EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului

Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

CARE ESTE ROLUL ACESTOR ORIENTĂRI?

  • Articolul 101 din TFUE [ex-articolul 81 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE)] interzice cartelurile* și conduita care împiedică, restricționează sau denaturează concurența (acorduri verticale* și orizontale*), cu anumite excepții (precizate în articolul 101 alineatul (3).
  • Articolul 102 din TFUE [ex-articolul 82 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE)] incriminează abuzurile comise de întreprinderi care au o poziție dominantă.
  • Cele două articole se aplică numai când se poate stabili că acordurile și practicile sunt susceptibile să afecteze în mod semnificativ comerțul dintre țările UE.
  • Aceste orientări ale Comisiei Europene au scopul de a explica și a stabili metodologia de aplicare a conceptului de efect asupra comerțului dintre țările UE în ceea ce privește cazurile de concurență, reflectând astfel jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

ASPECTE-CHEIE

  • În cazul articolului 101 din TFUE, dacă acordul luat ca întreg poate aduce atingere comerțului dintre țările UE, dreptul UE se aplică întregului acord, inclusiv părților acestuia care, luate separat, nu aduc atingere comerțului dintre țările UE. În cazurile în care relațiile contractuale între aceleași părți includ mai multe activități, aceste activități trebuie, pentru a face parte din același acord, să fie legate direct și să formeze parte integrantă din același acord comercial global. În caz contrar, fiecare activitate constituie un acord separat.
  • În cazul articolului 102 din TFUE, abuzul trebuie să aducă atingere comerțului dintre țările UE. Conduita care face parte dintr-o strategie globală urmărită de o firmă aflată în poziție dominantă trebuie evaluată în funcție de impactul său global. Atunci când o întreprindere aflată în poziție dominantă adoptă diverse practici în urmărirea aceluiași scop (de exemplu, scopul de a elimina sau a exclude concurenții), este suficient, pentru a se putea aplica articolul 102 din TFUE tuturor practicilor care aparțin aceleiași strategii generale, ca cel puțin una dintre aceste practici să poată aduce atingere comerțului dintre țările UE.
  • Orientările se concentrează pe trei aspecte principale și urmăresc să clarifice:
    • conceptul de comerț între țările UE ca nelimitându-se la tradiționalele schimburi transfrontaliere de bunuri și servicii. Acesta este un concept mai larg, care cuprinde activități economice transfrontaliere, inclusiv stabilirea*. Conceptul presupune că trebuie să existe un impact asupra activităților economice transfrontaliere care implică (părți din) cel puțin două țări ale UE;
    • sensul cuvintelor „poate să aducă atingere”, care definesc natura impactului necesar asupra comerțului dintre țările UE. Potrivit criteriului standard elaborat de Curtea de Justiție, trebuie să se poată prevedea, cu un grad suficient de probabilitate, pe baza unui set de factori obiectivi de drept sau de fapt, că acordul sau practica poate avea vreo influență, directă sau indirectă, reală sau potențială, asupra structurii schimburilor comerciale dintre țările UE. În cazurile în care acordul sau practica poate să aducă atingere structurii concurențiale din interiorul UE, acesta (aceasta) este sub incidența dreptului UE;
    • noțiunea de „caracter semnificativ”: Criteriul efectului asupra comerțului include un element cantitativ, care limitează aplicabilitatea dreptului UE la acordurile și practicile care sunt susceptibile să producă efecte de o anumită magnitudine. Caracterul semnificativ poate fi evaluat, în special, prin referire la poziția și importanța firmelor respective pe piața produselor în cauză. Evaluarea caracterului semnificativ depinde de circumstanțele fiecărei cauze individuale, în special de natura acordului și a practicii, de natura produselor în cauză și de poziția pe piață a firmelor implicate.
  • Comisia consideră că, în principiu, acordurile nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerțului dintre țările UE atunci când îndeplinesc simultan două condiții:
    • cota de piață totală a părților de pe piața relevantă a UE nu depășește 5 %; și
    • în cazul acordurilor orizontale, cifra de afaceri anuală totală a firmelor pentru produsele în cauză nu depășește 40 de milioane EUR. În cazul acordurilor verticale, cifra de afaceri anuală totală realizată de furnizor pentru produsele în cauză nu depășește 40 de milioane EUR.
  • Orientările includ o analiză a diferitor forme de acorduri și practici, indicând modul în care ar trebui aplicat în practică conceptul de efect asupra comerțului.
  • Criteriul efectului asupra comerțului este un criteriu legislativ autonom de drept al UE. Acesta trebuie evaluat separat în fiecare caz, evaluarea fiind distinctă de cea privind restrângerea concurenței.

DE CÂND SE APLICĂ ORIENTĂRILE?

Se aplică de la 27 aprilie 2004.

CONTEXT

A se vedea, de asemenea:

TERMENI-CHEIE

Cartel: un grup format din companii similare, dar independente, care se asociază pentru a fixa prețurile, pentru a limita producția sau pentru a împărți piețele sau clienții între ele.
Acorduri verticale: acorduri între firme care operează la diferite niveluri ale lanțului de aprovizionare, de exemplu, în cazul în care o companie furnizează materiale de producție ale celei de a doua companii.
Acorduri orizontale: acorduri între firme concurente.
Stabilire: libertatea unităților (indiferent dacă este vorba despre persoane fizice și profesioniști care desfășoară activități independente sau despre persoane juridice, cum sunt firmele) care funcționează în mod legal într-o țară a UE să desfășoare o activitate economică în mod stabil și continuu într-o altă țară a UE.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Comunicarea Comisiei – Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 81 și 82 din tratat (JO C 101, 27.4.2004, pp. 81-96)

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Reguli aplicabile întreprinderilor – articolul 101 (ex-articolul 81 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 88-89)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Reguli aplicabile întreprinderilor – articolul 102 (ex-articolul 82 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 89)

Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, pp. 1-25)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1/2003 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 29.05.2020

Top