(1)

În temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2821/71, Comisia este împuternicită să aplice, prin regulament, articolul 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (*1) anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate care intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, care au ca obiect cercetarea și dezvoltarea produselor, tehnologiilor sau procedeelor până la faza aplicării industriale, precum și exploatarea rezultatelor, inclusiv dispozițiile privind drepturile de proprietate intelectuală.

(2)

Articolul 179 alineatul (2) din tratat invită Uniunea să încurajeze întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate, precum și să susțină eforturile de cooperare ale acestora. Prezentul regulament vizează facilitarea cercetării și dezvoltării, protejând, în același timp, concurența în mod eficace.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2659/2000 al Comisiei din 29 noiembrie 2000 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat unor categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare (2) definește categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare pe care Comisia le consideră ca respectând, în mod normal, condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. Având în vedere experiența generală pozitivă dobândită în aplicarea acelui regulament care va expira la 31 decembrie 2010 și ținând seama de experiența suplimentară dobândită de la adoptarea regulamentului respectiv, este necesar să se adopte un nou regulament de exceptare pe categorii.

(4)

Prezentul regulament trebuie să satisfacă cele două cerințe de a asigura protecția concurenței în mod eficace și de a oferi întreprinderilor securitatea juridică adecvată. Aceste obiective trebuie urmărite ținând seama de necesitatea de a simplifica, pe cât de mult posibil, supravegherea administrativă și cadrul legislativ. În general, se poate presupune, în scopul aplicării articolului 101 alineatul (3) din tratat, că, sub un anumit nivel al puterii de piață, efectele pozitive ale acordurilor de cercetare și dezvoltare vor compensa eventualele efecte negative ale acestora asupra concurenței.

(5)

Pentru aplicarea articolului 101 alineatul (3) din tratat prin regulament, nu este necesar să se definească acordurile care pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat. La evaluarea individuală a acordurilor în temeiul articolului 101 alineatul (1) din tratat trebuie să se ia în considerare mai mulți factori, în special structura pieței relevante.

(6)

Acordurile adoptate în vederea întreprinderii în comun a unor activități de cercetare sau în vederea dezvoltării în comun a rezultatelor cercetării până la faza aplicării industriale, aceasta nefiind inclusă, nu fac în general obiectul interdicției prevăzute la articolul 101 alineatul (1) din tratat. Totuși, respectivele acorduri pot cădea sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, în anumite circumstanțe, în special atunci când părțile convin să nu desfășoare alte activități de cercetare și dezvoltare în același domeniu și renunță astfel la posibilitatea de a obține avantaje concurențiale în raport cu celelalte părți, prin urmare, este indicată includerea acestor acorduri în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Beneficiul exceptării stabilit prin prezentul regulament trebuie limitat la acele acorduri pentru care se poate estima cu suficientă certitudine că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(8)

Cooperarea în domeniul cercetării și dezvoltării și în cel al exploatării rezultatelor va promova, cel mai probabil, progresul tehnic și economic dacă părțile contribuie la această cooperare cu competențe, bunuri sau activități complementare. Aceasta include și scenarii în care o parte se limitează la finanțarea activităților de cercetare și dezvoltare ale unei alte părți.

(9)

Exploatarea în comun a rezultatelor poate fi considerată rezultatul natural al activităților de cercetare și dezvoltare întreprinse în comun. Această exploatare poate lua diferite forme, precum fabricarea de produse, exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală care aduc o contribuție importantă la progresul tehnic sau economic sau comercializarea unor produse noi.

(10)

Consumatorii profită, în general, de rezultatul activităților de cercetare și dezvoltare și de sporirea eficacității acestor activități, grație introducerii pe piață a produselor sau serviciilor noi sau îmbunătățite, a unei lansări mai rapide a acestor produse sau servicii ori a reducerii prețurilor rezultate din utilizarea de tehnologii sau procedee noi sau îmbunătățite.

(11)

Pentru a justifica exceptarea, exploatarea în comun trebuie să se aplice în cazul produselor, tehnologiilor sau procedeelor pentru care utilizarea rezultatelor cercetării și dezvoltării este determinantă. Mai mult, toate părțile trebuie să convină în acordul de cercetare și dezvoltare că toate vor beneficia de un acces nelimitat la rezultatele finale ale cercetării și dezvoltării în comun, inclusiv la drepturile de proprietate intelectuală și la know-how-ul derivate, în vederea unor activități suplimentare de cercetare, dezvoltare și exploatare, de îndată ce rezultatele finale devin disponibile. În general, accesul la rezultate nu ar trebui să fie limitat în cazul în care acestea sunt utilizate în vederea unor activități suplimentare de cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, în cazul în care părțile, în conformitate cu prezentul regulament, își limitează drepturile de exploatare, în special dacă părțile se specializează în contextul exploatării, accesul la rezultate în vederea exploatării poate fi limitat în consecință. Mai mult, dacă centrele universitare, institutele de cercetare sau întreprinderile care execută lucrări de cercetare și dezvoltare cu caracter de serviciu comercial, fără a se ocupa în principiu de exploatarea rezultatelor, participă la cercetare și dezvoltare, acestea pot hotărî de comun acord să folosească aceste rezultate exclusiv în scopul cercetărilor complementare. Părțile, în funcție de capacitățile și necesitățile lor comerciale, pot contribui în mod inegal la cooperarea în domeniul cercetării și a dezvoltării. Prin urmare, pentru a reflecta și compensa diferențele de valoare sau de natură dintre contribuțiile părților, un acord de cercetare și dezvoltare căruia i se aplică dispozițiile prezentului regulament poate prevedea ca o parte să indemnizeze o altă parte pentru permiterea accesului la rezultate în vederea unor activități suplimentare de cercetare sau exploatare. Cu toate acestea, indemnizația nu trebuie să fie atât de ridicată încât să împiedice efectiv accesul la rezultate.

(12)

În mod similar, în cazul în care acordul de cercetare și dezvoltare nu prevede exploatarea în comun a rezultatelor, părțile ar trebuie să convină în acordul de cercetare și dezvoltare acordarea accesului reciproc la know-how-ul preexistent, atât timp cât acesta este indispensabil pentru exploatarea rezultatelor de către celelalte părți. Valoarea taxei de licență percepute nu ar trebui să fie atât de ridicată încât să împiedice accesul celorlalte părți la know-how.

(13)

Exceptarea prevăzută de prezentul regulament trebuie limitată la acordurile de cercetare și dezvoltare care nu dau întreprinderilor în cauză posibilitatea de a elimina concurența pentru o parte semnificativă a produselor, serviciilor sau tehnologiilor în cauză. Este necesar să se excludă de la beneficiul exceptării pe categorii acordurile încheiate între întreprinderi concurente, a căror cotă de piață cumulată pentru produsele, serviciile sau tehnologiile susceptibile de îmbunătățire sau înlocuite de rezultatele cercetării și ale dezvoltării depășește un anumit nivel în momentul încheierii acordului. Cu toate acestea, nu se prezumă că acordurile de cercetare și dezvoltare intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat sau că nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat, dacă se depășește pragul cotei de piață stabilit în prezentul regulament sau dacă nu sunt îndeplinite alte condiții din prezentul regulament. În aceste cazuri, trebuie să se efectueze o evaluare individuală a acordului de cercetare și dezvoltare, în temeiul articolului 101 din tratat.

(14)

Pentru a asigura menținerea unei concurențe efective, pe parcursul exploatării în comun a rezultatelor, este indicat să se prevadă ca exceptarea pe criteriul categoriei să înceteze să se aplice în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părți, pentru produsele, serviciile sau tehnologiile rezultate din cercetarea și dezvoltarea în comun, devine prea mare. Exceptarea trebuie să continue să se aplice, oricare ar fi cotele de piață ale celor implicați, pe parcursul unei perioade determinate după începerea exploatării în comun, pentru a permite, în special după introducerea unui produs complet nou, o stabilizare a cotelor lor de piață și pentru a asigura o durată minimă pentru recuperarea capitalurilor investite.

(15)

Prezentul regulament nu trebuie să excepteze acordurile ce conțin restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea efectelor pozitive generate de un acord de cercetare și dezvoltare. Acordurile care conțin anumite tipuri de restricții grave ale concurenței, precum limitările impuse libertății părților de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare într-un domeniu fără legătură cu cel prevăzut de acord sau fixarea prețurilor aplicate terților, limitarea producției sau vânzărilor, limitarea vânzărilor pasive de produse sau tehnologii contractuale în teritoriile rezervate celorlalte părți sau pentru clienții acestora, trebuie, în principiu, excluse de la beneficiul exceptării pe categorii prevăzute de prezentul regulament, oricare ar fi cota de piață deținută de părți. În acest context, restricțiile privind domeniul de utilizare nu constituie limitări ale producției sau ale vânzărilor și, de asemenea, nu constituie nici restricții teritoriale sau de clientelă.

(16)

Limitarea cotei de piață, excluderea unor anumite acorduri de la exceptarea prevăzută de prezentul regulament, precum și condițiile de exceptare garantează în general faptul că acordurile în cazul cărora se aplică exceptarea pe categorii nu dau părților posibilitatea de a elimina concurența pentru o parte substanțială a produselor sau a serviciilor în cauză.

(17)

Nu se poate exclude posibilitatea apariției de efecte anticoncurențiale de blocare a accesului pe piață atunci când o parte finanțează mai multe proiecte de cercetare și dezvoltare realizate de concurenți pentru aceleași produse contractuale sau tehnologii contractuale, în special dacă aceasta obține dreptul exclusiv de exploatare a rezultatelor față de terți. Prin urmare, se cuvine să se acorde beneficiul prezentului regulament acestor acorduri de cercetare și dezvoltare remunerate doar în cazul în care cota de piață cumulată a tuturor părților implicate în aceste acorduri legate, și anume partea finanțatoare și toate părțile care desfășoară activitățile de cercetare și dezvoltare, nu depășește 25 %.

(18)

Acordurile între întreprinderile care nu sunt fabricanți concurenți de produse, tehnologii sau procedee susceptibile de a fi îmbunătățite sau înlocuite de rezultatele cercetării și dezvoltării nu elimină concurența efectivă în cercetare și dezvoltare decât în cazuri excepționale. Se justifică astfel faptul de a se permite acestor acorduri să beneficieze de exceptarea stabilită de prezentul regulament, oricare ar fi cota de piață deținută de părțile implicate, și de a se rezolva astfel de cazuri excepționale retrăgând beneficiul exceptării menționate.

(19)

Comisia poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament, în temeiul articolului 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (3), în cazul în care constată, într-un anumit caz, că un acord căruia i se aplică exceptarea prevăzută în prezentul regulament are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(20)

Autoritatea de concurență a unui stat membru poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament în temeiul articolului 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 pentru teritoriul statului membru în cauză sau pentru o parte a acestuia dacă, într-un anumit caz, un acord căruia i se aplică exceptarea prevăzută de prezentul regulament are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din tratat pe teritoriul respectivului stat membru sau pe o parte a acestuia și în cazul în care un astfel de teritoriu are toate caracteristicile unei piețe geografice distincte.

(21)

Beneficiul prezentului regulament ar putea fi retras în temeiul articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în cazul în care, de exemplu, existența unui acord de cercetare și dezvoltare restrânge considerabil posibilitatea terților de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare în domeniul relevant, din cauza limitării capacităților de cercetare disponibile, în cazul în care, din cauza structurii deosebite a ofertei, existența acordului de cercetare și dezvoltare împiedică în mod considerabil accesul terților la piața produselor sau tehnologiilor contractuale, în cazul în care părțile, fără un motiv justificat în mod obiectiv, nu exploatează rezultatele cercetării și dezvoltării în comun față de terți, în cazul în care produsele sau tehnologiile contractuale nu sunt supuse, în ansamblul pieței interne sau într-o parte semnificativă a acesteia, concurenței efective a unor produse, tehnologii sau procedee considerate echivalente de către utilizatori, având în vedere proprietățile lor, prețul și utilizarea căreia îi sunt destinate sau în cazul în care existența acordului de cercetare și dezvoltare ar restricționa concurența în domeniul inovării și ar elimina concurența efectivă în cercetare și dezvoltare pe o piață dată.

(22)

Având în vedere că acordurile de cercetare și dezvoltare sunt adesea încheiate pe termen lung, în special când cooperarea privește și exploatarea rezultatelor, durata de valabilitate a prezentului regulament trebuie stabilită la 12 ani,