Cooperarea structurată permanentă

Tratatul de la Lisabona a introdus posibilitatea ca anumite țări ale UE să își consolideze cooperarea militară prin crearea unei cooperări structurate permanente [articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)]. În acest scop, țările interesate trebuie să îndeplinească două condiții principale, prevăzute în Protocolul nr. 10 anexat la tratat:

• să intensifice dezvoltarea capacităților de apărare prin dezvoltarea contribuiților naționale și prin participarea la forțe multinaționale, la principalele programe europene de echipare și la activitățile Agenției Europene de Apărare din domeniul dezvoltării capacităților de apărare, de cercetare, de achiziții și de armament;
• să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2010, unități de luptă și de a sprijini logistica pentru misiunile menționate la articolul 43 din TUE, în termen de 5 până la 30 de zile și, în funcție de necesități, pentru o perioadă de 30 până la 120 de zile.

Agenția Europeană de Apărare evaluează periodic contribuțiile țărilor participante.

Țările UE care doresc să constituie o cooperare structurată permanentă trebuie să notifice intenția lor Consiliului și Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. După această notificare, Consiliul trebuie să adopte o decizie cu majoritate calificată, stabilind cooperarea permanentă structurată și lista țărilor participante. Aderarea unor țări noi sau suspendarea unora dintre ele se decide de către Consiliu cu majoritatea calificată a membrilor participanți la cooperarea structurată permanentă. Deciziile și recomandările adoptate în cadrul unei asemenea cooperări structurate permanente sunt adoptate numai în unanimitatea membrilor participanți ai Consiliului.