(1)

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, valori consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Astfel cum reiterează articolul 2 din TUE, aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

(2)

În concluziile sale din 21 iulie 2020, Consiliul European a declarat că interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate în conformitate cu principiile generale încorporate în tratate, în special valorile prevăzute la articolul 2 din TUE. De asemenea, Consiliul European a subliniat importanța protejării intereselor financiare ale Uniunii și importanța respectării statului de drept.

(3)

Statul de drept impune tuturor autorităților publice să acționeze în limitele stabilite de lege, în conformitate cu valorile democrației și respectând drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și în alte instrumente aplicabile, precum și sub controlul unor instanțe independente și imparțiale. În special, în conformitate cu statul de drept, trebuie să fie respectate (3) principii precum legalitatea (4), care implică un proces legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist; securitatea juridică (5); interzicerea exercitării arbitrare a competențelor executive (6); protecția jurisdicțională efectivă, inclusiv accesul la justiție, asigurate de instanțe independente și imparțiale (7); și separarea puterilor în stat (8).

(4)

Criteriile de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993 și consolidate de Consiliul European de la Madrid din 1995 reprezintă condițiile esențiale pe care o țară candidată trebuie să le îndeplinească pentru a deveni un stat membru al Uniunii. Respectivele criterii sunt consacrate în prezent la articolul 49 din TUE.

(5)

Odată ce o țară candidată devine stat membru, aceasta se alătură unei structuri juridice bazate pe premisa fundamentală potrivit căreia fiecare stat membru împărtășește cu toate celelalte state membre și recunoaște că acestea împărtășesc cu el o serie de valori comune pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum se precizează la articolul 2 din TUE. Această premisă implică și justifică faptul că între statele membre există încrederea reciprocă că valorile respective vor fi recunoscute și că, prin urmare, dreptul Uniunii care le pune în aplicare va fi respectat (9). Legislațiile și practicile statelor membre ar trebui să respecte în continuare valorile comune pe care se întemeiază Uniunea.

(6)

Deși nu există o ierarhie între valorile Uniunii, respectarea statului de drept este esențială pentru protecția celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază Uniunea, cum ar fi libertatea, democrația, egalitatea și respectarea drepturilor omului. Respectarea statului de drept este legată în mod intrinsec de respectarea democrației și a drepturilor fundamentale. Democrația și respectarea drepturilor fundamentale nu pot exista fără respectarea statului de drept și viceversa.

(7)

Atunci când statele membre execută bugetul Uniunii, inclusiv resursele alocate prin Instrumentul de redresare al Uniunii Europene instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/2094 al Consiliului (10), precum și prin împrumuturi și alte instrumente garantate din bugetul Uniunii, indiferent de metoda de execuție pe care statele membre o utilizează, respectarea statului de drept este o condiție prealabilă esențială pentru asigurarea conformității cu principiile bunei gestiuni financiare, consacrate la articolul 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(8)

Statele membre pot asigura buna gestiune financiară doar dacă autoritățile publice acționează în conformitate cu legea, dacă cazurile de fraudă, inclusiv de fraudă fiscală, evaziune fiscală, corupție, conflict de interese sau alte încălcări ale legii sunt urmărite în mod eficace de organele de anchetă și de urmărire penală, precum și dacă deciziile arbitrare sau ilegale ale autorităților publice, inclusiv ale autorităților de aplicare a legii, pot fi supuse unui control jurisdicțional efectiv de către instanțe independente și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(9)

Independența și imparțialitatea sistemului judiciar ar trebui să fie întotdeauna garantate, iar organele de anchetă și de urmărire penală ar trebui să își poată exercita funcțiile în mod corespunzător. Sistemul judiciar și organele de anchetă și de urmărire penală ar trebui să dispună de resurse financiare și umane suficiente și de proceduri pentru a acționa în mod eficace și într-o manieră care respectă deplin dreptul la un proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare. Hotărârile definitive ar trebui să fie executate cu eficacitate. Respectivele condiții sunt necesare ca o minimă garanție împotriva unor eventuale decizii ilegale și arbitrare ale autorităților publice care ar putea afecta interesele financiare ale Uniunii.

(10)

Independența sistemului judiciar presupune, în special, faptul că organismul judiciar în cauză își poate exercita, atât în temeiul normelor relevante, cât și în practică, funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără a primi dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, fiind astfel protejat împotriva intervențiilor sau presiunilor exterioare susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora. Pentru a garanta independența și imparțialitatea, sunt necesare norme, în special în ceea ce privește componența organismului, numirea, durata funcției și cauzele de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, cu privire la impenetrabilitatea organismului respectiv față de factori externi și cu privire la imparțialitatea sa în raport cu interesele cu care se confruntă.

(11)

Respectarea statului de drept este esențială nu doar pentru cetățenii Uniunii, ci și pentru inițiativele de afaceri, pentru inovare, pentru investiții, pentru coeziunea economică, socială și teritorială și pentru buna funcționare a pieței interne, care se vor dezvolta cel mai bine dacă există un cadru juridic și instituțional solid.

(12)

Articolul 19 din TUE, care concretizează exprimarea valorii statului de drept prevăzută la articolul 2 din TUE, impune statelor membre să asigure o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv în domeniile care au legătură cu execuția bugetului Uniunii. Însăși existența unui control jurisdicțional efectiv, menit să asigure respectarea dreptului Uniunii, constituie esența statului de drept și impune existența unor instanțe independente (11). Menținerea independenței instanțelor este esențială, astfel cum se confirmă la articolul 47 al doilea paragraf din cartă (12). Acest lucru este valabil, în special, pentru controlul jurisdicțional al valabilității măsurilor, a contractelor sau a altor instrumente generatoare de cheltuieli sau de datorii publice, printre altele în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, care pot fi aduse, de asemenea, în fața instanțelor.

(13)

Prin urmare, există o legătură clară între respectarea statului de drept și execuția eficientă a bugetului Uniunii în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare.

(14)

Uniunea a dezvoltat o varietate de instrumente și procese care promovează statul de drept și aplicarea acestuia, inclusiv sprijin financiar pentru organizațiile societății civile, mecanismul european privind statul de drept și tabloul de bord privind justiția în UE, și asigură un răspuns eficace al instituțiilor Uniunii la încălcările statului de drept, prin acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și prin procedura prevăzută la articolul 7 din TUE. Mecanismul prevăzut în prezentul regulament completează aceste instrumente prin protejarea bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept care afectează buna sa gestiune financiară sau protecția intereselor financiare ale Uniunii.

(15)

Încălcările principiilor statului de drept, în special cele care afectează buna funcționare a autorităților publice și controlul jurisdicțional efectiv, pot prejudicia grav interesele financiare ale Uniunii. Acest lucru este valabil în cazul încălcărilor individuale ale principiilor statului de drept și cu atât mai mult în cazul încălcărilor la scară largă sau datorate unor practici recurente ale autorităților publice sau unor omisiuni din partea acestora sau unor măsuri generale adoptate de aceste autorități.

(16)

Pentru identificarea încălcărilor principiilor statului de drept este necesară realizarea de către Comisie a unei evaluări calitative aprofundate. Respectiva evaluare ar trebui să fie obiectivă, imparțială și corectă și ar trebui să țină seama de informațiile relevante din sursele disponibile și de la instituțiile recunoscute, inclusiv de hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, de rapoartele Curții de Conturi, de raportul anual al Comisiei privind statul de drept și de tabloul de bord privind justiția în UE, de rapoartele Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și, după caz, ale Parchetului European (EPPO), precum și de concluziile și recomandările organizațiilor și rețelelor internaționale relevante, inclusiv organisme ale Consiliului Europei, precum Grupul de state împotriva corupției (GRECO) și Comisia de la Veneția, în special lista sa de criterii în materia statului de drept, precum și rețelele europene ale curților supreme și ale consiliilor judiciare. Comisia ar putea să consulte Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Comisia de la Veneția dacă este necesar în scopul pregătirii unei evaluări calitative aprofundate.

(17)

Măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament sunt necesare în special în cazurile în care alte proceduri prevăzute în legislația Uniunii nu ar permite o protecție mai eficace a bugetului Uniunii. Legislația financiară a Uniunii și normele sectoriale și financiare aplicabile prevăd diverse posibilități de protejare a bugetului Uniunii, inclusiv întreruperi, suspendări sau corecții financiare legate de nereguli sau de deficiențe grave ale sistemelor de gestiune și control. Ar trebui să fie stabilite măsurile care se adoptă în cazul încălcării principiilor statului de drept și procedura care se aplică pentru adoptarea măsurilor respective. Printre astfel de măsuri ar trebui să se numere suspendarea plăților și a angajamentelor, suspendarea plății tranșelor sau rambursarea anticipată a împrumuturilor, reducerea finanțării în cadrul angajamentelor existente, precum și interdicția asumării unor noi angajamente cu destinatarii sau de a încheia noi acorduri referitoare la împrumuturi sau la alte instrumente garantate din bugetul Uniunii.

(18)

La stabilirea măsurilor care urmează să fie adoptate ar trebui să se aplice principiul proporționalității, în special ținându-se seama de gravitatea situației, de intervalul de timp scurs de la debutul comportamentului relevant, de durata și recurența comportamentului, de intenția, de gradul de cooperare a statului membru vizat în a pune capăt încălcărilor principiilor statului de drept, precum și de efectele încălcărilor în cauză asupra bunei gestiuni financiare a bugetului Uniunii sau asupra intereselor financiare ale Uniunii.

(19)

Este esențial ca interesele legitime ale destinatarilor și beneficiarilor finali să fie protejate în mod corespunzător atunci când se adoptă măsuri în cazul încălcării principiilor statului de drept. Atunci când are în vedere adoptarea unor măsuri, Comisia ar trebui să țină seama de impactul lor potențial asupra destinatarilor și beneficiarilor finali. Având în vedere că plățile efectuate de Comisie către statele membre în cadrul gestiunii partajate sunt independente din punct de vedere juridic de plățile efectuate de autoritățile naționale către beneficiari, nu ar trebui să se considere că măsurile adecvate luate în temeiul prezentului regulament afectează disponibilitatea finanțării pentru plățile către beneficiari în conformitate cu termenele de plată stabilite în temeiul normelor sectoriale și financiare aplicabile. Deciziile adoptate în temeiul prezentului regulament și obligațiile față de destinatarii sau beneficiarii finali stabilite în prezentul regulament fac parte din dreptul aplicabil al Uniunii referitor la execuția finanțării în cadrul gestiunii partajate. Statele membre vizate de măsuri ar trebui să raporteze periodic Comisiei cu privire la respectarea obligațiilor lor față de destinatarii sau beneficiarii finali. Raportarea cu privire la respectarea obligațiilor de plată față de beneficiari stabilite în normele sectoriale și financiare aplicabile ar trebui să permită Comisiei să verifice dacă deciziile luate în temeiul prezentului regulament nu au vreun impact direct sau indirect asupra plăților care trebuie efectuate în temeiul normelor sectoriale și financiare aplicabile.

Pentru a întări protecția destinatarilor sau beneficiarilor finali, Comisia ar trebui să furnizeze informații și orientări prin intermediul unui site sau portal de internet, precum și instrumente adecvate prin care Comisia să poată fi informată cu privire la orice încălcare a obligației juridice a entităților guvernamentale și a statelor membre de a continua să efectueze plăți după adoptarea de măsuri în temeiul prezentului regulament. Comisia ar trebui să verifice ulterior, pe baza acestor informații, dacă normele aplicabile au fost respectate, în special [articolul 63, articolul 68 alineatul (1) litera (b) și articolul 98] din Regulamentul (UE) 2020/... al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european plus, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize (13). Atunci când este necesar, pentru a se asigura că toate cuantumurile datorate de entitățile guvernamentale sau de statele membre sunt plătite efectiv destinatarilor sau beneficiarilor finali, Comisia ar trebui să recupereze plățile efectuate sau, după caz, să efectueze o corecție financiară prin reducerea sprijinului acordat de Uniune programului respectiv în conformitate cu normele sectoriale și financiare aplicabile.

(20)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, precum și având în vedere importanța efectelor financiare ale măsurilor adoptate în temeiul prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului, care ar trebui să acționeze pe baza unei propuneri a Comisiei.

(21)

Înainte de a propune adoptarea oricărei măsuri în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să informeze statul membru vizat cu privire la motivele pentru care consideră că ar putea să existe încălcări ale principiilor statului de drept în statul membru respectiv. Comisia ar trebui să informeze fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la o astfel de notificare și la conținutul acesteia. Statul membru vizat ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta observații. Comisia ar trebui să țină seama de aceste observații.

(22)

Atunci când stabilește termene în conformitate cu prezentul regulament pentru statul membru vizat, Comisia ar trebui să țină seama, în special, de volumul de informații furnizate și solicitate, de complexitatea faptelor relevante și a evaluării acestora, precum și de capacitatea administrativă a statului membru în cauză.

(23)

În cazul în care, după analizarea observațiilor statului membru vizat, Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea de măsuri, aceasta ar trebui să prezinte Consiliului o propunere de adoptare a unor măsuri adecvate. Consiliul ar trebui să dea curs propunerii Comisiei de adoptare a unor măsuri adecvate prin intermediul unei decizii de punere în aplicare, în termen de o lună, care poate fi prelungit în mod excepțional cu cel mult două luni suplimentare. Pentru a se asigura că decizia respectivă este adoptată de către Consiliu în termenele menționate, Comisia ar trebui să facă uz în mod corespunzător de drepturile sale în temeiul articolului 237 din TFUE și al Regulamentului de procedură al Consiliului (14).

(24)

După adoptarea oricăror măsuri în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să monitorizeze periodic situația din statul membru vizat. Comisia ar trebui să reevalueze situația în momentul în care statul membru vizat adoptă noi măsuri de remediere și, în orice caz, în cel mult un an de la adoptarea măsurilor.

(25)

Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei, ar trebui să ridice măsurile care au un efect suspensiv dacă situația care a condus la impunerea măsurilor respective a fost suficient remediată.

(26)

Procedura de adoptare și de ridicare a măsurilor ar trebui să respecte principiile obiectivității, nediscriminării și egalității de tratament al statelor membre și ar trebui să se desfășoare conform unei abordări imparțiale și bazate pe probe. În cazul în care, în mod excepțional, statul membru vizat consideră că există încălcări grave ale respectivelor principii, acesta poate solicita președintelui Consiliului European să supună această chestiune atenției următorului Consiliu European. În această situație excepțională, nu ar trebui luată nicio decizie privind măsurile până când chestiunea nu este discutată în cadrul Consiliului European. Ca regulă generală, acest proces nu trebuie să dureze mai mult de trei luni de la data la care Comisia a prezentat Consiliului propunerea sa.

(27)

Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European cu privire la toate măsurile propuse, adoptate sau ridicate în temeiul prezentului regulament.

(28)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte cu privire la aplicarea prezentului regulament. În aceste rapoarte către Parlamentul European și Consiliu, pe lângă eficacitatea măsurilor adoptate, Comisia ar trebui să analizeze eficacitatea generală a procedurii stabilite în prezentul regulament și complementaritatea acestui instrument cu alte instrumente.

(29)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere competenței EPPO sau obligațiilor statelor membre care nu participă la cooperarea consolidată instituită prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (15),

(1)

Având în vedere necesitatea unui nivel adecvat de previzibilitate pentru pregătirea și executarea investițiilor pe termen mediu, durata cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să fie de șapte ani, începând de la 1 ianuarie 2021.

(2)

Consecințele economice ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 impun ca Uniunea să asigure un cadru financiar pe termen lung care să pregătească terenul pentru o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii către un viitor verde și digital, sprijinind autonomia strategică a Uniunii pe termen mai lung și asigurând reziliența acesteia la șocuri în viitor.

(3)

Plafoanele anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli și plafoanele anuale ale creditelor de plată stabilite prin prezentul regulament respectă plafoanele aplicabile pentru angajamente și resursele proprii, care sunt stabilite în conformitate cu Decizia Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene în vigoare, adoptată în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumită în continuare „Decizia privind resursele proprii”).

(4)

În cazul în care este necesar să se mobilizeze garanțiile prevăzute în bugetul general al Uniunii pentru asistența financiară acordată statelor membre autorizată în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), cuantumul necesar ar trebui să fie mobilizat peste plafoanele pentru creditele de angajament și pentru creditele de plată stabilite în CFM, cu respectarea plafonului resurselor proprii.

(5)

CFM nu ar trebui să țină seama de posturile bugetare finanțate prin venituri alocate în înțelesul Regulamentului financiar.

(6)

CFM ar trebui să fie stabilit pe baza prețurilor din anul 2018. De asemenea, ar trebui stabilite normele privind ajustările tehnice anuale ale CFM în vederea recalculării plafoanelor și a marjelor disponibile.

(7)

Ar trebui stabilite norme și pentru alte situații care ar putea impune ajustarea CFM. Astfel de ajustări ar putea fi determinate de adoptarea cu întârziere a unor norme sau programe noi care fac obiectul gestiunii partajate, de măsuri legate de buna guvernanță economică ori de măsuri adoptate în temeiul regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii. De asemenea, ar trebui să se prevadă norme privind un mecanism pentru ajustarea specifică fiecărui program.

(8)

Ar trebui asigurat nivelul maxim posibil de flexibilitate specifică, pentru a permite Uniunii să își îndeplinească obligațiile în conformitate cu articolul 323 din TFUE.

(9)

Pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări sau consecințe neprevăzute specifice și a permite astfel o bună desfășurare a procedurii bugetare, sunt necesare următoarele instrumente speciale tematice: Fondul european de ajustare la globalizare, rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență și rezerva de ajustare la Brexit. Rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență nu are drept scop abordarea consecințelor crizelor legate de piață care afectează producția sau distribuția agricolă.

(10)

Pentru a genera și mai multă flexibilitate, sunt necesare următoarele instrumente speciale netematice: instrumentul de marjă unic și Instrumentul de flexibilitate. Instrumentul de marjă unic ar trebui să permită transferul marjelor disponibile sub plafoanele pentru creditele de angajament și, respectiv, creditele de plată, între exercițiile financiare și, pentru creditele de angajament, între rubricile CFM, fără a depăși valorile totale ale plafoanelor CFM pentru creditele de angajament și creditele de plată pentru întreaga perioadă a CFM. Instrumentul de flexibilitate ar trebui să permită finanțarea unor cheltuieli neprevăzute specifice pentru un exercițiu financiar dat.

(11)

Ar trebui să se prevadă în mod specific posibilitatea de a înscrie în buget creditele de angajament și creditele de plată corespunzătoare peste plafoanele stabilite în CFM în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

(12)

Este necesar să se prevadă revizuirea CFM în cazul unei revizuiri a tratatelor cu implicații bugetare, al reunificării Ciprului sau al extinderii Uniunii, precum și în funcție de execuția bugetară.

(13)

Revizuirea prezentului regulament ar putea fi necesară și în cazul unor împrejurări neprevăzute cărora nu li se poate face față în limitele stabilite în CFM. Prin urmare, este necesar să se prevadă revizuirea CFM în asemenea cazuri.

(14)

De asemenea, sunt necesare norme specifice privind abordarea proiectelor de mare anvergură a căror durată de viață depășește cu mult perioada CFM. Este necesar să se stabilească cuantumuri maxime pentru contribuțiile din bugetul general al Uniunii la proiectele respective, asigurându-se astfel faptul că aceste contribuții nu au niciun impact asupra altor proiecte finanțate de la bugetul respectiv.

(15)

Este necesar să se prevadă norme generale privind cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare, cu respectarea competențelor bugetare ale Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumite în continuare „instituțiile”), astfel cum sunt prevăzute în tratate, precum și a cerințelor în materie de transparență.

(16)

Comisia ar trebui să prezinte o propunere privind un nou cadru financiar multianual înainte de 1 iulie 2025, pentru a permite instituțiilor să îl adopte cu suficient timp înainte de începerea următorului cadru financiar multianual. În conformitate cu articolul 312 alineatul (4) din TFUE, plafoanele corespunzătoare ultimului an al CFM prevăzute în prezentul regulament urmează să se aplice în continuare în cazul în care noul cadru financiar multianual nu este adoptat înainte de încheierea CFM prevăzut în prezentul regulament,

(1)

Pentru a limita răspândirea COVID-19 care, la 11 martie 2020, a fost declarată pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății, statele membre au adoptat un set de măsuri fără precedent.

(2)

Măsurile fără precedent adoptate ca răspuns la situația excepțională cauzată de COVID-19, care scapă de sub controlul statelor membre, au provocat perturbări semnificative ale activității economice, ceea ce a condus la o scădere puternică a produsului intern brut și la un impact semnificativ asupra ocupării forței de muncă, condițiilor sociale, sărăciei și inegalităților. În special, măsurile respective au perturbat lanțurile de aprovizionare și producția și au provocat absențe de la locul de muncă. În plus, multe servicii au devenit foarte dificil sau imposibil de furnizat. În același timp, s-a înregistrat o scădere a cererii consumatorilor. Multe întreprinderi se confruntă cu deficite de lichidități, iar solvabilitatea lor este în pericol, în timp ce piețele financiare sunt foarte volatile. Sectoare esențiale, precum călătoriile și turismul, sunt deosebit de puternic afectate. În sens mai larg, aceste măsuri au condus deja sau vor conduce la o deteriorare gravă a situației financiare a multor întreprinderi din Uniune.

(3)

Criza cauzată de COVID-19 s-a răspândit rapid în Uniune și în țări terțe. Pentru 2020 este prevăzută o contracție pronunțată a creșterii în Uniune. Redresarea riscă să fie extrem de inegală la nivelul diferitelor state membre, sporind divergențele dintre economiile naționale. Capacitățile fiscal-bugetare diferite ale statelor membre de a furniza sprijin financiar acolo unde este cea mai mare nevoie de el pentru redresare, precum și divergențele dintre măsurile luate de statele membre pun în pericol piața unică, precum și coeziunea socială și teritorială.

(4)

Este necesar un set cuprinzător de măsuri de redresare economică. Respectivul set de măsuri presupune importante investiții publice și private pentru a înscrie Uniunea în mod ferm pe calea unei redresări sustenabile și reziliente, pentru crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, pentru a sprijini incluziunea socială și pentru a repara daunele imediate cauzate de criza provocată de COVID-19, sprijinind totodată prioritățile în materie de ecologie și digitalizare ale Uniunii.

(5)

Situația excepțională cauzată de COVID-19, care scapă de sub controlul statelor membre, impune o abordare coerentă și unitară la nivelul Uniunii. Pentru a preveni o deteriorare și mai accentuată a economiei, a ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale și pentru a favoriza o redresare sustenabilă și rezilientă a activității economice, ar trebui ca, în spiritul solidarității dintre statele membre, să fie instituit un program excepțional și coordonat de sprijin economic și social, în special pentru statele membre care au fost deosebit de afectate de această situație.

(6)

Având în vedere că prezentul regulament reprezintă o reacție excepțională în circumstanțe temporare, dar extreme, sprijinul acordat în temeiul acestuia ar trebui să fie pus la dispoziție numai în scopul contracarării consecințelor economice negative ale crizei provocate de COVID-19 sau pentru nevoile imediate de finanțare necesare pentru a se evita o reizbucnire a crizei provocate de COVID-19.

(7)

Sprijinul acordat în temeiul instrumentului instituit prin prezentul regulament (denumit în continuare „instrumentul”) ar trebui să se axeze în special pe măsuri care să restabilească piețele forței de muncă și protecția socială, precum și sistemele sanitare, care să dea un nou impuls potențialului de creștere durabilă și de ocupare a forței de muncă în vederea consolidării coeziunii dintre statele membre și care să sprijine tranziția acestora către o economie verde și digitală, prin care să se acorde sprijin întreprinderilor afectate de impactul crizei provocate de COVID-19, în special întreprinderilor mici și mijlocii, precum și sprijin pentru investiții în activitățile care sunt esențiale pentru consolidarea unei creșteri durabile în Uniune, inclusiv investiții financiare directe în întreprinderi, măsuri pentru cercetare și inovare ca răspuns la criza provocată de COVID-19, pentru consolidarea capacităților la nivelul Uniunii în vederea sporirii nivelului de pregătire pentru situații de criză viitoare, pentru menținerea eforturilor în vederea asigurării unei tranziții juste către o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, și sprijin pentru agricultură și dezvoltarea zonelor rurale pentru a face față impactului crizei provocate de COVID-19.

(8)

Pentru a asigura o redresare sustenabilă și rezilientă în întreaga Uniune și pentru a facilita punerea în aplicare a sprijinului economic, se recurge la mecanismele de cheltuieli stabilite prin programele Uniunii care intră sub incidența cadrului financiar multianual. Sprijinul în cadrul acestor programe urmează să se acorde sub formă de sprijin nerambursabil, împrumuturi și prin constituirea de provizioane pentru garanțiile bugetare. Alocarea resurselor financiare ar trebui să reflecte măsura în care aceste programe pot contribui la obiectivele instrumentului. Contribuțiile făcute în temeiul instrumentului și destinate programelor în cauză ar trebui să respecte cu strictețe obiectivele instrumentului, care sunt asociate sprijinirii redresării în urma crizei provocate de COVID-19.

(9)

Având în vedere natura măsurilor care urmează să fie finanțate, o parte din cuantumurile disponibile în temeiul instrumentului ar trebui să fie utilizată pentru a acorda împrumuturi statelor membre, iar cealaltă parte a cuantumurilor disponibile ar trebui să constituie venituri alocate externe, în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (1) („Regulamentul financiar”), și ar trebui să fie utilizată pentru sprijinul nerambursabil, sprijinul prin instrumente financiare sau constituirea de către Uniune a unor provizioane pentru garanții bugetare și cheltuieli conexe. În acest scop, în cadrul măsurilor necesare în temeiul prezentului regulament, este oportun să se permită aplicarea articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar în ceea ce privește alocarea, în temeiul prezentului regulament ca act de bază, a unei părți a veniturilor stabilite în temeiul împuternicirii excepționale și temporare prevăzute în Decizia Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (2) (numită în continuare „Decizia privind resursele proprii”).

(10)

Deși în cazul creditelor de angajament și de plată puse la dispoziție în legătură cu veniturile alocate externe în temeiul prezentului regulament se aplică articolul 12 alineatul (4) litera (c) și articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul financiar, având în vedere termenele stabilite pentru diferitele tipuri de sprijin, creditele de angajament care rezultă din respectivele venituri alocate externe nu ar trebui să fie reportate în mod automat dincolo de datele finale respective, cu excepția creditelor de angajament necesare pentru asistența tehnică și administrativă în vederea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute de instrument.

(11)

Creditele de angajament pentru sprijinul nerambursabil ar trebui să fie puse în mod automat la dispoziție, în limita cuantumului autorizat. Lichiditățile ar trebui gestionate în mod eficace, astfel încât să se colecteze fonduri numai atunci când trebuie onorate angajamente juridice prin credite de plată corespunzătoare.

(12)

Având în vedere importanța utilizării sumelor în primii ani de punere în aplicare a instrumentului, ar trebui să fie evaluate progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentului și utilizarea sprijinului acordat în conformitate cu prezentul regulament. În acest scop, Comisia ar trebui să elaboreze un raport până la data de 31 octombrie 2022.

(13)

Articolul 135 alineatul (2) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) prevede că modificările Deciziei 2014/335/UE, Euratom care sunt adoptate la data intrării în vigoare a Acordului de retragere sau ulterior datei respective nu se aplică Regatului Unit, în măsura în care modificările în cauză au un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit. Sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament și majorarea corespunzătoare a plafonului resurselor proprii ale Uniunii ar avea un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit. Articolul 143 alineatul (1) din Acordul de retragere limitează obligațiile Regatului Unit cu privire la cota care îi revine din datoriile financiare contingente ale Uniunii la acele datorii financiare contingente ale Uniunii care rezultă din operațiunile financiare efectuate de Uniune înainte de data intrării în vigoare a Acordului de retragere. Orice datorie financiară contingentă a Uniunii care decurge din sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament ar fi ulterioară datei intrării în vigoare a Acordului de retragere. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice Regatului Unit și nici pe teritoriul acestuia,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Concomitent cu prezentarea propunerii de decizie pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer către liniile bugetare relevante.

Transferurile referitoare la Fondul european de ajustare la globalizare se efectuează în conformitate cu Regulamentul financiar.

10.

Decizia de a mobiliza cuantumuri în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind CFM este adoptată în comun de Parlamentul European și de Consiliu la propunerea Comisiei, în conformitate cu actul de bază relevant.

Înainte de a face orice propunere de transfer din rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență pentru asistență în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind CFM, Comisia analizează posibilitățile de realocare a creditelor.

11.

Transferurile referitoare la rezerva de ajustare la Brexit se efectuează în conformitate cu Regulamentul financiar.

12.

Cuantumurile respective pot fi mobilizate de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

13.

Propunerea respectivă identifică nevoile care urmează a fi acoperite și cuantumul aferent. O astfel de propunere poate fi formulată în legătură cu un proiect de buget sau cu un proiect de buget rectificativ.

Instrumentul de flexibilitate poate fi mobilizat de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

14.

15.

16.

Metodologiile eficace menționate la literele (d) și (e) de la primul paragraf vor include, pe cât posibil, o trimitere la contribuția bugetului Uniunii la Pactul verde european, care include principiul de a nu face rău.

Metodologia eficace menționată la litera (d) de la primul paragraf va fi transparentă, cuprinzătoare, orientată către rezultate și bazată pe performanță, va include consultarea anuală de către Comisie a Parlamentului European și a Consiliului și va identifica măsurile relevante care trebuie luate în cazul unor progrese insuficiente către îndeplinirea obiectivelor aplicabile.

Niciuna dintre metodologiile menționate în prezentul punct nu ar trebui să conducă la o sarcină administrativă excesivă asupra titularilor de proiecte sau beneficiarilor.

17.

18.

Cuantumul respectiv constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

Pentru programele menționate la anexa II la Regulamentul privind CFM, principala valoare de referință este majorată automat cu alocările suplimentare menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul privind CFM.

Parlamentul European și Consiliul, precum și Comisia atunci când întocmește proiectul de buget, se angajează să nu se abată cu mai mult de 15 % de la cuantumul respectiv pentru întreaga durată a programului în cauză, cu excepția cazului în care apar circumstanțe obiective noi pe termen lung, justificate în mod explicit și precis, ținându-se seama de rezultatele obținute prin punerea în aplicare a programului, în special pe baza evaluărilor. Orice majorare rezultată din astfel de variații rămâne sub plafonul existent pentru rubrica respectivă, fără a aduce atingere utilizării instrumentelor menționate în Regulamentul privind CFM și în prezentul acord.

Paragraful al patrulea nu se aplică în cazul alocărilor suplimentare menționate în paragraful al treilea.

Prezentul punct nu se aplică nici creditelor pentru coeziune adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară și prealocate pentru fiecare stat membru, care cuprind un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, și nici proiectelor de mare anvergură menționate la articolul 18 din Regulamentul privind CFM.

19.

În cazul în care Consiliul dorește să includă o valoare de referință financiară, această valoare este considerată ca o expresie a voinței legiuitorului și nu aduce atingere competențelor bugetare ale Parlamentului European și ale Consiliului, astfel cum sunt prevăzute în TFUE. Se include o dispoziție în acest sens în toate actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii care conțin o astfel de valoare de referință financiară.

20.

Comisia se angajează să informeze periodic Parlamentul European cu privire la pregătirea și desfășurarea negocierilor acordurilor în domeniul pescuitului, inclusiv cu privire la implicațiile bugetare ale acestor acorduri.

În cursul procedurii legislative privind acordurile în domeniul pescuitului, instituțiile se angajează să depună toate eforturile pentru a asigura desfășurarea tuturor procedurilor în cel mai scurt timp posibil.

Cuantumurile prevăzute în buget pentru noile acorduri în domeniul pescuitului sau pentru reînnoirea acordurilor în domeniul pescuitului care intră în vigoare după data de 1 ianuarie a exercițiului financiar în cauză sunt înscrise în rezervă.

În cazul în care creditele aferente acordurilor în domeniul pescuitului, inclusiv rezerva, se dovedesc insuficiente, Comisia furnizează Parlamentului European și Consiliului informațiile necesare privind cauzele situației și măsurile care ar putea fi adoptate în cadrul procedurilor stabilite. Dacă este necesar, Comisia propune măsuri adecvate.

În fiecare trimestru, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului informații detaliate privind punerea în aplicare a acordurilor în vigoare în domeniul pescuitului și previziunile financiare pentru restul anului.

21.

22.

23.

Cuantumul total al cheltuielilor operaționale PESC este distribuit între articolele din capitolul bugetar PESC, astfel cum se indică în al treilea paragraf. Fiecare articol vizează acțiunile deja adoptate, acțiunile prevăzute dar încă neadoptate, precum și cuantumurile pentru acțiuni viitoare, dar încă neprevăzute, care urmează să fie adoptate de Consiliu în cursul exercițiului financiar în cauză.

În cadrul capitolului bugetar PESC, articolele la care se înscriu acțiunile PESC ar putea fi următoarele:

Întrucât Comisia are, în temeiul Regulamentului financiar, autoritatea de a transfera în mod autonom credite între articolele din capitolul bugetar PESC, flexibilitatea considerată necesară pentru punerea rapidă în aplicare a acțiunilor PESC este, prin urmare, asigurată. În cazul în care cuantumul înscris în capitolul bugetar PESC este insuficient în cursul exercițiului financiar pentru a acoperi cheltuielile necesare, Parlamentul European și Consiliul caută de urgență o soluție pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

24.

Comisia este invitată să ia parte la aceste reuniuni.

Atunci când Consiliul adoptă o decizie în domeniul PESC care presupune cheltuieli, Înaltul Reprezentant trimite Parlamentului European imediat și, în orice caz, în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la adoptarea deciziei, o estimare a costurilor avute în vedere (denumită în continuare „fișa financiară”), în special costurile privind calendarul, personalul angajat, utilizarea spațiilor și a altor infrastructuri, facilitățile de transport, cerințele de formare profesională și dispozițiile în materie de securitate.

Trimestrial, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor PESC și la previziunile financiare pentru perioada rămasă până la sfârșitul exercițiului financiar.

25.

26.

Comisia ar trebui să analizeze modalități de corelare a programării financiare cu programarea sa legislativă, pentru a emite previziuni mai precise și mai fiabile. Pentru fiecare propunere legislativă, Comisia ar trebui să indice dacă aceasta este sau nu inclusă în programarea comunicată în momentul prezentării proiectului de buget sau după adoptarea finală a bugetului. Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în special cu privire la:

Comisia ar trebui să menționeze, ori de câte ori este cazul, reprogramarea generată de noile propuneri legislative.

27.

Se aplică următoarele etape procedurale:

Aceeași procedură s-ar aplica oricărei modificări a unui act juridic referitor la o agenție care ar avea un impact asupra resurselor agenției în cauză.

În cazul modificării substanțiale a sarcinilor unei agenții fără modificarea actului juridic de înființare a agenției în cauză, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul prin intermediul unei fișe financiare revizuite, astfel încât să permită Parlamentului European și Consiliului să ajungă la un acord în timp util cu privire la finanțarea agenției.

28.

29.

30.

31.

32.

33.