pe tampon veronal. Fiecare ser se testează apoi cu trombocite despre care se știe că conțin antigenii omologi anticorpilor conținuți în reactiv, conform tehnicii recomandate de producător. Titrul este reciproca cifrei care reprezintă cea mai puternică diluție de ser unde se mai observă o reacție net pozitivă, diluția fiind calculată fără a se ține seama de volumul suspensiei celulare sau de orice alt aditiv conținut în volumul total.

Alte dispoziții, pentru reactivii de grupare tisulară care se utilizează în tehnicile de citotoxicitate asupra limfocitelor și pentru reactivii care se utilizează în tehnicile de fixare a complementului pe trombocite:

3.   Conservarea

Reactivii de grupare tisulară pot fi conservați în stare lichidă sau sub formă deshidratată. Reactivii lichizi trebuie să fie conservați la o temperatură care să nu depășească – 70 °C, iar reactivii deshidratați la o temperatură care să nu depășească + 4 °C.

Trebuie evitate, pe cât posibil, decongelarea și recongelarea reactivilor pe perioada stocării.

Reactivii deshidratați trebuie să fie conservați într-o atmosferă de gaz inert sau sub vid în recipientul în care au fost deshidratați și care trebuie închis astfel încât să se evite pătrunderea umidității. Un reactiv deshidratat nu trebuie să piardă mai mult de 0,5 % din greutate când se testează accentuându-i-se deshidratarea cu ajutorul anhidridei fosforice la o presiune care să nu depășească 0,02 milimetri coloană de mercur în 24 de ore.

Reactivii trebuie să fie preparați luându-se precauțiile de asepsie necesare și trebuie să fie feriți de orice contaminare bacteriologică. Pentru a evita apariția bacteriilor, producătorul poate prescrie adăugarea unui antiseptic și/sau a unui antibiotic la reactiv. În acest caz, reactivul trebuie să îndeplinească în continuare condițiile de particularitate și de activitate în prezența substanței adăugate. Același lucru este valabil pentru orice alt aditiv, de exemplu anticoagulantele. Reactivii, după decongelare sau reconstituire, trebuie să fie transparenți și să nu conțină nici reziduuri, nici urme de coagulare, nici particule vizibile.

4.   Stabilitate și data expirării

Orice reactiv conservat în condiții de stocare adecvate trebuie să își păstreze proprietățile necesare pe o perioadă de cel puțin un an.

Data expirării unui reactiv în stare lichidă, care este menționată pe etichetă, nu trebuie să depășească un an de la data ultimului test de activitate satisfăcător. Durata de valabilitate poate fi prelungită pe perioade de câte un an, dacă se reînnoiesc testele de activitate.

Data expirării reactivilor sub formă deshidratată, care este menționată pe etichetă, trebuie să fie conformă cu concluziile la care s-a ajuns în urma experimentelor de stabilitate.

5.   Preparare și volum pe eșantion

Reactivii de grupare tisulară se vor prepara și repartiza astfel încât reactivii conținuți într-un recipient să permită efectuarea, pe lângă testele cu celule necunoscute, a unor teste cu celule de control pozitiv și negativ.

Volumul conținut într-un recipient va fi astfel încât, dacă este cazul, să se poată utiliza pentru efectuarea testelor de activitate corespunzătoare descrise în prezentul protocol.

6.   Consemnarea rezultatelor și probele

Laboratorul producător trebuie să consemneze în scris toate operațiunile legate de producerea și controlul reactivilor de grupare sanguină. Laboratorul trebuie să păstreze probe adecvate ale tuturor reactivilor pe care i-a produs până când se poate presupune, în mod rezonabil, că lotul nu se mai utilizează.

7.   Transportul

Reactivii congelați trebuie să fie transportați în așa fel încât să rămână congelați până la destinație. Trebuie luate precauțiile necesare pentru a se evita ca reactivii să se inactiveze prin pătrunderea de CO2. Reactivii deshidratați pot fi transportați la temperatura mediului ambiant.

8.   Etichete, prospecte și certificate

Pe fiecare recipient definitiv se vor fixa două etichete, imprimate una în limba engleză și cealaltă în limba franceză, cu negru pe hârtie albă; ele vor conține următoarele informații:

(a)

numele și adresa producătorului;

(b)

denumirea reactivului, așa cum figurează în titlul specificației în cauză;

(c)

denumirea și cantitatea antisepticului și/sau a antibioticului adăugat sau menționarea absenței acestor substanțe;

(d)

doza sau, dacă reactivul este deshidratat, doza și compoziția lichidului necesar pentru reconstituirea sa;

(e)

data expirării;

(f)

numărul lotului;

(g)

condițiile de înmagazinare;

(h)

rezultatele probei HB-Ag.

În plus, eticheta sau etichetele aplicate pe cutia care conține mai multe recipiente definitive, sau notița care însoțește recipientele vor conține următoarele informații:

(a)

numele și adresa complete ale producătorului;

(b)

denumirea reactivului, așa cum figurează în titlul specificației în cauză;

(c)

doza sau, dacă reactivul este deshidratat, doza și compoziția lichidului necesar pentru reconstituirea sa;

(d)

data ultimului test de activitate;

(e)

data expirării (dacă este cazul);

(f)

numărul lotului;

(g)

o descriere corespunzătoare a modului de utilizare recomandat de către producător;

(h)

condițiile de stocare a fiolelor nedeschise și măsurile de precauție care trebuie luate după deschiderea lor;

(i)

compoziția exactă, inclusiv, dacă este cazul, antisepticele și/sau antibioticele adăugate;

(j)

menționarea faptului că produsul conține sau nu conține substanțe de origine umană.

Fiecare transport trebuie să fie însoțit de un certificat conform cu dispozițiile din articolul 4 din acord și din anexa la prezentul protocol. Exemple de etichete și de notițe sunt anexate la prezentul protocol.

DISPOZIȚII SPECIALE (1)


(1)  A se completa conform articolului 4 alineatul (4) din Acordul european privind schimbul de reactivi pentru determinarea grupelor tisulare.

EXEMPLU DE ETICHETĂ

CONSILIUL EUROPEI

Acordul european privind schimbul de reactivi pentru determinarea grupelor tisulare

1.

Numele și adresa producătorului

2.

Reactiv pentru grupare tisulară anti HL-A

3.

1 ml

sau Se reconstituie cu 1 ml de apă distilată

4.

Data ultimului control de activitate

5.

Data expirării

6.

Numărul lotului

7.

Tehnica ce se utilizează: limfocitotoxicitate NIH

8.

A se păstra la –… (temperatură etc.)

9.

Compoziție

10.

Reactivul conține ser uman

Această etichetă va fi așezată pe coletul care cuprinde mai multe recipiente definitive.

EXEMPLU DE PROSPECT

CONSILIUL EUROPEI

Acordul european privind schimbul de reactivi de determinare a grupelor tisulare

1.

Laboratorul național de referință pentru grupare tisulară

1, Main Street, Metropolis, Westland.

2.

Reactiv pentru gruparea tisulară anti HL-A 1.

3.

Soluție adăugată: N3 Na 0,1 g %.

4.

1 ml

sau

Se reconstituie cu 1 ml de apă distilată.

5.

Data expirării: 5 decembrie 1975.

6.

Numărul lotului: 7257.

7.

A se păstra la – 70 °C.

8.

Rezultatul testului pentru depistarea HB-Ag: negativ.

Acest prospect se lipește pe fiecare recipient final.

ANEXĂ LA PROTOCOL

CONSILIUL EUROPEI

Acordul european privind schimbul de reactivi de determinare a grupelor tisulare

CERTIFICAT

(Articolul 4)

A NU SE DESPRINDE DE PE MĂRFURILE EXPEDIATE

…19…

(Locul)

(Data)

Numărul de colete

Subsemnatul declar că transportul specificat pe margine …

Denumirea

preparat sub responsabilitatea …

Numărul loturilor

organism prevăzut în articolul 6 din acord, este conform cu specificațiile din protocolul la acord și poate fi livrat imediat destinatarului (nume și loc) …

 

(Ștampilă)

(Semnătură)

(Funcție)


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

158


21976A0624(01)


L 295/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


PROTOCOL ADIȚIONAL LA ACORDUL EUROPEAN PRIVIND SCHIMBUL DE REACTIVI PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR DE ȚESUT

STATELE SEMNATARE ALE ACORDULUI EUROPEAN PRIVIND SCHIMBUL DE REACTIVI PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR DE ȚESUT,

denumit în continuare „acord”,

reamintind dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din acord, în conformitate cu care părțile contractante iau toate măsurile necesare în vederea scutirii de orice drepturi de import a reactivilor pentru determinarea tipurilor de țesut, puși la dispoziția lor de către celelalte părți;

întrucât, în ceea ce privește statele membre ale Comunității Economice Europene, angajamentul de a acorda o astfel de scutire ține de competența Comunității menționate, care dispune de competențele necesare în acest scop, în temeiul tratatului său de instituire;

întrucât, în scopul punerii în aplicare a articolului 5 alineatul (1) din acord, Comunitatea Economică Europeană ar trebui, prin urmare, să poată fi parte contractantă la acord,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Comunitatea Economică Europeană poate deveni parte contractantă la acord în urma semnării acestuia.

Articolul 2

Prezentul protocol adițional este deschis spre semnare statelor semnatare ale acordului, care pot deveni parte la protocolul adițional urmând procedura prevăzută la articolul 7 din acord.

Articolul 3

Nici un stat nu poate deveni parte contractantă la acord fără a deveni, în același timp, parte contractantă la prezentul protocol adițional, care face parte integrantă din acord.

Articolul 4

Prezentul protocol adițional intră în vigoare simultan cu acordul.

Articolul 5

Secretarul general al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului și ale Comunității Economice Europene:

(a)

orice semnătură a prezentului protocol adițional;

(b)

depunerea oricărui instrument de ratificare sau de acceptare;

(c)

data intrării în vigoare a prezentului protocol adițional.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

159


31977R2560


L 303/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2560/77 AL CONSILIULUI

din 7 noiembrie 1977

de modificare a nomenclaturii pentru unele produse agricole, a unor regulamente privind aceste produse și a Tarifului Vamal Comun

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 28 și 43,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere Regulamentul 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind organizarea comună a piețelor în sectorul uleiurilor și grăsimilor (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1707/73 (3), în special articolul 14 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și produselor lactate (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 559/76 (5), în special articolul 14 alineatul (6),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3330/74 al Consiliului din 19 decembrie 1974 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (6), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1110/77 (7), în special articolul 9 alineatul (5),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2727/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (8), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1386/77 (9), în special articolul 14 alineatul (3), articolul 16 alineatul (5), articolul 17, articolul 19 alineatul (2) și articolul 23 alineatul (2),

întrucât cele nouă state membre fac parte din Convenția de la Bruxelles din 15 decembrie 1950 privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale; întrucât Tariful Vamal Comun are la bază această nomenclatură;

întrucât Consiliul de Cooperare Vamală a recomandat părților contractante un anumit număr de modificări ale convenției și, prin urmare, ale nomenclaturii care face parte din aceasta; întrucât aceste recomandări, care nu au întâmpinat nici o obiecție de ordin global sau parțial, se consideră adoptate la 1 iulie 1977 și aplicabile de la 1 ianuarie 1978;

întrucât poziția 05.06 a fost eliminată la recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală; întrucât produsele înregistrate la această poziție se clasifică, în prezent, la subpoziția 05.15 B; întrucât această subpoziție face parte din organizarea comună a piețelor unor produse enumerate în anexa II la tratat; întrucât domeniul de aplicare al acestei organizări comune a piețelor nu ar trebui extins la recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală;

întrucât poziția 17.05 a fost eliminată la recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală; întrucât produsele înregistrate la această poziție se clasifică, în prezent, la poziția 17.01 sau 17.02 sau la subpoziția 21.07 F;

întrucât sunt necesare alte modificări ale nomenclaturii tarifare pentru produsele agricole pentru a se asigura uniformitatea punerii în aplicare a acesteia; întrucât este necesară modificarea regulamentelor în vigoare în acest domeniu; întrucât nomenclatura tarifară pentru produsele agricole este cuprinsă în Tariful Vamal Comun;

întrucât Tariful Vamal Comun se poate simplifica;

întrucât unele regulamente ar trebui modificate sau adaptate;

întrucât, în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1035/72 al Consiliului din 18 mai 1972 privind organizarea comună a piețelor în domeniul fructelor și legumelor (10), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1034/77 (11), în special articolul 22, se poate aplica o taxă cu efect echivalent la castraveți, care se adaugă la dreptul vamal; întrucât este necesară modificarea Tarifului Vamal Comun;

întrucât, în scopul clarității, este necesar să se actualizeze anexele la regulamentele modificate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA I

Cereale

Articolul 1

În Regulamentul (CEE) nr. 2727/75, anexa A se înlocuiește cu anexa I la prezentul regulament și anexa B se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 2

Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2742/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind restituirile la producție în sectorul cerealelor și orezului (12), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2139/77 (13), se modifică după cum urmează:

se elimină mențiunea 17.05 B și se inserează mențiunea 21.07 F II.

Articolul 3

În Regulamentul (CEE) nr. 2743/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind sistemul care se aplică alimentelor compuse pe bază de cereale pentru animale (14), anexa I se modifică prin înlocuirea textului de la subpoziția 23.07 B cu următorul text:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

23.07

Preparate furajere melasate sau îndulcite; alte preparate de tipul celor utilizate în hrana animalelor:

 

B.   altele conținând, izolat ori împreună, chiar amestecate cu alte produse, amidon sau feculă, glucoză sau sirop de glucoză de la subpozițiile 17.02 B și 21.07 F II și produse lactate (de la pozițiile sau subpozițiile 04.01, 04.02, 04.03, 04.04, 17.02 A sau 21.07 F I):

 

I.   (neschimbat)

Articolul 4

Regulamentul (CEE) nr. 2744/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind regimul de import și export al produselor transformate pe bază de cereale și de orez (15), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 832/76 (16), se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 5 alineatul (1) și la articolul 8:

se elimină mențiunea 11.06 B și se inserează mențiunea 11.04 C II;

se elimină mențiunea 17.05 B și se inserează mențiunea 21.07 F II.

2.

La articolul 9 alineatul (1):

se elimină mențiunea 11.06 A și se inserează mențiunea 11.04 C I;

se elimină mențiunea 17.05 B și se inserează mențiunea 21.07 F II.

3.

La articolul 9 alineatul (3):

se elimină mențiunea 11.06 B și se inserează mențiunea 11.04 C II.

4.

La anexa I:

(a)

pozițiile 11.02, 11.06 și 17.02 din coloanele 1 și 2 se înlocuiesc cu următoarele poziții:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

Produs de bază

Coeficient

Element fix UC/t

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

11.02

Crupe, griș; boabe decojite, decorticate, zdrobite, turtite sau fulgi, cu excepția orezului de la numărul 10.06; germeni de cereale întregi, turtiți, fulgi sau măcinați: (17)

Fără modificări

 

A

Fără modificări

B

C

D

E

F

G

 

 

 

11.04

Făină din legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05 sau din fructe clasificate la capitolul 8; făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificați la numărul 07.06:

Fără modificări

 

C.   Făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificați la numărul 07.06:

 

 

 

 

I.   denaturate (18)

 

 

 

 

II.   altele:

 

 

 

 

(a)   destinate fabricării amidonului sau feculei (18)

 

 

 

 

(b)   nedenumite

 

 

 

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de arome sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melasă caramelizate:

Fără modificări

 

B.   Glucoză și sirop de glucoză:

 

 

 

 

II.   altele:

 

 

 

 

(a)   glucoză praf cristalină albă, chiar aglomerată

 

 

 

 

(b)   nedenumite

 

 

 

(b)

poziția 17.05 se elimină și se înlocuiește cu o nouă subpoziție 21.07 F, formulată după cum urmează:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

Produs de bază

Coeficient

Element fix UC/t

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

21.07 F

Siropuri de zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți:

 

 

 

 

II.   de glucoză

Porumb

1,61

55,00

Articolul 5

În Regulamentul (CEE) nr. 2747/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 de definire a regulilor generale din sectorul cerealelor în eventualitatea dereglării pieței (19), articolul 3 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

se elimină mențiunea 17.05 B și se inserează mențiunea 21.07 F II.

Articolul 6

În Regulamentul (CEE) nr. 2758/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 de stabilire a regulilor generale privind elementele destinate să asigure, în sectorul cerealelor și orezului, protecția industriei de transformare și de stabilire a regulilor generale pentru noile state membre (20), anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Pozițiile 11.02, 11.06 și 17.02 se înlocuiesc cu pozițiile următoare:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

Elemente fixe în UC/t

11.02

Crupe, griș; boabe decojite, decorticate, zdrobite, turtite sau fulgi, cu excepția orezului de la numărul 10.06; germeni de cereale, întregi, turtiți, fulgi sau măcinați:

 

 

A

Fără modificări

B

C

D

E

F

G

Fără modificări

11.04

Făină din legume cu păstăi uscate clasificată la numărul 07.05 sau din fructe clasificate la capitolul 8; făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificate la numărul 07.06:

Fără modificări

 

C.   Făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificate la numărul 07.06:

 

 

I.   denaturate (21)

 

 

II.   altele:

 

 

(a)   destinate fabricării amidonului sau feculei (21)

 

 

(b)   nedenumite

 

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de arome sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melasă caramelizate:

Fără modificări

 

B.   Glucoză și sirop de glucoză:

 

 

II.   altele:

 

 

(a)   glucoză praf cristalină albă, chiar aglomerată

 

 

(b)   nedenumite

 

2.

Poziția 17.05 se elimină și se înlocuiește cu o nouă subpoziție 21.07 F, formulată după cum urmează:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

Elemente fixe în UC/t

21.07 F

Siropuri din zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți:

 

 

II.   de glucoză

55,00

3.

La subpoziția 23.07 B, primele două coloane se înlocuiesc cu următorul text:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

Comunitatea în componența inițială

Danemarca

Irlanda

Regatul Unit

Elemente fixe în UC/t

23.07

Preparate furajere melasate sau îndulcite; alte preparate de tipul celor utilizate în hrana animalelor:

Fără modificări

 

B.   altele, conținând, izolat sau împreună, chiar amestecate cu alte produse, amidon sau feculă, glucoză sau sirop de glucoză clasificate la subpozițiile 17.02 B și 21.07 F II și produse lactate (clasificate la pozițiile sau subpozițiile 04.01, 04.02, 04.03, 04.04, 17.02 A sau 21.07 F I):

 

 

 

 

 

I.   (neschimbat)

 

 

 

 

SECȚIUNEA II

Vin

Articolul 7

În Regulamentul (CEE) nr. 816/70 al Consiliului din 28 aprilie 1970 privind dispozițiile suplimentare în domeniul organizării comune a pieței vitivinicole (22), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2211/77 (23), anexa IV se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

SECȚIUNEA III

Lapte și produse lactate

Articolul 8

Articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 se modifică după cum urmează:

1.

Textul de la litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

 

A.   (neschimbat)”;

2.

Textul de la litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

21.07

F Siropuri de zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți:

 

I.   de lactoză.”

3.

Anexa la Regulamentul (CEE) nr. 804/68 se modifică după cum urmează:

(a)

poziția 17.02 se înlocuiește cu următoarea poziție:

„17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

 

A.   (neschimbat)”;

(b)

poziția 19.02 se înlocuiește cu următoarea poziție:

„19.02

Extracte de malț; preparate pentru alimentația copiilor sau pentru uz dietetic ori culinar, pe bază de făină, griș, amidon, feculă sau extracte de malț, chiar cu adaos de cacao într-o proporție mai mică de 50 % din greutate:

 

B.   altele (decât extractele de malț).”

Articolul 9

(1)   În Regulamentul (CEE) nr. 823/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 de stabilire a grupelor de produse și a dispozițiilor speciale privind calculul taxelor în sectorul laptelui și produselor lactate (24), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1638/77 (25), anexa I se modifică după cum urmează:

grupa 12: se elimină mențiunea 17.05 A și se inserează mențiunea 21.07 F I.

(2)   Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 823/68 se modifică după cum urmează:

(a)

poziția 17.02 se înlocuiește cu următoarea poziție:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar în amestec cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

 

A.   Lactoză și sirop de lactoză:

 

II.   altele (decât cele care conțin în stare uscată 99 % sau mai mult din produsul pur)

(b)

poziția 17.05 se înlocuiește cu subpoziția 21.07 F, formulată după cum urmează:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

21.07

F.   Siropuri de zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți:

 

I.   de lactoză

(c)

la subpoziția 23.07 B, mențiunea 17.05 B se înlocuiește cu mențiunea 21.07 F II;

(d)

în nota 8 din josul paginii, mențiunea 17.05 A se înlocuiește cu mențiunea 21.07 F I.

SECȚIUNEA IV

Anumite produse enumerate în anexa II la tratat

Articolul 10

În Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 privind organizarea comună a piețelor pentru anumite produse enumerate în anexa II la tratat (26), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 425/77 (27), anexa se modifică după cum urmează:

1.

Subpoziția 05.15 B se înlocuiește cu următorul text:

„05.15

ex B.   altele, cu excepția tendoanelor și nervilor, resturilor și altor deșeuri similare provenite de la piei netăbăcite.”

2.

Pozițiile 11.03 și 11.04 se înlocuiesc cu următoarea poziție:

„11.04

Făină din legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05 sau din fructe clasificate la capitolul 8; făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificate la numărul 07.06:

 

A.   Făină din legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05;

 

B.   Făină din fructe clasificate la capitolul 8.”

3.

Poziția 12.08 se înlocuiește cu următoarea poziție:

„12.08

Rădăcini de cicoare, proaspete sau uscate, chiar tăiate, neprăjite; roșcove proaspete sau uscate, chiar zdrobite sau pulverizate; sâmburi de fructe și produse vegetale care servesc în principal alimentației umane, nedenumite și neclasificate în altă parte:

 

(B)   Roșcove

 

(C)   Semințe de roșcove

 

(D)   Sâmburi de caise, piersici sau prune și miezul acestor sâmburi

 

(E)   altele.”

SECȚIUNEA V

Zahăr și izoglucoză

Articolul 11

Regulamentul (CEE) nr. 3330/74 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (1):

(a)

la poziția 17.01, în textul în limba engleză de la litera (a), cuvintele „beet sugar and cane sugar, solid” se înlocuiesc cu cuvintele „beet sugar and cane sugar, in solid form”;

(b)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

17.03 Melase”;

(c)

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

17.02 C, D II, E și F

Alte zaharuri în stare solidă (cu excepția lactozei, glucozei sau izoglucozei); siropuri din zahăr fără adaos de aromatizanți sau coloranți (cu excepția lactozei, glucozei sau izoglucozei); înlocuitori ai mierii, chiar în amestec cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate

21.07 F IV

Siropuri din zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți (cu excepția siropurilor de lactoză, de glucoză sau de izoglucoză).”

2.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

zahăr alb: zahăr care nu este aromatizat și fără adaos de coloranți, care are un conținut de zaharoză, în stare uscată, determinat prin metoda polarimetrică, egal sau mai mare de 99,5 %;

zahăr brut: zahăr care nu este aromatizat și fără adaos de coloranți, care are un conținut de zaharoză, în stare uscată, determinat prin metoda polarimetrică, mai mic de 99,5 %.”

3.

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3330/74 se modifică după cum urmează:

poziția 19.02: se înlocuiește termenul „Preparate” cu termenul: „Extract de malț; preparate”, se adaugă:

B.   altele”.

Articolul 12

Regulamentul (CEE) nr. 765/68 al Consiliului din 18 iunie 1968 de stabilire a regulilor generale care se aplică la restituirea la producție pentru zahărul utilizat în industria chimică (28), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3138/76 (29), se modifică după cum urmează:

1.

Anexa I

(a)

se elimină „ex 17.02 D” și se inserează „ex 17.02 D II”;

(b)

se elimină „ex 29.35 T” și se inserează „ex 29.35 Q”;

(c)

se elimină „38.19 R” și se inserează „38.19 U”.

2.

Anexa III

(a)

se elimină „29.35 L” și se inserează „29.35 IJ”;

(b)

se elimină „ex 29.35 T” și se inserează „ex 29.35 Q”;

(c)

se elimină „ex 32.02” și se inserează „ex 32.01 B”;

(d)

se elimină „ex 38.11 C” și se inserează „ex 38.11 D”;

(e)

se elimină „ex 38.19 T” și se inserează „ex 38.19 U”;

(f)

se elimină „ex 39.01 C VIII” și se inserează „ex 39.01 C VII”.

Articolul 13

În Regulamentul (CEE) nr. 1111/77 al Consiliului din 17 mai 1977 de adoptare a dispozițiilor comune pentru izoglucoză (30), articolul 1 se modifică după cum urmează:

subpoziția 17.05 C I se înlocuiește cu următoarea subpoziție:

„21.07 F III Sirop de izoglucoză aromatizat sau cu adaos de coloranți”.

Secțiunea VI

Pești

Articolul 14

Anexa V la Regulamentul (CEE) nr. 100/76 al Consiliului din 19 ianuarie 1976 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești (31), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2429/76 (32), se modifică după cum urmează:

1.

Subpoziția 03.03 A I se înlocuiește în limba engleză cu următorul text:

CCT heading No

Description of goods

03.03

A.   Crustaceans:

 

I.   Crawfish of the genera Palinurus, Panulirus and Jasus

2.

Subpoziția 05.15 A se înlocuiește cu următorul text:

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

05.15

A.   Pești, crustacee și moluște

SECȚIUNEA VII

Uleiuri și grăsimi

Articolul 15

Regulamentul nr. 136/66/CEE se modifică după cum urmează:

1.

articolul 1 alineatul (2) litera (b):

se elimină mențiunea 15.17 B și se inserează mențiunea 15.17 B II;

2.

articolul 1 alineatul (2) litera (d):

în textul în limba germană de la poziția 07.02 A, cuvântul „gekocht” se înlocuiește cu cuvântul „gegart”;

3.

articolul 1 alineatul (2) litera (d):

în textul olandez de la poziția 07.02 A se adaugă cuvintele „of gebakken”;

4.

articolul 1 alineatul (2) litera (e):

se elimină mențiunea 15.17 A și se inserează mențiunea 15.17 B I.

Articolul 16

Regulamentul (CEE) nr. 443/72 al Consiliului din 29 februarie 1972 privind taxele care se aplică uleiului de măsline care a fost supus unui proces de rafinare, precum și unor produse care conțin ulei de măsline se modifică după cum urmează (33):

1.

la articolul 6 alineatul (2) prima liniuță și la articolul 7 alineatul (2) prima liniuță: se elimină mențiunea 15.17 A I și se inserează mențiunea 15.17 B I (a);

2.

la articolul 6 alineatul (2) a doua liniuță și la articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță: se elimină mențiunea 15.17 A II și se inserează mențiunea 15.17 B I (b);

3.

la articolul 8: se elimină mențiunea 15.17 A și se inserează mențiunea 15.17 B I.

SECȚIUNEA VIII

Dispoziții generale

Articolul 17

Regulamentul (CEE) nr. 950/68 privind Tariful Vamal Comun se modifică în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1978.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 noiembrie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

A. HUMBLET


(1)  JO C 266, 7.11.1977, p. 46.

(2)  JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66.

(3)  JO L 175, 29.6.1973, p. 5.

(4)  JO L 148, 28.6.1968, p. 13.

(5)  JO L 67, 15.3.1976, p. 9.

(6)  JO L 359, 31.12.1974, p. 1.

(7)  JO L 134, 28.5.1977, p. 1.

(8)  JO L 281, 1.11.1975, p. 1.

(9)  JO L 158, 29.6.1977, p. 1.

(10)  JO L 118, 20.5.1972, p. 1.

(11)  JO L 125, 19.5.1977, p. 1.

(12)  JO L 281, 1.11.1975, p. 57.

(13)  JO L 249, 30.9.1977, p. 1.

(14)  JO L 281, 1.11.1975, p. 60.

(15)  JO L 281, 1.11.1975, p. 65.

(16)  JO L 100, 14.4.1976, p. 1.

(17)  Pentru a face distincție între produsele de la numerele 11.01 și 11.02, pe de o parte, și cele de la subpoziția 23.02 A, pe de altă parte, se consideră clasificate la numerele 11.01 și 11.02 produsele care au simultan:

un conținut de amidon (stabilit prin metoda polarimetrică Ewers modificată) mai mare de 45 % (din greutate) din substanța uscată;

un conținut de cenușă (din greutate) din substanța uscată (reducere cu substanțele minerale care au putut fi adăugate) mai mic sau egal cu 1,6 % pentru orez, 2,5 % pentru grâu și secară, 3 % pentru orz, 4 % pentru hrișcă, 5 % pentru ovăz și 2 % pentru celelalte cereale. Cu toate acestea, germenii de cereale, întregi, turtiți, fulgi sau măcinați, se clasifică în orice caz la numărul 11.02.

(18)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor pe care urmează să le stabilească autoritățile competente.

(19)  JO L 281, 1.11.1975, p. 82.

(20)  JO L 281, 1.11.1975, p. 109.

(21)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor pe care urmează să le stabilească autoritățile competente.

(22)  JO L 99, 5.5.1970, p. 1.

(23)  JO L 256, 7.10.1977, p. 1.

(24)  JO L 151, 30.6.1968, p. 13.

(25)  JO L 183, 22.7.1977, p. 3.

(26)  JO L 151, 30.6.1968, p. 16.

(27)  JO L 61, 5.3.1977, p. 1.

(28)  JO L 143, 25.6.1968, p. 1.

(29)  JO L 354, 24.12.1976, p. 1.

(30)  JO L 134, 28.5.1977, p. 4.

(31)  JO L 20, 28.1.1976, p. 1

(32)  JO L 276, 7.10.1976, p. 5.

(33)  JO L 54, 3.3.1972, p. 3.


ANEXA I

„ANEXA A

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea produselor

07.06 A

Rădăcini de manioc, de arrow-root și de salep și alte rădăcini și tuberculi similari cu un conținut mare de amidon, cu excepția cartofilor dulci

ex 11.01

Făinuri de cereale:

(C)   de orz

(D)   de ovăz

(E)   de porumb

(G)   altele

ex 11.02

Crupe, griș; boabe decojite, decorticate, zdrobite, turtite sau fulgi, cu excepția orezului de la numărul 10.06; germeni de cereale, întregi, turtiți sub formă de fulgi sau măcinați:

ex A.   Crupe, griș, cu excepția crupelor și grișului din grâu și orez

B.   Boabe decojite (decorticate sau fin curățate), chiar tăiate sau zdrobite

C.   Boabe decorticate

D.   Boabe numai zdrobite

ex E.   Boabe turtite; fulgi, cu excepția fulgilor de orez

ex. F.   Pelete, cu excepția peletelor din orez

G.   Germeni de cereale, întregi, turtiți, sub formă de fulgi sau măcinați

11.04 C

Făinuri și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificați la numărul 07.06

11.07

Malț, chiar prăjit

ex 11.08 A

Amidon și feculă:

(I)   Amidon de porumb

(III)   Amidon de grâu

(IV)   Feculă de cartofi

(V)   Altele

11.09

Gluten de grâu, chiar în stare uscată

17.02 B

Glucoză și sirop de glucoză:

II.   altele

21.07 F II

Siropuri de glucoză aromatizate sau cu adaos de coloranți

23.02 A

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri rezultate din cernere, măcinare sau alte tratamente ale boabelor de cereale

23.03 A I

Reziduuri de la fabricarea amidonului din porumb (cu excepția apei de înmuiere concentrată), cu un conținut de proteine, calculat din substanța uscată, mai mare de 40 %

23.07

Preparate furajere din melasă sau îndulcite; alte preparate din tipul celor utilizate în hrana animalelor:

ex B.   altele, conținând, izolat sau împreună, chiar în amestec cu alte produse, amidon sau feculă, glucoză sau sirop de glucoză de la subpozițiile 17.02 B și 21.07 F II și produse lactate (de la pozițiile sau subpozițiile 04,01, 04.02, 04.03, 04.04, 17.02 A sau 21.07 F I), cu excepția preparatelor și alimentelor cu conținut egal sau mai mare de 50 % de produse lactate clasificate la una sau mai multe din pozițiile sau subpozițiile menționate anterior”


ANEXA II

(Anexa B)

Numărul din Tariful Vamal Comun

Denumirea mărfurilor

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; siropuri de zahăr fără adaos de arome sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melasă caramelizate:

B.   Glucoză și sirop de glucoză:

I.   cu un conținut în stare uscată egal sau mai mare de 99 % de produs pur

17.04

Dulciuri fără cacao:

B.   Gume de mestecat din categoria chewing-gum

C.   Preparat denumit

D.   altele

18.06 C

Ciocolată și articole de ciocolată, chiar umplute; dulciuri și înlocuitori, fabricați din produse de substituire a zahărului, cu conținut de cacao

19.02

Extracte de malț; preparate pentru alimentația copiilor sau pentru uz dietetic sau culinar, pe bază de făină, griș, amidon, feculă sau extracte de malț, chiar cu adaos de cacao într-o proporție mai mică de 50 % din greutate

19.03

Paste făinoase

19.04

Tapioca, inclusiv cea din feculă de cartofi

19.05

Produse pe bază de cereale obținute prin expandare sau prin prăjire: puffed rice, cornflakesși produse similare

19.07

Pâine, pesmet și alte produse de brutărie obișnuită, fără adaos de zahăr, miere, ouă, grăsimi, brânză sau fructe; ostii, cașete pentru medicamente, vafe cu capac, pastă uscată de făină, de amidon sau de feculă în foi și produse similare

19.08

Produse de brutărie fină, de patiserie și biscuiți chiar cu adaos de cacao în orice proporții

ex 21.02

Cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți ai cafelei și extractele lor:

C.   Cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți ai cafelei:

II.   altele (decât cicoarea prăjită)

D.   Extracte de cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți ai cafelei:

II.   altele (decât extractele de cicoare prăjită)

ex 21.05

Preparate pentru supe și ciorbe; supe și ciorbe, preparate

21.07

Preparate alimentare nedenumite și neclasificate în altă parte


ANEXA III

În Regulamentul (CEE) nr. 816/70, la anexa IV, subpozițiile 20.07 A I și B I se modifică după cum urmează:

1

2

3

4

20.07

Suc de fructe (inclusiv mustul de struguri) sau de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr:

 

 

 

A.   cu o densitate mai mare de 1,33 la 15 °C:

 

 

 

I.   Suc de struguri (inclusiv mustul de struguri):

 

 

 

(a)   cu o valoare mai mare de 22 UC la 100 kg greutate netă …

50 (1)

 

(b)   cu o valoare egală sau mai mică de 22 UC la 100 kg greutate netă:

 

 

 

1.   cu un conținut în adaos de zahăr mai mare de 30 %: …

50

+ (P) (1)

 

2.   altele …

50 (1)

 

B.   cu o densitate egală sau mai mică de 1,33 la 15 °C:

 

 

 

I.   Suc de struguri, de mere, de pere; amestecuri de suc de mere și de suc de pere:

 

 

 

(a)   cu o valoare mai mare de 18 UC la 100 kg greutate netă:

 

 

 

1.   de struguri:

 

 

 

(aa)   concentrați:

 

 

 

11.   cu un conținut în adaos de zahăr mai mare de 30 %. …

28 (1)

28

+ das

 

22.   altele. …

28 (1)

28

+ das

 

(bb)   altele:

 

 

 

11.   cu un conținut în adaos de zahăr mai mare de 30 % …

28 (1)

28

+ das

 

22.   nedenumiți …

28 (1)

28

+ das

 

2 și 3 (neschimbați)

 

 

 

(b)   cu o valoare egală sau mai mică de 18 UC la 100 kg greutate netă:

 

 

 

1.   de struguri:

 

 

 

(aa)   concentrați:

 

 

 

11.   cu un conținut în adaos de zahăr mai mare de 30 %. …

28

+ (P) (1)

28

+ das

 

22.   altele …

28 (1)

28

+ das

 

(bb)   altele:

 

 

 

11.   cu un conținut în adaos de zahăr mai mare de 30 % …

28

+ (P) (1)

28

+ das

 

22.   nedenumiți. …

28 (1)

28

+ das

 

2-4 (neschimbați)

 

 


(1)  Neschimbat.


ANEXA IV

În prima parte, titlul I și în a doua parte capitolele 3, 4, 7, 10, 11, 17, 19, 21 și 23, precum și în anexa la Tariful Vamal Comun, care constituie anexa la Regulamentul (CEE) nr. 950/68, notele și pozițiile menționate în continuare se modifică după cum urmează, cu efect de la 1 ianuarie 1978:

Partea I, Dispoziții preliminare; Titlul I, Reguli generale

B.   Reguli generale privind drepturile:

(a)

în versiunea în limba daneză, alineatele (5) și (6) sunt formulate după cum urmează:

„(5)

Et «(I)» i toldsatskolonne 3 for visse positioner og underpositioner angiver, at de pågældende varer er underkastet reglerne om importafgift på landbrugsvarer.

(6)

Et «ve» i toldsatskolonnerne 3 og 4 angiver, at der for de pågældende varer kan opkræves et variabelt element, der fastsættes i overensstemmelse med reglerne om handelen med visse forarbejdede landbrugsvarer.”;

(b)

se adaugă următoarele două alineate:

„(7)

Mențiunea «das» sau «daf» din coloana 4 din capitolele 17, 18 și 19 înseamnă că rata maximă a dreptului este constituită dintr-un drept ad valorem plus un drept adițional care se aplică pentru anumite categorii de zahăr sau făină. Acest drept adițional se stabilește în conformitate cu dispozițiile privind schimburile de anumite produse agricole transformate.

(8)

Mențiunea «das» care figurează în coloana 4 din capitolul 20 are următorul înțeles: Comunitatea își rezervă dreptul de a percepe, în plus față de dreptul consolidat, un drept adițional pentru zahăr, aferent taxei suportate la importul de zahăr și care se aplică pentru cantitățile de diferite tipuri de zahăr conținute de acest produs, peste procentul din greutate prevăzut în notele complementare 2 și 3 din capitolul 20 sau, în ceea ce privește produsele de la pozițiile 20.03, 20.04 și 20.05, cu un conținut mai mare de 13 %.”

B.   Partea II, Tabelul drepturilor

1.

La capitolul 4, nota 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Se consideră «lapte» laptele complet sau degresat, zara (sau lapte bătut), zerul, laptele covăsit, chefirul, iaurtul și alte tipuri de lapte fermentat sau acidifiat.”

2.

La capitolul 4, la al treilea rând de la nota complementară 8, se înlocuiește „17.05 A” cu „21.07 F I”.

3.

Se înlocuiește subpoziția 05.15 A cu următorul text:

1

2

3

4

05.15

A.   Pești, crustacee și moluște …

scutire

 (1)

4.

La capitolul 7, la nota de la litera (c), se înlocuiește „11.03” cu „11.04”.

5.

Se înlocuiește subpoziția 07.01 P cu următorul text:

1

2

3

4

07.01

P.   Castraveți și cornișoni:

 

 

 

I.   Castraveți:

 

 

 

(a)   de la 1 noiembrie la 15 mai …

16 (2)

 

(b)   de la 16 mai la 31 octombrie …

20 (2)

20

 

II.   Cornișoni …

16

6.

Subpoziția 08.08 B se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

08.08

B.   Merișor de munte (fructe de vaccinium vitis idaea)

9

scutire

7.

La subpozițiile 08.08 C, 08.10 A și 08.11 D după „afine” se inserează următorul text:

„(fructe de Vaccinium myrtillus)”.

8.

La capitolul 10, nota se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul capitol cuprinde doar boabele nedecojite și neprelucrate în alt mod. Cu toate acestea, orezul decorticat, albit, șlefuit, glasat, înăbușit, transformat sau în brizură rămâne clasificat la numărul 10.06.”

9.

La capitolul 11, la nota 1 (a) se înlocuiește „21.01” cu „21.02”.

10.

Se înlocuiesc pozițiile 11.02 și 11.04 cu următoarele texte:

1

2

3

4

11.02

Crupe, griș; boabe decojite, decorticate, zdrobite, turtite sau fulgi, cu excepția orezului de la numărul 10.06; germeni de cereale, întregi, turtiți, fulgi sau măcinați:

 

 

 

A

Fără modificări

B

C

D

E

F

G

 

 

11.04

Făină de legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05 sau din fructe clasificate la capitolul 8; făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificate la numărul 07.06:

 

 

 

A.   Făină de legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05 …

12

 (3)

 

B.   Făină de fructe clasificate la capitolul 8:

 

 

 

I.   de banane …

17

 

II.   altele

13

 

C.   Făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificați la numărul 07.06:

 

 

 

I   denaturate (4)

28 (P)

 

II.   altele

 

 

 

(a)   destinate fabricării amidonului și feculei (4)

28 (P)

 

(b)   nedenumite

28 (P)

11.

Se elimină pozițiile 11.03 și 11.06.

12.

La capitolul 12, la nota 2, după „boabele de măzăriche” se inserează „(altele decât cele din specia Vicia faba)”.

13.

Se elimină poziția 12.05.

14.

Se înlocuiește poziția 12.08 cu următorul text:

1

2

3

4

12.08

Rădăcini de cicoare, proaspete sau uscate, chiar tăiate, neprăjite; roșcove proaspete sau uscate, chiar zdrobite sau pulverizate; sâmburi de fructe și produse vegetale întrebuințate în principal în alimentația umană, nedenumite și neclasificate în altă parte:

 

 

 

A.   Rădăcini de cicoare …

2

2

 

B.   Roșcove …

8

 

C.   Semințe de roșcove:

 

 

 

I.   nedecorticate, nici zdrobite, nici măcinate …

2

 

II.   altele …

9

 

D.   Sâmburi de caise, de piersici sau de prune și miezul acestor sâmburi …

5

4

 

E.   Altele …

scutire

scutire

15.

La capitolul 15, la nota complementară 3 se înlocuiește „15.17 A” cu „15.17 B I”.

16.

Se înlocuiește poziția 15.17 cu următorul text:

1

2

3

4

15.17

Degras; reziduuri provenite din prelucrarea corpurilor grase sau a cerurilor animale sau vegetale:

 

 

 

A.   Degras …

9

6

 

B.   Reziduuri provenite din prelucrarea grăsimilor sau a cerurilor animale sau vegetale:

 

 

 

I.   care conțin ulei cu caracteristicile uleiului de măsline:

 

 

 

(a)   paste de neutralizare (soap-stocks)

7 (P)

 

(b)   altele …

2 (P)

 

II.   altele:

 

 

 

(a)   drojdii sau zațuri de ulei, paste de neutralizare (soap-stocks) …

7 (5)

5

 

(b)   nedenumite …

2 (5)

2

17.

La capitolul 17:

(a)

nota complementară 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru punerea în aplicare a numărului 17.01, se consideră:

zahăr alb, zahărul fără aromatizanți, fără adaos de coloranți, care are un conținut de zaharoză, în stare uscată, determinat prin metoda polarimetrică, egal sau mai mare de 99,5 %;

zahăr brut, zahărul fără aromatizanți, fără adaos de coloranți, care are un conținut de zaharoză, în stare uscată, determinat prin metoda polarimetrică, mai mic de 99,5 %”;

(b)

la nota complementară 2, cuvintele „subpozițiile 17.02 D I și 17.02 C I” se înlocuiesc cu cuvintele „subpoziția 17.02 D I”.

18.

Poziția 17.01 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

17.01

Zahăr din sfeclă și din trestie, în stare solidă:

 

 

 

A.   Zahăr alb; zahăr aromatizat sau cu adaos de coloranți…

80 (P)

 

B.   Zahăr brut:

 

 

 

I.   destinat rafinării (6)

80 (P)

 

II.   altele …

80 (P)

19.

Poziția 17.02 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

17.02

Alte zaharuri în stare solidă; sirop de zahăr fără adaos de arome sau de coloranți; înlocuitori de miere, chiar în amestec cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

 

 

 

A

(neschimbate)

B

 

 

 

C.   Zahăr și sirop de arțar:

 

 

 

I.   zahăr de arțar în stare solidă, aromatizat sau cu adaos de coloranți …

67 (P)

 

II.   altele …

42 (P)

20

 

D.   alte zaharuri și siropuri:

 

 

 

I.   izoglucoză …

80 (P)

 

II.   nedenumite …

80 (P)

 

E

(neschimbate)

F

 

 

20.

Poziția 17.03 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

17.03

Melase …

65 (P) (b)

La nota din josul paginii privind dreptul autonom de la poziția 17.03, se adaugă liniuța următoare:

„—

de 67 % pentru melasele cu aromatizanți sau cu adaos de coloranți.”

21.

Se elimină poziția 17.05.

22.

Se elimină poziția 19.01.

23.

Poziția 19.02 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

19.02

Extracte de malț; preparate pentru alimentația copiilor sau pentru uz dietetic sau culinar, pe bază de făină, griș, amidon, feculă sau extracte de malț, chiar cu adaos de cacao într-o proporție mai mică de 50 % din greutate:

 

 

 

A.   Extracte de malț:

 

 

 

I.   cu un conținut în extract uscat egal sau mai mare de 90 % …

16,3

+ em

8

+ em

 

II.   altele …

16,3

+ em

8

+ em

 

B.   altele:

 

 

 

I.   conținând extracte de malț și cu un conținut de zahăr reductor (calculat în maltoză) egal sau mai mare de 30 % …

19,6

+ em

11

+ em

 

II.   nedenumite

 

 

 

(a)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 1,5 % de grăsime din lapte:

 

 

 

1.   cu un conținut de amidon sau de feculă mai mic de 14 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză)…

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   cu un conținut de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză):

 

 

 

11.   egal sau mai mare de 5 % și mai mic de 60 % …

19,6

+ em

11

+ em

 

22.   egal sau mai mare de 60 % …

19,6

+ em

11

+ em

 

B.II.(a) 2.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 14 % și mai mic de 32 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză) …

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   altele …

19,6

+ em

11

+ em

 

3.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 32 % și mai mic de 45 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză) …

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   altele …

19,6

+ em

11

+ em

 

4.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 45 % și mai mic de 65 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză) …

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   altele …

19,6

+ em

11

+ em

 

5.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 65 % și mai mic de 80 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză) …

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   altele …

19,6

+ em

11

+ em

 

6.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 80 % și mai mic de 85 %:

 

 

 

(aa)   fără conținut sau cu conținut mai mic de 5 % de zaharoză (inclusiv zahărul invertit calculat în zaharoză) …

19,6

+ em

11

+ em

 

(bb)   altele …

19,6

+ em

11

+ em

 

7.   cu un conținut de amidon sau de feculă egal sau mai mare de 85 % …

19,6

+ em

11

+ em

 

(b)   cu un conținut de grăsimi din lapte:

 

 

 

I.   egal sau mai mare de 1,5 % și mai mic de 5 % …

19,6

+ em

11

+ em

 

II.   egal sau mai mare de 5 % …

19,6

+ em

11

+ em

24.

Se elimină poziția 19.06.

25.

Poziția 19.07 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

19.07

Pâine, pesmeți și alte produse de brutărie obișnuită, fără adaos de zahăr, miere, ouă, grăsimi, brânză sau fructe; ostii, cașete pentru medicamente, vafe cu capac, pastă uscată de făină, de amidon sau de feculă în foi și produse similare:

 

 

 

A.   Pâine crocantă denumită „Knäckebrot” …

24

+ em

9

+ em

cu maximum de percepție de

24

+ daf

 

B.   Pâine azimă (mazoth) …

20

+ em

6

+ em

cu maximum de percepție de

20

+ daf

 

C.   Ostii, cașete pentru medicamente, vafe cu capac, pastă uscată de făină, de amidon sau de feculă în foi sau produse similare …

19,5

+ em

7

+ em

 

D.   altele, cu un conținut de amidon sau de feculă:

 

 

 

I.   mai mic de 50 % …

26,5

+ em

14

+ em

 

II.   egal sau mai mare de 50 % …

26,5

+ em

14

+ em

26.

Subpozițiile 20.07 B II (a) 1 și 2 și 20.07 B II (b) 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

1

2

3

4

20.07

B.   II. altele:

 

 

 

(a)   cu o valoare mai mare de 30 UC la 100 kg greutate netă:

 

 

 

1.   de portocale …

21

19

+ das

 

2.   de grepfrut și de pomelo …

21

15

+ das

 

(b)   cu o valoare egală sau mai mică de 30 UC la 100 kg greutate netă:

 

 

 

1.   de portocale:

 

 

 

(aa)   cu un conținut de adaos de zahăr mai mare de 30 % …

21

+(P)

19

+ das

 

(bb)   altele …

21

19

+ das

 

2.   de grepfrut sau de pomelo …

 

 

 

(aa)   cu un conținut de adaos de zahăr mai mare de 30 % …

21

+(P)

15

+ das

 

(bb)   altele …

21

15

+ das

27.

La capitolul 21:

(a)

nota 1: se adaugă o nouă literă (e):

„(e)

preparatele din enzime de la numărul 35.07”;

(b)

titlul „Notă complementară” din capitolul 21 se înlocuiește cu titlul „Note complementare”;

(c)

nota complementară actuală devine nota complementară 1 și se adaugă nota complementară 2 formulată după cum urmează:

2.   Se consideră «izoglucoză», în sensul subpoziției 21.07 F III, siropul obținut din sirop de glucoză, cu un conținut în stare uscată:

de cel puțin 10 % fructoză

și

de cel puțin 1 % în total de oligozaharide și de polizaharide.”

28.

Se elimină poziția 21.01.

29.

Poziția 21.02 se înlocuiește cu următorul text:

1

2

3

4

21.02

Extracte sau esențe de cafea, ceai sau de maté și preparate pe baza acestor extracte sau esențe; cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți de cafea și extractele lor:

 

 

 

A.   Extracte sau esențe de cafea și preparate pe bază de aceste extracte sau esențe…

30

18

 

B.   Extracte sau esențe de ceai sau de maté și preparate pe baza acestor extracte sau esențe…

30

12

 

C.   Cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți de cafea:

 

 

 

I.   Cicoare prăjită …

18

 

II.   altele …

16,9

+ em

8

+ em

 

D.   Extracte de cicoare prăjită sau alți înlocuitori prăjiți ai cafelei:

 

 

 

I.   cicoare prăjită. …

22

 

II.   altele …

16,9 (7)

+ em

30.

Numărul 21.07 F devine 21.07 G.

31.

Se inserează numărul 21.07 F, formulat după cum urmează:

1

2

3

4

21.07

F.   Siropuri de zahăr aromatizate sau cu adaos de coloranți:

 

 

 

I.   de lactoză …

67 (P)

 

II.   de glucoză. …

67 (P)

 

III.   de izoglucoză …

67 (P)

 

IV.   altele …

67 (P)

32.

La capitolul 23, la al doilea rând de la nota complementară 2, se înlocuiește 17.05 A cu 21.07 F I.

33.

La subpoziția 23.07 B se înlocuiește 17.05 B cu 21.07 F II.

Anexa (poziții sau subpoziții din care numai o parte a făcut obiectul unor concesiuni GATT sau în cadrul cărora s-au acordat concesiuni diferite). Se operează următoarele modificări:

1.

Poziția 05.15 se înlocuiește cu următorul text:

05.15

Produse de origine animală, nedenumite nici cuprinse în altă parte; animale moarte din capitolele 1 sau 3, improprii pentru consumul uman:

 

 

ex A.   Pești, crustacee, moluște:

 

 

-

icre și lapți de pește, icre de cod sărate folosite drept momeală. …

scutire

 

ex B.   altele:

 

 

coșenile; sânge de animale; tendoane și nervi, resturi și alte deșeuri similare provenite de la piei netăbăcite …

scutire

2.

Se adaugă poziția suplimentară 11.04, formulată după cum urmează:

11.04

Făină din legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05 sau din fructe clasificate la capitolul 8; făină și griș de sago și de rădăcini și tuberculi clasificate la numărul 07.06:

 

 

ex A.   Făină de legume cu păstăi uscate clasificate la numărul 07.05:

 

 

de mazăre, de fasole sau de linte …

12

3.

Se elimină poziția 20.07, nota din josul paginii și nota (das) și tabelul de la poziția 20.07.


(1)  A se vedea anexa

(2)  În afara dreptului vamal, se prevede aplicarea unei taxe compensatorii în anumite condiții.

(3)  A se vedea anexa.

(4)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor pe care urmează să le stabilească autoritățile competente.

(5)  În afara dreptului vamal, se prevede perceperea unei sume compensatorii în anumite condiții.

(6)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor pe care urmează să le stabilească autoritățile competente.

(7)  Drept suspendat la 14 % pe o perioadă nedeterminată.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

181


31977R3026


L 361/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 3026/77 AL CONSILIULUI

din 28 noiembrie 1977

privind încheierea Protocolului suplimentar la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia în urma aderării unor noi state membre la Comunitate

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 238,

având în vedere Tratatul privind aderarea unor noi state membre la Comunitatea Economică Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, semnat la 22 ianuarie 1972, în special articolul 108 din actul anexat la tratat,

având în vedere recomandarea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât, în urma aderării unor noi state membre la Comunitatea Economică Europeană, este necesară încheierea unui protocol suplimentar prin care să se stabilească anumite dispoziții privind Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se încheie și se aprobă, în numele Comunității, Protocolul suplimentar la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, ca urmare a aderării unor noi state membre la Comunitate, precum și declarațiile anexate la actul final. Textul protocolului și al actului final sunt anexate la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului notifică celeilalte părți contractante faptul că procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a protocolului au fost îndeplinite în ceea ce privește Comunitatea (2).

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

L. OUTERS


(1)  JO C 108, 10.12.1973, p. 65.

(2)  Data intrării în vigoare a protocolului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

182


31978R0850


L 116/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 850/78 AL CONSILIULUI

din 24 aprilie 1978

privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori de modificare a anexei A la Protocolul nr. 1 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât este necesară încheierea acordului sub forma unui schimb de scrisori, de modificare a anexei A la Protocolul nr. 1 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (1),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Comunității, Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a anexei A la Protocolul nr. 1 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 24 aprilie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DALSAGER


(1)  JO L 300, 31.12.1972, p. 189.


ACORD

sub forma unui schimb de scrisori de modificare a anexei A la Protocolul nr. 1 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

Bruxelles, data de …

Domnule ambasador,

În cadrul regimului tranzitoriu prevăzut în Protocolul nr. 1 la Acordul privind liberul schimb încheiat între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană și semnat la 22 iulie 1972, Regatul Unit este autorizat să deschidă, în fiecare an, contingente tarifare cu taxă zero pentru anumite produse menționate în capitolul 48 inclus în anexa A la Protocolul nr. 1.

Elveția a solicitat înlocuirea contingentelor existente cu un contingent unic.

În urma unor discuții tehnice, autoritățile Regatului Unit și cele ale Elveției au concluzionat că exporturile elvețiene de produse menționate în capitolul 48 ar putea fi acoperite de un contingent tarifar unic, care să fie o combinație a nivelurilor de contingente ale celor nouă poziții actuale.

Norma privind creșterea anuală admisibilă de 5 % se aplică în continuare contingentului unic.

Prin urmare, Comunitatea consideră că, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Protocolul nr. 1 la Acordul între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană, cele nouă contingente inițiale cu taxă zero pe care Regatul Unit le putea deschide pentru Elveția în 1974, pentru anumite produse menționate în capitolul 48 și prevăzute în coloana „Regatul Unit” din anexa A la respectivul protocol nr. 1, ar trebui înlocuite cu un contingent unic. În consecință, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul nr. 1, contingentul pe care Regatul Unit îl poate deschide pentru 1978 este de 2 834 de tone.

V-aș rămâne îndatorat dacă ați confirma acordul guvernului dvs. cu privire la conținutul prezentei scrisori.

Vă rog să acceptați, domnule ambasador, expresia înaltei mele considerații.

În numele Consiliului Comunităților Europene

Bruxelles, data de …

Stimate domn,

Am deosebita onoare să confirm primirea scrisorii dvs., formulată astfel:

„În cadrul regimului tranzitoriu prevăzut în Protocolul nr. 1 la Acordul privind liberul schimb încheiat între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană și semnat la 22 iulie 1972, Regatul Unit este autorizat să deschidă, în fiecare an, contingente tarifare cu taxă zero pentru anumite produse menționate în capitolul 48 inclus în anexa A la Protocolul nr. 1.

Elveția a solicitat înlocuirea contingentelor existente cu un contingent unic.

În urma unor discuții tehnice, autoritățile Regatului Unit și cele ale Elveției au concluzionat că exporturile elvețiene de produse menționate în capitolul 48 ar putea fi acoperite de un contingent tarifar unic, care să fie o combinație a nivelurilor de contingente ale celor nouă poziții actuale.

Norma privind creșterea anuală admisibilă de 5 % se aplică în continuare contingentului unic.

Prin urmare, Comunitatea consideră că, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Protocolul nr. 1 la Acordul între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană, cele nouă contingente inițiale cu taxă zero pe care Regatul Unit le putea deschide pentru Elveția în 1974, pentru anumite produse menționate în capitolul 48 și prevăzute în coloana «Regatul Unit» din anexa A la respectivul protocol nr. 1, ar trebui înlocuite cu un contingent unic. În consecință, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul nr. 1, contingentul pe care Regatul Unit îl poate deschide pentru 1978 este de 2 834 de tone.

V-aș rămâne îndatorat dacă ați confirma acordul guvernului dvs. cu privire la conținutul prezentei scrisori.”

Am onoarea să confirm acordul guvernului meu cu privire la conținutul scrisorii dvs.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

În numele Guvernului Confederației Elvețiene


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

185


31978D0528


L 160/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 6 iunie 1978

de acceptare în numele Comunității a trei anexe la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale

(78/528/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, prin Decizia 75/199/CEE, (1) Comunitatea a încheiat Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și a acceptat anexele la respectiva convenție cu privire la antrepozitele vamale;

întrucât anexele la respectiva Convenție privind formalitățile vamale care preced depunerea declarației mărfurilor, depozitarea temporară a mărfurilor și zonele libere pot fi acceptate de către Comunitate;

întrucât este oportun, cu toate acestea, ca acceptarea acestor anexe să fie supusă anumitor rezerve în scopul respectării cerințelor speciale ale uniunii vamale,

DECIDE:

Articolul 1

Se acceptă în numele Comunității următoarele anexe la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale:

anexa A.1 privind formalitățile vamale dinaintea declarării mărfurilor, cu rezervele referitoare la standardele 11 și 21;

anexa A.2 privind depozitarea temporară a mărfurilor, cu rezervele referitoare la procedurile recomandate 10, 13 și 21;

anexa F.1 privind zonele libere, cu o rezervă referitoare la standardul 21.

Textele anexelor menționate mai sus se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Comisia informează Secretariatul General al Consiliului de Cooperare Vamală asupra acceptării anexelor menționate la articolul 1, sub rezerva dispozițiilor articolului respectiv.

Adoptată la Luxemburg, 6 iunie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

K. B. ANDERSEN


(1)  JO L 100, 21.4.1975, p. 1.


ANEXĂ

CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND SIMPLIFICAREA ȘI ARMONIZAREA PROCEDURILOR VAMALE

Anexele A.1, A.2 și F.1

ANEXA A.1

ANEXA PRIVIND FORMALITĂȚILE VAMALE ANTERIOARE DEPUNERII DECLARAȚIEI MĂRFURILOR

INTRODUCERE

Mărfurile pot fi introduse într-o țară prin diferite modalități de transport. În scopul apărării intereselor trezoreriei publice și al respectării legislației interne, transportatorul care introduce mărfurile pe teritoriul vamal ar trebui să le prezinte fără întârziere, împreună cu mijlocul de transport respectiv, autorităților vamale. Dispozițiile necesare pentru controlul la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal depind, în mare măsură, de caracteristicile geografice ale țării, precum și de alți factori cum ar fi principalele modalități de transport utilizate pentru introducerea mărfurilor în țară.

În multe cazuri, biroul vamal la care se prezintă mărfurile și la care se depune declarația mărfurilor este situat în locul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal; cu toate acestea, se poate întâmpla ca biroul vamal să fie situat la o anumită distanță față de acest loc. În acest caz, este obligatoriu ca autoritățile vamale să fie în măsură de a controla transportarea mărfurilor către biroul vamal unde acestea se prezintă în vamă.

Interesele vamale pot fi apărate prin reglementări care să prevadă anumite obligații pentru transportator, precum și prin supravegherea fizică de către vamă a mijloacelor de transport și a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal.

Este important ca aceste măsuri să genereze dificultăți minime în ceea ce privește comerțul internațional. În consecință, toate formalitățile de îndeplinit de către transportator ar trebui să fie cât mai simple posibil, iar informațiile cu privire la acestea ar trebui puse la dispoziția tuturor persoanele interesate.

Prezenta anexă nu se aplică în cazul mărfurilor care sosesc sub un regim vamal, cum ar fi cel al tranzitului vamal internațional, al mărfurilor expediate prin poștă sau transportate în bagajele călătorilor sau al mărfurilor plasate în depozitare temporară. De asemenea, nu se referă la alte formalități care se pot aplica în cazul anumitor modalități de transport, de exemplu, prezentarea unei declarații la sosirea navei.

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

(a)

termenul „formalități vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor” reprezintă toate operațiunile care trebuie efectuate de către persoana interesată și de către autoritățile vamale, din momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal și până la plasarea acestora sub un regim vamal;

Notă:

Depozitarea temporară poate fi considerată regim vamal.

(b)

termenul „teritoriu vamal” înseamnă teritoriul pe care se aplică în totalitate legislația vamală a unui stat;

(c)

termenul „transportator” înseamnă persoana care transportă efectiv mărfurile sau care este responsabilă cu funcționarea mijlocului de transport;

(d)

termenul „drepturi și taxe de import” înseamnă drepturile vamale și toate celelalte drepturi, taxe, redevențe sau alte impuneri care se percep la importul mărfurilor sau cu ocazia acestuia, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(e)

termenul „declarația mărfurilor” înseamnă declarația întocmită în forma prescrisă de către autoritățile vamale, prin care persoanele interesate indică regimul vamal care se aplică mărfurilor și furnizează toate datele solicitate de către autoritățile vamale pentru aplicarea regimului respectiv;

(f)

termenul „control vamal” înseamnă totalitatea măsurilor aplicate pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative de a căror aplicare răspund autoritățile vamale;

(g)

termenul „persoană” înseamnă atât persoane fizice cât și juridice, cu excepția cazului în care contextul specifică altfel;

PRINCIPII

1.   Standard

Formalitățile vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor sunt reglementate de dispozițiile prezentei anexe.

2.   Standard

Legislația internă prevede condițiile și formalitățile care trebuie îndeplinite cu privire la mărfurile introduse pe teritoriul vamal.

3.   Standard

Toate mărfurile introduse pe teritoriul vamal se supun controlului vamal, indiferent dacă li se aplică sau nu drepturi și taxe la import.

4.   Standard

Formalitățile vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor se reduc la minimum necesar pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative de a căror aplicare răspund autoritățile vamale.

5.   Standard

Formalitățile vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor se aplică în condiții de egalitate, indiferent de țara de origine sau de proveniență a mărfurilor.

INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL

Locurile de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal

6.   Standard

Legislația internă specifică locurile de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal. Pentru stabilirea acestora, se ține seama în special de cerințele specifice de natură comercială, industrială și de transport.

Notă:

Țările pot specifica în acest scop rutele vamale, acestea putând fi drumuri, căi ferate, căi navigabile și orice alte rute (conducte etc.) care trebuie utilizate pentru importul mărfurilor.

Obligațiile transportatorului

7.   Standard

Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal implică obligația transportatorului de a le duce direct la un birou vamal sau într-un alt loc specificat de către autoritățile vamale, fără a altera natura sau ambalajul acestor mărfuri.

8.   Standard

În cazul în care transportul mărfurilor din locul introducerii pe teritoriul vamal până la biroul vamal sau într-un alt loc specificat este întrerupt de un accident sau un caz de forță majoră, transportatorului i se cere să ia măsurile necesare pentru prevenirea intrării mărfurilor în circulație neautorizată și să informeze autoritățile vamale sau alte autorități competente cu privire la natura accidentului sau a altor circumstanțe care au dus la întreruperea călătoriei.

Controlul vamal

9.   Standard

Controlul vamal al mărfurilor importate se reduce la minimum.

Note:

1.

Controlul vamal poate include pătrunderea în mijloacele de transport și percheziționarea acestora.

2.

Autoritățile vamale pot avea competența de a lua măsuri speciale de control care se aplică numai în zone specificate, cum ar fi zona de frontieră.

3.

În general nu este necesară luarea unor măsuri de control care implică descărcarea mărfurilor, aplicarea unor sigilii sau a altor semne de identificare asupra mijloacelor de transport ori a mărfurilor sau transportul mărfurilor sub escortă vamală. Cu toate acestea, în cazul în care autoritățile vamale consideră indispensabile astfel de măsuri de control, ele aplică acele măsuri care produc cele mai puține inconveniente atât pentru autoritățile vamale, cât și pentru transportator, fiind totuși suficient de sigure. În general, se acceptă sigiliile vamale și semnele de identificare aplicate de către autoritățile vamale ale altei țări, cu excepția cazului în care sunt considerate insuficiente sau nesigure.

PREZENTAREA MĂRFURILOR ÎN VAMĂ

Documentația

10.   Practică recomandată

În cazul în care biroul vamal la care se prezintă mărfurile nu este situat în locul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal, nu ar trebui să existe obligația depunerii vreunui document la autoritățile vamale în acel loc.

Notă:

În scopul identificării mărfurilor, autoritățile vamale pot solicita prezentarea documentelor comerciale, de transport sau a altor documente care însoțesc mărfurile.

11.   Standard

Atunci când autoritățile vamale solicită documente la prezentarea mărfurilor în vamă, nu este nevoie ca aceste documente să conțină mai multe informații decât cele necesare pentru identificarea mărfurilor și a mijlocului de transport.

Notă:

Informațiile se obțin în mod normal din documentele comerciale și de transport, al căror conținut poate diferi în funcție de modalitatea de transport utilizată. În general, autoritățile vamale nu vor solicita alte informații decât descrierea mărfurilor, a coletelor (mărci și cifre, număr și tip, greutate), precum și identificarea mijlocului de transport. Cu toate acestea, se poate limita prin acord internațional cantitatea de informații care pot fi solicitate (de exemplu, țara respectivă poate fi parte contractantă la anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională sau la Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional).

12.   Practica recomandată

În cazul în care documentele prezentate la vamă sunt redactate într-o altă limbă decât cea prevăzută în acest scop sau în altă limbă decât cea a țării în care se introduc mărfurile, nu este necesar să se solicite în mod sistematic traducerea acestor documente.

Competența și programul de lucru al birourilor vamale

13.   Standard

Autoritățile vamale desemnează birourile vamale la care se pot prezenta mărfurile în vamă. Ele stabilesc competențele acestor birouri și programul de lucru, ținând seama în special de cerințele specifice de ordin comercial, industrial și de transport.

Note:

1.

În unele țări, competența birourilor vamale se stabilește în funcție de rutele vamale și de importanța acestora.

2.

După caz, se pot limita competențele anumitor birouri vamale fie la anumite modalități de transport, fie la anumite categorii de mărfuri, fie la mărfurile destinate anumitor zone (de exemplu, zona de frontieră sau o zonă industrială).

14.   Practica recomandată

În cazul în care două birouri vamale corespondente sunt situate pe o frontieră comună, autoritățile vamale ale celor două țări în cauză ar trebui să coreleze programul de lucru și competențele acestor birouri.

Notă:

În unele cazuri există controale corelate la frontierele comune, birourile vamale ale celor două țări fiind situate în același loc și uneori în aceeași clădire.

Sosirea în afara programului de lucru

15.   Standard

Autoritățile vamale specifică măsurile de prevedere care trebuie luate de către transportator pentru a preveni intrarea mărfurilor în circulație neautorizată pe teritoriul vamal în cazul în care acestea sosesc la un birou vamal în afara programului de lucru.

Notă:

Transportatorului i se poate solicita să păstreze mărfurile într-un anumit loc, în interiorul sau în apropierea clădirii în care se află biroului vamal.

16.   Practică recomandată

La cererea transportatorului și din motive pe care autoritățile vamale le consideră întemeiate, acestea din urmă ar trebui să permită, pe cât este posibil, efectuarea, în afara programului de lucru al biroului vamal, a formalităților vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor; i se poate solicita transportatorului suportarea cheltuielilor aferente.

DESCĂRCAREA

Locurile de descărcare

17.   Standard

Legislația internă prevede locurile în care este autorizată descărcarea.

18.   Practică recomandată

La cererea persoanei interesate și din motive pe care autoritățile vamale le consideră întemeiate, acestea din urmă ar trebui să permită descărcarea mărfurilor într-un alt loc decât cel autorizat; i se poate solicita persoanei interesate suportarea cheltuielilor aferente.

Notă:

Mărfurile se pot descărca, după caz, la sediul persoanei interesate, în locuri dotate corespunzător sau în orice loc din zona aflată sub supraveghere vamală.

Începerea descărcării

19.   Practică recomandată

Începerea descărcării ar trebui permisă cât de curând posibil după sosirea mijloacelor de transport la locul de descărcare.

20.   Practică recomandată

La cererea persoanei interesate și din motive pe care autoritățile vamale le consideră întemeiate, acestea din urmă ar trebui să permită, în măsura în care împrejurările administrative o permit, inițierea procedurii de descărcare în afara programului de lucru; i se poate solicita persoanei în cauză suportarea cheltuielilor aferente.

MĂRFURI DETERIORATE, DISTRUSE SAU PIERDUTE

21.   Standard

Scutirea totală sau parțială, după caz, de la plata drepturilor și taxelor de import se acordă pentru mărfurile deteriorate, distruse sau pierdute definitiv într-un accident sau în caz de forță majoră, în timpul efectuării formalităților vamale anterioare depunerii declarației mărfurilor, cu condiția ca faptele să fie constatate corespunzător în conformitate cu cerințele autorităților vamale.

Notă:

La cererea persoanei interesate, resturile mărfurilor care intră sub incidența prezentului standard pot fi:

(a)

vămuite în vederea utilizării pe plan local în starea lor actuală ca și cum ar fi fost importate în acea stare;

(b)

reexportate sau

(c)

considerate ca fiind lipsite de valoare comercială, sub control vamal, fără a antrena cheltuieli suportate din trezoreria publică sau

(d)

cu acordul autorităților vamale, abandonate fără nici un fel de cheltuieli suportate din trezoreria publică.

RESPONSABILITATEA PENTRU PLATA DREPTURILOR ȘI A TAXELOR DE IMPORT

22.   Standard

Legislația internă stabilește persoana sau persoanele responsabile cu plata drepturilor sau a taxelor de import pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal care nu au fost prezentate în vamă în conformitate cu condițiile și formalitățile care trebuie îndeplinite înaintea depunerii declarației mărfurilor.

INFORMAȚII REFERITOARE LA FORMALITĂȚILE ANTERIOARE DEPUNERII DECLARAȚIEI MĂRFURILOR

23.   Standard

Autoritățile vamale iau măsuri pentru ca orice persoană interesată să poată obține fără dificultate toate informațiile utile cu privire la formalitățile care trebuie îndeplinite înaintea depunerii declarației mărfurilor.


ANEXA A.2

ANEXĂ PRIVIND DEPOZITAREA TEMPORARĂ A MĂRFURILOR

INTRODUCERE

Este important ca, la sosire, să fie permisă cât de curând posibil descărcarea mărfurilor din mijloacele de transport. Din acest motiv, administrațiile vamale au instituit un regim care permite începerea descărcării cât de curând posibil după sosire, cu un minimum de formalități, cu condiția servirii interesului trezoreriei publice.

Din diferite motive, între sosirea mărfurilor și depunerea declarației privind respectivele mărfuri se poate scurge un interval de timp. În acest caz, autoritățile vamale solicită ca mărfurile să fie păstrate sub control vamal și, în acest scop, ele se depozitează de obicei în anumite locuri având această destinație, până la depunerea declarației mărfurilor. Aceste locuri se numesc depozite provizorii și se pot prezenta sub forma unor clădiri sau a unor spații împrejmuite sau neîmprejmuite.

Dispozițiile prezentei anexe nu se aplică depozitării mărfurilor în antrepozite vamale sau în zone libere.

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

(a)

termenul „depozitare temporară a mărfurilor” înseamnă păstrarea temporară a mărfurilor sub control vamal în clădiri sau spații împrejmuite ori neîmprejmuite specificate de către autoritățile vamale (denumite în continuare depozite temporare) până la depunerea declarației mărfurilor;

(b)

termenul „drepturi și taxe de import” înseamnă drepturile vamale și toate celelalte drepturi, taxe, redevențe sau alte impuneri care se percep la importul mărfurilor sau în legătură cu acesta, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(c)

termenul „declarația mărfurilor” înseamnă declarația întocmită în forma prescrisă de către autoritățile vamale, prin care persoanele interesate indică regimul vamal care se aplică mărfurilor și furnizează toate datele solicitate de către autoritățile vamale pentru aplicarea regimului respectiv;

(d)

termenul „control vamal” înseamnă totalitatea măsurilor aplicate pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative de a căror aplicare răspund autoritățile vamale;

(e)

termenul „garanție” înseamnă elementul care asigură, în conformitate cu cerințele autorităților vamale, îndeplinirea unei obligații către vamă. Garanția se numește „generală” atunci când asigură îndeplinirea obligațiilor care decurg din mai multe operațiuni;

(f)

termenul „persoană” înseamnă atât persoane fizice cât și juridice, cu excepția cazului în care se specifică altfel.

PRINCIPII

1.   Standard

Depozitarea temporară a mărfurilor este reglementată de dispozițiile prezentei anexe.

2.   Standard

Legislația internă prevede condițiile și formalitățile care trebuie îndeplinite cu privire la mărfurile plasate în depozite temporare.

DOMENIUL DE APLICARE

3.   Standard

Autoritățile vamale autorizează înființarea depozitelor temporare ori de câte ori le consideră necesare pentru a răspunde cerințelor comerțului și ale industriei.

Note:

1.

În conformitate cu dispozițiile legislației interne, depozitele temporare pot fi gestionate de către autoritățile vamale, alte autorități sau persoane fizice ori juridice.

2.

Depozitele temporare pot fi deschise tuturor importatorilor și altor persoane îndreptățite a dispune de mărfurile importate sau utilizarea acestora poate fi rezervată anumitor persoane.

4.   Standard

Depozitarea temporară este permisă pentru toate tipurile de mărfuri, indiferent de cantitate, țara de origine sau țara de proveniență. Cu toate acestea, mărfurile care constituie un pericol, care pot afecta alte mărfuri sau care necesită instalații speciale sunt admise numai în depozitele temporare amenajate special în acest scop.

5.   Standard

Singurul document solicitat la plasarea mărfurilor în depozitele temporare este cel folosit pentru descrierea mărfurilor atunci când sunt prezentate în vamă.

GESTIONAREA DEPOZITELOR TEMPORARE

6.   Standard

Cerințele privind construirea, amenajarea și gestionarea depozitelor temporare, precum și dispozițiile privind depozitarea, evidența operativă și contabilă și controlul vamal al mărfurilor se stabilesc de către autoritățile vamale.

Note:

1.

În scopul controlului, autoritățile vamale pot, în special:

să țină sau să solicite ținerea evidenței mărfurilor plasate în depozitele temporare (folosind registre speciale sau o documentație relevantă);

să mențină depozitele temporare sub supraveghere permanentă sau intermitentă;

să solicite ca depozitele temporare să fie dublu sigilate (de către persoana interesată și de către o autoritate vamală);

să inventarieze periodic stocurile de mărfuri.

2.

În general, mărfurile trebuie depozitate în spații încuiate. Cu toate acestea, mărfurile de dimensiuni mari sau mărfurile grele și cele la care se aplică drepturi cu valoare mică, reprezentând un risc scăzut pentru trezoreria publică, se depozitează frecvent în spații neîmprejmuite dar aflate sub supraveghere vamală.

7.   Standard

Legislația internă stabilește persoana sau persoanele responsabile cu plata oricăror drepturi și taxe la import pentru mărfurile aflate în depozitare temporară pentru care nu există documente justificative considerate satisfăcătoare de către autoritățile vamale.

8.   Standard

În cazul în care autorității sau persoanei care gestionează un depozit temporar i se solicită constituirea unei garanții, autoritățile vamale acceptă garanția generală.

9.   Practică recomandată

Valoarea garanției ar trebui stabilită la un nivel cât mai scăzut posibil, luând în considerare drepturile și taxele la import care pot fi impuse.

10.   Practică recomandată

Autoritățile vamale ar trebui să renunțe la garanție în cazul în care depozitul temporar se află sub supraveghere vamală adecvată, în special atunci când este sub sigiliu vamal.

OPERAȚIUNI AUTORIZATE

11.   Standard

Orice persoană îndreptățită să dispună de mărfurile aflate în depozitele temporare are dreptul, în scopul pregătirii declarației mărfurilor:

(a)

să le inspecteze;

(b)

să le cântărească;

(c)

să preleveze mostre, plătind drepturile și taxele de import, după caz.

12.   Standard

Mărfurile depozitate temporar pot fi supuse operațiunilor normale necesare păstrării lor în aceeași stare.

Notă:

Operațiunile normale necesare pentru păstrarea mărfurilor în aceeași stare pot include curățarea, baterea, înlăturarea prafului, sortarea și repararea sau înlocuirea ambalajelor depreciate.

13.   Practică recomandată

Ar trebui să se permită ca mărfurile depozitate temporar să fie supuse operațiunilor normale, în condițiile stabilite de autoritățile vamale, care să faciliteze scoaterea lor din depozit și transportul ulterior.

Notă:

Aceste operațiuni pot include sortarea, împărțirea pe loturi, cântărirea, marcarea, etichetarea. Ele pot include de asemenea gruparea diferitelor loturi de mărfuri care sunt destinate transportării ulterioare sub un singur document de transport și/sau un singur document vamal.

DURATA DEPOZITĂRII TEMPORARE

14.   Standard

În cazul în care legislația internă prevede un termen pentru depozitarea temporară, timpul alocat trebuie să fie suficient pentru ca importatorul să poată îndeplini formalitățile necesare pentru a plasa mărfurile sub un regim vamal.

Notă:

Termenul stabilit poate varia în funcție de modalitatea de transport utilizată, fiind mai lung în cazul mărfurilor importate pe cale maritimă.

15.   Practică recomandată

La cererea persoanei interesate și din motive considerate întemeiate de către autoritățile vamale, acestea ar trebui să extindă termenul stabilit inițial.

DEFECTAREA, DETERIORAREA, PIERDEREA, DISTRUGEREA SAU ABANDONAREA MĂRFURILOR

16.   Standard

Mărfurile defectate, stricate sau deteriorate în mod accidental sau din motiv de forță majoră înainte de părăsirea depozitului temporar pot fi vămuite ca și cum ar fi fost importate în starea aceasta, adică defectate, stricate sau deteriorate.

17.   Standard

Mărfurile depozitate temporar care sunt distruse sau pierdute definitiv în mod accidental sau din motiv de forță majoră nu se supun drepturilor și taxelor laimport, cu condiția ca distrugerea sau pierderea să fie constatată corespunzător, în conformitate cu cerințele autorităților vamale.

Resturile sau deșeurile rămase în urma distrugerii se supun, dacă se utilizează pentru consumul intern, drepturilor și taxelor laimport care s-ar aplica unor astfel de resturi și deșeuri importate în statul respectiv.

18.   Standard

La cererea persoanei îndreptățite să dispună de acestea, mărfurile din depozitele temporare pot fi abandonate, în întregime sau parțial, în favoarea trezoreriei publice, pot fi distruse sau deposedate de valoarea comercială sub control vamal, după cum decid autoritățile vamale. Astfel de abandon sau distrugere nu atrage cheltuieli din trezoreria publică.

Resturile sau deșeurile rămase în urma distrugerii se supun, dacă se utilizează pentru consumul intern, drepturilor și taxelor laimport care s-ar aplica unor astfel de resturi și deșeuri importate în statul respectiv.

SCOATEREA DIN DEPOZITUL TEMPORAR

19.   Standard

Orice persoană având dreptul de a dispune de mărfuri este îndreptățită să le scoată din depozitul temporar, sub rezerva respectării în fiecare caz a condițiilor și formalităților respective.

Notă:

Autoritățile vamale pot solicita persoanei în cauză să facă dovada dreptului de a dispune de aceste mărfuri.

MĂRFURILE CARE NU SUNT SCOASE DIN DEPOZITUL TEMPORAR

20.   Standard

Legislația internă prevede procedura care trebuie urmată în cazul în care mărfurile nu sunt scoase din depozitul temporar în termenul stabilit.

21.   Practică recomandată

În cazul în care mărfurile neridicate din depozitul temporar sunt vândute de către autoritățile vamale, încasările din vânzare, după scăderea drepturilor și taxelor laimport și a tuturor celorlalte redevențe și impuneri aplicate, ar trebui fie acordate – atunci când este posibil – persoanei sau persoanelor îndreptățite să le primească, fie păstrate la dispoziția acestora pentru o perioadă de timp determinată.

INFORMAȚII PRIVIND DEPOZITAREA TEMPORARĂ

22.   Standard

Autoritățile vamale iau măsurile necesare pentru ca orice persoană interesată să poată obține ușor toate informațiile utile despre depozitarea temporară a mărfurilor.


ANEXA F.1

ANEXA PRIVIND ZONELE LIBERE

INTRODUCERE

Anumite state au considerat de mult timp că este necesar să încurajeze dezvoltarea comerțului lor exterior și a comerțului internațional în general, prin acordarea unei scutiri pe durata nedeterminată de drepturi și taxe la import pentru mărfurile care intră într-o parte a teritoriului lor unde sunt considerate în general ca fiind în afara teritoriului vamal. Mărfurile astfel introduse nu se supun controlului vamal obișnuit.

În sensul prezentei anexe, această parte a teritoriului este denumită „zonă liberă”, deși în unele țări este de asemenea cunoscută sub diferite alte nume, cum ar fi „porto franco” sau „antrepozit liber”.

Se poate face o distincție între zonele libere comerciale și zonele libere industriale. În zonele libere comerciale, operațiunile permise se limitează în general la cele necesare pentru păstrarea mărfurilor și la manipulările obișnuite, necesare îmbunătățirii formei de prezentare sau a vandabilității acestora sau pregătirii lor pentru transport. În zonele libere industriale sunt autorizate operațiunile de perfecționare.

Deși mărfurile introduse în zonele libere sunt în general considerate, în privința drepturilor și a taxelor de import, ca fiind în afara teritoriului vamal, anumite dispoziții ale statelor în cauză pot rămâne aplicabile, spre exemplu interdicții și restricții care derivă din legislația internă. De asemenea, autoritățile vamale efectuează controale în interiorul zonelor libere pentru a se asigura că operațiunile se desfășoară corespunzător.

Mărfurile introduse din teritoriul vamal într-o zonă liberă sunt în general scutite de la drepturile și taxele la import, precum și de la drepturile și taxele interne acordate la export sau beneficiază de rambursări ale acestora.

În cazul în care se permite introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor care nu au fost perfecționate într-o zonă liberă, în vederea introducerii lor pe piața națională, pentru acestea se percep drepturi și taxe de import ca și cum ar fi fost importate direct din străinătate. Cu toate acestea, se aplică norme speciale de evaluare, stabilite de legislația internă, în cazul mărfurilor străine care au fost perfecționate în zone libere sau în cazul în care mărfurile utilizate au fost de origine națională sau au fost importate cu plata drepturilor și taxelor la import și au beneficiat de scutire de drepturi și taxe la import sau de restituirea acestora atunci când au fost introduse în zona liberă.

În unele țări se acordă pe tot teritoriul facilități vamale comparabile cu cele specifice zonelor libere, în contextul altor regimuri vamale cum ar fi antrepozitarea vamală, regimul de drawback, admiterea temporară în vederea perfecționării active sau tranzitul vamal.

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

(a)

termenul „zonă liberă” înseamnă o parte a teritoriului unui stat unde toate mărfurile introduse sunt în general considerate, în ceea ce privește drepturile și taxele la import, ca fiind în afara teritoriului vamal, nefiind astfel supuse controlului vamal obișnuit.

Notă:

Se poate face o distincție între zonele libere comerciale și zonele libere industriale. În zonele libere comerciale, mărfurile sunt admise până la un transfer ulterior, iar prelucrarea sau transformarea lor sunt de obicei interzise. Mărfurile admise în zonele libere industriale pot fi supuse unor operațiuni de perfecționare autorizate.

(b)

termenul „teritoriu vamal” înseamnă teritoriul pe care legislația vamală a unui stat se aplică în totalitate;

(c)

termenul „drepturi și taxe de import” înseamnă drepturile vamale și toate celelalte drepturi, taxe, redevențe sau alte impuneri care se percep la importul mărfurilor sau în legătură cu acesta, cu excepția redevențelor și impunerilor a căror valoare se limitează la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(d)

termenul „control vamal” înseamnă totalitatea măsurilor aplicate pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative de a căror aplicare răspund autoritățile vamale;

(e)

termenul „persoană” înseamnă atât persoane fizice, cât și juridice, cu excepția cazului în care se specifică altfel.

PRINCIPIU

1.   Standard

Reglementările vamale aplicabile în zonele libere se supun dispozițiilor prezentei anexe.

STABILIREA ZONELOR LIBERE

2.   Standard

Legislația internă prevede condițiile de stabilire a zonelor libere, tipurile de mărfuri admise în astfel de zone și natura operațiunilor la care pot fi supuse mărfurile.

Note:

1.

Zonele libere se stabilesc în general în locuri care prezintă avantaje geografice, cum ar fi porturile maritime sau fluviale, aeroporturile etc.

2.

În conformitate cu dispozițiile legislației interne, zonele libere pot fi gestionate de către autorități vamale, de către alte autorități sau de către persoane fizice ori juridice.

3.   Standard

Cerințele în ceea ce privește construirea și amenajarea zonelor libere, precum și condițiile în care se desfășoară controlul vamal se stabilesc de către autoritățile vamale.

Note:

1.

Autoritățile vamale pot solicita ca zonele libere să fie împrejmuite; ele pot, de asemenea, să impună restricții asupra căilor de acces și să stabilească programul de lucru.

2.

În scopul controlului, autoritățile vamale pot, în special:

supune căile de acces către zonele libere la o supraveghere permanentă sau intermitentă;

solicita persoanelor care introduc mărfuri într-o zonă liberă să țină evidența acestora, pentru a permite controlarea circulației mărfurilor;

efectua verificări la fața locului asupra mărfurilor admise pentru a se asigura că acestea au fost supuse numai operațiunilor autorizate și că nu s-au introdus mărfuri neautorizate.

4.   Standard

Autoritățile vamale au dreptul de efectua în orice moment un control al mărfurilor depozitate în spațiul oricărei persoane care a introdus mărfuri în zona liberă.

MĂRFURILE ADMISE

5.   Practică recomandată

Admiterea mărfurilor într-o zonă liberă nu ar trebui supusă condiției ca mărfurile să fie introduse sau depozitate în cantități specificate.

6.   Standard

Admiterea într-o zonă liberă este autorizată nu numai pentru mărfurile importate direct din străinătate, ci și pentru cele aduse din teritoriul vamal al statului respectiv.

Notă:

Mărfurile aduse din teritoriul vamal al statului în cauză pot fi mărfuri aflate în liberă circulație, mărfuri plasate sub un regim suspensiv sau mărfuri aflate sub un regim de perfecționare.

7.   Standard

Mărfurile admisibile într-o zonă liberă care beneficiază de scutire de la drepturile și taxele de import sau de rambursarea acestora atunci când sunt exportate beneficiază de o astfel de scutire sau restituire imediat după introducerea în zona liberă.

8.   Standard

Mărfurile admisibile într-o zonă liberă care beneficiază de scutire de la drepturile și taxele interne sau de rambursarea acestora atunci când sunt exportate beneficiază de o astfel de scutire sau restituire după introducerea în zona liberă.

Notă:

Scutirea sau restituirea se acordă, în general, imediat după intrarea mărfurilor într-o zonă liberă. În cazurile speciale, scutirea sau restituirea pot fi acordate cu condiția exportului mărfurilor din teritoriul național. În mod excepțional, se poate solicita, de asemenea, dovada sosirii mărfurilor în țara de destinație.

9.   Standard

Nu se refuză admiterea mărfurilor într-o zonă liberă numai pe considerentul țării de origine, de proveniență sau de destinație a mărfurilor.

10.   Standard

Nu se refuză admiterea într-o zonă liberă a mărfurilor aduse din străinătate numai din motivul că mărfurile fac obiectul unor restricții sau interdicții, altele decât cele impuse din rațiuni de moralitate sau ordine publică, siguranță publică, igienă sau sănătate publică, ori din considerente de ordin veterinar sau fitopatologic, ori care se referă la protejarea brevetelor, mărcilor comerciale sau a drepturilor de autor.

11.   Practică recomandată

Mărfurile care constituie un pericol, care pot afecta celelalte mărfuri sau care necesită instalații speciale ar trebui admise numai în zonele libere amenajate special în acest scop.

INTRODUCEREA MĂRFURILOR ÎNTR-O ZONĂ LIBERĂ

12.   Standard

În cazul în care trebuie prezentat autorităților vamale un document referitor la mărfurile introduse într-o zonă liberă direct din străinătate, fără să traverseze teritoriul vamal al statului respectiv, autoritățile vamale nu solicită mai mult decât prezentarea unui document comercial sau administrativ (factură comercială, scrisoare de trăsură, aviz de expediție etc.) care prezintă principalele caracteristici ale mărfurilor în cauză.

13.   Practică recomandată

Admiterea într-o zonă liberă a mărfurilor aduse din teritoriul vamal al statului respectiv sau care au tranzitat acel teritoriu nu necesită completarea altui document decât declarația mărfurilor solicitată în mod normal în acel teritoriu pentru a justifica exportul, reexportul sau tranzitul mărfurilor.

14.   Standard

Autoritățile vamale nu solicită garanție pentru admiterea mărfurilor într-o zonă liberă.

15.   Standard

În cazul în care autoritățile vamale desfășoară un control al mărfurilor destinate intrării într-o zonă liberă, ele iau numai măsurile considerate ca fiind indispensabile pentru a se asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative de a căror aplicare răspund autoritățile vamale.

Notă:

În special, autoritățile vamale se pot asigura că mărfurile sunt din categoria celor permise într-o zonă liberă și că nu s-au încălcat interdicțiile și restricțiile pertinente.

OPERAȚIUNI AUTORIZATE

16.   Standard

Pe lângă încărcare, descărcare, transbordare și depozitare, mărfurile admise într-o zonă liberă comercială pot fi supuse operațiunilor necesare pentru conservarea lor, precum și unor forme obișnuite de manipulare pentru îmbunătățirea formei de prezentare sau a vandabilității lor ori de pregătire a acestora pentru transport, cum ar fi împărțirea sau gruparea coletelor, sortarea și clasificarea, precum și reambalarea.

17.   Standard

Operațiunile de perfecționare la care se pot supune mărfurile admise într-o zonă liberă industrială se specifică de către autoritățile competente în termeni generali și/sau în detaliu printr-un regulament aplicabil în toată zona liberă sau prin autorizația acordată întreprinderii care desfășoară astfel de operațiuni.

Notă:

Dreptul de a desfășura operațiunile de perfecționare poate fi supus condiției ca autoritățile competente să considere aceste operațiuni avantajoase pentru economia națională.

MĂRFURI CONSUMATE ÎN INTERIORUL ZONEI LIBERE

18.   Standard

Legislația internă enumeră cazurile în care mărfurile ce urmează a fi consumate în interiorul zonei libere pot fi admise fără plata drepturilor și taxelor și stabilește condițiile care trebuie îndeplinite.

Note:

1.

Admiterea liberă poate fi permisă nu numai în privința drepturilor și taxelor de import, ci și în privința drepturilor și taxelor interne.

2.

Este, de asemenea, permisă admiterea liberă a echipamentului care se folosește exclusiv în interiorul zonei libere pentru transportul, depozitarea și transformarea mărfurilor.

TRANSFERUL PROPRIETĂȚII

19.   Standard

Este permis transferul proprietății asupra mărfurilor admise în zona liberă.

Note:

1.

Se poate interzice vânzarea cu amănuntul în interiorul zonei libere.

2.

Mărfurile admise în zonele libere pot fi folosite pentru aprovizionarea vapoarelor și a aeronavelor.

DISTRUGEREA

20.   Standard

Mărfurile admise în zonele libere pot fi distruse sau deposedate de valoarea comercială sub control vamal.

DURATA STAȚIONĂRII IN ZONA LIBERĂ

21.   Standard

Nu se impune nici o limită asupra duratei staționării mărfurilor în zona liberă.

SCOATEREA DIN ZONA LIBERĂ

22.   Standard

În cazul în care la vamă trebuie prezentat un document cu privire la mărfurile care după scoaterea dintr-o zonă liberă se transportă direct în străinătate fără să traverseze teritoriul vamal al statului respectiv, autoritățile vamale nu solicită mai mult decât prezentarea unui document comercial sau administrativ (factură comercială, scrisoare de trăsură, aviz de expediție etc.) care prezintă principalele caracteristici ale mărfurilor în cauză.

23.   Standard

Singura declarație necesară pentru mărfurile cărora li se permite intrarea în teritoriul vamal al statului în cauză după scoaterea dintr-o zonă liberă este declarația mărfurilor, solicitată în mod obișnuit pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal.

24.   Practică recomandată

Mărfurile cărora le este permisă scoaterea dintr-o zonă liberă și introducerea pe teritoriul vamal al statului în cauză ar trebui să poată beneficia de regimurile suspensive sau de perfecționare în vigoare, în condițiile aplicabile mărfurilor importate direct din străinătate.

25.   Standard

Legislația internă specifică momentul care se ia în considerare în scopul determinării valorii și a cantității mărfurilor ce pot fi introduse în consum după scoaterea dintr-o zonă liberă, precum și drepturile și taxele de import care li se aplică.

26.   Standard

Legislația internă specifică normele care se aplică pentru determinarea valorii drepturilor și taxelor de import aplicate mărfurilor care pot fi introduse în circuitul de consum intern după manipulare sau perfecționare într-o zonă liberă.

Note:

1.

Valoarea drepturilor și taxelor de import aplicate mărfurilor care se introduc în circuitul de consum intern după ce au fost perfecționate într-o zonă liberă poate fi limitată la valoarea drepturilor și taxelor de import aplicate mărfurilor străine utilizate, în starea în care se aflau atunci când au fost introduse în zona liberă, plus, în cazul utilizării mărfurilor de origine națională sau a celor importate cu plata drepturilor și taxelor de import, la valoarea oricărei scutiri sau restituiri a drepturilor și taxelor interne sau a drepturilor și taxelor de import acordate atunci când mărfurile au fost introduse în zona liberă.

2.

Se poate prevede o procedură specială de evaluare în cazul în care echipamentul folosit pentru transformarea mărfurilor într-o zonă liberă a fost admis fără plata drepturilor și taxelor de import.

DESFIINȚAREA UNEI ZONE LIBERE

27.   Standard

În cazul desființării unei zone libere, persoanelor în cauză li se acordă suficient timp pentru transferul mărfurilor.

INFORMAȚII PRIVIND ZONELE LIBERE

28.   Standard

Autoritățile vamale iau măsuri pentru ca orice persoană interesată să poată obține fără dificultate toate informațiile utile cu privire la reglementările vamale aplicate în zonele libere.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

197


31978R2112


L 252/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2112/78 AL CONSILIULUI

din 25 iulie 1978

privind semnarea Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri, sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) din 14 noiembrie 1975 de la Geneva

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât concluzia Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) din 14 noiembrie 1975 de la Geneva introduce dispoziții noi în transportul internațional rutier de mărfuri; întrucât aceste dispoziții sunt de natură să contribuie la dezvoltarea armonioasă a schimburilor internaționale în conformitate cu obiectivele Comunității Economice Europene;

întrucât, prin urmare, este necesar să se aprobe Convenția TIR în numele Comunității,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În numele Comunității Economice Europene se aprobă Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri, sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) din 14 noiembrie 1975 de la Geneva.

Textul Convenției și anexele acesteia sunt atașate prezentului regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să depună, în numele Comunității, instrumentul de ratificare, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din convenție (1).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 iulie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

K. von DOHNANYI


(1)  Data intrării în vigoare a Convenției va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene de către Secretariatul General al Consiliului.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

198


21975A1114(01)


L 252/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


CONVENȚIA VAMALĂ

PRIVIND TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL DE MĂRFURI SUB ACOPERIREA CARNETELOR TIR

(CONVENȚIA TIR)

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

ÎN DORINȚA de a facilita transporturile internaționale de mărfuri cu vehicule rutiere,

CONSIDERÂND că îmbunătățirea condițiilor de transport constituie un factor esențial pentru dezvoltarea cooperării între ele,

DECLARÂND că se pronunță în favoarea unei simplificări și a unei armonizări a formalităților administrative în domeniul transporturilor internaționale, în special la frontiere,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

(a)   Definiții

Articolul 1

În sensul prezentei convenții, se înțelege:

(a)

prin „operațiune TIR” transportul mărfurilor de la un birou vamal de plecare la un birou vamal de destinație, sub regimul denumit „regim TIR”, stabilit prin prezenta convenție;

(b)

prin „drepturi și taxe de import sau de export” drepturile vamale și orice alte drepturi, taxe, redevențe și impuneri diverse care sunt percepute la import sau la export, sau cu ocazia importului sau exportului de mărfuri, cu excepția redevențelor și impunerilor al căror nivel este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(c)

prin „vehicul rutier” nu numai un vehicul rutier cu motor, ci și orice remorcă sau semiremorcă concepută pentru a fi atașată acestuia;

(d)

prin „ansamblu de vehicule”, vehicule cuplate care participă la circulația rutieră ca o unitate;

(e)

prin „container” un mijloc de transport (cadru, cisternă amovibilă sau alt mijloc similar):

(i)

constituind un compartiment complet sau parțial închis, destinat să conțină mărfuri;

(ii)

având un caracter permanent și fiind astfel suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetată;

(iii)

special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor, fără descărcare și reîncărcare, prin unul sau mai multe mijloace de transport;

(iv)

conceput astfel încât să poată fi ușor de manipulat, îndeosebi în timpul transbordării sale dintr-un mijloc de transport în altul;

(v)

conceput astfel încât să fie ușor de încărcat și de descărcat;

(vi)

cu un volum interior de cel puțin un metru cub.

„Caroseriile amovibile” sunt asimilate containerelor;

(f)

prin „birou vamal de plecare” orice birou vamal al unei părți contractante unde începe, pentru toată încărcătura sau o parte a ei, transportul internațional sub regimul TIR;

(g)

prin „birou vamal de destinație” orice birou vamal al unei părți contractante unde se încheie, pentru toată încărcătura sau o parte a ei, transportul internațional sub regimul TIR;

(h)

prin „birou vamal de trecere” orice birou vamal al unei părți contractante prin care un vehicul rutier, un ansamblu de vehicule sau un container este importat sau exportat în cursul unei operațiuni TIR;

(j)

prin „persoane” atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice;

(k)

prin „mărfuri grele sau voluminoase” orice produse grele sau voluminoase care, datorită greutății, dimensiunilor sau naturii lor, nu sunt în general transportate nici într-un vehicul rutier închis, nici într-un container închis;

(l)

prin „asociație garantă” o asociație agreată de către autoritățile vamale ale unei părți contractante să garanteze pentru persoanele care utilizează regimul TIR.

(b)   Domeniu de aplicare

Articolul 2

Prezenta convenție privește transportul mărfurilor efectuat fără descărcare și reîncărcare, peste una sau mai multe frontiere, de la un birou vamal de plecare al unei părți contractante până la un birou vamal de destinație al unei alte părți contractante sau al aceleiași părți contractante, în vehicule rutiere, ansambluri de vehicule sau în containere, cu condiția ca o parte din traseul între începutul operațiunii TIR și încheierea ei să fie un traseu rutier.

Articolul 3

Pentru a beneficia de dispozițiile prezentei convenții:

(a)

transporturile trebuie să fie efectuate:

(i)

cu vehicule rutiere, ansambluri de vehicule sau containere în prealabil agreate în condițiile enunțate la capitolul III secțiunea (a) sau

(ii)

cu alte vehicule rutiere, alte ansambluri de vehicule sau alte containere, dacă se fac conform condițiilor enunțate la capitolul III secțiunea (c);

(b)

transporturile trebuie să aibă loc sub garanția asociațiilor agreate în conformitate cu dispozițiile articolului 6 și trebuie să fie efectuate sub acoperirea unui carnet TIR în conformitate cu modelul reprodus în anexa 1 la prezenta convenție.

(c)   Principii

Articolul 4

Mărfurile transportate sub regim TIR nu sunt supuse la plată sau la consemnarea drepturilor și taxelor de import sau de export la birourile vamale de trecere.

Articolul 5

(1)   Mărfurile transportate sub regim TIR în vehicule rutiere, în ansambluri de vehicule sau în containere sigilate nu sunt, de regulă, supuse controlului vamal la birourile de trecere.

(2)   Totuși, în vederea evitării abuzurilor, autoritățile vamale pot, în mod excepțional și în special în cazul în care suspectează o abatere, să efectueze controlul mărfurilor la aceste birouri.

CAPITOLUL II

ELIBERAREA CARNETELOR TIR

Responsabilitatea asociațiilor garante

Articolul 6

(1)   În condițiile și cu garanțiile pe care le va stabili, fiecare parte contractantă poate autoriza anumite asociații să elibereze carnete TIR, fie direct, fie prin intermediul unor asociații corespondente, și să se constituie garante.

(2)   O asociație nu poate fi agreată într-o țară decât dacă garanția sa se întinde în același timp și asupra responsabilităților la care se expune în această țară cu ocazia efectuării de operațiuni sub acoperirea carnetelor TIR eliberate de către asociații străine afiliate la organizația internațională la care ea însăși este afiliată.

Articolul 7

Sunt admise cu scutire de drepturi și taxe de import sau de export și nu sunt supuse la nici o interdicție sau restricție de import sau de export formularele carnetelor TIR expediate asociațiilor garante de către asociațiile străine corespondente sau de către organizațiile internaționale.

Articolul 8

(1)   Asociația garantă se angajează să achite drepturile și taxele de import sau de export exigibile, majorate, dacă este cazul, cu dobânzile de întârziere care trebuie să fie achitate potrivit legilor și reglementărilor vamale ale țării în care o abatere legată de operațiunea TIR este constatată. Ea este obligată, împreună și în solidar cu persoanele care datorează sumele menționate mai sus, la plata acestor sume.

(2)   În cazul în care legile și reglementările unei părți contractante nu prevăd plata drepturilor și taxelor de import sau de export în cazurile prevăzute la alineatul (1) de mai sus, asociația garantă se angajează să achite, în aceleași condiții, o sumă egală cu cuantumul drepturilor și taxelor de import sau de export, majorate, dacă este cazul, cu dobânzile de întârziere.

(3)   Fiecare parte contractantă stabilește valoarea maximă, pe fiecare carnet TIR, a sumelor care pot fi pretinse asociației garante, potrivit dispozițiilor alineatelor (1) și (2) de mai sus.

(4)   Asociația garantă devine răspunzătoare față de autoritățile țării unde este situat biroul vamal de plecare din momentul în care carnetul TIR este luat în evidență de biroul vamal. În țările următoare, traversate în cursul unei operațiuni de transport de mărfuri sub regimul TIR, această responsabilitate începe în cazul în care mărfurile sunt importate sau, în cazul suspendării operațiunii TIR, în conformitate cu dispozițiile articolului 26 alineatele (1) și (2), în cazul în care carnetul TIR este luat în evidență de biroul vamal la care operațiunea TIR este reluată.

(5)   Responsabilitatea asociației garante se întinde nu numai la mărfurile enumerate pe carnetul TIR, ci și la mărfurile care, deși neenumerate pe acest carnet, s-ar găsi în partea sigilată a vehiculului rutier sau în containerul sigilat; ea nu se întinde la nici o altă marfă.

(6)   Pentru a determina drepturile și taxele menționate la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol, datele referitoare la mărfurile înscrise în carnetul TIR sunt valabile până la proba contrarie.

(7)   În cazul în care sumele menționate la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol devin exigibile, autoritățile competente trebuie, dacă este posibil, să pretindă plata acestora direct de la persoana sau persoanele care datorează aceste sume, înainte de a introduce o reclamație pe lângă asociația garantă.

Articolul 9

(1)   Asociația garantă stabilește perioada de valabilitate a carnetului TIR, specificând o ultimă zi de valabilitate după care carnetul nu mai poate fi prezentat la biroul vamal de plecare pentru luarea în evidență.

(2)   Carnetul rămâne valabil până la terminarea operațiunii TIR la biroul de destinație, cu condiția ca el să fi fost luat în evidență la biroul vamal de plecare până în ultima zi de valabilitate inclusiv, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) al prezentului articol.

Articolul 10

(1)   Carnetul TIR poate fi descărcat cu sau fără rezerve; dacă s-au emis rezerve, ele trebuie să se refere la fapte legate de operațiunea TIR însăși. Aceste fapte trebuie consemnate pe carnetul TIR.

(2)   În cazul în care autoritățile vamale ale unei țări descarcă fără rezerve un carnet TIR, ele nu mai pot pretinde asociației garante plata sumelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2), cu excepția cazului când certificatul de descărcare a fost obținut într-un mod abuziv sau fraudulos.

Articolul 11

(1)   În cazul în care nu s-a dat descărcare unui carnet TIR sau în cazul în care s-a dat descărcare cu rezerve unui carnet TIR, autoritățile competente nu au dreptul să pretindă de la asociația garantă plata sumelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) dacă, în termen de un an de la data luării în evidență a carnetului TIR de către aceste autorități, ele nu au avizat în scris asociația despre nedescărcare sau despre descărcarea cu rezerve. Această dispoziție se aplică, de asemenea, în cazul descărcării obținute în mod abuziv sau fraudulos, însă în acest caz termenul este de doi ani.

(2)   Cererea de plată a sumelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) este adresată asociației garante cel mai devreme în termen de trei luni de la data la care această asociație a fost informată despre nedescărcare, descărcarea cu rezerve sau descărcarea obținută în mod abuziv sau fraudulos și cel mai târziu în termen de doi ani de la aceeași dată. Totuși, în privința cazurilor care sunt trimise în instanță în termenul de doi ani indicat mai sus, cererea de plată se adresează într-un termen de un an de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie.

(3)   Pentru achitarea sumelor pretinse, asociația garantă dispune de un termen de trei luni de la data cererii de plată care i-a fost adresată. Asociația obține rambursarea sumelor plătite dacă, în termen de doi ani de la data cererii de plată, s-a făcut dovada pentru organele vamale că nu s-a comis nici o abatere în legătură cu operațiunea de transport în cauză.

CAPITOLUL III

TRANSPORTUL MĂRFURILOR SUB ACOPERIREA CARNETULUI TIR

(a)   Agrearea vehiculelor și containerelor

Articolul 12

Pentru a beneficia de dispozițiile secțiunilor (a) și (b) ale prezentului capitol, fiecare vehicul rutier trebuie să îndeplinească, din punct de vedere al construcției și echipamentului său, condițiile definite în anexa 2 a prezentei convenții și trebuie să fi fost agreat conform procedurii definite în anexa 3 a prezentei convenții. Certificatul de agreare trebuie să fie în conformitate cu modelul de la anexa 4.

Articolul 13

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile secțiunilor (a) și (b) ale prezentului capitol, containerele trebuie să fie construite în conformitate cu condițiile definite în partea I a anexei 7 și trebuie să fi fost agreate în conformitate cu procedura definită în partea II a acestei anexe.

(2)   Containerele agreate pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal, în aplicarea Convenției vamale privind containerele din 1956, a acordurilor încheiate sub egida ONU care au decurs din aceasta, a Convenției vamale privind containerele din 1972, sau a oricăror acte internaționale care ar înlocui sau modifica această ultimă convenție, sunt considerate ca fiind corespunzătoare dispozițiilor alineatului (1) de mai sus și trebuie să fie acceptate pentru transportul sub regim TIR fără o nouă agreare.

Articolul 14

(1)   Fiecare parte contractantă își rezervă dreptul de a refuza recunoașterea validității agreării vehiculelor rutiere sau containerelor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 12 și 13 de mai sus. Totuși, părțile contractante evită să întârzie transportul în cazul în care defectele constatate sunt de importanță minoră și nu creează nici un risc de fraudă.

(2)   Înainte de a fi reutilizat pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal, vehiculul rutier sau containerul care nu mai corespunde condițiilor care au justificat agrearea sa trebuie să fie readus în starea sa inițială sau să facă obiectul unei noi agreări.

(b)   Procedura transportului sub acoperirea unui carnet TIR

Articolul 15

(1)   Nu se cere nici un document vamal special pentru importul temporar al vehiculului rutier, al ansamblului de vehicule sau al containerului utilizate pentru transportul mărfurilor sub regimul TIR. Nu se cere nici o garanție pentru vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau container.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) al prezentului articol nu împiedică o parte contractantă să ceară îndeplinirea la biroul vamal de destinație a formalităților prevăzute în reglementările naționale, pentru a se garanta faptul că, odată încheiată operațiunea TIR, vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul vor fi reexportate.

Articolul 16

În cazul în care o operațiune TIR este efectuată de un vehicul rutier sau de un ansamblu de vehicule, o placă dreptunghiulară purtând inscripția „TIR” și având caracteristicile menționate în anexa 5 la prezenta convenție se fixează în fața și în spatele vehiculului sau a ansamblului de vehicule. Aceste plăci sunt dispuse astfel încât să fie foarte vizibile și sunt detașabile.

Articolul 17

(1)   Se întocmește un singur carnet TIR pentru fiecare vehicul rutier sau container. Cu toate acestea, se poate întocmi un singur carnet TIR pentru un ansamblu de vehicule sau pentru mai multe containere încărcate într-un singur vehicul rutier sau într-un ansamblu de vehicule. În acest caz, manifestul mărfurilor din carnetul TIR trebuie să cuprindă separat conținutul fiecărui vehicul care face parte dintr-un ansamblu de vehicule sau al fiecărui container.

(2)   Carnetul TIR este valabil pentru o singură călătorie. El conține cel puțin numărul de volete detașabile pentru luare în evidență și descărcare necesare pentru efectuarea transportului respectiv.

Articolul 18

O operațiune TIR poate cuprinde mai multe birouri vamale de plecare și de destinație dar, cu excepția cazurilor autorizate de partea contractantă sau de părțile contractante interesate:

(a)

birourile vamale de plecare trebuie să fie situate într-o singură țară;

(b)

birourile vamale de destinație nu pot fi situate în mai mult de două țări;

(c)

numărul total de birouri vamale de plecare și de destinație nu poate fi mai mare de patru.

Articolul 19

Mărfurile și vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul sunt prezentate împreună cu carnetul TIR la biroul vamal de plecare. Autoritățile vamale ale țării de plecare iau măsurile necesare pentru a se asigura de corectitudinea manifestului mărfurilor și pentru aplicarea sigiliilor vamale sau pentru controlul sigiliilor vamale aplicate sub responsabilitatea acestor autorități vamale de către persoanele legal autorizate.

Articolul 20

Pentru traseul care se desfășoară pe teritoriul țărilor lor, autoritățile vamale pot stabili un termen și pot cere ca vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul să urmeze un itinerar determinat.

Articolul 21

La fiecare birou vamal de trecere, ca și la birourile vamale de destinație, vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul sunt prezentate autorităților vamale pentru control împreună cu încărcătura și carnetul TIR aferent.

Articolul 22

(1)   De regulă, și cu excepția cazului în care ele ar efectua controlul mărfurilor în aplicarea articolului 5 alineatul (2), autoritățile vamale ale birourilor vamale de trecere ale fiecărei părți contractante acceptă sigiliile vamale ale celorlalte părți contractante, cu condiția ca aceste sigilii să fie intacte. Cu toate acestea, autoritățile vamale menționate anterior pot adăuga, dacă necesitățile controlului o cer, propriile lor sigilii.

(2)   Sigiliile vamale astfel acceptate de către o parte contractantă beneficiază pe teritoriul său de aceeași protecție juridică ca și sigiliile naționale.

Articolul 23

Autoritățile vamale nu trebuie:

să dispună escortarea, pe cheltuiala transportatorilor, a vehiculelor rutiere, ansamblurilor de vehicule sau containerelor pe teritoriul țării lor;

să dispună efectuarea, în timpul călătoriei, a controlului vehiculelor rutiere, ansamblurilor de vehicule sau containerelor precum și a încărcăturii acestora, numai în cazuri excepționale.

Articolul 24

Dacă, în timpul călătoriei sau la un birou vamal de trecere, autoritățile vamale efectuează controlul încărcăturii unui vehicul rutier, a unui ansamblu de vehicule sau a unui container, ele menționează, pe voletele carnetului TIR utilizat în țara lor, pe cotoarele corespunzătoare și pe voletele care rămân în carnetul TIR, aplicarea noilor sigilii și natura controlului efectuat.

Articolul 25

Dacă un sigiliu vamal este rupt în timpul călătoriei, în cazuri diferite de cele prevăzute la articolele 24 și 35, sau dacă mărfurile au pierit sau au suferit daune fără ca un astfel de sigiliu să fie rupt, se aplică procedura prevăzută în anexa 1 la prezenta convenție pentru utilizarea carnetului TIR, fără a aduce atingere aplicării eventuale a legislațiilor naționale, și se întocmește procesul-verbal de constatare cuprins în carnetul TIR.

Articolul 26

(1)   În cazul în care transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează, pe o porțiune din traseu, teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la prezenta convenție, operațiunea TIR se suspendă pe timpul traversării. În acest caz, autoritățile vamale ale părții contractante al cărei teritoriu este traversat ulterior acceptă carnetul TIR pentru reluarea operațiunii TIR, cu condiția ca sigiliile vamale și/sau mărcile de identificare să fi rămas intacte.

(2)   Se procedează la fel și pentru acea parte a traseului pe parcursul căreia carnetul TIR nu este utilizat de către titularul carnetului pe teritoriul unei părți contractante, fie datorită existenței unor proceduri mai simple de tranzit vamal, fie în cazul în care utilizarea regimului de tranzit vamal nu este necesară.

(3)   În aceste cazuri, birourile vamale unde operațiunea TIR este întreruptă sau reluată sunt considerate ca birouri de trecere la ieșire sau, respectiv, la intrare.

Articolul 27

Sub rezerva dispozițiilor prezentei convenții și în special a articolului 18, un alt birou vamal de destinație poate înlocui biroul vamal de destinație desemnat inițial.

Articolul 28

La sosirea încărcăturii la biroul vamal de destinație și cu condiția ca mărfurile să fie supuse, în acel moment, unui alt regim vamal sau vămuite pentru punerea în consum, se efectuează fără întârziere descărcarea carnetului TIR.

(c)   Dispoziții privind transportul mărfurilor grele sau voluminoase

Articolul 29

(1)   Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică numai transporturilor de mărfuri grele sau voluminoase, definite la articolul 1 litera (k) al prezentei convenții.

(2)   În cazul în care dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile, transportul mărfurilor grele sau voluminoase poate, după cum decid autoritățile biroului vamal de plecare, să se efectueze cu vehicule sau containere nesigilate.

(3)   Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică decât dacă, în opinia autorităților biroului vamal de plecare, este posibil să se identifice fără dificultate mărfurile grele sau voluminoase transportate, în baza descrierii făcute, precum și, dacă este cazul, accesoriile transportate în același timp, sau dacă acestor mărfuri li se pot aplica sigilii vamale și/sau mărci de identificare de natură să împiedice orice substituire sau sustragere a mărfurilor fără să rămână urme vizibile.

Articolul 30

Toate dispozițiile prezentei convenții de la care nu există derogări prin dispozițiile speciale ale prezentei secțiuni sunt aplicabile la transportul mărfurilor grele sau voluminoase sub regim TIR.

Articolul 31

Responsabilitatea asociației garante se întinde nu numai la mărfurile enumerate în carnetul TIR, dar și la mărfurile care, deși nu sunt enumerate în acest carnet, s-ar găsi pe platforma de încărcare sau printre mărfurile enumerate în carnetul TIR.

Articolul 32

Carnetul TIR utilizat trebuie să poarte pe coperta sa și pe toate voletele indicația „mărfuri grele sau voluminoase” cu litere groase, în limba engleză sau în limba franceză.

Articolul 33

Autoritățile biroului vamal de plecare pot cere ca la carnetul TIR să fie anexate specificația coletelor, fotografii, schițe etc. care sunt considerate necesare pentru identificarea mărfurilor transportate. În acest caz, autoritățile vamale vizează aceste documente, un exemplar al documentelor menționate este atașat pe versoul copertei carnetului TIR, iar pe toate manifestele carnetului se face o mențiune despre aceste documente.

Articolul 34

Autoritățile biroului vamal de trecere ale fiecărei părți contractante acceptă sigiliile vamale și/sau mărcile de identificare aplicate de către autoritățile competente ale celorlalte părți contractante. Cu toate acestea, ele pot să adauge alte sigilii și/sau mărci de identificare și menționează pe voletele carnetului TIR utilizate în țara lor, pe cotoarele corespunzătoare și pe voletele rămase în carnetul TIR, noile sigilii și/sau mărci de identificare aplicate.

Articolul 35

Dacă, în timpul călătoriei sau la un birou vamal de trecere, autoritățile vamale, efectuând controlul încărcăturii, rup sigiliile și/sau înlătură mărcile de identificare, ele menționează pe voletele carnetului TIR utilizate în țara lor, pe cotoarele corespunzătoare și pe voletele rămase în carnetul TIR, noile sigilii și/sau mărci de identificare aplicate.

CAPITOLUL IV

ABATERI

Articolul 36

Orice încălcare a dispozițiilor prezentei convenții îl expune pe contravenient, în țara în care abaterea a fost comisă, sancțiunilor prevăzute de legislația acestei țări.

Articolul 37

În cazul în care nu este posibil să se determine teritoriul pe care o abatere a fost comisă, ea este considerată ca fiind comisă pe teritoriul părții contractante unde ea a fost constatată.

Articolul 38

(1)   Fiecare parte contractantă are dreptul să excludă, temporar sau cu titlu definitiv, de la beneficiul prezentei convenții, orice persoană vinovată de încălcarea gravă a legilor sau reglementărilor vamale aplicabile transporturilor internaționale de mărfuri.

(2)   Această excludere este imediat notificată autorităților vamale ale părții contractante pe teritoriul căreia persoana în cauză este stabilită sau domiciliată, ca și asociației sau asociațiilor garante ale țării în care încălcarea a fost comisă.

Articolul 39

În cazul în care operațiunile TIR sunt recunoscute ca fiind efectuate în conformitate cu prevederile convenției:

1.

Părțile contractante nu relevă diferențele minore privind executarea obligațiilor legate de termen sau itinerariu.

2.

De asemenea, nepotrivirile între indicațiile de pe manifestul mărfurilor din carnetele TIR și conținutul vehiculului rutier, al unui ansamblu de vehicule sau al unui container nu sunt considerate ca încălcări în sarcina titularului carnetului TIR, în sensul prezentei convenții, în cazul în care se dovedește autorităților competente că aceste nepotriviri nu se datorează erorilor comise în cunoștință de cauză sau din neglijență în momentul încărcării sau expedierii mărfurilor sau în momentul întocmirii manifestului menționat.

Articolul 40

Administrațiile vamale ale țărilor de plecare și de destinație nu rețin în sarcina titularului carnetului TIR nepotrivirile care sunt eventual constatate în aceste țări, în cazul în care aceste nepotriviri privesc regimurile vamale care au precedat sau care au urmat operațiunea TIR și dacă titularul carnetului nu este implicat.

Articolul 41

În cazul în care se dovedește autorităților vamale că mărfurile înscrise în manifestul unui carnet TIR au pierit sau au fost iremediabil pierdute datorită unui accident sau forței majore, sau că ele lipsesc din cauze datorate naturii lor, se acordă dispensa de plată a drepturilor și taxelor vamale exigibile.

Articolul 42

La cererea motivată a unei părți contractante, autoritățile competente ale părților contractante interesate de o operațiune TIR acceptă să comunice acesteia toate informațiile disponibile care ar fi necesare pentru aplicarea dispozițiilor articolelor 39, 40 și 41 de mai sus.

CAPITOLUL V

NOTE EXPLICATIVE

Articolul 43

Notele explicative cuprinse în anexele 6 și 7 (partea III) interpretează unele dispoziții ale prezentei convenții și anexelor sale. Ele descriu, de asemenea, și unele practici recomandate.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 44

Fiecare parte contractantă acordă facilități asociațiilor garante interesate în ceea ce privește:

(a)

transferul de valută necesar achitării sumelor cerute de către autoritățile părților contractante în baza dispozițiilor prevăzute la articolul 8 al prezentei convenții;

(b)

transferul de valută necesar plății formularelor de carnet TIR trimise asociațiilor garante de către asociațiile străine corespondente sau de către organizațiile internaționale.

Articolul 45

Fiecare parte contractantă publică lista birourilor vamale de plecare, de trecere și de destinație pe care le-a desemnat pentru efectuarea operațiunilor TIR. Părțile contractante ale căror teritorii sunt limitrofe se consultă pentru desemnarea de comun acord a birourilor de frontieră corespondente și a orelor de lucru ale acestora.

Articolul 46

(1)   Pentru operațiunile vamale menționate în prezenta convenție, activitatea personalului vamal nu dă loc plății unor redevențe, excepție făcând cazurile în care activitatea se desfășoară în afara zilelor, orelor și locurilor normal prevăzute pentru astfel de operațiuni.

(2)   În măsura în care acest lucru este posibil, părțile contractante facilitează, la birourile vamale, operațiunile vamale privind mărfurile perisabile.

Articolul 47

(1)   Dispozițiile prezentei convenții nu împiedică aplicarea restricțiilor și controalelor derivând din reglementările naționale și bazate pe considerente de moralitate publică, securitate publică, igienă sau sănătate publică sau pe considerente de ordin veterinar sau fitopatologic și nici perceperea sumelor exigibile în conformitate cu aceste reglementări.

(2)   Dispozițiile prezentei convenții nu împiedică aplicarea altor dispoziții naționale sau internaționale care reglementează transporturile.

Articolul 48

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu exclude dreptul părților contractante care formează o uniune vamală sau economică de a adopta norme speciale privind operațiunile de transport care încep sau se încheie pe teritoriile lor sau tranzitul prin aceste teritorii, în măsura în care aceste norme nu reduc facilitățile prevăzute prin prezenta convenție.

Articolul 49

Prezenta convenție nu împiedică aplicarea unor facilități mai mari pe care părțile contractante le acordă sau ar dori să le acorde, fie prin dispoziții unilaterale, fie în virtutea unor acorduri bilaterale sau multilaterale, cu rezerva ca facilitățile astfel acordate să nu împiedice aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și, în special, funcționarea operațiunilor TIR.

Articolul 50

Părțile contractante își comunică reciproc, la cerere, informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, în special cele privind agrearea vehiculelor rutiere sau containerelor, ca și cele privind caracteristicile tehnice ale construcției lor.

Articolul 51

Anexele la prezenta convenție fac parte integrantă din convenție.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 52

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare și aderare

(1)   Toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituțiile sale specializate sau ale Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, părți la Statutul Curții Internaționale de Justiție și orice alt stat invitat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pot deveni părți contractante la prezenta convenție:

(a)

semnând-o, fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării;

(b)

depunând un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, după ce au semnat-o sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării sau

(c)

depunând un instrument de aderare.

(2)   Prezenta convenție este deschisă în vederea semnării de la 1 ianuarie 1976 până la 31 decembrie 1976 inclusiv, la Oficiul Națiunilor Unite de la Geneva, statelor menționate la alineatul (1) al prezentului articol. După această dată, ea este deschisă acestor state pentru aderare.

(3)   Uniunile vamale sau economice pot, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) ale prezentului articol, să devină părți contractante la prezenta convenție în același moment cu toate statele care le compun sau în orice moment după ce toate statele care le compun au devenit părți contractante la prezenta convenție. Cu toate acestea, aceste uniuni nu au drept de vot.

(4)   Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 53

Intrare în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare la șase luni după data la care cinci dintre statele menționate la articolul 52 alineatul (1) o semnează fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării sau depun instrumentele lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   După ce cinci dintre statele menționate la articolul 52 alineatul (1) o semnează fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării sau depun instrumentul lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta convenție intră în vigoare, pentru toate noile părți contractante, la șase luni după data depunerii instrumentului lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(3)   Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare depus după intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenție se consideră ca aplicându-se textului modificat al prezentei convenții.

(4)   Orice instrument de această natură depus după acceptarea unui amendament, dar înaintea intrării sale în vigoare, se consideră ca aplicându-se textului modificat al prezentei convenții la data intrării în vigoare a amendamentului.

Articolul 54

Denunțare

(1)   Orice parte contractantă poate denunța prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

(2)   Denunțarea produce efecte la cincisprezece luni după data la care secretarul general a primit notificarea.

(3)   Valabilitatea carnetelor TIR luate în evidență de biroul vamal al țării de plecare înaintea datei la care denunțarea produce efecte nu este afectată de această denunțare, iar garanția asociațiilor garante rămâne efectivă conform condițiilor prezentei convenții.

Articolul 55

Încetare

În cazul în care, după intrarea în vigoare a prezentei convenții, numărul statelor care sunt părți contractante scade sub cinci în timpul unei perioade oarecare de douăsprezece luni consecutive, prezenta convenție încetează să mai producă efecte la sfârșitul perioadei de douăsprezece luni.

Articolul 56

Abrogarea Convenției TIR (1959)

(1)   La intrarea sa în vigoare, prezenta convenție abrogă și înlocuiește, în relațiile dintre părțile contractante la prezenta convenție, Convenția TIR (1959).

(2)   Certificatele de agreare eliberate pentru vehicule rutiere și containere, conform condițiilor Convenției TIR (1959), sunt acceptate în limita termenului lor de valabilitate sau sub rezerva reînnoirii, pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal de către părțile contractante ale prezentei convenții, cu condiția ca aceste vehicule și containere să îndeplinească în continuare condițiile conform cărora au fost agreate inițial.

Articolul 57

Soluționarea diferendelor

(1)   Orice diferend între două sau mai multe părți contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții se soluționează, pe cât posibil, pe calea negocierilor între părțile în litigiu sau în alt mod.

(2)   Orice diferend între două sau mai multe părți contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții care nu poate fi soluționat în modul prevăzut la alineatul (1) al prezentului articol este supus, la cererea uneia dintre părți, unui tribunal arbitral compus astfel: fiecare parte la diferend numește un arbitru, iar acești arbitri numiți desemnează un alt arbitru care are calitatea de președinte. Dacă, timp de trei luni după ce a primit o cerere, una dintre părți nu a desemnat arbitrul sau dacă arbitrii nu au putut alege un președinte, oricare dintre părți poate cere secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să numească arbitrul sau președintele tribunalului arbitral.

(3)   Hotărârea tribunalului arbitral constituit în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) este obligatorie pentru părțile în litigiu.

(4)   Tribunalul arbitral stabilește propriul său regulament de procedură.

(5)   Tribunalul arbitral hotărăște cu majoritatea voturilor membrilor săi.

(6)   Orice controversă care ar putea să apară între părțile la diferend cu privire la interpretarea și executarea sentinței arbitrale poate fi adusă de către una din părți în fața tribunalului arbitral care a dat sentința pentru a fi judecată de acesta.

Articolul 58

Rezerve

(1)   Orice stat poate, în momentul în care semnează sau ratifică sau aderă la prezenta convenție, să declare că nu se consideră legat de articolul 57 alineatele (2)-(6) al prezentei convenții. Celelalte părți contractante nu sunt legate prin aceste alineate față de orice parte contractantă care formulează o asemenea rezervă.

(2)   Orice parte contractantă care formulează o rezervă în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol poate în orice moment să retragă această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

(3)   Cu excepția rezervelor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, nu se admite nici o rezervă la prezenta convenție.

Articolul 59

Procedura de amendare a prezentei convenții

(1)   Prezenta convenție, inclusiv anexele sale, va putea fi modificată la propunerea unei părți contractante în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol.

(2)   Orice amendament propus la prezenta convenție este examinat de către un Comitet de gestionare compus din toate părțile contractante, în conformitate cu Regulamentul de procedură care face obiectul anexei 8. Orice amendament de această natură examinat sau elaborat în cursul reuniunii Comitetului de gestionare și adoptat de către comitet cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți și votanți este comunicat de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite părților contractante, pentru acceptare.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 60, orice amendament propus, comunicat în aplicarea dispozițiilor alineatului precedent, intră în vigoare pentru toate părțile contractante la trei luni după expirarea unei perioade de douăsprezece luni de la data la care comunicarea a fost făcută, dacă în această perioadă nici o obiecție la amendamentul propus nu a fost notificată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite de către un stat care este parte contractantă.

(4)   În cazul în care o obiecție la amendamentul propus a fost notificată în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) al prezentului articol, amendamentul se consideră respins și nu produce efecte.

Articolul 60

Procedura specială de amendare a anexelor 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7

(1)   Orice amendament propus la anexele 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7, examinat în conformitate cu dispozițiile articolului 59 alineatele (1) și (2), intră în vigoare la data stabilită de Comitetul de gestionare în momentul adoptării sale, cu excepția cazului în care, la o dată anterioară, pe care Comitetul de gestionare o stabilește în același moment, o cincime dintre statele care sunt părți contractante sau cinci state care sunt părți contractante, dacă această cifră este inferioară, să notifice secretarului general al Organizației Națiunilor Unite că ridică obiecții împotriva amendamentului. Datele menționate în prezentul alineat se stabilesc de către Comitetul de gestionare cu o majoritate de două treimi din membrii prezenți și votanți.

(2)   La intrarea sa în vigoare, un amendament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1) de mai sus înlocuiește, pentru toate părțile contractante, orice dispoziție anterioară la care se referă.

Articolul 61

Cereri, comunicări și obiecții

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite informează toate părțile contractante și toate statele menționate la articolul 52 alineatul (1) al prezentei convenții despre orice cerere, comunicare sau obiecție făcută în baza articolelor 59 și 60 de mai sus, precum și despre data de intrare în vigoare a amendamentelor.

Articolul 62

Conferința de revizuire

(1)   Un stat care este parte contractantă poate, printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, să ceară convocarea unei conferințe pentru revizuirea prezentei convenții.

(2)   Conferința de revizuire, la care sunt invitate toate părțile contractante și toate statele menționate la articolul 52 alineatul (1), este convocată de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite dacă, într-un termen de șase luni de la data la care secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a comunicat notificarea, cel puțin un sfert dintre părțile contractante își exprimă acordul cu privire la cerere.

(3)   Conferința de revizuire, la care sunt invitate toate părțile contractante și toate statele menționate la articolul 52 alineatul (1), este, de asemenea, convocată de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, imediat după notificarea unei cereri în acest scop de către Comitetul de gestionare. Comitetul de gestionare va decide dacă este cazul să formuleze o astfel de cerere, cu majoritatea membrilor săi prezenți și votanți.

(4)   În cazul în care se convoacă o conferință, în aplicarea dispozițiilor alineatelor (1) sau (3) ale prezentului articol, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite informează despre aceasta toate părțile contractante și le invită să înainteze, într-un termen de trei luni, propunerile pe care ar dori să le prezinte conferinței pentru a fi examinate. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite transmite tuturor părților contractante ordinea de zi provizorie a conferinței și textele propunerilor cu cel puțin 3 luni înaintea deschiderii conferinței.

Articolul 63

Notificări

În afara notificărilor și comunicărilor prevăzute la articolele 61 și 62, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite notifică tuturor statelor menționate la articolul 52:

(a)

semnăturile, ratificările, acceptările, aprobările și aderările în baza articolului 52;

(b)

datele de intrare în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu articolul 53;

(c)

denunțările în baza articolului 54;

(d)

încetarea prezentei convenții în baza articolului 55;

(e)

rezervele formulate în baza articolului 58.

Articolul 64

Text autentic

După 31 decembrie 1976, originalul prezentei convenții se depune la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care transmite copii certificate pentru conformitate fiecăreia dintre părțile contractante și fiecăruia dintre statele menționate la articolul 52 alineatul (1) care nu sunt părți contractante.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Geneva, la paisprezece noiembrie o mie nouă sute șaptezeci și cinci, într-un singur exemplar, în limbile engleză, franceză și rusă, cele trei texte fiind în egală măsură autentice.

 


ANEXA 1

MODELUL CARNETULUI TIR

Carnetul TIR este imprimat în limba franceză, cu excepția paginii 1 a copertei, ale cărei l'fifi rubrici sunt imprimate și în limba engleză; „Regulile referitoare la utilizarea carnetului TIR” sunt reproduse în versiunea engleză la pagina 3 a copertei amintite.

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA 2

REGULAMENT PRIVIND CONDIȚIILE TEHNICE APLICABILE VEHICULELOR RUTIERE CARE POT FI ADMISE LA TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL SUB SIGILIU VAMAL

Articolul 1

Principii fundamentale

Pot fi agreate pentru transportul internațional de mărfuri sub sigiliu vamal numai vehiculele al căror compartiment rezervat încărcăturii este construit și amenajat astfel încât:

(a)

nici o marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată a vehiculului sau introdusă în aceasta fără a lăsa urme vizibile de efracție sau fără ruperea sigiliului vamal;

(b)

sigiliul vamal să poată fi aplicat într-un mod simplu și eficace;

(c)

să nu aibă nici un spațiu secret care să permită ascunderea mărfurilor;

(d)

toate spațiile care ar putea conține mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 2

Structura compartimentului rezervat încărcăturii

(1)   Pentru a corespunde dispozițiilor articolului 1 din prezentul regulament:

(a)

elementele componente ale compartimentului rezervat încărcăturii (pereți, podele, uși, acoperiș, montanți, cadre, traverse etc.) sunt asamblate fie cu ajutorul unor dispozitive care nu pot fi scoase și puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile, fie prin metode prin care se obține un ansamblu care să nu poată fi modificat fără a lăsa urme vizibile. Dacă pereții, podeaua, ușile și acoperișul sunt alcătuite din elemente diferite, acestea trebuie să corespundă acelorași specificații și să fie suficient de rezistente;

(b)

ușile și orice alte sisteme de închidere (inclusiv robinetele, chepengurile, flanșele etc.) sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite aplicarea unui sigiliu vamal. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi scos și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile și nici ușa sau închizătoarea nu trebuie să poată fi deschise fără a rupe sigiliul vamal. Acesta din urmă trebuie protejat în mod adecvat. Acoperișurile care se pot deschide sunt permise;

(c)

deschizăturile de ventilație și de scurgere sunt prevăzute cu un dispozitiv care împiedică accesul în interiorul compartimentului rezervat încărcăturii. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi scos și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 litera (c) din prezentul regulament, sunt permise elementele componente ale compartimentului rezervat încărcăturii care, din motive de ordin practic, includ spații goale (de exemplu, între plăcile unui perete dublu). Pentru ca aceste spații să nu poată fi utilizate pentru a ascunde mărfuri:

(i)

în cazul în care căptușeala interioară a compartimentului acoperă peretele pe toată înălțimea sa de la podea până la acoperiș sau, în alte cazuri, când spațiul existent între această căptușeală și peretele exterior este în întregime închis, căptușeala trebuie să fie fixată astfel încât să nu poată fi demontată și pusă la loc fără a lăsa urme vizibile;

(ii)

în cazul în care căptușeala nu acoperă peretele pe toată înălțimea sa și când spațiile care o separă de peretele exterior nu sunt în întregime închise, precum și în orice alte cazuri în care construcția presupune spații, numărul spațiilor trebuie să fie redus la minimum și aceste spații trebuie să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

(3)   Lucarnele sunt autorizate, cu condiția ca ele să fie confecționate din materiale suficient de rezistente și să nu poată fi scoase și puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile. Cu toate acestea, este permisă și sticla, însă în acest caz lucarna este prevăzută cu un grilaj metalic fix care nu va putea fi scos din exterior; dimensiunea ochiurilor grilajului nu depășește 10 mm.

(4)   Deschizăturile amenajate în podea în scopuri tehnice, cum ar fi ungerea, întreținerea, umplerea lăzii cu nisip, nu sunt permise decât dacă sunt prevăzute cu un capac care să fie fixat astfel încât accesul din exterior la compartimentul rezervat încărcăturii să nu fie posibil.

Articolul 3

Vehicule cu prelată

(1)   Vehiculele cu prelată respectă condițiile articolelor 1 și 2 din prezentul regulament în măsura în care acestea li se aplică. În plus, aceste vehicule se conformează și dispozițiilor prezentului articol.

(2)   Prelata se confecționează fie din țesătură rezistentă, fie din țesătură acoperită cu material plastic sau cauciucat, neextensibilă și suficient de rezistentă. Ea se află într-o stare bună și confecționată astfel încât dispozitivul de închidere, odată fixat, să nu permită accesul la compartimentul rezervat încărcăturii fără a lăsa urme vizibile.

(3)   Dacă prelata este alcătuită din mai multe fâșii, marginile acestor fâșii sunt îndoite una în alta și asamblate cu ajutorul a două cusături la o distanță de cel puțin 15 mm. Aceste cusături sunt executate conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament; cu toate acestea, în cazul în care, pentru anumite părți ale prelatei (cum ar fi părțile rabatabile și colțurile întărite), nu este posibilă asamblarea fâșiilor în acest mod, este suficient să se îndoaie capătul părții superioare și să se facă cusăturile conform schițelor nr. 2 sau 2 (a) anexate la prezentul regulament. Una dintre cusături nu este vizibilă decât din interior, iar culoarea firului utilizat pentru această cusătură trebuie să fie net diferită de culoarea prelatei și de culoarea firului utilizat pentru cealaltă cusătură. Toate cusăturile sunt trase la mașină.

(4)   Dacă prelata este din țesătură acoperită cu material plastic și confecționată din mai multe fâșii, aceste fâșii pot fi, de asemenea, lipite conform schiței nr. 3, anexată la prezentul regulament. Marginea unei fâșii acoperă marginea celeilalte fâșii, pe o lățime de cel puțin 15 mm. Lipirea fâșiilor se asigură pe toată această lățime. Marginea exterioară de asamblare este acoperită de o panglică din material plastic, cu o lățime de cel puțin 7 mm, care se fixează prin același procedeu de lipire. Se imprimă pe această panglică, precum și pe o lățime de cel puțin 3 mm de fiecare parte a acesteia, un relief uniform și bine marcat. Asamblarea se efectuează astfel încât fâșiile să nu poată fi separate și apoi reasamblate fără a lăsa urme vizibile.

(5)   Reparațiile se efectuează conform metodei ilustrate în schița nr. 4, anexată la prezentul regulament. Marginile sunt îndoite una în alta și asamblate prin două cusături vizibile și distanțate cu cel puțin 15 mm; culoarea firului vizibil din interior este diferită de cea a firului vizibil din exterior și de cea a prelatei; toate cusăturile sunt trase la mașină. Când trebuie reparată o prelată deteriorată aproape de margini, înlocuindu-se fâșia deteriorată cu altă fâșie, cusătura poate fi, de asemenea, trasă conform prevederilor alineatului (3) din prezentul articol și conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament. Reparațiile prelatelor din țesătură acoperită cu material plastic se pot efectua, de asemenea, conform metodei descrise la alineatul (4) din prezentul articol, dar, în acest caz, panglica trebuie să fie aplicată pe ambele fețe ale prelatei, fâșia fiind pusă pe fața interioară.

(6)

(a)

Prelata este montată pe vehicul astfel încât să corespundă strict condițiilor articolului 1 literele (a) și (b) din prezentul regulament. Închiderea se asigură prin:

(i)

inele metalice aplicate vehiculului;

(ii)

ochiuri practicate în marginea prelatei;

(iii)

o legătură de închidere care să treacă prin inele pe deasupra prelatei și să rămână vizibilă la exterior pe toată lungimea sa.

Prelata trebuie să acopere elementele solide ale vehiculului pe o distanță de cel puțin 250 mm, măsurată începând din centrul inelelor de fixare, exceptând cazurile în care sistemul de construcție a vehiculului ar împiedica el însuși orice acces la compartimentul rezervat încărcăturii.

(b)

Când marginea unei prelate trebuie să fie prinsă permanent de vehicul, asamblarea este continuă și realizată cu ajutorul unor dispozitive solide.

(7)   Prelata este susținută de o suprastructură adecvată (montanți, pereți, cercuri, șipci etc.).

(8)   Intervalul între inele și între ochiuri nu depășește 200 mm. Ochiurile sunt întărite.

(9)   Sunt utilizate ca mijloace de închidere:

(a)

cabluri din oțel cu un diametru de cel puțin 3 mm sau

(b)

funii din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puțin 8 mm, îmbrăcate într-un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

Cablurile sau funiile pot fi îmbrăcate cu un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

(10)   Fiecare cablu sau funie trebuie să fie dintr-o singură bucată și prevăzut cu un cap metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de fixare al fiecărui cap metalic cuprinde un nit gol care traversează cablul sau funia și permite trecerea legăturii sigiliului vamal. Cablul sau funia trebuie să rămână vizibil de o parte și de alta a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se constate că acest cablu sau funie este într-adevăr dintr-o singură bucată (a se vedea schița nr. 5, anexată la prezentul regulament).

(11)   La deschiderile practicate în prelată folosite pentru încărcare sau descărcare, ambele margini ale prelatei se suprapun în mod suficient. În plus, închiderea este asigurată prin:

(a)

o parte rabatabilă cusută sau lipită, conform alineatelor (3) și (4) din prezentul articol;

(b)

inele și ochiuri care îndeplinesc condițiile alineatului (8) din prezentul articol;

(c)

o bandă confecționată dintr-un material corespunzător, dintr-o singură bucată și neextensibilă, cu o lățime de cel puțin 20 mm și o grosime de cel puțin 3 mm, care trece prin inele și ține împreună cele două margini ale prelatei, precum și partea rabatabilă. Această bandă este fixată de interiorul prelatei și prevăzută cu un ochi pentru a permite trecerea cablului sau funiei menționate la alineatul (9) din prezentul articol.

Nu se solicită existența unei părți rabatabile în cazul în care există un dispozitiv special (șicană etc.) care împiedică accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

Schița nr. 1

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 2

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 2(a)

Prelată alcătuită din mai multe fâșii cusute împreună

Image

Schița nr. 3

Prelată alcătuită din mai multe fâșii lipite împreună

Image

Schița nr. 4

Repararea prelatei

Image

Schița nr. 5

Model de capăt

Image


ANEXA 3

PROCEDURA DE AGREARE A VEHICULELOR RUTIERE CARE CORESPUND CONDIȚIILOR TEHNICE PREVĂZUTE DE REGULAMENTUL DIN ANEXA 2

Generalități

(1)

Vehiculele rutiere pot fi agreate după una dintre următoarele proceduri:

(a)

fie individual;

(b)

fie pe tip de construcție (serie de vehicule rutiere).

(2)

După agreare se eliberează un certificat de agreare conform modelului din anexa 4. Acest certificat se tipărește în limba țării emitente și în limba franceză sau în limba engleză. El este însoțit, în cazul în care autoritatea care a eliberat certificatul de agreare consideră util, de fotografii sau desene autentificate de către această autoritate. Numărul acestor documente este, în acest caz, înscris de autoritatea respectivă în rubrica nr. 6 a certificatului.

(3)

Certificatul trebuie să se afle la bordul vehiculului rutier.

(4)

Vehiculele rutiere sunt prezentate la fiecare 2 ani, pentru verificare și eventuala prelungire a agreării, autorităților competente din țara în care vehiculul este înmatriculat sau, în cazul vehiculelor neînmatriculate, autorităților competente din țara în care domiciliază proprietarul sau utilizatorul.

(5)

Dacă un vehicul rutier nu mai îndeplinește condițiile tehnice prevăzute pentru agrearea sa, înainte de a putea fi utilizat din nou pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR trebuie să fie readus în starea în care a obținut agrearea, astfel încât să îndeplinească din nou condițiile tehnice.

(6)

În cazul în care caracteristicile esențiale ale unui vehicul rutier se modifică, vehiculul nu mai este considerat ca agreat și trebuie să primească un nou certificat de agreare de la autoritatea competentă înainte de a putea fi utilizat pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR.

(7)

Autoritățile competente ale țării în care este înmatriculat vehiculul sau, în cazul vehiculelor care nu necesită înmatriculare, autoritățile competente ale țării în care este stabilit proprietarul sau utilizatorul pot, dacă este cazul, să retragă sau să reînnoiască certificatul de agreare sau să elibereze un nou certificat de agreare în împrejurările enumerate la articolul 14 din prezenta convenție și la alineatele (4), (5) și (6) din prezenta anexă.

Procedura de agreare individuală

(8)

Agrearea individuală este solicitată autorității competente de către proprietar sau utilizator sau de către un reprezentant al proprietarului sau utilizatorului. Autoritatea competentă efectuează controlul vehiculului rutier prezentat conform regulilor generale prevăzute la alineatele (1)-(7) de mai sus, se asigură că acesta corespunde condițiilor tehnice prevăzute la anexa 2 și eliberează, după agreare, un certificat conform modelului din anexa 4.

Procedura de agreare pe tip de construcție (serii de vehicule rutiere)

(9)

Dacă vehiculele rutiere sunt fabricate în serie după același tip de construcție, constructorul poate cere autorității competente din țara de fabricație agrearea pe tip de construcție.

(10)

Constructorul trebuie să indice, în cererea sa, numerele sau literele de identificare pe care le atribuie tipului de vehicul rutier pentru care cere agrearea.

(11)

Această cerere trebuie să fie însoțită de planuri și de o specificație detaliată a construcției tipului de vehicul rutier care urmează să fie agreat.

(12)

Constructorul trebuie să se angajeze în scris:

(a)

să prezinte autorității competente vehiculele din tipul în cauză pe care aceasta dorește să le examineze;

(b)

să permită autorității competente să examineze alte exemplare în orice moment în cursul fabricației seriei tipului respectiv;

(c)

să informeze autoritatea competentă despre orice modificare a planurilor sau specificațiilor, indiferent de importanța acesteia, înainte de a o realiza;

(d)

să aplice pe vehiculele rutiere, într-un loc vizibil, numerele sau literele de identificare a tipului de construcție, precum și numărul de ordine al fiecărui vehicul din seria tipului respectiv (număr de fabricație);

(e)

să țină o evidență a vehiculelor fabricate conform tipului agreat.

(13)

Autoritatea competentă indică, dacă este cazul, modificările de adus tipului de construcție prevăzut, pentru a putea acorda agrearea.

(14)

Nici o agreare pe tip de construcție nu se acordă fără ca autoritatea competentă să fi constatat, prin verificarea unuia sau mai multor autovehicule fabricate conform acestui tip de construcție, că vehiculele de acest tip corespund condițiilor tehnice prevăzute în anexa 2.

(15)

Autoritatea competentă notifică în scris constructorului decizia sa de agreare pe tip. Această decizie va purta dată, număr și va indica în mod clar autoritatea care a emis-o.

(16)

Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a elibera un certificat de agreare pentru fiecare vehicul construit în conformitate cu tipul de construcție agreat, asigurând vizarea corespunzătoare a certificatului.

(17)

Înainte de a utiliza autovehiculul pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR, titularul certificatului de agreare trebuie să completeze certificatul de agreare, dacă este nevoie, prin:

indicarea numărului de înmatriculare atribuit vehiculului (rubrica nr. 1) sau

în cazul unui vehicul care nu necesită înmatriculare, indicarea numărului și adresei titularului (rubrica nr. 8).

(18)

Dacă un vehicul care a fost agreat pe tip de construcție este exportat într-o altă țară parte contractantă la prezenta convenție, țara importatoare nu solicită o nouă procedură de agreare ca urmare a importului.

Procedura de adnotare a certificatului de agreare

(19)

Dacă un vehicul agreat, care transportă mărfuri sub acoperirea unui carnet TIR, prezintă defecte de importanță majoră, autoritățile competente ale părților contractante pot fie să refuze autorizarea vehiculului de a-și continua drumul sub acoperirea carnetului TIR, fie să permită vehiculului să-și continue drumul sub acoperirea carnetului TIR pe propriul lor teritoriu, luând măsurile de control corespunzătoare. Vehiculul agreat trebuie să fie readus în stare corespunzătoare în timpul cel mai scurt și cel târziu înainte de orice nouă utilizare pentru transport sub acoperirea unui carnet TIR.

(20)

În fiecare dintre aceste două cazuri, autoritățile vamale înscriu mențiunea corespunzătoare în rubrica nr. 10 a certificatului de agreare a vehiculului. Vehiculul readus în starea care să justifice agrearea este prezentat autorităților competente ale unei părți contractante care validează din nou certificatul, adăugând la rubrica nr. 11 o mențiune care anulează adnotările precedente. Nici un vehicul al cărui certificat poartă o mențiune în rubrica nr. 10 în baza dispozițiilor menționate mai sus nu poate fi utilizat din nou pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR până când nu este readus în starea corespunzătoare și până când adnotările din rubrica nr. 10 nu sunt anulate, conform celor de mai sus.

(21)

Orice mențiune înscrisă pe certificat este datată și autentificată de către autoritățile vamale.

(22)

În cazul în care un vehicul prezintă defecte pe care autoritățile vamale le consideră de importanță minoră și nu creează nici un risc de fraudă, poate fi autorizată continuarea utilizării acelui vehicul pentru transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR. Titularul certificatului de agreare este informat despre defecțiunea respectivă și trebuie să readucă vehiculul în stare corespunzătoare într-un termen rezonabil.


ANEXA 4

MODELUL CERTIFICATULUI DE AGREARE A UNUI VEHICUL RUTIER

Image

Image


ANEXA 5

PLĂCILE TIR

(1)   Plăcile au dimensiunile: 250 × 400 mm.

(2)   Literele TIR, cu caractere latine majuscule, au o înălțime de 200 mm și o grosime de cel puțin 20 mm. Ele sunt de culoare albă pe un fond albastru.


ANEXA 6

NOTE EXPLICATIVE

INTRODUCERE

(i)

Conform dispozițiilor articolului 43 din prezenta convenție, notele explicative interpretează anumite dispoziții din prezenta convenție și din anexele sale. Ele reiau, de asemenea, anumite practici recomandate.

(ii)

Notele explicative nu modifică dispozițiile prezentei convenții sau ale anexelor sale; ele le precizează numai conținutul, înțelesul și domeniul de aplicare.

(iii)

În mod deosebit, ținând seama de dispozițiile articolului 12 și ale anexei 2 ale prezentei convenții privind condițiile tehnice de agreare a vehiculelor rutiere pentru transportul sub sigiliu vamal, notele explicative precizează, dacă este cazul, tehnicile de construcție care trebuie să fie acceptate de către părțile contractante ca fiind corespunzătoare acestor dispoziții. Ele precizează, de asemenea, dacă este cazul, tehnicile de construcție care nu corespund acestor dispoziții.

(iv)

Notele explicative permit aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și a anexelor sale, în funcție de evoluția tehnicilor și exigențelor de ordin economic.

0.   TEXTUL PRINCIPAL AL CONVENȚIEI

0.1.   Articolul 1

0.1. (b)   Excepțiile (redevențe și impozite) menționate la articolul 1 alineatul (b) se înțeleg ca fiind toate sumele, altele decât drepturile și taxele percepute la import sau la export de către părțile contractante sau cu ocazia importului sau exportului. Nivelurile acestor sume sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor acordate și nu vor constitui un mijloc indirect de protecție a produselor naționale sau o taxă cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi. Aceste redevențe și impozite cuprind, între altele, vărsămintele aferente:

certificatelor de origine, dacă acestea sunt necesare pentru tranzit;

analizelor efectuate de laboratoarele vamale în scopul controlului;

inspecțiilor vamale și altor operațiuni de vămuire efectuate în afara orelor de deschidere normale și a spațiilor oficiale ale unității vamale;

inspecțiilor efectuate pentru motive de ordin sanitar, veterinar sau fitopatologic.

Se înțelege prin „caroserie amovibilă” un compartiment de încărcare care nu este dotat cu nici un mijloc de locomoție și care este conceput pentru a fi transportat pe un vehicul rutier, șasiul și cadrul inferior al caroseriei fiind special adaptate în acest scop.

0.1. (e) (i)   Expresia „parțial închis” care se aplică echipamentului menționat la articolul 1 literele (e) și (i) se înțelege ca referindu-se la o construcție în general constituită dintr-un planșeu și o suprastructură delimitând un spațiu de încărcare echivalent cu acela al unui container închis. Suprastructura este în general făcută din elemente metalice constituind carcasa unui container. Aceste tipuri de containere pot avea, de asemenea, unul sau mai mulți pereți laterali sau frontali. Unele dintre aceste containere au numai un acoperiș legat de planșeu prin montanți verticali. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mărfurilor voluminoase (de exemplu autoturisme).

0.2.   Articolul 2

0.2-1.   Articolul 2 prevede că un transport sub acoperirea carnetului TIR poate să înceapă și să se termine în aceeași țară, cu condiția ca el să străbată pe parcurs un teritoriu străin. Nimic nu împiedică, în acest caz, autoritățile vamale ale țării de plecare să pretindă, în afară de carnetul TIR, un document național destinat să asigure reimportul liber al mărfurilor. Se recomandă totuși ca autoritățile vamale să evite să ceară un asemenea document și să accepte sa-l înlocuiască cu o adnotare specială pe carnetul TIR.

0.2.-2.   Dispozițiile acestui articol permit transportul mărfurilor sub acoperirea carnetului TIR în cazul în care numai o parte din parcurs se efectuează pe cale rutieră. Ele nu precizează care parte a parcursului trebuie să fie efectuată pe cale rutieră, ci este suficient ca această parte să se situeze între începutul și sfârșitul operațiunii TIR. Totuși, contrar intențiilor expeditorului la plecare, se poate întâmpla ca, pentru motive neprevăzute, de natură comercială sau accidentală, nici o parte a parcursului să nu poată fi efectuată pe cale rutieră. În aceste cazuri excepționale, părțile contractante acceptă carnetul TIR și responsabilitatea asociațiilor garante rămâne angajată.

0.5.   Articolul 5

Acest articol nu exclude dreptul de a se efectua controlul mărfurilor prin sondaj, dar subliniază că aceste controale trebuie să fie foarte limitate ca număr. De fapt, sistemul internațional al carnetului TIR oferă garanții suplimentare în raport cu cele prezentate de procedurile naționale: pe de o parte, indicațiile carnetului TIR referitoare la mărfuri trebuie să corespundă mențiunilor făcute pe documentele vamale emise eventual în țara de plecare. Pe de altă parte, țările de trecere și de destinație găsesc garanții prealabile în controalele care s-au efectuat la plecare și care au fost atestate prin ștampila unității vamale de plecare (a se vedea în continuare și nota articolului 19).

0.6.2.   Articolul 6 alineatul (2)

Conform dispozițiilor acestui alineat, autoritățile vamale ale unei țări pot agrea mai multe asociații, fiecare dintre ele asumându-și responsabilitatea decurgând din operațiunile efectuate sub acoperirea carnetelor pe care le-a emis sau pe care le-au emis asociațiile a căror corespondentă este.

0.8.3.   Articolul 8 alineatul (3)

Se recomandă autorităților vamale să limiteze la o sumă echivalentă cu 50 000 dolari SUA pentru un carnet TIR nivelul maxim care se poate pretinde eventual asociației garante.

0.8.6.   Articolul 8 alineatul (6)

1.

Când în carnetul TIR nu există indicații suficient de precise care să permită taxarea mărfurilor, cei interesați pot face dovada naturii exacte a mărfurilor.

2.

Dacă nu este făcută nici o dovadă, drepturile și taxele nu se aplică la o rată forfetară fără legătură cu natura mărfurilor, ci la rata cea mai ridicată aplicabilă genului de mărfuri acoperite potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul TIR.

0.10.   Articolul 10

Certificatul de descărcare a carnetului TIR se consideră ca fiind obținut în mod abuziv sau fraudulos în cazul în care operațiunea TIR a fost efectuată cu utilizarea unor compartimente de încărcare modificate fraudulos sau în cazul în care au fost constatate fapte cum ar fi utilizarea de documente false sau inexacte, substituirea de mărfuri, manipularea sigiliilor vamale sau când certificatul menționat a fost obținut prin alte mijloace ilicite.

0.11.   Articolul 11

0.11-1.   În cazul în care autoritățile vamale trebuie să ia decizia de a acorda sau nu liberul de vamă pentru mărfuri sau vehicule, ele nu ar trebui să se lase influențate de faptul că asociația garantă răspunde de plata drepturilor, taxelor și dobânzilor de întârziere datorate de titularul carnetului, dacă legislația lor le permite folosirea altor mijloace pentru asigurarea protecției intereselor pe care le apără.

0.11-2.   Dacă asociația garantă este invitată, conform procedurii prevăzute la articolul 11, să plătească sumele menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) și nu o face în intervalul de 3 luni prevăzut în convenție, autoritățile competente pot cere plata sumelor în cauză pe baza reglementărilor lor naționale, deoarece acest caz implică neexecutarea unui contract de garanție subscris de asociația garantă în virtutea legislației naționale.

0.15.   Articolul 15

Scutirea de documentele vamale de import temporar poate crea anumite dificultăți în privința vehiculelor nesupuse înmatriculării, cum ar fi, în anumite țări, remorcile sau semiremorcile. În acest caz, dispozițiile articolului 15 pot fi respectate, oferind în același timp o siguranță suficientă autorităților vamale prin menționarea, pe voletele nr. 1 și 2 ale carnetului TIR utilizat de țara implicată și pe cotoarele corespunzătoare, a caracteristicilor (mărci și numere) acestor vehicule.

0.17.   Articolul 17

0.17-1.   Dispoziția referitoare la faptul că manifestul mărfurilor acoperite de carnetul TIR indică separat conținutul fiecărui vehicul din ansamblul de vehicule sau al fiecărui container are ca scop numai facilitarea controlului vamal al conținutului unui singur vehicul sau al unui singur container. Această dispoziție nu trebuie deci să fie interpretată în mod rigid, astfel încât orice diferență între conținutul efectiv al unui vehicul sau container și conținutul acestui vehicul sau container indicat în manifest să fie considerată ca o încălcare a dispozițiilor convenției. Dacă transportatorul poate dovedi autorităților competente că, în pofida acestei diferențe, toate mărfurile indicate în manifest corespund totalului mărfurilor încărcate în ansamblul de vehicule sau în containerele acoperite de carnetul TIR, nu trebuie, în principiu, să se considere că a avut loc o încălcare a reglementărilor vamale.

0.17-2.   În cazul transportului pentru mutări de bunuri, se aplică procedura prevăzută la alineatul (10) litera (c) al regulilor privind utilizarea carnetului TIR și se limitează în mod rezonabil enumerarea obiectelor transportate.

0.18.   Articolul 18

0.18-1.   Buna funcționare a sistemului carnetului TIR presupune ca autoritățile vamale ale unei țări să refuze ca un birou de ieșire al acelei țări să fie desemnat ca birou de destinație pentru un transport care continuă către țara vecină, de asemenea parte contractantă la prezenta convenție, mai puțin în situațiile în care rațiuni deosebite justifică cererea.

1.Mărfurile trebuie să fie încărcate în așa fel încât lotul de mărfuri destinat a fi descărcat la primul loc de descărcare să poată fi scos din vehicul sau din container fără a fi necesar să se descarce următorul lot sau următoarele loturi de mărfuri destinate a fi descărcate în alte locuri de descărcare.

2.

În cazul unui transport care comportă descărcare la mai multe birouri, este necesar ca, îndată ce o descărcare parțială a avut loc, să se facă o mențiune despre aceasta în coloana 12 pe toate manifestele rămase la carnetul TIR și să se menționeze, în același timp, pe voletele rămase și pe cotoarele corespunzătoare că s-au aplicat noi sigilii.

0.19.   Articolul 19

Obligația, pentru biroul vamal de plecare, de a se asigura cu privire la exactitatea manifestului mărfurilor implică necesitatea de a verifica cel puțin faptul că mențiunile din manifestul mărfurilor corespund cu cele din documentele de export și din documentele de transport sau alte documente comerciale privind mărfurile; biroul vamal de plecare poate astfel examina mărfurile, dacă este necesar. Biroul vamal de plecare trebuie, de asemenea, înainte de aplicarea sigiliilor, să verifice starea vehiculului rutier sau a containerului și, în cazul vehiculelor sau containerelor acoperite cu prelată, starea prelatei și a legăturilor de închidere a prelatei, aceste accesorii nefiind incluse în certificatul de agreare.

0.20.   Articolul 20

În cazul în care autoritățile vamale stabilesc termene pentru transportul mărfurilor pe teritoriul lor, acestea trebuie, de asemenea, să țină seama, între altele, de reglementările speciale cărora transportatorul trebuie să li se conformeze și, în special, de reglementările privind orele de lucru și perioadele de repaus obligatoriu ale conducătorilor de vehicule rutiere. Se recomandă ca autoritățile vamale să nu folosească dreptul lor de a fixa itinerariul decât în cazul în care este absolut necesar.

0.21.   Articolul 21

0.21-1.   Dispozițiile acestui articol nu limitează cu nimic competența autorităților vamale de a verifica și de a controla toate elementele vehiculului, altele decât compartimentele de încărcare sigilate.

0.21-2.   Biroul vamal de intrare poate retrimite transportatorul la biroul vamal de ieșire din țara vecină când constată că viza de ieșire a fost omisă sau aplicată necorespunzător în țara respectivă. În acest caz, biroul vamal de intrare inserează în carnetul TIR o notă în atenția biroului vamal de ieșire corespunzător.

0.21-3.   Dacă, în cadrul operațiunilor de control, autoritățile vamale prelevă mostre de mărfuri, ele trebuie să înscrie pe manifestul mărfurilor din carnetul TIR o notă conținând toate precizările utile referitoare la mărfurile prelevate.

0.28.   Articolul 28

1.

Articolul 28 prevede că descărcarea carnetului TIR la biroul de destinație trebuie să aibă loc fără întârziere, sub rezerva ca mărfurile să fie supuse unui alt regim vamal sau vămuite pentru consum.

2.

Utilizarea carnetului TIR trebuie să fie limitată la funcțiile care-i sunt proprii, adică la tranzit. Carnetul TIR nu trebuie să servească, de exemplu, la acoperirea staționării la destinație a mărfurilor sub control vamal. Biroul de destinație trebuie să descarce carnetul TIR, dacă nu s-a comis nici o abatere, îndată ce mărfurile înscrise în carnet au fost plasate sub un alt regim vamal sau au fost vămuite pentru punerea în consum. În practică, această descărcare trebuie să fie efectuată îndată ce mărfurile au fost reexportate direct (de exemplu, în cazul îmbarcării lor directe într-un port maritim) sau îndată ce pentru ele s-a întocmit declarația vamală la destinație sau îndată ce ele au fost supuse unui regim vamal de așteptare (de exemplu, depozitare sub supraveghere vamală), după normele în vigoare în țara de destinație.

0.29.   Articolul 29

Nu se cere certificat de agreare pentru vehiculele rutiere sau containerele transportând mărfuri grele sau voluminoase. Biroului vamal de plecare îi revine însă obligația de a verifica dacă celelalte condiții stabilite în acest articol sunt îndeplinite pentru acest tip de transport. Birourile vamale ale celorlalte părți contractante acceptă decizia luată de biroul vamal de plecare, cu excepția cazurilor când consideră acea decizie ca fiind în contradicție evidentă cu dispozițiile articolului 29.

0.38.1.   Articolul 38 alineatul (1)

O întreprindere nu ar trebui să fie exclusă din regimul TIR datorită abaterilor comise de către unul dintre șoferii săi, fără știrea persoanelor responsabile ale întreprinderii.

0.38.2.   Articolul 38 alineatul (2)

În cazul în care o parte contractantă a fost informată că o persoană stabilită sau domiciliată pe teritoriul său s-a făcut vinovată de o abatere pe teritoriul unei țări străine, aceasta nu este obligată să nu mai permită eliberarea de carnete TIR persoanei în cauză.

0.39.   Articolul 39

Expresia „erori comise prin neglijență” vizează acte care nu sunt comise deliberat și în deplină cunoștință de cauză, ci decurg din faptul că nu au fost luate măsuri rezonabile și necesare pentru a asigura exactitatea informațiilor într-un caz particular.

0.45.   Articolul 45

Se recomandă părților contractante să înființeze un număr cât mai mare posibil de birouri vamale pentru operațiunile TIR, fie birouri interne, fie birouri de frontieră.

2.   ANEXA 2

2.2.   Articolul 2

2.2.1.(a)   Alineatul (1) litera (a) - Asamblarea elementelor constitutive

(a)

Când sunt utilizate dispozitive de asamblare (nituri, șuruburi, buloane etc.), un număr suficient dintre aceste dispozitive sunt montate din exterior, traversează elementele asamblate și pătrund în interior unde sunt fixate într-un mod sigur (de exemplu nituite, sudate, înșurubate sau nituite sau sudate pe șurub). Totuși, niturile clasice (cele a căror aplicare cere o intervenție de o parte și de alta a elementelor asamblate) pot fi aplicate și din interior. Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus, podeaua compartimentelor rezervate încărcăturii poate fi fixată cu ajutorul unor șuruburi autofiletante, a unor nituri introduse folosind o încărcătură explozivă sau a unor nituri autopenetrante aplicate din interior și care traversează în unghi drept podeaua și traversele metalice inferioare, cu condiția ca, în afara șuruburilor autofiletante, unele extremități să fie pierdute în partea exterioară a traversei sau sudate pe ea.

(b)

Autoritatea competentă determină numărul și natura dispozitivelor de asamblare care trebuie să satisfacă condițiile literei (a) din prezenta notă, asigurându-se că nu este posibil ca elementele constitutive astfel asamblate să fie deplasate și reasamblate fără a lăsa urme vizibile. Alegerea și aplicarea altor dispozitive de asamblare nu se supun nici unei restricții.

(c)

Dispozitivele de asamblare care pot fi scoase și înlocuite fără a lăsa urme vizibile prin acționare pe o singură parte, adică fără să fie necesar să se intervină din ambele părți ale elementelor de asamblare, nu sunt admise în sensul literei (a) din prezenta notă. Acestea includ, în special, niturile cu expansiune, niturile oarbe și alte dispozitive similare.

(d)

Modalitățile de asamblare descrise mai sus se aplică vehiculelor speciale, de exemplu vehiculelor izoterme, vehiculelor frigorifice și vehiculelor-cisternă, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu prescripțiile tehnice pe care aceste vehicule trebuie să le satisfacă pentru utilizarea lor. Când nu este posibil, din motive tehnice, să se fixeze elementele în modul descris la litera (a) din prezenta notă, elementele constitutive vor putea fi asamblate cu ajutorul dispozitivelor menționate la litera (c) din prezenta notă, cu condiția ca dispozitivele utilizate pe fața inferioară a peretelui să nu fie accesibile din exterior.

2.2.1.(b)   Alineatul (1) litera (b) - Uși și alte sisteme de închidere

(a)

Dispozitivul care permite aplicarea sigiliului vamal trebuie să fie:

(i)

fixat prin sudură sau cu ajutorul a cel puțin două dispozitive de asamblare conform notei explicative 2.2.1.(a) litera (a) sau

(ii)

conceput astfel încât să nu poată fi înlăturat, după ce compartimentul rezervat încărcăturii a fost închis și sigilat, fără a lăsa urme vizibile.

De asemenea, trebuie să îndeplinească și condițiile următoare:

(iii)

să fie prevăzut cu găuri cu un diametru de cel puțin 11 mm sau cu deschideri de cel puțin 11 mm lungime și 3 mm lățime;

(iv)

să prezinte aceeași siguranță indiferent de tipul de sigiliu utilizat.

(b)

Balamalele simple, balamalele îngropate și alte dispozitive de prindere a ușilor etc. trebuie să fie fixate conform dispozițiilor literei (a) punctele (i) și (ii) din prezenta notă. Pe lângă aceasta, diferitele părți constitutive ale dispozitivului de prindere (de exemplu axele sau tijele balamalelor) sunt îmbinate astfel încât să nu poată fi înlăturate sau demontate fără a lăsa urme vizibile în cazul în care compartimentul rezervat încărcăturii este închis și sigilat. Cu toate acestea, în cazul în care dispozitivul de prindere nu este accesibil din exterior, este suficient ca ușa, etc., odată închisă și sigilată să nu poată fi retrasă fără a lăsa urme vizibile. În cazul în care ușa sau sistemul de închidere comportă mai mult de două balamale, numai cele două balamale care sunt cele mai apropiate de extremitatea ușii trebuie să fie fixate conform dispozițiilor literei (a) punctele (i) și (ii) de mai sus.

(c)

În mod excepțional, în cazul vehiculelor având un compartiment calorifug rezervat încărcăturii, dispozitivul pentru sigilarea vamală, balamalele și celelalte piese a căror înlăturare ar permite accesul în interiorul compartimentului rezervat încărcăturii sau al acelor spații în care mărfurile ar putea fi ascunse pot fi fixate pe ușile compartimentului rezervat încărcăturii cu ajutorul unor buloane sau al unor șuruburi care sunt introduse din exterior dar care nu corespund condițiilor specificate de la litera (a) din nota explicativă 2.2.1.(a) de mai sus, cu condiția ca:

(i)

vârfurile buloanelor sau șuruburilor să fie ancorate într-o placă găurită sau într-un dispozitiv asemănător montat în spatele panoului exterior al ușii și

(ii)

capetele unui număr corespunzător de astfel de buloane sau șuruburi să fie sudate de dispozitivul de sigilare vamală, de balamale etc., astfel încât aceste buloane sau șuruburi să fie complet deformate și să nu poată fi înlăturate fără a lăsa urme vizibile (1).

Expresia „compartiment calorifug rezervat încărcăturii” trebuie să fie interpretată ca aplicându-se compartimentelor frigorifice și izoterme rezervate încărcăturilor.

(d)

Vehiculele care dispun de un număr important de închizători cum ar fi vane, robinete, chepenguri, flanșe sunt astfel amenajate încât să limiteze, pe cât posibil, numărul sigiliilor vamale. În acest scop, închizătorile alăturate unele de celelalte sunt unite printr-un dispozitiv comun necesitând un singur sigiliu sau prevăzute cu un capac corespunzând aceluiași scop.

(e)

Vehiculele cu acoperiș care se poate deschide sunt construite astfel încât să limiteze, pe cât posibil, numărul necesar de sigilii vamale.

2.2.1.(c)-1.   Alineatul (1) litera (c) - Deschiderile pentru ventilație

(a)

Dimensiunile lor maxime nu trebuie, în principiu, să depășească 400 mm.

(b)

Deschiderile care ar putea permite accesul direct la mărfuri sunt obturate cu o foaie metalică sau o placă metalică perforată (dimensiunile maxime ale găurilor: 3 mm în ambele cazuri) și sunt protejate de un grilaj metalic sudat (dimensiunile maxime ale ochiurilor: 10 mm).

(c)

Deschiderile care nu permit accesul direct la mărfuri (de exemplu prin sisteme cu coturi sau cu șicane) sunt prevăzute cu aceleași dispozitive, dimensiunile găurilor sau ochiurilor putând să ajungă totuși până la 10 mm, respectiv 20 mm.

(d)

În cazul în care deschiderile sunt practicate în prelate, dispozitivele menționate la litera (b) din prezenta notă sunt, în principiu, pretinse. Totuși, se admit sistemele de obturare constituite dintr-o placă metalică perforată așezată în exterior și o foaie metalică sau din alt material așezată în interior.

(e)

Pot fi admise dispozitive identice nemetalice cu condiția ca dimensiunile găurilor și ochiurilor să fie respectate și ca materialul utilizat să fie suficient de rezistent astfel încât aceste găuri și ochiuri să nu poată fi lărgite sensibil fără o deteriorare vizibilă. Pe de altă parte, dispozitivul de aerisire nu trebuie să poată fi înlocuit acționând dintr-o singură parte a prelatei.

2.2.1(c)-2.   Alineatul (1) litera (c) - Deschideri de scurgere

(a)

Dimensiunile lor maxime nu vor trebui să depășească, în principiu, 35 mm.

(b)

Deschiderile permițând accesul direct la compartimentul rezervat încărcăturii sunt prevăzute cu dispozitivele indicate la nota explicativă 2.2.1.(c)–1 litera (b) pentru deschiderile de ventilație.

(c)

În cazul în care deschiderile de scurgere nu permit accesul direct la compartimentul rezervat încărcăturii, nu se impun dispozitivele menționate la litera (b) din prezenta notă, cu condiția ca deschiderile să fie prevăzute cu un sistem de șicane sigur, ușor accesibil din interiorul compartimentului rezervat încărcăturii.

2.3.   Articolul 3

2.3.3.   Alineatul (3) - Prelate alcătuite din mai multe fâșii

(a)

Diversele fâșii ale aceleiași prelate pot fi din materiale diferite, conform dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) din anexa 2.

(b)

La confecționarea prelatei se admite orice dispunere a fâșiilor care oferă garanții de securitate suficiente, cu condiția ca asamblarea să fie realizată conform dispozițiilor articolului 3 din anexa 2.

2.3.6.(a)   Alineatul (6) litera (a) - Vehicule cu inele culisante

Inelele de fixare din metal care culisează pe barele metalice fixate la vehicule sunt admise în sensul prezentului alineat (a se vedea schița nr. 2 din apendicele prezentei anexe) cu condiția ca:

(a)

barele să fie fixate pe vehicul la intervale maxime de 60 cm, astfel încât să nu poată fi înlăturate și repuse la loc fără a lăsa urme vizibile;

(b)

inelele să fie făcute dintr-o buclă dublă sau prevăzute cu o bară centrală și să fie fabricate dintr-o singură bucată, fără sudură;

(c)

prelata să fie fixată la vehicul astfel încât să corespundă deplin condițiilor specificate la articolul 1 litera (a) din anexa 2 la prezenta convenție.

2.3.6.(b)   Alineatul (6) litera (b) - Prelate atașate permanent

Dacă una sau mai multe margini ale prelatei sunt fixate permanent pe caroseria vehiculului, prelata este menținută de o bandă sau mai multe benzi din metal sau din orice alt material adecvat, ancorată de caroseria vehiculului prin dispozitive de asamblare care respectă condițiile prevăzute la nota 2.2.1.(a) litera (a) din prezenta anexă.

2.3.9.   Alineatul (9) - Cabluri de închidere din oțel cu miez textil

Se pot admite, în baza acestui alineat, cablurile constituite dintr-un miez textil înconjurat de șase împletituri constituite exclusiv din fire de oțel și acoperind în întregime miezul, cu condiția ca diametrul acestor cabluri să fie de cel puțin 3 mm (fără a ține seama, eventual, de un înveliș din material plastic transparent).

2.3.11.(a)   Alineatul (11) litera (a) - Întăritura de margine a prelatelor

La numeroase vehicule, prelata este prevăzută la exterior cu o întăritură orizontală străpunsă de ochiuri întinzându-se de-a lungul peretelui lateral al vehiculului. Aceste întărituri numite întărituri de margine sunt destinate să permită întinderea prelatei cu ajutorul unor funii sau altor dispozitive asemănătoare. Aceste întărituri au fost folosite pentru ascunderea tăieturilor orizontale practicate în prelată, care permiteau accesul ilicit la mărfurile transportate în vehicul. Din această cauză, se recomandă a nu se autoriza utilizarea întăriturilor de acest tip. Ele pot fi înlocuite prin dispozitivele următoare:

(a)

întărituri de margine de tip asemănător, fixate în interiorul prelatei, sau

(b)

mici întărituri individuale străpunse fiecare de un ochi, fixate pe fața exterioară a prelatei și distanțate la intervale care să permită o întindere corespunzătoare a prelatei.

O altă soluție, posibilă în unele cazuri, constă în evitarea utilizării întăriturilor de margine la prelate.

2.3.11.(c)   Alineatul (11) litera (c) - Cureaua prelatelor

2.3.11.(c)-1.   Următoarele materiale sunt considerate ca fiind corespunzătoare pentru confecționarea curelelor:

(a)

piele;

(b)

materiale textile neextensibile, inclusiv țesătură plastifiată sau cauciucată, cu condiția ca acestea să nu poată fi lipite sau reconstituite după ruptură fără a lăsa urme vizibile. De asemenea, materialul plastic care acoperă cureaua este transparent, iar suprafața lui este netedă.

2.3.11.(c)-2.   Dispozitivul care face obiectul schiței nr. 3 din apendicele prezentei anexe corespunde dispozițiilor ultimei părți a articolului 3 alineatul (11) din anexa 2. De asemenea, corespunde dispozițiilor articolului 3 alineatul (6) din anexa 2.

3.   ANEXA 3

3.0.17.   Procedura de agreare

1.

Anexa 3 prevede că autoritățile competente ale unei părți contractante pot elibera un certificat de agreare pentru un vehicul fabricat pe teritoriul părții menționate anterior, iar acest vehicul nu este supus nici unei proceduri de agreare suplimentare în țara unde este înmatriculat sau, după caz, în țara unde proprietarul său este domiciliat.

2.

Aceste dispoziții nu vizează să limiteze dreptul pe care îl au autoritățile competente ale părții contractante unde este înmatriculat vehiculul sau pe teritoriul căreia domiciliază proprietarul acestuia de a solicita prezentarea unui certificat de agreare, fie la import, fie ulterior, cu ocazia înmatriculării sau controlului vehiculului sau a altor formalități similare.

3.0.20.   Procedura adnotării unui certificat de agreare

Pentru anularea unei mențiuni referitoare la o defecțiune în cazul în care vehiculul este readus într-o stare satisfăcătoare este suficient să se introducă, la rubrica nr. 11 prevăzută în acest scop, mențiunea „Defecțiuni remediate”, denumirea, semnătura și ștampila autorității competente interesate.

Schița nr. 1

Exemplu de balama și dispozitiv de sigilare vamală pentru ușile vehiculelor care dispun de compartimente de încărcare calorifuge

Image

Image

Schița nr. 2

Vehicule cu prelată cu inele culisante

Image

Schița nr. 3

Exemplu de dispozitiv de închidere a unei prelate de vehicul

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 3 alineatul (11) ultima teză din anexa 2. El corespunde, de asemenea, cerințelor articolului 3 alineatul (6) din anexa 2.

Image

Schița nr. 4

Dispozitiv de închidere a unei prelate

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 3 alineatul (6) litera (a) din anexa 2.

Image


(1)  A se vedea schița nr. 1 din apendicele la prezenta anexă.


ANEXA 7

ANEXĂ PRIVIND AGREAREA CONTAINERELOR

PARTEA I

REGULAMENT PRIVIND CONDIȚIILE TEHNICE APLICABILE CONTAINERELOR CARE POT FI ADMISE PENTRU TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL SUB SIGILIU VAMAL

Articolul 1

Principii de bază

Pot fi agreate pentru transportul internațional de mărfuri sub sigiliu vamal containerele construite și amenajate astfel încât:

(a)

nici o marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată a containerului sau introdusă în aceasta fără a lăsa urme vizibile de efracție sau fără ruperea sigiliului vamal;

(b)

sigiliul vamal să poată fi aplicat în mod simplu și eficace;

(c)

să nu aibă nici un spațiu secret care să permită ascunderea mărfurilor;

(d)

toate spațiile care ar putea conține mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 2

Structura containerelor

(1)   Pentru a corespunde dispozițiilor articolului 1 din prezentul regulament:

(a)

părțile ce alcătuiesc containerului (pereți, podele, uși, acoperiș, montanți, cadre, traverse etc.) sunt asamblate fie cu ajutorul unor dispozitive care să nu poată fi scoase sau puse la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile, fie prin metode prin care se obține un ansamblu care să nu poată fi modificat fără a lăsa urme vizibile. Dacă pereții, podeaua, ușile și acoperișul sunt alcătuite din elemente diferite, acestea trebuie să corespundă acelorași specificații și să fie suficient de rezistente;

(b)

ușile și orice alte sisteme de închidere (inclusiv robinetele, chepengurile, flanșele etc.) sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite aplicarea unui sigiliu vamal. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi scos și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile și nici ușa sau închizătoarea nu trebuie să poată fi deschise fără a rupe sigiliul vamal. Acesta din urmă trebuie protejat în mod adecvat. Acoperișurile care se pot deschide sunt permise;

(c)

deschizăturile de ventilație și de scurgere sunt prevăzute cu un dispozitiv care împiedică accesul în interiorul containerului. Acest dispozitiv nu trebuie să poată fi îndepărtat și pus la loc din exterior fără a lăsa urme vizibile.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 litera (c) din prezentul regulament, sunt permise elementele componente ale containerului care, din motive de ordin practic, includ spații goale (de exemplu, între plăcile unui perete dublu). Pentru ca aceste spații să nu poată fi utilizate pentru a ascunde mărfuri:

(i)

căptușeala interioară a containerului nu trebuie să poată fi demontată și pusă la loc fără a lăsa urme vizibile și

(ii)

numărul spațiilor menționate trebuie să fie redus la minimum și aceste spații trebuie să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Articolul 3

Containere pliabile sau demontabile

Containerele pliabile sau demontabile corespund dispozițiilor articolelor 1 și 2 ale prezentului regulament; în plus, ele sunt prevăzute cu dispozitive de închidere care blochează diversele părți după montarea containerului. Aceste dispozitive de închidere, dacă se află în exteriorul containerului, sunt construite astfel încât să permită aplicarea sigiliilor vamale după montarea containerului.

Articolul 4

Containere cu prelată

(1)   Containerele cu prelată satisfac condițiile articolelor 1, 2 și 3 din prezentul regulament în măsura în care acestea li se aplică. În plus, aceste containere se conformează și dispozițiilor prezentului articol.

(2)   Prelata se confecționează fie din țesătură rezistentă, fie din țesătură acoperită cu material plastic sau cauciucat, neextensibilă și suficient de rezistentă. Trebuie să fie în stare bună și confecționată astfel încât dispozitivul de închidere odată fixat să nu permită accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

(3)   Dacă prelata este confecționată din mai multe fâșii, marginile acestor fâșii sunt îndoite și asamblate cu ajutorul a două cusături la o distanță de cel puțin 15 mm una față de cealaltă. Aceste cusături sunt executate conform schiței nr. 1, anexată la prezentul regulament; cu toate acestea, în cazul în care, pentru anumite părți ale prelatei (cum ar fi părțile rabatabile din spate și colțurile întărite), nu este posibilă asamblarea fâșiilor în acest mod, este suficient să se îndoaie capătul părții superioare și să se facă cusăturile conform schiței nr. 2 din apendicele la prezentul regulament. Una dintre cusături nu este vizibilă decât din interior, iar culoarea firului utilizat la această cusătură trebuie să fie net diferită de cea a prelatei, precum și de culoarea firului utilizat pentru cealaltă cusătură. Toate cusăturile sunt trase la mașină.

(4)   Dacă prelata este din țesătură acoperită cu material plastic și este confecționată din mai multe fâșii, aceste fâșii pot fi, de asemenea, lipite conform schiței nr. 3, anexată la prezentul regulament. Marginea unei fâșii acoperă marginea celeilalte fâșii pe o lățime de cel puțin 15 mm. Lipirea fâșiilor se asigură pe toată această lățime. Marginea exterioară de asamblare este acoperită cu o panglică din material plastic cu o lățime de cel puțin 7 mm, care se fixează prin același procedeu de lipire Se imprimă pe această panglică, precum și pe o lățime de cel puțin 3 mm de fiecare parte a acesteia, un relief uniform și bine marcat. Asamblarea se efectuează astfel încât fâșiile să nu poată fi separate și apoi reasamblate fără a lăsa urme vizibile.

(5)   Reparațiile se efectuează conform metodei ilustrate în schița nr. 4 anexată la prezentul regulament. Marginile sunt îndoite una în alta și asamblate prin două cusături vizibile și distanțate cu cel puțin 15 mm; culoarea firului vizibil din interior este diferită de cea a firului vizibil din exterior și de cea a prelatei; toate cusăturile sunt trase la mașină. Când trebuie reparată o prelată deteriorată aproape de margini, înlocuindu-se fâșia deteriorată cu altă fâșie, cusătura poate fi, de asemenea, trasă conform dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol și conform schiței nr. 1 anexate la prezentul regulament. Reparațiile prelatelor din țesătură acoperită cu material plastic se pot efectua, de asemenea, conform metodei descrise la alineatul (4) din prezentul articol, dar, în acest caz, panglica trebuie să fie aplicată pe ambele fețe ale prelatei, fâșia fiind pusă pe fața interioară.

(6)

(a)

Prelata este montată pe vehicul astfel încât să corespundă strict condițiilor articolului 1 literele (a) și (b) din prezentul regulament. Închiderea se asigură prin:

(i)

inele metalice aplicate vehiculului;

(ii)

ochiuri practicate în marginea prelatei;

(iii)

legătură de închidere care să treacă prin inele pe deasupra prelatei și să rămână vizibilă la exterior pe toată lungimea sa.

Prelata trebuie să acopere elementele solide ale containerului pe o distanță de cel puțin 250 mm, măsurată începând din centrul inelelor de fixare, exceptând cazurile în care sistemul de construcție al vehiculului ar împiedica el însuși orice acces la marfă.

(b)

Când marginea unei prelate trebuie să fie prinsă permanent de container, asamblarea este continuă și realizată cu ajutorul unor dispozitive solide.

(7)   Intervalul între inele și între ochiuri nu depășește 200 mm. Ochiurile sunt întărite.

(8)   Sunt utilizate ca mijloace de închidere:

(a)

cabluri din oțel cu un diametru de cel puțin 3 mm sau

(b)

funii din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puțin 8 mm, îmbrăcate într-un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

Cablurile sau funiile pot fi îmbrăcate cu un înveliș din material plastic transparent și neextensibil.

(9)   Fiecare cablu sau funie trebuie să fie dintr-o singură bucată și prevăzut cu un cap metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de fixare al fiecărui cap metalic cuprinde un nit gol care traversează cablul sau funia și permite trecerea legăturii sigiliului vamal. Cablul sau funia trebuie să rămână vizibil de o parte și de alta a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se constate că acest cablu sau funie este într-adevăr dintr-o singură bucată (a se vedea schița nr. 5 anexată la prezentul regulament).

(10)   La deschiderile practicate în prelată folosite pentru încărcare sau descărcare, ambele margini ale prelatei se suprapun în mod suficient. În plus, închiderea este asigurată prin:

(a)

o parte rabatabilă cusută sau lipită, conform alineatelor (3) și (4) din prezentul articol;

(b)

inele și ochiuri care îndeplinesc condițiile alineatului (7) din prezentul articol;

(c)

o bandă confecționată dintr-un material corespunzător, dintr-o singură bucată și neextensibilă, cu o lățime de cel puțin 20 mm și o grosime de cel puțin 3 mm, care trece prin inele și ține împreună cele două margini ale prelatei, precum și partea rabatabilă. Această bandă este fixată de interiorul prelatei și prevăzută cu un ochi pentru a permite trecerea cablului sau funiei menționate la alineatul (8) din prezentul articol.

Nu se solicită existența unei părți rabatabile în cazul în care există un dispozitiv special (șicană etc.) care împiedică accesul la încărcătură fără a lăsa urme vizibile.

(11)   Mărcile de identificare care trebuie să figureze pe container, precum și placa de agreare prevăzută în partea a doua a prezentei anexe, nu trebuie să fie acoperite de prelată în nici un caz.

Articolul 5

Dispoziții tranzitorii

Până la 1 ianuarie 1977, folosirea capetelor metalice care sunt conforme cu schița nr. 5 anexată la prezentul regulament este autorizată chiar dacă nitul gol, de un tip agreat anterior, are orificiul de dimensiuni mai mici decât cele indicate în schiță.

Schița nr. 1

Prelată alcătuită din mai multe fâșii (asamblare prin cusătură)

Image

Schița nr. 2

Prelată alcătuită din mai multe fâșii

Image

Notă: Cusăturile de colț efectuate conform metodei ilustrate de schița nr. 2 (a) din anexa 2 a prezentei convenții sunt, de asemenea, admise.

Schița nr. 3

Prelată alcătuită din mai multe fâșii (asamblare prin lipire)

Image

Schița nr. 4

Repararea prelatei

Image

Schița nr. 5

Model de capăt

Image

PARTEA II

PROCEDURI PRIVIND AGREAREA CONTAINERELOR CARE SE ÎNCADREAZĂ ÎN CONDIȚIILE TEHNICE PREVĂZUTE ÎN PARTEA I

Generalități

(1)

Containerele pot fi agreate pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal:

(a)

fie în stadiul de fabricație, pe tip de construcție (procedură de agreare în stadiul de fabricație);

(b)

fie într-un stadiu ulterior fabricației, individual sau pentru un anumit număr de containere de același tip (procedură de agreare într-un stadiu ulterior fabricației).

Dispoziții comune pentru ambele proceduri de agreare

(2)

Autoritatea competentă care emite agrearea eliberează solicitantului, după agreare, un certificat de agreare valabil, după caz, fie pentru o serie nelimitată de containere de tipul agreat, fie pentru un număr determinat de containere.

(3)

Beneficiarul agreării fixează o placă de agreare pe containerul sau containerele agreate înainte de utilizarea acestora pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal.

(4)

Placa de agreare este fixată în mod permanent și într-un loc foarte vizibil, alături de orice altă placă eliberată în scopuri oficiale.

(5)

Placa de agreare, conform modelului I reprodus în apendicele 1 al prezentei părți, este o placă de metal de cel puțin 20 cm x 10 cm. Aceasta poartă următoarele inscripții, cel puțin în limba franceză sau în limba engleză, gravate sau imprimate în relief sau înscrise prin orice mijloc astfel încât să poată fi lizibile în permanență:

(a)

mențiunea „agreat pentru transportul sub sigiliu vamal”;

(b)

numele țării în care s-a emis agrearea, indicând fie numele propriu-zis al țării, fie semnul distinctiv folosit pentru indicarea țării de înmatriculare a autovehiculelor în traficul rutier internațional, precum și numărul (cifre, litere etc.) certificatului de agreare și anul agreării (de exemplu „NL/26/73” înseamnă „Țările de Jos, certificat de agreare nr. 26 eliberat în anul 1973”);

(c)

numărul de serie dat containerului de către producător (numărul de fabricație);

(d)

dacă containerul a fost agreat pe tip de construcție, numerele sau literele de identificare ale tipului containerului.

(6)

Dacă un container nu mai corespunde condițiilor tehnice prevăzute pentru agrearea sa, el trebuie, înainte de a putea fi folosit pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal, să fie readus în starea care a justificat agrearea, astfel încât să corespundă din nou condițiilor tehnice respective.

(7)

În cazul în care caracteristicile esențiale ale unui container se modifică, acesta nu mai este acoperit de agrearea acordată și trebuie să fie agreat din nou de către autoritățile competente înainte de a putea fi folosit pentru transportul de mărfuri sub sigiliu vamal.

Dispoziții speciale pentru agrearea pe tip de construcție, în stadiul de fabricație

(8)

În cazul în care containerele sunt produse în serie după același tip de construcție, constructorul poate solicita autorității competente a țării de fabricație agrearea pe tip de construcție.

(9)

Constructorul indică în cererea sa numerele sau literele de identificare pe care le-a atribuit tipului de container pentru care solicită agrearea.

(10)

Cererea este însoțită de planuri și de o specificare detaliată a construcției tipului de container care urmează a fi agreat.

(11)

Constructorul se angajează în scris:

(a)

să prezinte autorității competente containerele de tipul corespunzător pe care aceasta dorește să le examineze;

(b)

să permită autorității competente să examineze alte unități, în orice moment în timpul producției seriei tipului respectiv;

(c)

să informeze autoritățile competente despre orice modificare a planurilor sau specificațiilor, indiferent de importanța acesteia, înainte de a aplica modificarea respectivă;

(d)

să înscrie pe containere într-un loc vizibil, pe lângă marcajele prevăzute pe placa de agreare, numerele și literele de identificare ale tipului de construcție, precum și numărul de ordine al fiecărui container din seria tipului respectiv (numărul de fabricație);

(e)

să țină o evidență a containerelor fabricate conform tipului de construcție agreat.

(12)

Autoritatea competentă indică, după caz, ce modificări trebuie aduse tipului de construcție prezentat, pentru a putea fi agreat.

(13)

Nu se acordă agreări pe tip de construcție până când autoritatea competentă nu examinează un container sau mai multe containere fabricate după tipul de construcție respectiv, pentru a constata dacă tipul respectiv corespunde condițiilor tehnice prevăzute în partea I.

(14)

În cazul în care un tip de container este agreat, solicitantului i se eliberează un singur certificat de agreare, conform modelului II reprodus în apendicele 2 la prezenta parte și valabil pentru toate containerele construite în conformitate cu specificațiile tipului agreat. Acest certificat dă dreptul constructorului să aplice pe fiecare container din seria tipului o placă de agreare conform modelului descris la alineatul (5) al prezentei părți.

Dispoziții speciale pentru agreare într-un stadiu ulterior fabricației

(15)

Dacă agrearea nu a fost solicitată în stadiul de fabricație, proprietarul, utilizatorul sau reprezentantul oricăruia dintre aceștia poate solicita agrearea autorității competente la care este posibilă prezentarea containerului sau containerelor pentru care se dorește agrearea.

(16)

Pe orice cerere de agreare supusă autorității competente conform alineatului (15) al prezentei părți se indică numărul de serie (numărul de fabricație) aplicat pe fiecare container de către constructor.

(17)

Autoritatea competentă inspectează numărul de containere pe care îl consideră necesar și eliberează, după ce a constatat că acest container sau aceste containere corespund condițiilor tehnice prevăzute în partea I, un certificat de agreare conform modelului III reprodus în apendicele 3 la prezenta parte și valabil numai pentru numărul de containere agreate. Acest certificat, care poartă numărul sau numerele de fabricație stabilite de către constructor pentru containerul sau containerele respective, dă dreptul solicitatorului să aplice pe fiecare container agreat placa de agreare prevăzută la alineatul (5) al prezentei părți.

APENDICELE 1 LA PARTEA II

MODELUL I

Image

APENDICELE 1 LA PARTEA II

MODELUL I

Image

APENDICELE 2 LA PARTEA II

MODELUL II

CONVENȚIA VAMALĂ PRIVIND TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL DE MĂRFURI SUB ACOPERIREA CARNETELOR TIR (1975)

Image

APENDICELE 3 LA PARTEA II

MODELUL II

CONVENȚIA VAMALĂ PRIVIND TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL DE MĂRFURI SUB ACOPERIREA CARNETELOR TIR (1975)

Image

PARTEA III

NOTE EXPLICATIVE

1.   Notele explicative referitoare la anexa 2, prezentate în anexa 6 la prezenta convenție, se aplică mutatis mutandis containerelor agreate pentru transportul sub sigiliu vamal în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții.

2.   Partea I – articolul 4 alineatul (6) litera (a)

Schița anexată la prezenta Parte III oferă un exemplu de sistem de fixare a prelatei la fitingurile de colț ale containerelor care este acceptabil din punct de vedere vamal.

3.   Partea I - alineatul (5)

În cazul în care două containere cu prelată agreate pentru transportul sub sigiliu vamal sunt combinate astfel încât să formeze un singur container acoperit de o singura prelată și care îndeplinește condițiile pentru transport sub sigiliu vamal, nu se solicită, pentru un astfel de ansamblu, un certificat de agreare sau o placă de agreare distinctă.

Dispozitiv de fixare a prelatei la fitingurile de colț

Dispozitivul reprodus mai jos corespunde cerințelor articolului 4 alineatul (6) litera (a) din partea I.

Image


ANEXA 8

STRUCTURA ȘI REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL COMITETULUI DE GESTIONARE

Articolul 1

(i)

Părțile contractante sunt membre ale Comitetului de gestionare.

(ii)

Comitetul poate decide că administrațiile competente ale statelor menționate la articolul 52 alineatul (1) din prezenta convenție care nu sunt părți contractante, precum și reprezentanții organizațiilor internaționale pot, pentru problemele care prezintă interes pentru aceștia, să asiste la sesiuni în calitate de observatori.

Articolul 2

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite furnizează comitetului servicii de secretariat.

Articolul 3

Comitetul, la prima sa sesiune din fiecare an, își alege președinte și vicepreședintele.

Articolul 4

Sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite convoacă anual comitetul, precum și la cererea administrațiilor competente a cel puțin cinci state care sunt părți contractante.

Articolul 5

Propunerile sunt supuse votului. Fiecare parte contractantă reprezentată la sesiune dispune de un vot. Propunerile, altele decât amendamentele la prezenta convenție, sunt adoptate de comitet cu majoritatea voturilor exprimate de către membrii prezenți și votanți. Amendamentele la prezenta convenție, ca și deciziile menționate la articolele 59 și 60 ale prezentei convenții, sunt adoptate cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate de către membrii prezenți și votanți.

Articolul 6

Pentru luarea deciziilor este necesar un cvorum de cel puțin jumătate din statele care sunt părți contractante.

Articolul 7

Comitetul își adoptă raportul înaintea încheierii sesiunii.

Articolul 8

În lipsa dispozițiilor relevante ale prezentei anexe, se aplică regulamentul de procedură al Comisiei Economice pentru Europa, cu excepția cazului în care comitetul decide altfel.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

259


31978R2454


L 303/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2454/78 AL CONSILIULUI

din 19 septembrie 1978

privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de dintre modificare a Acordului Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei, în scopul ajustării anumitor specificații tarifare

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, ca urmare a modificărilor efectuate ca rezultat al recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 18 iunie 1976, precum și a anumitor modificări autonome ale Tarifului Vamal Comun și ale Tarifului Vamal Norvegian, este necesară ajustarea anumitor specificații tarifare ale Acordului între Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (1);

întrucât, în plus, este necesară modificarea acordului menționat anterior, în scopul prevederii unei proceduri simplificate de adaptare a specificațiilor tarifare în cazul unor noi modificări ale tarifelor părților contractante,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 1978.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 septembrie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

H.-D. GENSCHER


(1)  JO L 171, 27.6.1973, p. 2.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

260


31978R2456


L 303/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2456/78 AL CONSILIULUI

din 19 septembrie 1978

privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană, în scopul ajustării anumitor specificații tarifare

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, ca urmare a modificărilor efectuate ca rezultat al recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 18 iunie 1976, precum și a anumitor modificări autonome ale Tarifului Vamal Comun și ale Tarifului Vamal Elvețian, este necesară ajustarea anumitor specificații tarifare ale Acordului între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (1);

întrucât, în plus, este necesară modificarea acordului menționat anterior, în scopul prevederii unei proceduri simplificate de adaptare a specificațiilor tarifare în cazul unor noi modificări ale tarifelor părților contractante,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Acordul sub forma unui schimb de scrisori de modificare a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului este anexat la prezentul regulament.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 1978.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 septembrie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

H.-D. GENSCHER


(1)  JO L 300, 31.12.1972, p. 189.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

261


31979D0006


L 006/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 18 decembrie 1978

de acceptare a recomandării Consiliului de Cooperare Vamală din 13 iunie 1978 cu privire la modificarea articolului XIV litera (a) și a articolului XVI litera (d) din Convenția privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale

(79/6/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 28 și 113,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât cele nouă state membre sunt părți contractante la Convenția de la Bruxelles din 15 decembrie 1950 privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale; întrucât Tariful Vamal Comun se bazează pe această nomenclatură;

întrucât Consiliul de Cooperare Vamală poate recomanda părților contractante să aducă modificări Convenției; întrucât la 13 iunie 1978 acesta a recomandat modificări ale articolului XIV litera (a) și articolului XVI litera (d) din Convenție;

întrucât, în temeiul Convenției, Ministerul belgian al Afacerilor Externe comunică tuturor părților contractante și guvernelor celorlalte state semnatare sau aderente textul fiecărei modificări recomandate, iar textul este considerat acceptat dacă nu se notifică nici o obiecție din partea vreunei părți contractante în termen de șase luni de la data comunicării; întrucât, dacă nu se notifică nici o obiecție, amendamentul intră în vigoare în termen de șase luni de la expirarea acestei perioade;

întrucât Ministerul belgian al Afacerilor Externe a comunicat părților contractante textul recomandării din 13 iunie 1978 la data de 30 iunie 1978, cu efect de la 1 iulie 1978; întrucât, dacă nu s-a notificat nici o obiecție cu privire la întregul text sau la o parte din acesta, recomandarea se va considera acceptată la data de 31 decembrie 1978 și va intra în vigoare la 1 iulie 1979;

întrucât nu există nici o obiecție față de vreuna dintre părțile recomandării,

DECIDE:

Articol unic

Se acceptă recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală din 13 iunie 1978 de modificare a articolului XIV litera (a) și a articolului XVI litera (d) din Convenția privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale, în vederea aplicării de la 1 iulie 1979.

Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

H.-D. GENSCHER


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

262


41979D0008


L 006/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA

REPREZENTANȚILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE ALE COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE, REUNIȚI ÎN CONSILIU,

din 18 decembrie 1978

privind eliminarea anumitor taxe poștale pentru prezentarea în vamă

(79/8/CEE)

REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE ALE COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE, REUNIȚI ÎN CONSILIU,

întrucât Comisia a înaintat propuneri, iar Parlamentul European și Comitetul Economic și Social au emis avize în această privință;

întrucât trebuie făcute progrese în direcția unei adevărate libere circulații a mărfurilor și pentru ca cetățenii europeni să beneficieze direct de pe urma acestui fapt,

DECID:

Articolul 1

Nu se mai percep taxe pentru prezentarea în vamă a loturilor de bunuri dintr-un stat membru care beneficiază de scutire de impozite pe cifra de afaceri și de accize la import.

Articolul 2

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 1 iulie 1979.

Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 1978.

Președinte

H.-D. GENSCHER


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

263


31979R0484


L 064/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 484/79 AL COMISIEI

din 13 martie 1979

privind clasificarea anumitor mărfuri la subpoziția 39.07 E IV din Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 280/77 (2), în special articolul 3,

întrucât, pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii Tarifului Vamal Comun, este necesar să se adopte dispoziții privind clasificarea tarifară a „firului pentru undiță” format dintr-o tresă tubulară din fibre continue de nailon acoperită în întregime de un strat de clorură de polivinil, care se prezintă sub formă de bobine cu o anumită lungime și cu capetele în formă de fus;

întrucât Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2800/78 (4), prevede la poziția 51.03 firele din fibre textile sintetice, la poziția 58.07 tresele, la poziția 59.08 țesăturile acoperite cu materiale plastice artificiale și la poziția 39.07 produsele din materiale plastice artificiale;

întrucât aceste poziții pot fi luate în considerare pentru clasificarea firului pentru undiță menționat anterior;

întrucât articolul respectiv nu poate fi inclus în categoria firelor, în înțelesul secțiunii XI din Tariful Vamal Comun, și, în special, așa cum sunt acestea descrise la subtitlul „B. Fire” din considerațiile generale din notele explicative din nomenclatura consiliului de cooperare vamală, referitoare la secțiunea respectivă; întrucât, din punct de vedere tehnologic, acest articol este o tresă;

întrucât pentru clasificarea acestui articol ar putea fi luată în considerare poziția 58.07, dacă nota 1 din capitolul 58 din Tariful Vamal Comun nu ar stipula că țesăturile acoperite sau impregnate se exclud de la acest capitol și se clasifică la capitolul 59; întrucât prin denumirea de „țesături” se înțeleg de asemenea tresele, în conformitate cu nota 1 A din capitolul 59; întrucât, cu toate acestea, în conformitate cu nota 2 A litera (c) din capitolul 59 menționat anterior, produsele în care țesătura este în întregime acoperită cu material plastic artificial se clasifică în capitolul 39 din Tariful Vamal Comun; întrucât, în consecință, firul pentru undiță menționat anterior nu poate fi clasificat nici la poziția 51.03, nici la poziția 58.07, nici la poziția 59.08, ci trebuie clasificat la capitolul 39;

întrucât, prin natura și prezentarea sa, articolul respectiv trebuie clasificat, în capitolul 39, la subpoziția 39.07 E IV;

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Nomenclatura Tarifului Vamal Comun,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Firul pentru undiță, format dintr-o tresă tubulară din fibre continue de nailon acoperită în întregime de un strat de clorură de polivinil, care se prezintă sub formă de bobine cu o anumită lungime și cu capetele în formă de fus, este inclus în Tariful Vamal Comun la subpoziția:

39.07

Produse din materialele de la nr. 39.01-39.06 inclusiv:

E.

din alte materiale:

IV.

altele

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 martie 1979.

Pentru Comisie

Étienne DAVIGNON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 14, 21.1.1969, p. 1.

(2)  JO L 40, 11.2.1977, p. 1.

(3)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(4)  JO L 335, 1.12.1978, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

265


31979R0561


L 080/44

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 561/79 AL CONSILIULUI

din 5 martie 1979

privind punerea în aplicare a Deciziei nr. 3/78 a Consiliului de cooperare CEE-Tunisia de modificare a protocolului referitor la definirea noțiunii de „produse originare” și la metodele de cooperare administrativă din Acordul de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Tunisiană

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât Acordul de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Tunisiană (1) a fost semnat la 25 aprilie 1976 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1979;

întrucât, în vederea punerii în aplicare a articolului 28 din protocolul referitor la definirea noțiunii de „produse originare” și la metodele de cooperare administrativă, Consiliul de cooperare CEE-Tunisia, a adoptat Decizia nr. 3/78 de modificare a protocolului referitor la regulile de origine;

întrucât este necesar ca această decizie să fie pusă în aplicare în Comunitate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Decizia nr. 3/78 a Consiliului de cooperare CEE-Tunisia se aplică în Comunitate.

Textul deciziei se anexează prezentului regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 1979.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 martie 1979.

Pentru Consiliu

Președintele

J. FRANÇOIS-PONCET


(1)  JO L 265, 27.9.1978, p. 1.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

266


31979R0936


L 117/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 936/79 AL COMISIEI

din 11 mai 1979

privind clasificarea cărnii de vită și mânzat la subpoziția 02.01 A II a) 4 aa) din Tariful Vamal Comun

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 280/77 (2), în special articolul 3,

întrucât, pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun, este necesară stabilirea unor dispoziții privind clasificarea tarifară a sferturilor anterioare separate de vită și mânzat la care s-a îndepărtat vertebra atlas, prezentate în stare proaspătă sau refrigerată;

întrucât subpoziția 02.01 A II a) 4 aa) din Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 882/79 (4), se referă la bucățile nedezosate de carne de vită și mânzat, proaspete sau refrigerate;

întrucât, nota 1 A e) de la capitolul 2 din Tariful Vamal Comun dă o definiție precisă a sfertului anterior separat, indicând în special faptul că acesta reprezintă partea anterioară a semicarcasei care conține toate oasele; întrucât, din această cauză, astfel de produse care nu conțin vertebra atlas nu pot fi considerate sferturi anterioare separate;

întrucât produsele respective trebuie clasificate ca bucăți nedezosate de carne de vită și mânzat, proaspete sau refrigerate, la subpoziția 02.01 A II a) 4 aa);

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nomenclatura Tarifului Vamal Comun,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sferturile anterioare separate de vită și mânzat la care s-a îndepărtat vertebra atlas, prezentate în stare proaspătă sau refrigerată, trebuie clasificate în Tariful Vamal Comun la subpoziția:

02.01

Carne și organe comestibile de la animalele menționate la pozițiile 01.01 – 01.04 inclusiv, proaspete, refrigerate sau congelate:

A.

Carne:

II.

de vită și mînzat:

a)

proaspătă sau refrigerată:

4.

altele:

aa)

bucăți nedezosate

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 mai 1979.

Pentru Comisie

Étienne DAVIGNON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 14, 21.1.1969, p. 1.

(2)  JO L 40, 11.2.1977, p. 1.

(3)  JO L 172, 22.7.1968, p. 1.

(4)  JO L 111, 4.5.1979, p. 14.


02/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

267


31979D0505


L 134/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 8 mai 1979

privind încheierea Protocolului la Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, științific sau cultural

(79/505/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, științific sau cultural, numit și Acordul de la Florența, elaborat la inițiativa UNESCO, este menit să favorizeze libera circulație a cărților, publicațiilor și a altor obiecte cu caracter educativ, științific sau cultural; întrucât, în acest scop, acordul menționat prevede, printre altele, neaplicarea drepturilor vamale la importul de astfel de produse;

întrucât cea de-a nouăsprezecea conferință generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a adoptat, la 26 noiembrie 1976, un protocol la Acordul de la Florența în vederea includerii printre produsele care beneficiază de scutire de drepturi vamale a unui anumit număr de obiecte care fuseseră excluse; întrucât protocolul menționat, deși constituie un act complementar acordului, trebuie totuși considerat un instrument distinct de acesta;

întrucât, sub rezerva utilizării posibilităților oferite la alineatul 16 litera (a), dispozițiile protocolului sunt în conformitate cu obiectivele Comunității Economice Europene; întrucât, în consecință, este oportună încheierea acestui protocol, adăugând acestuia declarațiile prevăzute la același alineat 16 litera (a),

DECIDE:

Articolul 1

(1)   În numele Comunității Economice Europene, se aprobă Protocolul din 26 noiembrie 1976 la Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, științific sau cultural.

Textul protocolului se anexează la prezenta decizie.

(2)   La semnarea protocolului, se declară că CEE:

nu își asumă obligațiile prevăzute în părțile II și IV;

nu își asumă obligațiile prevăzute în anexele C 1, F, G și H.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să semneze protocolul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Președintele Consiliului depune actul de acceptare prevăzut la alineatul 14 litera (c) din protocol.

Adoptată la Bruxelles, 8 mai 1979.

Pentru Consiliu

Președintele

P. BERNARD-REYMOND


ANEXĂ

 


Top