Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit

Cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul delegat (UE) 2015/61 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Acest regulament delegat stabilește în detaliu modalitatea de aplicare a principiului general introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Regulamentul privind cerințele de capital, că instituțiile de credit trebuie să dispună de fonduri suficiente pentru a satisface cererile de retragere pe o perioadă de 30 de zile.

Cunoscută drept reglementarea delegată a LCR (rata de acoperire a necesarului de lichiditate), aceasta specifică activele care trebuie considerate active lichide*. Acesta stabilește modul în care se vor calcula ieșirile și intrările de numerar așteptate pe o perioadă de 30 de zile.

ASPECTE-CHEIE

Instituțiile de credit trebuie să mențină o rată de acoperire a lichidităților de cel puțin 100%. Aceasta este egală cu raportul dintre rezerva sa de lichidități* și ieșirile nete de lichidități* în decurs de 30 de zile.

O instituție de credit se află în criză* în următoarele situații (listă neexhaustivă):

  • retragerea unei proporții semnificative din depozitele sale de retail;
  • pierderea parțială sau totală a capacității de finanțare interbancară negarantată sau a finanțării garantate pe termen scurt a acesteia;
  • ieșiri suplimentare de lichidități ca urmare a deteriorării ratingului de credit;
  • impactul volatilității crescute a pieței asupra valorii garanției sale;
  • planificarea neplanificată a facilităților sale de lichiditate și creditare;
  • obligația potențială de răscumpărare a datoriei sau de onorare a obligațiilor necontractuale.

Activele lichide trebuie:

  • să fie o proprietate, un drept, o creanță sau dobândă, deținută de o instituție de credit, care poate furniza numerar în termen de 30 de zile;
  • să nu fie emise de instituția de credit sau de alte organisme, cum ar fi societățile de investiții, întreprinderile de asigurare sau holdingurile financiare;
  • să poată avea valoarea lor determinată pe baza prețurilor de piață ușor accesibile;
  • să fie listate pe o bază recunoscută sau să fie tranzacționabile printr-o vânzare directă sau printr-un contract simplu de răscumpărare*.

Activele lichide sunt împărțite în mai multe categorii:

  • Nivelul 1 (cel mai lichid), cum ar fi monedele și bancnotele sau activele garantate de Banca Centrală Europeană, băncile centrale naționale sau administrațiile regionale și locale;
  • Nivelul 2A, cum ar fi activele garantate de administrațiile regionale, autoritățile locale sau entități din sectorul public din UE cu o pondere a riscului de 20%;
  • Nivelul 2B, cum ar fi titluri garantate cu active, titluri de creanță emise de societățile comerciale, acțiuni, cu condiția ca acestea să îndeplinească anumite cerințe și anumite securitizări* care trebuie să satisfacă o serie de condiții stricte ce trebuie acceptate ca active de nivelul 2B.

Instituțiile de credit trebuie să asigure:

  • că activele din rezerva lor de lichiditate sunt întotdeauna suficient de diversificate, ușor accesibile și pot fi transformate în numerar în termen de 30 de zile;
  • că dețin minimum 60 % din rezerva din activele de nivel 1 și maximum 15 % în activele de nivelul 2B;
  • că în termen de 30 de zile nu tratează ca active lichide acele active care nu mai îndeplinesc criteriile.

Normele și calculele detaliate sunt utilizate pentru a determina și măsura ieșirile și intrările de lichidități și procedurile care trebuie luate.

Regulamentul (UE) delegat 2018/1620 al Comisiei a introdus anumite modificări ale legislației din 2015 pentru a îmbunătăți aplicarea sa practică. Cele mai importante sunt:

  • să alinieze complet calcularea ieșirilor și a intrărilor de lichidități așteptate în contractele de răscumpărare, acordurile de răscumpărare reversibile* și tranzacțiile de swap-uri colaterale* cu standardul internațional de lichiditate al Comitetului de supraveghere bancară;
  • precizarea tratamentului rezervelor băncilor centrale deținute de filiale sau sucursale;
  • ajustarea renunțării la dimensiunea minimă a emisiunii pentru anumite active din țări din afara UE;
  • îmbunătățirea mecanismului de încheiere* pentru calculul rezervei de lichid;
  • integrarea noilor criterii simple, transparente și standardizate pentru securitizare.

Regulamentul delegat (UE) 2018/1620 al Comisiei se aplică începând cu 30 aprilie 2020.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 1 octombrie 2015.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

TERMENI-CHEIE

Active lichide: un activ care poate fi ușor convertit în numerar.
Rezervă de lichidități: volumul de active lichide pe care o instituție de credit îl deține.
Ieșiri nete de lichidități: cuantumul care rezultă din scăderea intrărilor de lichidități din numerarul de ieșire.
Criză: deteriorarea bruscă sau gravă a solvabilității sau lichidității unei instituții de credit.
Contract de răscumpărare: cunoscut de asemenea, sub numele de „contract repo”, acesta este un împrumut pe termen scurt prin care vânzătorul de garanții este de acord să-l cumpere înapoi la un preț și timp deja specificat.
Securitizări: o procedură în care diferite active financiare sau datorii contractuale, cum ar fi credite auto sau ipoteci, sunt reambalate și vândute investitorilor.
Acordurile de răscumpărare reversibile: cunoscute de asemenea, sub numele de „acorduri reverse repo”, cumpărarea de titluri de valoare cu acordul de a le vinde la un preț mai mare la o anumită dată viitoare.
Tranzacțiile de swap-uri colaterale: împrumutul de active lichide în schimbul unei garanții mai puțin lichide. Debitorul plătește o taxă către creditor pentru riscurile implicate.
Mecanismul de încheiere: închiderea tranzacțiilor (cum ar fi operațiunile de răscumpărare sau de răscumpărare inversă) care au scadență în următoarele 30 de zile.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, pp. 1-36)

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul delegat (UE) 2018/1620 al Comisiei din 13 iulie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 271, 30.10.2018, pp. 10-24)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, pp. 1-1861)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 680/2014 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, pp. 149-178)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, pp. 34-85)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, pp. 1-337)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, pp. 338-436)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, pp. 1-59)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, 31.5.1994, pp. 5-14)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 16.01.2019

Top