COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.9.2022

COM(2022) 438 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea din 2022 a punerii în aplicare a politicilor de mediu












Schimbarea direcției prin asigurarea respectării normelor de mediu

{SWD(2022) 252 final} - {SWD(2022) 253 final} - {SWD(2022) 254 final} - {SWD(2022) 255 final} - {SWD(2022) 256 final} - {SWD(2022) 257 final} - {SWD(2022) 258 final} - {SWD(2022) 259 final} - {SWD(2022) 260 final} - {SWD(2022) 261 final} - {SWD(2022) 262 final} - {SWD(2022) 263 final} - {SWD(2022) 264 final} - {SWD(2022) 265 final} - {SWD(2022) 266 final} - {SWD(2022) 267 final} - {SWD(2022) 268 final} - {SWD(2022) 269 final} - {SWD(2022) 270 final} - {SWD(2022) 271 final} - {SWD(2022) 272 final} - {SWD(2022) 273 final} - {SWD(2022) 274 final} - {SWD(2022) 275 final} - {SWD(2022) 276 final} - {SWD(2022) 277 final} - {SWD(2022) 278 final}

1.Politica de mediu este tot mai importantă în contextul actual

În ultimii trei ani, Uniunea Europeană s-a confruntat cu provocări sanitare, economice și geopolitice fără precedent în istoria recentă. Consolidarea securității noastre colective a devenit o prioritate crucială. Odată cu avansarea războiului din Ucraina, prețurile la energie au crescut în mod spectaculos și este clar că războiul va avea un impact asupra disponibilității și prețului produselor alimentare de bază. Există deci temerea că s-ar putea înregistra întârzieri în ceea ce privește obiectivul UE de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic. Cu toate acestea, situația actuală a evidențiat, mai grăitor ca niciodată, cât de important este să se mărească independența viitoare a UE în ceea ce privește resursele, pe baza energiei din surse regenerabile interne și a unei eficiențe sporite. Mediul, unul dintre pilonii pe care este construit modelul nostru socioeconomic, nu poate fi imun la aceste provocări, dar poate contribui la îmbunătățirea rezilienței noastre.

Tensiunile geopolitice sporite nu ar trebui să ne facă să pierdem din vedere actuala criză de mediu. În planul său REPowerEU 1 , Comisia a reamintit că accelerarea tranziției Europei către o energie curată și punerea în aplicare mai rapidă a propunerilor „Pregătiți pentru 55” se află în centrul strategiei noastre europene de abordare a actualei crize energetice și de realizare a unui sistem energetic mai rezilient. Războiul din Ucraina nu schimbă cu nimic faptul că trei dintre cele mai greu de abordat provocări cu care ne confruntăm în prezent sunt schimbările climatice, poluarea și declinul biodiversității. În fiecare an, fenomenele meteorologice și climatice extreme se soldează cu decese și cu pierderi economice semnificative 2 . Efectele schimbărilor climatice pot fi deja observate: în incendiile pe care le suferim vară de vară în sudul Europei, în secetele care afectează tot mai mult centrul și nordul Europei și în inundațiile de amploare care se produc tot mai frecvent. Presiunea asupra apei și a producției de alimente va continua să crească, iar anumite părți ale UE se confruntă deja cu niveluri medii spre ridicate de stres hidric, care se preconizează că se vor agrava în timp. În Europa, unul din opt decese poate fi pus pe seama poluării 3 . Poluarea afectează în primul și în primul rând categoriile cele mai defavorizate și mai vulnerabile ale populației, exacerbând discriminarea și riscurile de conflicte. Poluarea este, de asemenea, unul dintre cei cinci factori principali ai declinului biodiversității, amenințând în prezent supraviețuirea a peste un milion din cele opt milioane estimate de specii de plante și animale ale planetei.

Pactul verde european 4 s-a dovedit a fi corect în ceea ce privește obiectivele sale și suficient de flexibil pentru a se adapta la evoluția situației. Aplicarea și, dacă este necesar, elaborarea în continuare de politici și norme ale UE ca răspuns la provocările emergente vor fi orientate către sustenabilitatea pe termen lung. Pactul verde sprijină deja decarbonizarea sistemului energetic și dezvoltarea de noi tehnologii mai curate, cum ar fi electromobilitatea, hidrogenul verde, biosubstanțele chimice și materialele decarbonizate. De asemenea, UE își reevaluează politica energetică pentru a trece la un sistem energetic bazat în mare parte pe energia din surse regenerabile și pe o eficiență energetică sporită, care să sprijine obiectivele sale în materie de climă și mediu, completat de o strategie comercială axată pe autonomia strategică deschisă, bazată pe creșterea rezilienței și a sustenabilității economiei UE 5 . De asemenea, Pactul verde și legislația UE referitoare la înverzirea politicii agricole și la protejarea biodiversității, precum și încurajarea agriculturii ecologice reprezintă câteva dintre răspunsurile durabile la problema securității alimentare mondiale și a securității aprovizionării cu energie.

În plus, un mediu sănătos este legat în mod intrinsec de valorile noastre democratice. Generațiile viitoare au dreptul de a moșteni un mediu curat, iar noi avem datoria de a elabora un model socioeconomic care să respecte limitele planetei. În acest sens, activitatea noastră contribuie la punerea în aplicare corectă a statului de drept în domeniul mediului, la o mai bună guvernanță în materie de mediu și la o mai bună respectare a normelor în statele membre.

Prin Pactul verde european s-a acordat evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu un mandat specific, în semn de recunoaștere a analizei și concluziilor ample și precise ale acesteia, precizându-se obligația Comisiei și a statelor membre de a asigura respectarea politicilor și a legislației și subliniindu-se totodată că „evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu va juca un rol esențial în cartografierea situației din fiecare stat membru”. Acest mandat a fost consolidat de Planul de investiții al Pactului verde european 6 , în care se subliniază că evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR) – la fel ca alte instrumente, cum ar fi semestrul european și planurile naționale privind energia și clima din cadrul uniunii energetice – va servi, de asemenea, la identificarea nevoilor de investiții ale fiecărui stat membru în sectoarele-cheie ale politicii de mediu 7 .

2.Obiectivele de politică și obligațiile juridice vor rămâne, dacă nu sunt puse în aplicare, la simplul stadiu de sfaturi bune – rolul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu

În afară de convenirea unor obiective ambițioase la nivelul UE, este extrem de important să se asigure aplicarea politicilor și a legislației de mediu a UE. Nepunerea în aplicare a normelor de mediu sau punerea necorespunzătoare în aplicare a acestora poate avea multiple efecte dăunătoare pentru planetă, pentru populație și pentru economie, putând duce la neîncredere în politici și la frustrare, în special în rândul tinerilor, care nu pun mare preț pe fraze goale și care vor judeca pe baza rezultatelor. 

Politica de mediu este pusă în aplicare de obicei pe perioade lungi, iar păstrarea elanului reprezintă o provocare. Cu toate acestea, rezultatele pentru oameni se obțin prin punerea în aplicare. Prin urmare, pentru a realiza ambițiile Uniunii în materie de mediu, continuitatea și persistența sunt elementele esențiale pentru o punere în aplicare efectivă. În 2016 8 , Comisia s-a angajat să raporteze cu regularitate cu privire la stadiul punerii în aplicare a legislației de mediu a UE. În această a treia ediție a EIR 9 se face bilanțul rezultatelor obținute de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a obligațiilor de mediu ale UE, după cinci ani de la prima ediție a EIR. 

Astfel cum s-a menționat în edițiile anterioare, EIR completează, fără a înlocui, alte instrumente care sprijină, monitorizează și asigură conformarea prin asigurarea respectării legislației la nivelul UE. EIR nu aduce atingere competenței Comisiei de a deschide acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 10 în cazul încălcării dreptului UE. EIR are scopul de a sprijini statele membre să aplice mai bine politicile și normele de mediu, oferindu-le atât informațiile și feedbackul de care au nevoie, cât și o imagine de ansamblu atât de necesară asupra stadiului punerii în aplicare a politicilor de mediu în fiecare țară a UE și la nivelul UE 11 . De asemenea, EIR oferă claritate în ceea ce privește problemele cu care se confruntă statele membre în sprijinirea factorilor de decizie în timpul punerii în aplicare, în special cu privire la modul în care ar trebui stabilită ordinea de prioritate a resurselor.

În această privință, Comisia a identificat cele mai importante obiective și ținte, astfel cum sunt definite în politicile și normele convenite existente, care furnizează criteriile de referință pentru măsurarea progreselor înregistrate în punerea în aplicare. Acestea sunt similare cu cele utilizate în ciclurile EIR anterioare, dar, în cazurile relevante, au fost revizuite și îmbunătățite. Este posibil astfel să se urmărească progresele și să se efectueze comparații corecte în ceea ce privește rezultatele obținute de statele membre în ceea ce privește aplicare a corpusului legislativ al UE în materie de mediu (acquis-ul de mediu).

EIR arată că obiectivele politice comune tuturor pot fi atinse numai dacă provocările specifice fiecărui stat membru sunt abordate cu eficacitate. Acțiunile prioritare, prin care se formulează recomandări pentru fiecare stat membru, au fost adaptate pe baza evaluărilor din rapoartele de țară, pentru a se identifica modalitățile de umplere a lacunelor în materie de conformare. Ele au fost apoi armonizate, astfel încât să se adreseze în mod corespunzător țărilor aflate într-o poziție similară. O imagine de ansamblu a acțiunilor prioritare este prezentată în anexa la prezenta comunicare.

Prin prezenta comunicare se urmărește desprinderea, pe baza rapoartelor de țară, a unor concluzii transversale la nivelul UE pentru fiecare dintre domeniile tematice evaluate în rapoartele de țară, precum și cu privire la cadrul și mecanismele de guvernanță care ar trebui să facă posibilă punerea în aplicare a politicilor de mediu. Prezenta comunicare se încheie cu prezentarea căii de urmat.

3.Stadiul punerii în aplicare: constatări

3.1. Economia circulară și gestionarea deșeurilor 

Prin noul Plan de acțiune privind economia circulară din martie 2020 12 , Comisia Europeană a anunțat inițiative pentru întregul ciclu de viață al produselor, de la proiectare și fabricare până la consum, reparare, reutilizare, reciclare și readucerea resurselor în economie. Scopul este ca până în 2030 să se reducă amprenta consumului din UE și să se dubleze rata de utilizare circulară a materialelor în UE. Astfel, prin inițiativa privind produsele sustenabile și prin prima strategie a UE pentru textile sustenabile 13 , Comisia își îndeplinește principalele angajamente asumate în cadrul noului Plan de acțiune privind economia circulară. Cadrul revizuit de monitorizare a economiei circulare 14 urmărește principalele tendințe și tipare, pentru a se putea înțelege cum se dezvoltă diferitele elemente ale economiei circulare și dacă s-au luat suficiente măsuri. Sunt necesare însă reforme și investiții eficace la nivel național.

Pentru a evalua circularitatea în întreaga UE în contextul EIR, Comisia a analizat mai multe aspecte, cum ar fi utilizarea secundară a materialelor, productivitatea resurselor 15 și existența unor strategii și programe privind economia circulară la nivel național. În rapoartele de țară din cadrul EIR s-au analizat, de asemenea, producția de deșeuri pe cap de locuitor și modul în care sunt tratate deșeurile, cu accent pe evoluția ratei de reciclare de-a lungul anilor. Rapoartele de alertă timpurie privind gestionarea deșeurilor, care evaluează progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor UE în materie de deșeuri și sensibilizează publicul în acest sens, vor fi disponibile până la sfârșitul anului 2022. În cadrul EIR s-a evaluat, de asemenea, stadiul transpunerii pachetului legislativ privind deșeurile din 2018, inclusiv a Directivei privind deșeurile 16 , a Directivei privind depozitele de deșeuri 17 , a Directivei privind ambalajele și deșeurile de ambalaje 18 și a Directivei de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice 19 , precum și situația actuală în ceea ce privește adoptarea planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării de deșeuri, care sunt instrumente-cheie pentru punerea în aplicare a legislației UE privind deșeurile. 

Constatări 

1.Majoritatea statelor membre dispun în prezent de strategii și planuri de acțiune naționale privind economia circulară sau au anunțat strategii cuprinzătoare care acoperă întregul ciclu de viață al produselor și/sau au înregistrat progrese în direcția instituirii unor astfel de strategii 22 .

2.Ratele de circularitate prezintă diferențe mari de la un stat membru la altul, utilizarea secundară a materialelor variind de la 1,3 % în România la 30,9 % în Țările de Jos, în condițiile în care media în UE este de 12,8 %. Același lucru este valabil și pentru productivitatea resurselor; media UE este de 2,09 EUR/kg, variind de la 0,3 EUR/kg în Bulgaria la 5,89 EUR/kg în Țările de Jos.

3.Sectoarelor precum materialele plastice, materialele de construcții și textilele ar trebui să li se acorde o atenție specială, având în vedere impactul lor asupra mediului, dar și utilitatea respectivelor materiale ca materiale alternative.  

4.Prevenirea deșeurilor rămâne o provocare importantă în toate statele membre, inclusiv în cele care prezintă rate ridicate de reciclare. Tendința se îndreaptă în direcția greșită, deoarece producția de deșeuri municipale în UE a crescut din 2014 de la o medie de 478 kg la 505 kg pe cap de locuitor: doar cinci state membre și-au redus producția pe cap de locuitor începând din 2014 23 .

5.Atingerea obiectivului ca în 2020 rata de pregătire pentru reutilizare/reciclare a deșeurilor municipale să atingă 50 % rămâne un aspect de îngrijorare deosebită, după cum s-a subliniat în rapoartele de alertă timpurie din 2018 24 .

6.Deși s-au realizat unele progrese, continuă să nu fie respectate obligațiile de bază din Directiva-cadru privind deșeurile 25 și din directivele privind depozitele de deșeuri 26 (închiderea depozitelor ilegale de deșeuri, reabilitarea și tratarea deșeurilor înainte de depozitare). În prezent, Comisia are în vedere deschiderea de acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 12 state membre pentru nerespectarea Directivei privind depozitele de deșeuri 27 . 

7.Din păcate, unele state membre se confruntă cu ambele probleme: pe de o parte, sunt departe de a atinge obiectivele de reciclare și, pe de altă parte, exploatează în continuare depozite de deșeuri neconforme. Prin urmare, aceste țări prezintă un decalaj mai mare în ceea ce privește punerea în aplicare în comparație cu restul UE 28 . Țările respective trebuie să depună eforturi serioase nu numai pentru a atinge obiectivele în materie de deșeuri deja prevăzute, ci și pentru a construi infrastructura de bază și a schimba practicile neproductive și deseori ilegale de gestionare a deșeurilor.

3.2. Biodiversitatea și capitalul natural

În urma Pactului verde, Comisia s-a angajat să își reînnoiască eforturile de asigurare a respectării legislației pentru a aborda încălcările legislației UE în materie de natură. Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 30 urmărește aducerea biodiversității Europei pe calea redresării, fiind prevăzute noi modalități de punere în aplicare mai eficace a legislației existente, cu noi obiective și mecanisme de guvernanță în vederea realizării unor ecosisteme sănătoase și reziliente. Scopul este să se refacă și să se protejeze natura, recunoscându-se că îmbunătățirea punerii în aplicare și a asigurării respectării legislației necesită sprijin politic și resurse financiare și umane sporite, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Ca element-cheie al Strategiei UE privind biodiversitatea, Comisia a propus un act legislativ privind refacerea naturii 31 , care combină un obiectiv general de refacere a naturii vizând refacerea pe termen lung a naturii în zonele terestre și maritime ale UE cu obiective obligatorii în materie de refacere a anumitor habitate și specii. Aceste măsuri ar trebui să acopere cel puțin 20 % din zonele terestre și maritime ale UE până în 2030 și, în cele din urmă, toate ecosistemele care trebuie refăcute până în 2050. Statele membre au responsabilitatea comună de a proteja și reface biodiversitatea și ecosistemele naturale prin luarea de măsuri corespunzătoare pentru punerea în aplicare și asigurarea respectării acquis-ului relevant al UE în domeniul mediului. În special, actul legislativ privind refacerea naturii instituie un sistem prin care statele membre trebuie să prezinte planuri naționale de refacere, în care să arate modul în care vor îndeplini obiectivele, precum și sisteme de monitorizare și raportare în legătură cu progresele înregistrate.

Strategia privind biodiversitatea funcționează în tandem cu noua Strategie „De la fermă la consumator” 32 , cu Strategia UE pentru păduri 33 și cu noua politică agricolă comună, în vederea sprijinirii și a realizării tranziției la practici agricole și de gestionare a pădurilor pe deplin durabile. Strategia conține obiective și în ceea ce privește speciile alogene invazive, recunoscându-se necesitatea de accelerare a punerii în aplicare a Regulamentului privind speciile alogene invazive 34 . Pentru atingerea obiectivelor de cooperare internațională ale strategiei privind biodiversitatea, legislația UE este concepută astfel încât să se asigure că ne îndeplinim angajamentele asumate în acordurile internaționale și combatem în UE consumul de produse recoltate ilegal sau de specii pe cale de dispariție. În ceea ce privește pădurile, care oferă beneficii socioeconomice și de mediu semnificative, în iulie 2021 a fost adoptată Strategia UE pentru păduri pentru 2030, în cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”. Obiectivul său principal este asigurarea unor păduri sănătoase, diverse și reziliente în UE. În plus, în noiembrie 2021, Comisia a adoptat o propunere de regulament privind produsele care nu implică defrișări 35 . Acest regulament asigură faptul că produsele de bază care intră în domeniul de aplicare (carne de vită, cacao, cafea, ulei de palmier, soia și lemn) și alte produse ce conțin aceste produse de bază nu pot fi introduse sau puse la dispoziție pe piața Uniunii sau exportate din Uniune, cu excepția cazului în care nu implică defrișări. Pădurile sunt importanți absorbanți de carbon, iar eforturile de conservare a pădurilor sunt vitale pentru viziunea UE de realizare a neutralității climatice până în 2050. Prin urmare, Comisia a acționat pentru a reduce la minimum participarea UE la defrișări și la degradarea pădurilor la nivel mondial, diminuând astfel și contribuția UE la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial.

Noua Strategie a UE privind solul 36 abordează degradarea solurilor și impactul acestui fenomen asupra biodiversității. În strategie se subliniază importanța protecției solului, a gestionării durabile a solurilor și a refacerii solurilor degradate pentru atingerea neutralității din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030. Solul este o resursă finită și extrem de fragilă care este degradat din ce în ce mai mult în UE.

În domeniul naturii, EIR se axează pe evaluarea conformității cu Directiva privind habitatele 37 și cu Directiva privind păsările 38 , precum și cu Regulamentul privind speciile alogene invazive. În special, în cadrul EIR se evaluează siturile Natura 2000 (inclusiv pădurile și siturile marine) din statele membre și modul în care acestea asigură o stare de conservare favorabilă a habitatelor și a speciilor. În plus, în EIR s-a evaluat modul în care statele membre combat speciile alogene invazive. Pentru realizarea obiectivelor Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, este esențial ca toate statele membre să respecte pe deplin aceste acte legislative care reprezintă piatra de temelie a legislației europene în materie de conservare a speciilor sălbatice din UE. În această privință, un rol central este jucat de Natura 2000 39 , cea mai amplă rețea coordonată de zone protejate din lume, bazată pe aceste directive. Rețeaua este un instrument-cheie pentru asigurarea protecției și a conservării pe termen lung a celor mai valoroase și mai periclitate specii și habitate din Europa, precum și a ecosistemelor la baza cărora stau acestea. Dat fiind declinul masiv al biodiversității, este extrem de urgent ca rețeaua să fie completată și să fie gestionată cu eficacitate.

Figura 3: Starea de conservare a habitatelor și a speciilor protejate în temeiul Directivei privind habitatele la nivelul statelor membre pentru perioada de raportare 2013-2018 40

Constatări

1.În ciuda eforturilor semnificative depuse de statele membre și a câtorva îmbunătățiri aduse, biodiversitatea din UE continuă să fie în declin, prezentând tendințe de deteriorare. Printre habitatele care se află în cea mai necorespunzătoare stare în UE se numără pajiștile seminaturale, turbăriile și mlaștinile. În ciuda unei reduceri înregistrate în ultimul deceniu, ocuparea netă a terenurilor în UE-27 tot s-a ridicat la 83,8 m2/km2 între 2012 și 2018.

2.Pădurile sunt supuse unei presiuni uriașe. În temeiul Directivelor UE privind natura sunt protejate 27 % din zonele forestiere ale UE; din aceste zone forestiere protejate mai puțin de 15 % se află într-o stare de conservare favorabilă, iar numărul de habitate forestiere cu o stare de conservare rea a crescut.

3.Deși dispozițiile Directivei privind habitatele și ale Directivei privind păsările sunt consacrate și bine cunoscute de multă vreme, mai multe state membre tot nu au desemnat arii speciale de conservare 41 și nu au stabilit obiective și măsuri de conservare 42 . Majoritatea statelor membre trebuie să accelereze eforturile pentru a-și finaliza rețelele Natura 2000, în special în mediul marin.

4.Biodiversitatea și ecosistemele ar beneficia mult de pe urma îmbunătățirilor semnificative ale politicii agricole comune (PAC) generale și a noilor planuri strategice PAC pentru perioada 2023-2027, a sprijinului pentru gestionarea pajiștilor seminaturale, a protejării serviciilor ecosistemice și a eforturilor de reintroducere a elementelor de peisaj în zonele în care acestea au fost pierdute.

5.Măsurile întreprinse la nivelul UE pentru asigurarea respectării legislației au limitat impactul dăunător al proiectelor de infrastructură și al activităților de exploatare forestieră, contribuind în același timp la protecția speciilor, la extinderea rețelei Natura 2000 și la mărirea numărului de situri pentru care există un plan de gestionare.

6.Deși Regulamentul privind speciile alogene invazive a început să fie integral pus în aplicare abia în 2019, unele dintre rezultatele sale sunt deja vizibile, cum ar fi existența unui cadru coerent pentru abordarea speciilor alogene invazive la nivelul UE și conștientizarea într-o mai mare măsură a problemei reprezentate de speciile alogene invazive. Continuă să existe însă anumite provocări, deoarece majoritatea statelor membre nu au pus încă în aplicare planurile de acțiune pentru abordarea căilor de introducere prioritare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 13 din Regulamentul privind speciile alogene invazive.

7.S-au realizat progrese în întreaga UE în ceea ce privește evaluarea – efectuată pe baza metodologiei comune a UE (cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora, MAES) – a stării și a presiunilor exercitate asupra ecosistemelor și a serviciilor furnizate de aceste, precum și în ceea ce privește contabilitatea ecosistemelor. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult sprijin pentru a se îmbunătăți performanța monitorizării biodiversității și pentru a se asigura o raportare consecventă, precum și pentru a se implica o masă critică de actori economici în vederea demonstrării atât a beneficiilor pe care le obținem din capitalul natural al UE, cât și a impactului asupra acestuia.

3.3. Către reducerea la zero a poluării

Calitatea aerului – emisiile industriale și siguranța (Seveso) – zgomotul

În Planul de acțiune „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” 43 este stabilită o viziune pentru 2050 de reducere a poluării aerului, a apei și a solului la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale și care respectă limitele cărora le poate face față planeta noastră, creând astfel un mediu fără substanțe toxice. Această viziune se traduce în obiective-cheie pentru 2030 de accelerare a reducerii poluării la sursă.

În cadrul EIR se examinează respectarea obligațiilor esențiale prevăzute în legislația privind calitatea aerului curat 44 care este în vigoare 45 și în care sunt stabilite standarde bazate pe considerații de sănătate pentru concentrațiile de emisii și angajamente naționale de reducere a emisiilor pentru o serie de poluanți atmosferici. Poluarea aerului are un impact grav asupra sănătății umane și a mediului. Locul în care trăim are un impact asupra riscurilor la care suntem expuși. Poluarea aerului are efecte negative și asupra ecosistemelor, în principal prin fenomenele de acidifiere și eutrofizare și prin daunele aduse stratului de ozonului, antrenând declinul biodiversității și scăderea randamentului agricol. Indicatorul reprezentat de anii de viață 46 pierduți la 100 000 de locuitori înregistrează următoarea tendință în UE-27: reducere de la 820 (2015) la 762 (2019) în cazul PM2,5 și de la 157 (2015) la 99 (2019) în cazul NO2. În multe state membre însă, valorile-limită pentru acești poluanți sunt depășite în mod constant și sunt monitorizate îndeaproape de către Comisie.

La fel ca în 2019, în prezenta ediție a EIR se analizează Directiva privind emisiile industriale (DEI) 47 , care acoperă aproximativ 52 000 de instalații agroindustriale din întreaga UE. Sunt prezentate noi date pentru 2018 și, pentru prima oară, date referitoare la emisiile în apă și în aer: instalațiile care intră sub incidența DEI emit 20 % din totalul poluanților în aer, proporția fiind similară în cazul emisiilor în apă 48 . Se estimează că daunele aduse sănătății și mediului de poluarea aerului generată de instalațiile industriale din Europa au costat între 277 de miliarde EUR și 433 de miliarde EUR în 2017, aproximativ 200 de instalații fiind responsabile pentru jumătate din daune 49 .

În EIR din 2022 sunt prezentate pentru prima oară date referitoare la punerea în aplicare a Directivei Seveso III 50 . Directiva vizează controlarea pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, în special substanțe chimice, și contribuie la efortul de reducere a riscurilor de dezastre tehnologice. Având în vedere rata foarte ridicată de industrializare din UE, Directiva Seveso, care se aplică unui număr de aproximativ 12 000 de instalații industriale, a contribuit la reducerea frecvenței accidentelor majore. Directiva este considerată de mulți drept un punct de referință pentru politicile privind accidentele industriale și a fost un model pentru legislația din multe țări din întreaga lume.

Zgomotul ambiental este, după poluarea aerului, a doua cauză majoră de deces prematur, provocând 48 000 de noi cazuri de boli cardiace pe an în UE-27 51 . Directiva privind zgomotul 52 urmărește protejarea sănătății umane, impunându-se statelor membre să evalueze nivelurile de zgomot, astfel încât autoritățile și publicul să poată alege cele mai bune soluții prevăzute în planurile de acțiune obligatorii.

Figura 4: Evaluarea riscurilor pentru angajamentele de reducere a emisiilor în perioada 2020-2029 53

Constatări

1.În ciuda îmbunătățirilor, poluarea aerului reprezintă în continuare o preocupare majoră pentru sănătatea europenilor. În cazurile în care limitele au fost depășite în mod constant, Comisia a fost consecventă în ceea ce privește deschiderea de acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu principalii poluanți, cum ar fi particulele în suspensie și dioxidul de azot 54 . În unele dintre aceste cauze, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat deja hotărâri prin care devine și mai urgent să se întreprindă măsuri de remediere 55 .

2.Este necesar ca statele membre să îndeplinească cerințele de monitorizare a calității aerului în mod sistematic și consecvent pentru o mai bună informare a politicilor în materie de aer curat și de biodiversitate de la nivelul UE și de la nivel național. În cazul a două state membre, acțiunile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt axate pe deficiențe ale rețelelor de monitorizare 56 .

3.Sunt necesare eforturi suplimentare pentru îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de amoniac (NH3) din agricultură, amoniacul fiind unul dintre cei cinci poluanți vizați de Directiva privind angajamentele naționale de reducere a emisiilor. În analiza din 2022 a previziunilor în materie de emisii 57 se precizează că peste 70 % dintre statele membre prezintă un risc ridicat de nerespectare a angajamentelor de reducere a emisiilor de amoniac pentru perioada 2020-2029 58 și pentru perioada de după 2030 59 . Pentru respectarea acestor angajamente sunt necesare măsuri precum introducerea unor tehnici agricole cu emisii scăzute, inclusiv pentru gestionarea efectivelor de animale, a gunoiului de grajd și a îngrășămintelor.

4.Se consideră că aproximativ jumătate dintre statele membre 60 prezintă un risc ridicat de nerespectare și în ceea ce privește angajamentele de reducere a emisiilor de oxizi de azot (NOX), de particule în suspensie cu o dimensiune de 2,5 µm (PM2,5) și de compuși organici volatili nemetanici (COVnm), asumate pentru perioada de după 2030.

5.Un singur stat membru nu și-a prezentat încă programul național de control al poluării atmosferice 61 .

6.Se înregistrează întârzieri în ceea ce privește transpunerea cerințelor aplicabile instalațiilor industriale. Comisia a deschis acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva mai multor state membre pentru transpunerea incorectă a Directivei privind emisiile industriale 62 și a Directivei Seveso III 63 .

7.S-au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește adoptarea de hărți și planuri de acțiune în temeiul Directivei privind zgomotul, dar mai multe state membre 64 continuă să nu dispună de astfel de hărți și planuri de acțiune; împotriva statelor membre respective au fost deschise acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dintre care unele au fost înaintate către CJUE 65 .

Calitatea și gestionarea apei

Protecția resurselor de apă și a ecosistemelor dependente de apă, precum și disponibilitatea unei surse de apă curată sunt fundamentale pentru existența umană, pentru economie (întrucât toate sectoarele economice folosesc apă) și pentru dezvoltarea durabilă, precum și pentru mediul nostru. Pentru calitatea vieții oamenilor și pentru bunăstarea acestora este esențial ca normele în vigoare să fie puse în aplicare corespunzător. Acest lucru este extrem de util și pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Din aceste motive, politica UE în domeniul apei este una dintre prioritățile stabilite în Pactul verde european 68 . În acest scop, Comisia colaborează strâns cu statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor de conservare, de protecție și de îmbunătățire a calității resurselor noastre de apă.

Principalele instrumente sunt Directiva-cadru privind apa 69 și directivele asociate cu acesta, și anume Directiva privind inundațiile 70 , Directiva privind apa potabilă 71 , Directiva privind apa pentru scăldat 72 , Directiva privind nitrații 73 , Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale 74 și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” 75 . Din diferitele verificări ale adecvării efectuate până în prezent reiese că directivele referitoare la apă sunt, în linii mari, adecvate scopului, dar că, în general, este necesar să se îmbunătățească punerea lor în aplicare.

Figura 5: Proporția corpurilor de apă de suprafață (râuri, lacuri, ape de tranziție și de coastă) care nu prezintă o stare ecologică bună pe district hidrografic 76

Constatări

1.Obiectivele prevăzute în Directiva-cadru privind apa continuă să fie puse în aplicare, dar, deși evaluarea celei de a treia ediții a planurilor de management al bazinelor hidrografice nu a fost încă finalizată, se poate afirma că progresele în direcția aducerii într-o stare bună a corpurilor de apă sunt, în general, lente, în ciuda faptului că se apropie termenul din 2027. Această situație se datorează unei combinații de factori: faptul că nu au fost stabilite condiții de referință pentru caracterizarea corpurilor de apă și faptul că evaluarea presiunilor este incompletă, monitorizarea insuficientă a apei, ceea ce înseamnă că nu se cunoaște starea corpurilor de apă, efectuarea incorectă a evaluărilor impactului activităților asupra corpurilor de apă și justificarea insuficientă a excepțiilor invocate. 

2.În rapoartele de țară sunt prezentate cele mai recente informații referitoare la procentul corpurilor de apă care nu se află într-o stare ecologică și chimică bună, la captarea apei din fiecare sector și la indicele de exploatare a apei 77 . Pentru îndeplinirea acestor obiective este esențial să se sporească investițiile, iar finanțarea din partea UE continuă să sprijine aceste eforturi de punere în aplicare, în principal prin intermediul politicii de coeziune, al Mecanismului de redresare și reziliență și al programului Orizont Europa.

3.Comisia a comunicat statelor membre în cauză constatările 78 cu privire la a doua ediția a planurilor de management al bazinelor hidrografice și se așteaptă ca deficiențele să fie remediate în momentul prezentării celei de a treia ediții a acestor planuri. Comisia verifică, de asemenea, în ce mod asigură sistemele naționale (de autorizații și inspecții, de exemplu) aplicarea corectă pe teren, de fiecare stat membru, a Directivei-cadru privind apa în ceea ce privește captarea apei, poluarea punctuală și poluarea difuză. Statele membre trebuiau să transmită Comisiei planurile de management al bazinelor hidrografice și planurile de gestionare a riscului de inundații până la 22 martie 2022. Comisia este preocupată de faptul că multe state membre nu și-au îndeplinit încă obligațiile legale de raportare 79 și este pregătită să acționeze pe baza constatărilor de neconformitate, după caz.

4.Directiva privind apa potabilă din 1998 este, în general, bine pusă în aplicare în UE. Există însă motive de îngrijorare în câteva țări 80 . Până la 12 ianuarie 2023, toate statele membre trebuie să transpună directiva reformată pentru a se conforma standardelor de calitate revizuite, iar Comisia oferă sprijin pentru a se asigura că noile norme sunt transpuse la timp și în mod corect.

5.În general, Directiva privind apa pentru scăldat prezintă rate ridicate de rezultate excelente sau bune în UE. Există însă în continuare anumite diferențe între statele membre 81 .

6.În multe cazuri, deși obligațiile sunt uneori bine definite și specifice, cum ar fi cele din Directiva privind nitrații și din Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, punerea în aplicare pe teren a fost foarte lentă, ca urmare a unor lipsuri la nivel de planificare și de organizare și a lipsei de finanțare și de stabilire a priorităților, în pofida sprijinului oferit de Comisie (cum ar fi asigurarea unei finanțări substanțiale din partea UE). Aceste aspecte întârzie să fie stabilite drept priorități la nivel național, în acest sens fiind necesară uneori o a doua hotărâre a CJUE.

7.Multe state membre au probleme în legătură cu punerea în aplicare a Directivei privind nitrații și ar trebui să își intensifice eforturile pentru a reduce și mai mult poluarea apelor subterane cu nitrați din agricultură și eutrofizarea, prin desemnarea tuturor zonelor vulnerabile la nitrați și prin includerea unor măsuri adecvate în planurile lor de acțiune 82 .

8.În ciuda unor oarecare progrese, apele uzate urbane continuă să nu fie colectate și epurate așa cum ar trebui în multe state membre, motiv pentru care împotriva majorității acestora au fost deschise acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 83 și câteva dintre ele au fost supuse unor sancțiuni financiare 84 . Pentru înregistrarea de progrese, statele membre trebuie să acorde prioritate investițiilor în sisteme de colectare a apelor uzate și în stații de epurare a acestora, inclusiv prin utilizarea eficientă a fondurilor din cadrul politicii de coeziune, dacă este posibil, și a împrumuturilor acordate de Banca Europeană de Investiții.

9.Progresele înregistrate în ceea ce privește Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” sunt prezentate în rapoartele de țară în capitolul referitor la biodiversitate, datorită importanței lor pentru protecția mediului marin. Comisia a analizat progresele înregistrate în ceea ce privește evaluarea stării apelor maritime ale UE și cooperarea regională desfășurată de statele membre limitrofe ale aceleiași subregiuni marine pentru abordarea presiunilor predominante.

Substanțele chimice

Prin legislația sa în materie de substanțe chimice 85 , UE urmărește să se asigure că substanțele chimice sunt produse și utilizate astfel încât să se reducă la minimum orice efect negativ semnificativ asupra sănătății umane și a mediului. Prin această legislație se asigură, de asemenea, stabilitate și previzibilitate pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă. În plus, în cadrul obiectivului UE de reducere la zero a poluării, anunțat în Pactul verde european, Comisia Europeană a publicat, la 14 octombrie 2020, Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice 86 , prin care se urmăresc sporirea protecției cetățenilor și a mediului și stimularea inovării în vederea unor substanțe chimice sigure și sustenabile.

Tranziția către o economie circulară cu emisii scăzute de dioxid de carbon oferă excelente ocazii de stimulare a unei chimii sigure și sustenabile din punctul de vedere al mediului. Inovarea ar trebui să se axeze pe produse „sigure încă din faza de proiectare” și compatibile cu ciclurile de materiale curate, care utilizează substanțe chimice în număr mai restrâns și cu un grad mai scăzut de nocivitate. În economia circulară, materialele pot ajunge să fie utilizate în scopuri care diferă foarte mult de scopul prevăzut inițial și pentru care au fost evaluate din punctul de vedere al riscurilor. Reiese de aici că este necesar să se pună accentul pe calitatea materialelor curate, o condiție prealabilă pentru atingerea unor obiective cantitative ambițioase în materie de reciclare 87 .

Cu toate acestea, proiectele coordonate de asigurare a respectării legislației 88 , care se desfășoară în contextul Forumului pentru schimbul de informații privind aplicarea, au arătat că s-ar putea face mai mult pentru a se spori eficacitatea asigurării respectării legislației, în special în ceea ce privește obligațiile de înregistrare și fișele cu date de securitate, domenii în care se observă un nivel destul de ridicat de neconformitate. ECHA a încercat să remedieze această situație prin verificarea sistematică a înregistrărilor și între timp a fost actualizat Regulamentul REACH, indicându-se mai clar în ce moment solicitanții de înregistrări trebuie să informeze ECHA cu privire la eventuale modificări relevante. Cel mai recent proiect privind vânzările online 89 a scos în evidență un grad semnificativ de neconformitate a produselor vândute online. Având în vedere concluziile rapoartelor de mai jos, Comisia analizează, de asemenea, fezabilitatea creării unei capacități europene de audit prin care să se asigure un grad mai ridicat de omogenitate a asigurării respectării legislației în diferitele state membre.

În rapoartele din cadrul EIR se examinează, pentru prima oară, stadiul punerii în aplicare a Regulamentului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) 90 și a Regulamentului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (CLP) 91 . Această examinare se bazează pe evaluarea de către Comisie 92 a rapoartelor elaborate de autoritățile naționale în temeiul articolului 117 alineatul (1) din Regulamentul REACH și al articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul CLP. În august 2021, Comisia a publicat o evaluare măsurabilă a asigurării respectării 93 celor două regulamente principale ale UE privind substanțele chimice, utilizând un set de indicatori pentru diferite aspecte ale punerii în aplicare.

Constatări

1.Asigurarea respectării regulamentelor REACH și CLP s-a îmbunătățit în comparație cu perioada 2010-2012. Nivelurile de conformitate înregistrate par să fie destul de stabile în timp, iar autoritățile de asigurare a respectării legislației par să dea dovadă de mai multă eficacitate la detectarea de produse/întreprinderi neconforme și de produse neconforme introduse pe piața UE. Mai precis, a scăzut numărul de recursuri și de decizii anulate în cazul Regulamentului CLP, a crescut raportul dintre sancțiuni și costurile de conformare, au fost formați mai mulți inspectori în UE și Forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea și-a mărit productivitatea.

2.Aproximativ 70 % dintre controalele efectuate în domeniul de aplicare al Regulamentului REACH s-au soldat cu măsuri de asigurare a respectării legislației. Cel mai frecvent utilizată măsură de asigurare a respectării legislației este atenționarea scrisă (11 %), urmată de măsurile administrative (4 %) și de atenționarea verbală (2 %). În urma evaluării, nouă țări au întreprins acțiuni de remediere în perioada de raportare 94 .

3.Principalul tip de sancțiuni utilizate sunt amenzile și, într-o mai mică măsură, sesizarea parchetului pentru încălcarea atât a Regulamentului REACH, cât și a Regulamentului CLP. S-a recurs rareori la sancțiunea constând în suspendarea sau revocarea autorizațiilor de funcționare. Situația variază foarte mult de la o țară la alta. De exemplu, aproape trei sferturi dintre sesizările parchetului pentru încălcări ale Regulamentului REACH în perioada de raportare au fost raportate de doar două state membre (Germani și Suedia).

4.Majoritatea țărilor au elaborat și au pus în aplicare, cel puțin parțial, strategii de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește atât Regulamentul REACH, cât și Regulamentul CLP. Doar patru țări – Croația, Letonia, Polonia și Belgia – nu au elaborat încă o strategie pentru Regulamentul REACH. Croația, Letonia, Polonia și Malta nu au pus în aplicare o strategie de asigurare a respectării Regulamentului CLP.

3.4. Acțiunile climatice

În concordanță cu Acordul de la Paris 95 și în cadrul Pactului verde european, Legea europeană a climei din 2021 96 stabilește ca obiective ale UE realizarea neutralității climatice până în 2050 și reducerea, până în 2030, a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % față de nivelul din 1990. Legea limitează, de asemenea, contribuția pe care o poate aduce eliminarea dioxidului de carbon în vederea reducerii emisiilor în 2030, pentru a se asigura că există suficiente eforturi de atenuare.

De la EIR din 2019, în domeniul climei au fost adoptate acte legislative pentru stimularea reducerii emisiilor generate de transporturi, de sectorul maritim și de gazele fluorurate cu efect de seră (gaze fluorurate) utilizate în produse. În transportul rutier, legislația actuală a UE prevede reducerea, până în 2020, a intensității gazelor cu efect de seră din carburanții vehiculelor cu 6 % față de nivelul din 2010 și stabilește standardele de emisii de gaze cu efect de seră care trebuie respectate pentru diferitele categorii de vehicule. Grație actualului Regulament privind gazele fluorurate 97 , emisiile de gaze fluorurate ale UE vor fi reduse până în 2030 cu două treimi față de nivelurile din 2014. Începând din 2021, în eforturile de reducere a emisiilor în UE au fost incluse emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF).

Politica de adaptare elaborată de UE face parte integrantă din Pactul verde european. Din 2021, statele membre au obligația de a raporta cu privire la politicile lor naționale de adaptare. În Legea europeană a climei se recunoaște că adaptarea este o componentă-cheie a răspunsului mondial pe termen lung la schimbările climatice. Această lege prevede ca statele membre și UE să își intensifice acțiunea de adaptare, introducând în acest sens o cerință de punere în aplicare a unor strategii naționale și de efectuare a unor evaluări periodice ale progreselor înregistrate, în cadrul guvernanței generale a UE în domeniul acțiunilor climatice și al energiei. În februarie 2021, Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice 98 a fost actualizată, stabilind modul în care UE poate să se adapteze la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice și să devină rezilientă la schimbările climatice până în 2050.

În cadrul prezentei EIR se analizează politicile și strategiile naționale în domeniul climei, în special planurile naționale privind energia și clima și strategiile naționale de adaptare. Sunt analizate apoi emisiile neincluse în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), în cazul cărora statele membre trebuie să prevadă obiective naționale obligatorii în temeiul actelor legislative privind partajarea eforturilor 99 . Această analiză este urmată de examinarea principalelor evoluții din diferitele sectoare, în special din sectorul transportului rutier, al clădirilor și al exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii. Este prezentată utilizarea veniturilor din licitarea ETS pentru fiecare stat membru. Sunt prezentate pentru prima oară acțiunile prioritare întreprinse de fiecare țară.

Constatări 

1.În general, există un nivel bun de punere în aplicare a legislației UE privind clima în întreaga UE.

2.În 2020, emisiile interne de gaze cu efect de seră ale UE-27, inclusiv în aviația internațională, au scăzut cu 31 % față de nivelurile din 1990 și au atins cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Dacă se includ emisiile și absorbțiile din sectorul LULUCF, se ajunge la o reducere netă a emisiilor de 34 %. Prin urmare, UE și-a depășit în mod substanțial obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % până în 2020 (comparativ cu 1990), asumat în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC).

3.De la lansarea în 2013 a sistemului de partajare a eforturilor pentru sectoarele care nu sunt incluse în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (cum ar fi transporturile, industria non-ETS, clădirile, agricultura și deșeurile), emisiile la nivelul UE s-au situat sub limita generală în fiecare an.

4.Prin Decizia privind partajarea eforturilor 100 sunt stabilite obiective naționale de reducere a emisiilor până în 2020, exprimate ca variații procentuale față de nivelurile din 2005. Prin această decizie este stabilit, de asemenea, nivelul anual de emisii alocate (AEA-uri) pe care statele membre trebuie să îl respecte. În mod similar, în actul succesor reprezentat de Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR) 101 sunt stabilite obiective naționale de reducere a emisiilor pentru 2030 și AEA-uri pentru perioada 2021-2030. 

5.Emisiile din UE-27 care fac obiectul Deciziei privind partajarea eforturilor au fost cu aproape 11 % mai scăzute în 2019 decât în 2005. Prin urmare, obiectivul stabilit pentru 2020 (de reducere cu 8 %) a fost deja depășit înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19. În perioada 2013-2018, toate statele membre și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul Deciziei privind partajarea eforturilor. Unele state membre au trebuit să mobilizeze mecanismele de flexibilitate din legislație pentru a-și îndeplini obligațiile curente. Statele membre planifică, adoptă și pun în aplicare politici și măsuri pentru a-și atinge obiectivele în materie de partajare a eforturilor, în temeiul actualului ESR. Este imperativ și iminent ca statele membre să planifice și să pună în aplicare politici climatice suplimentare în sectoarele de partajare a eforturilor, pentru a reflecta obiectivul mai ambițios stabilit în propunerea de revizuire a ESR.

6.EU ETS are o rată de conformitate foarte ridicată, deoarece în fiecare an instalațiile acoperă în jur de 99 % din emisiile proprii cu numărul necesar de certificate. Sistemul acoperă în prezent aproximativ 36 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră generate în UE de aproape 9 500 de centrale electrice și instalații de producție (și anume instalații staționare), precum și de zborurile efectuate în interiorul Spațiului Economic European. În total, emisiile din cadrul EU ETS provenite de la instalațiile staționare scăzuseră deja în 2020 cu 43 % față de 2005.

7.Până în 2020, toate statele membre puseseră în aplicare o strategie sau un plan național(ă) de adaptare la schimbările climatice. Eforturile de adaptare depuse în fiecare stat membru și la nivelul UE trebuie intensificate, deoarece impactul schimbărilor climatice pare să se afle în extrema pesimistă a spectrului prevăzut și se va manifesta tot mai mult atât în riscuri în cascadă, cât și în riscuri compuse. Între timp, punerea în aplicare a măsurilor de adaptare a rămas în urmă. Măsurile adecvate de prevenire și/sau reducere la minimum a daunelor care pot fi cauzate de schimbările climatice aduc beneficii economice și sociale semnificative 102 .

3.5. Finanțarea punerii în aplicare a politicilor de mediu

Pentru o punere în aplicare integrală reușită a politicilor de mediu este esențial ca aceasta să fie finanțată în mod corespunzător. Cea mai mare parte din finanțarea respectivă trebuie să fie asigurată din cheltuielile publice ale statelor membre și din fondurile private ale operatorilor economici, însă fondurile UE au o contribuție importantă în ceea ce privește orientarea punerii în aplicare și facilitarea îndeplinirii nevoilor de investiții în domeniul mediului ale UE, care continuă să fie semnificative. Planul de investiții al Pactului verde european din 2020 corelează finanțarea și investițiile de mediu și mobilizează investiții verzi (publice și private) în valoare de 1 000 de miliarde EUR de-a lungul deceniului, sprijinite din bugetul UE pentru perioada 2021-2027 103 . Din 2021, ca urmare a finanțării substanțiale disponibile prin intermediul politicii de coeziune în cadrul financiar multianual, punerea în aplicare a politicilor de mediu este sprijinită și prin Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), în cadrul căruia reformele și investițiile trebuie să respecte principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”. Taxonomia UE privind activitățile durabile 104 și alte inițiative de finanțare durabilă vor contribui la sporirea transparenței, la integrarea considerațiilor de mediu și la redirecționarea fluxurilor financiare către cele șase obiective de mediu în cazul investițiilor private.

În cadrul EIR se analizează pentru prima oară nevoile de investiții ale punerii în aplicare a politicilor de mediu și se efectuează o comparație între aceste nevoi și resursele puse la dispoziție până în prezent, îndeplinindu-se astfel mandatul prevăzut în Planul de investiții al Pactului verde european din 2020. 

Constatări

1.Nivelul general de finanțare a investițiilor de mediu 105 (atât finanțare din surse naționale, cât și finanțare din partea UE) în perioada 2014-2020 a fost estimat la 0,6-0,7 % din PIB (pentru perioada 2014-2020) în UE-27, din care 14 % reprezintă finanțare din partea UE. În unele țări (de exemplu, Croația, Grecia, Slovacia și România), aproape 50 % din finanțare sau mai mult provine din fonduri ale UE. Ca medie la nivelul UE, jumătate din finanțarea totală (53 %) – peste două treimi în cazul a aproximativ 10 țări – a provenit din surse publice (fonduri ale UE și surse publice naționale combinate), ceea ce demonstrează importanța surselor de finanțare publice.  

2.Cu titlu de comparație, nevoile anuale de investiții de mediu la nivelul UE pentru perioada de programare 2021-2027 sunt estimate în prezent la 0,9-1,5 % din PIB-ul prevăzut pentru perioada 2021-2027 106 , ceea ce indică un deficit considerabil de investiții (0,6-0,8 % din PIB, reprezentând 76-110 miliarde EUR pe an, deși există variații mari de la un stat membru la altul) 107 , care trebuie abordat pentru a se asigura punerea în aplicare eficace a priorităților de mediu și pentru a se sprijini tranziția verde a UE.

3.Aproape două treimi din deficitul de investiții de mediu sunt legate de combaterea poluării generale și de protejarea și gestionarea corpurilor noastre de apă. Deficitul de investiții pentru economia circulară și deșeuri este estimat la 13-28 de miliarde EUR pe an, în funcție de nivelurile de ambiție ale obiectivelor de realizat în materie de circularitate. Deficitul anual de finanțare a biodiversității este estimat la aproximativ 20 de miliarde EUR. 

4.Nevoile de investiții suplimentare care depășesc valorile de referință pentru climă, energie și transporturi au fost estimate la 390 de miliarde EUR pe an (UE-27), la care se mai adaugă 130 de miliarde EUR pe an pentru atingerea principalelor obiective de mediu ale UE. Costurile de adaptare la schimbările climatice pot fi, de asemenea, semnificative, variind de la 35˗62 de miliarde EUR (domeniu de aplicare mai restrâns) la 158-518 miliarde EUR (domeniu de aplicare mai larg) pe an. Aceste nevoi de investiții reflectă obiectivele de punere în aplicare pentru 2020 și 2030 (deși costurile de adaptare la schimbările climatice urmează, conform estimărilor, să persiste pentru un timp mai îndelungat). 

5.Investițiile verzi prevăzute în PNRR-uri au fost alocate în cea mai mare parte (71 %) mobilității durabile, renovării clădirilor și eficienței energetice, precum și energiei din surse regenerabile și rețelelor energetice. În schimb, biodiversitatea, economia circulară, apa și prevenirea și controlul poluării au reprezentat doar 13 % din contribuțiile verzi totale 108 . Investițiile verzi alocate climei, energiei și transporturilor sprijină în mod semnificativ obiectivele de mediu, de exemplu pentru asigurarea unui aer mai curat în Europa. Ele nu vor satisface însă, de exemplu, nevoile semnificative în materie de infrastructură și gestionare a apei și deșeurilor. În plus, mai multe state membre au ales să nu acorde prioritate măsurilor de care ar beneficia în mod direct biodiversitatea 109 .

6.Fondurile generale ale UE, care acoperă cadrul financiar multianual (CFM 2021-2027) și NextGenerationEU (NGEU), vor mobiliza 2 018 mii de miliarde EUR în prețuri curente pentru a se sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și prioritățile pe termen lung ale UE, inclusiv protecția mediului. Acțiunile climatice vor beneficia de 30 % din alocări în CFM, iar biodiversitatea de 7,5 % (în 2024), această proporție urmând să crească la 10 % în 2026 și 2027. În cadrul NGEU, MRR va dedica cel puțin 37 % acțiunilor climatice. 

3.6. Guvernanța în materie de mediu

Guvernanța în materie de mediu este un concept larg care include integrarea considerațiilor de mediu în procesul de luare a deciziilor, participarea publicului, accesul la justiție, partajarea de informații și raportarea, asigurarea conformității cu legislația de mediu și abordarea răspunderii pentru mediu. Guvernanța în materie de mediu se referă și la modul în care autoritățile publice verifică și asigură conformitatea pe teren prin asigurarea respectării legislației. Conform Pactului verde european, toate acțiunile și politicile UE vor trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor anunțate în pact. Se menționează în mod explicit că vor fi luate măsuri de către Comisie pentru îmbunătățirea accesului la justiție al cetățenilor și al ONG-urilor în fața instanțelor naționale. În această privință, au fost elaborate instrumentele de guvernanță în materie de mediu în vederea atingerii obiectivelor din Pactul verde european referitoare la neutralitatea climatică, la protecția și refacerea ecosistemelor și a biodiversității, la reducerea la zero a poluării și la economia circulară 111 . În același scop, la 14 decembrie 2021, Comisia a adoptat o propunere pentru o nouă directivă privind infracțiunile împotriva mediului 112 , în vederea protejării mai eficiente a mediului prin măsuri de drept penal la nivel național. Noua directivă va înlocui Directiva 2008/99/CE și prevede noi infracțiuni împotriva mediului la nivelul UE, le clarifică pe cele existente, propune sancțiuni suplimentare pentru infracțiunile împotriva mediului și urmărește să asigure eficacitatea anchetelor și a procedurilor penale, precum și să sprijine cercetarea și urmărirea penală transfrontalieră.

Principalele obligații și subiecte abordate în această a treia ediție a EIR se bazează pe cerințele Directivei INSPIRE 113 , evaluările impactului asupra mediului 114 , accesul la justiție în acțiuni de mediu introduse în fața instanțelor naționale, sancțiunile și asigurarea conformității cu legislația de mediu și Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător 115 .

Pe lângă acțiunile sale de asigurare a respectării legislației, Comisia a încurajat raționalizarea evaluărilor de mediu în vederea reducerii duplicărilor și a evitării suprapunerilor la autorizarea proiectelor. Raționalizarea contribuie la reducerea sarcinilor administrative inutile și la accelerarea procesului de luare a deciziilor, atâta vreme cât nu compromite calitatea evaluării de mediu. De asemenea, este esențial nu numai ca procedurile să devină mai eficiente, ci și ca standardele privind drepturile de participare, inclusiv în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție în probleme de mediu, să fie respectate în conformitate cu legislația secundară a UE 116 și cu jurisprudența Curții de Justiție a UE 117 .

Comisia a sprijinit, de asemenea, măsurile de consolidare a capacităților de punere în aplicare atât ale autorităților naționale, cât și ale ONG-urilor 118 . În rapoartele de țară sunt prezentate câteva dintre aceste eforturi depuse prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic și al programului inter pares TAIEX-EIR, astfel cum se ilustrează în figura de mai jos.

Constatări

1.În ciuda îmbunătățirilor aduse în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei INSPIRE, în special în Estonia, Germania, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovenia și Spania, pentru majoritatea statelor membre continuă să fie dificil să asigure o mai bună partajare a datelor, prin care s-ar mări gradul de transparență față de public și s-ar sprijini punerea în aplicare a politicilor de mediu.

2.Pentru punerea în aplicare a legislației de mediu este esențial să se asigure un acces efectiv la justiție la nivel național. Comisia a luat măsuri pentru a se asigura că ONG-urile din domeniul mediului și publicul pot solicita reexaminarea măsurilor de combatere a poluării aerului 119 , a prelungirii autorizațiilor de exploatare minieră 120 sau a derogărilor în materie de vânătoare 121 . Prin măsurile de asigurare a respectării legislației s-a urmărit, de asemenea, să se asigure accesul la justiție în aplicarea Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător. Cu toate acestea, în majoritatea statelor membre s-ar mai putea aduce unele îmbunătățiri în ceea ce privește accesul publicului la instanțe pentru contestarea hotărârilor, a acțiunilor sau a omisiunilor, în special în domeniile planificării legate de apă, natură și/sau calitatea aerului 122 .

3.De asemenea, majoritatea statelor membre trebuie să informeze mai bine publicul cu privire la accesul său la justiție 123 . Accesul mai bun al publicului la informațiile despre mediu și difuzarea acestor informații ar ajuta la mărirea gradului de conștientizare a problemelor de mediu și ar asigura o participare mai eficace a publicului în procesul de luare a deciziilor legate de mediu și, în cele din urmă, un mediu mai bun.

4.În plus, în mai multe țări sunt necesare acțiuni suplimentare și/sau eforturi de monitorizare pentru a se asigura că accesul efectiv la justiție în probleme de mediu nu este împiedicat de costuri 124 .

5.Fragmentarea regională și locală continuă să reprezinte o provocare pentru guvernanța în materie de mediu în Ungaria, Italia, Luxemburg și Spania. Acest aspect trebuie abordat, în special prin dezvoltarea unor mecanisme mai bune de coordonare în domeniul mediului.

6.Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului a fost revizuită în 2014 în vederea reducerii sarcinilor administrative și a îmbunătățirii protecției mediului, precum și în vederea măririi gradului de soliditate, previzibilitate și durabilitate în cazul deciziilor de investiții publice și private. Majoritatea statelor membre 125 au profitat de această ocazie pentru a-și raționaliza cadrul de reglementare a evaluărilor de mediu. Cu toate acestea, pentru a se confirma că directiva a fost transpusă corect în toate statele membre au fost necesare măsuri de asigurare a respectării legislației 126 . 

Figura 7: Exemple de asistență acordată de Comisia Europeană statelor membre în cursul perioadei de raportare 

4.Calea de urmat în ceea ce privește statul de drept în domeniul mediului 

Europenii consideră că schimbările climatice reprezintă una dintre principalele provocări ale UE 127 . Studiile disponibile 128 indică aceeași direcție: în cazul în care continuăm să degradăm ecosistemele de care depindem în mod fundamental, generațiile viitoare vor plăti îngrozitor de scump. Semnalele de alarmă sunt trase cu o putere mai mare ca niciodată. În situația actuală de dispariție a speciilor și distrugere a pădurilor, de secete, de degradare a terenurilor, de poluare a aerului, de degradare a rezervelor de apă, de declin al biodiversității și de dezastre naturale și provocate de om, un lucru este clar: este nevoie de o acțiune colectivă hotărâtă pentru inversarea acestor tendințe și pentru refacerea și protejarea sistemelor noastre ecologice.

Sporirea transparenței va permite punerea în aplicare eficace a normelor și a legislației. EIR nu se adresează numai factorilor de decizie din domeniul mediului, ci și oricui din UE. EIR nu este un simplu alt raport printre multe altele. EIR sensibilizează publicul, prezintă argumente în favoarea responsabilității și creează posibilitatea ca în efortul comun să se implice oameni din întreaga UE, ajutându-i pe aceștia să înțeleagă mai bine ce se poate face și/sau mai trebuie făcut la nivel individual, local sau național ori la nivelul UE. Scopul EIR este să consolideze capacitatea tuturor acestor părți interesate de a acționa în mod coerent, dar din perspective diferite, în vederea atingerii aceluiași obiectiv de bun simț: aplicarea normelor pe care le avem.

În opinia publicului, neîndeplinirea obiectivelor de mediu ale UE afectează credibilitatea atât a autorităților naționale, cât și a UE. Numărul semnificativ de acțiuni în instanță, de acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, de petiții și de plângeri care sunt legate de mediu și sunt tratate atât la nivel național, cât și la nivelul UE reflectă nivelul insuficient de punere în aplicare a acquis-ului în domeniul mediului.

Autoritățile naționale de mediu și instanțele naționale, care sunt principalele responsabile cu punerea în aplicare a dreptului UE, au depus eforturi pentru a pune în aplicare și a asigura respectarea normelor de mediu, dar respectivele eforturi nu au fost suficiente pentru umplerea lacunelor. Deși unele state membre și regiuni au înregistrat rezultate excelente în ceea ce privește punerea în aplicare a acquis-ului în domeniul mediului, altele au rămas în urmă, uneori considerabil. Chiar și în cazurile în care Comisia a luat măsuri de asigurare a respectării legislației, soldate uneori cu plata de către statele membre a unor sancțiuni financiare severe după o a doua hotărâre a CJUE în care s-a constatat că au încălcat dreptul UE, punerea în aplicare este necorespunzătoare.

Care să fie motivul? În exercițiile EIR anterioare au fost identificate câteva dintre motive, care continuă să fie valabile în prezent. Printre respectivele motive se numără integrarea insuficientă a obiectivelor de mediu în procesele de elaborare și aplicare a politicilor publice cu o amprentă de mediu semnificativă, ineficacitatea guvernanței în materie de mediu, observată inclusiv la persoanele responsabile cu asigurarea conformității pe teren, și lipsa de transparență în ceea ce privește informațiile despre mediu, informații care ar permite celor interesați, indiferent dacă sunt autorități sau persoane obișnuite, să se mobilizeze și să acționeze. Rapoartele de țară indică, de asemenea, deficiențele rămase în ceea ce privește punerea în aplicare a celor trei piloni ai Convenției de la Aarhus 129 – accesul la informații, participarea publicului și accesul la justiție –, ceea ce afectează punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației la nivel național 130 .

Ce se poate face deci? Deși fiecare dintre noi are un rol de jucat, voința politică este ingredientul esențial de care guvernele și factorii de decizie au nevoie pentru a pune în aplicare la timp și în mod corect și eficient politicile și reglementările de mediu ale UE, pentru a îndeplini obiectivele stabilite în acestea și pentru a beneficia de pe urma acestora. În comunicarea sa privind „Îmbunătățirea accesului la justiție în probleme de mediu în UE și în statele sale membre” 131 , Comisia a solicitat, de asemenea, accelerarea punerii în aplicare prin intermediul unui acces mai eficient la justiție în probleme de mediu în cadrul instanțelor naționale. În mod specific, Parlamentul European și Consiliul au fost invitate să adopte dispoziții privind accesul la justiție în contextul unor propuneri legislative noi sau revizuite ale UE 132 . Răspunsul la criza provocată de pandemia de COVID-19 sau la conflictul din Ucraina a arătat de ce sunt capabile guvernele când conștientizează urgența unei situații. Autoritățile publice au mijloacele să utilizeze fonduri publice în scopul realizării investițiilor și reformelor necesare pentru refacerea și protejarea sistemelor ecologice, a terenurilor, a apei și a aerului.

Odată asigurată voința politică necesară, soluțiile la cauzele profunde ale punerii în aplicare insuficiente sunt următoarele:

1.planificarea din timp și identificarea corelațiilor și a implicațiilor – înainte de a se lua decizii cu impact asupra mediului, ar trebui evaluate în mod sistematic și în prealabil toate aspectele de mediu relevante, în vederea identificării unor soluții integrate într-o și mai mare măsură pentru sectoarele implicate. Actele legislative referitoare la evaluările impactului asupra mediului oferă cadrul necesar, iar practica arată că procedurile de mediu (evaluările impactului, consultările publice, autorizațiile de mediu) pot fi integrate și, dacă sunt planificate și organizate în mod adecvat, nu ar trebui să fie împovărătoare. Putem învăța din bunele practici;

2.alocarea la timp a resurselor corespunzătoare, căci întârzierile înseamnă costuri mai mari – nu ne putem aștepta la o punere în aplicare rapidă a normelor de mediu, dacă persoanele care trebuie să o facă sunt insuficiente și duc lipsă de resurse, de organizare sau de formare profesională. Consolidarea capacităților este o investiție rentabilă, dar din analiza efectuată în cadrul prezentului EIR reiese că multe state membre continuă să se confrunte cu un decalaj semnificativ între nevoi și finanțare;

3.monitorizarea și măsurarea constantă, deoarece datele sunt sursa schimbărilor în procesul curent și viitor de luare a deciziilor – abordarea lacunelor în materie de punere în aplicare necesită dovezi solide pentru identificarea „distanței rămase până la atingerea obiectivului”, a obstacolelor și a opțiunilor disponibile, precum și pentru monitorizarea eficacității soluțiilor aplicate. Sunt necesare eforturi semnificative pentru ca aceste informații să fie puse la dispoziție într-un mod ușor de utilizat. Astfel, autoritățile publice ar putea să acționeze, iar actorii din sectorul privat ar putea să contribuie la acțiuni și să se asigure că sunt întreprinse acțiuni, ceea ce ar duce, în cele din urmă, la construirea unor cunoștințe solide și a încrederii.  

În aceste privințe, Pactul verde european și NextGenerationEU au produs o schimbare radicală. Pactul verde european a adus acțiunile climatice și obiectivele de mediu în centrul agendei UE. NextGenerationEU a introdus principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” și l-a aplicat atât în cadrul cheltuielilor obișnuite, cât și în cadrul fondurilor extraordinare ale UE menite să relanseze economia UE afectată de pandemia de COVID-19, alocând o parte din aceste fonduri proiectelor ecologice. Această abordare are un potențial considerabil de asigurare a disciplinei în ceea ce privește integrarea dimensiunii mediului și stimularea dezvoltării tehnologiilor curate și a energiei din surse regenerabile, a mobilității durabile etc. Alocarea de fonduri „verzi” și eticheta „verde” au făcut posibile proiectele verzi, precum și reformele pe care statele membre le-au prezentat în planurile naționale de redresare și reziliență, care ar trebui, printre altele, să înceapă să consolideze guvernanța în materie de mediu. Planurile respective sunt doar începutul schimbării de direcție în ceea ce privește respectarea normelor de mediu și, prin urmare, în ceea ce privește protejarea mediului nostru.

Există totuși ceva ce ne stă tuturor în putere: să adresăm cereri legitime autorităților publice și, în același timp, să luăm măsuri concrete pentru a ne asigura că normele UE în materie de mediu sunt respectate. Toți cetățenii din UE, în calitate de persoane private sau publice, își pot exercita acest drept. 

(1)

  COM(2022) 230 final .

(2)

Pierderi economice și decese cauzate de evenimente meteorologice și climatice în Europa – Agenția Europeană de Mediu (europa.eu).

(3)

  Raportul AEM nr. 21/2019 .

(4)

  COM(2019) 640 final .

(5)

  COM(2021) 66 final .

(6)

  COM(2020) 21 final .

(7)

 Măsurile de sprijin public menționate în EIR trebuie să respecte normele privind ajutoarele de stat, astfel cum se prevede la articolul 107 din Tratatul privind funcționarea UE.

(8)

  COM(2016) 316 final .

(9)

Primul pachet EIR a fost adoptat la 3 februarie 2017. La 4 aprilie 2019, Comisia Europeană a adoptat al doilea pachet EIR.

(10)

În temeiul articolelor 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea UE.

(11)

Prezenta ediție a EIR se bazează pe informațiile aflate la dispoziția Comisiei în luna mai 2022.

(12)

  COM(2020) 98 final .

(13)

  COM(2022) 141 final .

(14)

COM și SWD(2022) - planuri actuale prevăzute a fi adoptate până la sfârșitul anului 2022.

(15)

Care exprimă eficiența utilizării resurselor materiale de către economie pentru a produce bogăție.

(16)

Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile , JO L 150, 14.6.2018, p. 109.

(17)

Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri , JO L 150, 14.6.2018, p. 100.

(18)

Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje , JO L 150, 14.6.2018, p. 141.

(19)

Directiva (UE) 2018/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, JO L 150, 14.6.2018, p. 93.

(20)

 Eurostat,  Rata de reciclare a deșeurilor municipale , octombrie 2021. Datele se referă la anul 2020 pentru toate statele membre, cu excepția BG (2018), AT, EL și IT (2019).

(21)

Eurostat,  Rata de utilizare circulară a materialelor .

(22)

Cu excepția HR, HU, MT și SK.

(23)

 BE, BG (cifre din 2018), IE, HU și SE.

(24)

S-a considerat că PL, ES, SK, RO, PT, MT, LV, HU, EL, FI, EE, CY, HR și BG riscă să nu atingă obiectivele de reciclare pentru 2020. La sfârșitul anului 2022 vor fi prezentate un nou raport de alertă timpurie, în care sunt analizate progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările din rapoartele de alertă timpurie din 2018, precum și o analiză a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor pentru 2025 în materie de reciclare a deșeurilor.

(25)

Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(26)

Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(27)

BG, CY, EL, ES, IT, HR, PL, RO, SI, SK, CZ și PT. În plus, Comisia investighează dacă MT și ES își respectă obligația în ceea ce privește tratarea adecvată a deșeurilor înainte de depozitare.

(28)

 În special EL, RO, MT și CY.

(29)

Irlanda trebuie totuși să își intensifice economia circulară și să îmbunătățească reciclarea.

(30)

  COM (2020) 380 final

(31)

  COM(2022) 304 final

(32)

  COM(2020) 381 final .

(33)

  COM(2021) 572 final .

(34)

Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive, JO L 317, 4.11.2014, p. 35.

(35)

  COM(2021) 706 final .

(36)

  COM(2021) 699 final .

(37)

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(38)

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

(39)

 Natura 2000 cuprinde situri de importanță comunitară (SIC-uri) desemnate în temeiul Directivei privind habitatele, precum și arii de protecție specială (SPA-uri) clasificate în temeiul Directivei privind păsările.

(40)

Raportul AEM nr. 10/2020 , „Starea naturii în UE. Rezultatele raportării efectuate în temeiul directivelor privind natura pentru perioada 2013-2018”, p. 44, figura 3.8, și p. 50, figura 3.13.

(41)

Desemnarea de arii speciale de conservare este incompletă în BG, CY, IE și PT.

(42)

În cazul ES, BE, CZ, EL, DE, IT, PL, LT, LV, MT, SK și EE, obiectivele de conservare nu sunt stabilite în mod corect. În cazul AT, DK, FR, HU, FI, LV, NL și SI sunt necesare măsuri suplimentare pentru protejarea siturilor.

(43)

  COM(2021) 400 final .

(44)

 Comisia Europeană, 2016, Standarde de calitate a aerului .

(45)

Comisia Europeană, Reducerea emisiilor naționale .  

(46)

Agenția Europeană de Mediu 2022, Calitatea aerului în Europa – Raport pentru 2021 .

(47)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), JO L 334, 17.12.2010, p. 17. Pentru mărirea gradului de eficacitate a DEI, aceasta este supusă prezent unui proces de revizuire.

(48)

Comisia Europeană, 2020, Evaluarea Directivei privind emisiile industriale , p.  5 .

(49)

Agenția Europeană de Mediu, 2021, Costurile poluării atmosferice generate de instalațiile industriale europene în perioada 2008-2017 , tabelul 1 de la p. 15, p. 16.

(50)

Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului, JO L 197, 24.7.2012, p. 1.

(51)

  Agenția Europeană de Mediu , 2020.

(52)

Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental – Declarația Comisiei în Comitetul de conciliere cu privire la Directiva privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, JO L 189, 18.7.2002, p. 12.

(53)

Ricardo Energy & Environment, 2022, Review of National Air Pollutant Projections and Assessment of National Air Pollution Control Programmes (Analiza previziunilor naționale în materie de poluanți atmosferici și evaluarea programelor naționale de control al poluării aerului), 2022, p. 80, fig. 4-1.

(54)

 În curs de pronunțare cu privire la particule în suspensie 10 (PM10) – BG, CZ, EL, ES, FR, HR, HU, IT, PL, RO, SI, SK și SE. Pentru particulele în suspensie 2,5 (PM2,5) – HR și IT. În curs de pronunțare cu privire la dioxidul de azot (NO2) – AT, BE, CZ, DE, EL, ES, FR, HU, IT, LU, PL, PT și RO.

(55)

BG, PL, HU, RO, IT și FR pentru particule în suspensie și FR și DE pentru NO2.

(56)

RO și SK.

(57)

Ricardo Energy & Environment, 2022, Review of National Air Pollutant Projections and Assessment of National Air Pollution Control Programmes (Analiza previziunilor naționale în materie de poluanți atmosferici și evaluarea programelor naționale de control al poluării aerului), p. 85 și 86. NB: numai 26 de state membre sunt incluse în această analiză, deoarece România nu și-a prezentat încă programul național de control al poluării atmosferice.

(58)

AT, BG, CZ, DE, DK, EE, EL, FI, FR, HU, IE, IT, LU, LV, MT, NL, PL, PT și SE.

(59)

AT, BG, CZ, DK, EE, EL, FR, HU, IE, IT, LT, LU, LV, MT, NL, PL, PT, SE și SI.

(60)

 14 state membre pentru compușii organici volatili nemetanici (COVnm); 13 state membre pentru particulele în suspensie 2,5 (PM2,5); 12 state membre pentru oxizii de azot (NOx).

(61)

RO.

(62)

AT, BG, CZ, DE, EL, IE, HR, SI și SK.

(63)

AT, BG, CZ, DE, EE, FI, FR, HR, HU, IE, LT, LV, MT, PL, SI și SK.

(64)

CY, CZ, DE, EL, ES, FR, IT, PT, PL și SK.

(65)

Până în prezent au fost pronunțate două hotărâri: pentru SK și PT.

(66)

LIFE PREPAIR .

(67)

LIFE HUNGAIRY .

(68)

 În septembrie 2021, Comisia a lansat misiunea UE de refacere a oceanelor și a apelor noastre până în 2030, ca modalitate de realizare a obiectivelor din Pactul verde european referitoare la mediul marin și apele dulci, cum ar fi protejarea a 30 % din zona maritimă a UE și refacerea ecosistemelor marine și a 25 000 km de râuri cu curgere liberă.

(69)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(70)

Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, JO L 288, 6.11.2007, p. 27.

(71)

 Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman, JO L 435, 23.12.2020, p. 1.

(72)

Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE, JO L 64, 4.3.2006, p. 37.

(73)

Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(74)

Directiva Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, JO L 135, 30.5.1991, p. 40. Comisia a prezentat o propunere de nouă modernizare a acestei directive din 1991, în scopul de a se îmbunătăți prevenirea poluării, utilizare eficientă a resurselor și neutralitatea energetică pentru întregul sector.

(75)

Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”), JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

(76)

 Agenția Europeană de Mediu, 2021 .

(77)

Media în UE este de 8,39, sub pragul de deficit de 20 %, dar situația este mai îngrijorătoare în câteva state membre, cum ar fi CY, EL, ES, CZ și MT.

(78)

Proiecte-pilot ale UE pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE (Directiva-cadru privind apa), care se referă la deficiențe identificate în evaluarea de către Comisie a celei de a 2-a ediții a planurilor de management al bazinelor hidrografice: AT, BG, CY, CZ, DK, EE, EL, FR, HR, HU, IE, IT, LT, LU, LV, MT, PL, PT, RO, SE, SI și SK.

(79)

  https://ec.europa.eu/environment/water/participation/map_mc/map.htm ;  https://ec.europa.eu/environment/water/flood_risk/implem.htm .

(80)

FR, HU, IR și IT.

(81)

Această directivă se află în curs de evaluare, iar Comisia intenționează să prezinte o evaluare generală a funcționării acesteia în 2023.

(82)

Sunt în curs acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva: BE, DE, ES și IT.

(83)

Pentru aplicarea necorespunzătoare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale sunt în curs proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 19 state membre: BG, BE, CY, FR, GR, HU, IR, IT, LV, LT, MT, PL, PT, RO, SK, CZ, SI, SE și ES.

(84)

GR, IT și ES plătesc în prezent amenzi legate de Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale.

(85)

Regulamentul REACH: JO L 396, 30.12.2006, p. 1. Regulamentul CLP: JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(86)

  COM(2020) 667 final .

(87)

Raportul Comitetului științific al AEM intitulat „ Substanțe chimice pentru un viitor durabil ” , p. 14.

(88)

ECHA, pe baza proiectelor REF-1, REF-2, REF-3 și REF-4.

(89)

Pagina principală de pe site-ul ECHA, rubrica FORUM REF-8 (2021) .

(90)

Regulamentul (UE) 2020/878 al Comisiei din 18 iunie 2020 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), JO L 203, 26.6.2020, p. 28.

(91)

 Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(92)

Comisia Europeană, Raport final privind funcționarea regulamentelor REACH și CLP, Final report_REACH-CLPMSreporting_2020.pdf (europa.eu) . 

(93)

  Comisia Europeană, Asigurarea respectării regulamentelor REACH și CLP: indicatori ai asigurării respectării legislației la nivelul UE .

(94)

BE, DE, ES, FI, GR, IR, IT, NL și SE.

(95)

  Textul Acordului de la Paris în limba engleză (unfcc.int) .

(96)

Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”), JO L 243, 9.7.2021, p. 1.

(97)

Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006, JO L 150, 20.5.2014, p. 195.

(98)

  COM(2021) 82 final .

(99)

Actele legislative privind partajarea eforturilor fac parte dintr-un set de politici și măsuri referitoare la schimbările climatice și energie, care vor ajuta Europa să se îndrepte spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și să își sporească securitatea energetică ( https://ec.europa.eu/clima/eu-action/effort-sharing-member-states-emission-targets_en ).

(100)

Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, JO L 140, 5.6.2009, p. 136.

(101)

Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013, JO L 156, 19.6.2018, p. 26.

(102)

Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, 2022, Schimbările climatice în 2022: impact, adaptare și vulnerabilitate .

(103)

Aceasta va contribui cu cel puțin 30 % la obiectivele climatice și cu 7,5 % în 2024 și cu 10 % în 2026 și 2027 la biodiversitate.

(104)

 Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(105)

Finanțarea verde cuprinde finanțarea acțiunilor climatice, dar și finanțarea unor obiective de mediu specifice, cum ar fi controlul poluării industriale, gospodărirea apelor și protecția biodiversității. În EIR, dat fiind domeniul său de aplicare, acestea sunt analizate separat.

(106)

Sau 1,0-1,6 % din PIB-ul la nivelul UE pentru perioada 2014-2020.

(107)

Sursă: Direcția Generală Mediu.

(108)

Contribuțiile la obiectivele climatice și de mediu se bazează pe metodologia prezentată în anexa VI la Regulamentul privind MRR.

(109)

 CY, CZ, DE, DK, EE, FI, LT, LV, MT, PT și SK.

(110)

 Eurostat,  Date deschise referitoare la fondurile ESI , 2021. 

(111)

De exemplu, Platforma UE pentru biodiversitate, Centrul de cunoștințe privind biodiversitatea, noile dispozitive de urmărire și tablouri de bord din cadrul Strategiei privind biodiversitatea, Planul de acțiune privind economia circulară și inițiativa de reducere la zero a poluării. Al 8-lea program de acțiune pentru mediu cuprinde și un cadru integrat de monitorizare.

(112)

  Protecția mediului prin intermediul dreptului penal (europa.eu) .

(113)

 Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE), JO L 108, 25.4.2007, p. 1.

(114)

 Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin: Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014, JO L 124, 25.4.2014; Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului, JO L 197, 21.7.2001.

(115)

 Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

(116)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE privind accesul la informațiile despre mediu; articolul 13 din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediu; articolul 25 din Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale; articolul 11 din Directiva 2011/92/UE privind evaluarea impactului asupra mediului și articolul 23 din Directiva 2012/18/UE Seveso III. A se vedea, de asemenea, considerentul 27 din Directiva (UE) 2016/2284 privind plafoanele naționale de emisie, care face o trimitere specifică la jurisprudența CJUE privind accesul la justiție.

(117)

 A se vedea, în special, Comunicarea Comisiei privind accesul la justiție în probleme de mediu (2017/C 275/01, JO C 275, 18.8.2017, p. 1).

(118)

În special prin intermediul programului LIFE, componenta „Guvernanță”.

(119)

PL și BG.

(120)

PL.

(121)

LT.

(122)

AT, BG, CY, CZ, DE, DK, EE, EL, FI, HR, HU, IE, IT, MT, NL, PL, RO, SK, SE și SI.

(123)

BG, CZ, DE, EL, ES, FI, FR, HR, HU, IE, IT, LT, LV, LU, MT, PL, PT, RO, SK, SE și SI.

(124)

BE, HR, IE, IT și PT.

(125)

 AT, BE, BG, CZ, DE, EE, ES, FI, FR, HR, HU, IT, LV, LU, MT, NL, PT, RO, SE și SK.

(126)

Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au vizat 17 state membre.

(127)

  Viitorul Europei (europa.eu) .

(128)

  Mediul european în 2020 – starea și perspectiva .

(129)

Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, ratificată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, JO L 124, 17.5.2005, p. 1.

(130)

Ar trebui notat că Regulamentul (UE) 2021/1767 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2021 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, JO L 356, 8.10.2021, p. 1, a consolidat accesul la controlul administrativ și jurisdicțional la nivelul Uniunii pentru cetățenii și organizațiile neguvernamentale de protecție a mediului care au preocupări specifice referitoare la compatibilitatea cu legislația de mediu a actelor administrative care au un impact asupra mediului, conform angajamentelor din Pactul verde european.

(131)

  COM(2020) 643 final .

(132)

A se vedea cele mai recente propuneri de revizuire a Directivei privind emisiile industriale , actul legislativ privind refacerea naturii și Regulamentul privind defrișările , care includ dispoziții specifice privind accesul la justiție.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.9.2022

COM(2022) 438 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea din 2022 a punerii în aplicare a politicilor de mediu



Schimbarea direcției prin asigurarea respectării normelor de mediu

{SWD(2022) 252 final} - {SWD(2022) 253 final} - {SWD(2022) 254 final} - {SWD(2022) 255 final} - {SWD(2022) 256 final} - {SWD(2022) 257 final} - {SWD(2022) 258 final} - {SWD(2022) 259 final} - {SWD(2022) 260 final} - {SWD(2022) 261 final} - {SWD(2022) 262 final} - {SWD(2022) 263 final} - {SWD(2022) 264 final} - {SWD(2022) 265 final} - {SWD(2022) 266 final} - {SWD(2022) 267 final} - {SWD(2022) 268 final} - {SWD(2022) 269 final} - {SWD(2022) 270 final} - {SWD(2022) 271 final} - {SWD(2022) 272 final} - {SWD(2022) 273 final} - {SWD(2022) 274 final} - {SWD(2022) 275 final} - {SWD(2022) 276 final} - {SWD(2022) 277 final} - {SWD(2022) 278 final}

ACȚIUNI PRIORITARE CU PRIVIRE LA O MAI BUNĂ PUNERE ÎN APLICARE A POLITICILOR DE MEDIU

Prezenta anexă rezumă acțiunile prioritare cuprinse în cele 27 de rapoarte de țară elaborate în cadrul EIR 1

(1)  Acțiunile prioritare au fost incluse în fiecare raport de țară în funcție de informațiile de care dispune Comisia Europeană, pentru a se asigura egalitatea de tratament a tuturor statelor membre. Pentru a se permite comparabilitatea, toate acțiunile prioritare au fost grupate în prezenta anexă pe grupuri de state membre care au primit recomandări similare. Din acest motiv, este posibil ca formularea din anexă să fie mai puțin specifică decât cea din rapoartele de țară.