Precursorii drogurilor: aspecte interne

Cu acest regulament, Uniunea Europeană (UE) armonizează măsurile privind controlul şi supravegherea substanţelor utilizate frecvent la fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope. În acest mod, el vizează împiedicarea deturnării acestor substanţe.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Controlul eficient al chimicalelor utilizate în fabricarea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope este un instrument important în combaterea traficului de droguri. Totuşi, aceste substanţe chimice (cunoscute sub numele de „precursori”) au, de asemenea, utilizări industriale legale şi justificate. Prin urmare, este necesar să se recunoască şi să se protejeze comerţul legal cu aceste substanţe şi, în acelaşi timp, să se descurajeze deturnarea lor în scopuri ilicite.

Obiectivul este atingerea unui echilibru între luarea de măsuri pentru prevenirea fabricării stupefiantelor şi evitarea obstacolelor din calea comerţului legal cu substanţe chimice.

Măsuri pentru controlul precursorilor

Acest regulament stabileşte măsurile armonizate pentru controlul şi supravegherea în cadrul Uniunii Europene (UE) a anumitor substanţe chimice utilizate frecvent la fabricarea ilicită de stupefiante. El defineşte „substanţele clasificate” * în conformitate cu articolul 12 al Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) (a se vedea mai jos). Pentru aceste substanţe clasificate, regulamentul cuprinde prevederi legate de autorizaţii, declaraţii ale clienţilor şi etichetare. O procedură de supraveghere este implementată pentru a împiedica apariţia unor obstacole în calea comerţului liber cu aceste substanţe între ţările UE.

În acelaşi timp, regulamentul defineşte, de asemenea, „substanţele neclasificate” *, în conformitate cu articolul 12 al Convenţiei ONU. Pentru aceste substanţe, Comisia stabileşte linii directoare în vederea instituirii unui sistem de control mai flexibil decât cel aplicabil în cazul substanţelor clasificate.

În cadrul regulamentului, operatorii * trebuie să notifice autorităţilor competente imediat orice circumstanţă, cum ar fi comenzile sau tranzacţiile neobişnuite referitoare la substanţe clasificate ce trebuie introduse pe piaţă *, care sugerează că astfel de substanţe ar putea fi deturnate pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope.

Obligaţiile operatorilor

Operatorii care doresc să introducă pe piaţă substanţe clasificate ca precursori (categoriile 1 sau 2 din anexa I) au următoarele obligaţii:

• să desemneze un responsabil cu comerţul şi să notifice numele acestuia şi detaliile de contact autorităţilor competente;
• să declare adresele incintelor unde fabrică sau de unde comercializează aceste substanţe (pentru categoria 2);
• să obţină o autorizaţie de la autorităţile competente pentru deţinerea substanţelor incluse în categoria 1 (autorizaţii speciale pot fi acordate farmaciilor, dispensarelor veterinare, anumitor tipuri de autorităţi publice sau forţelor armate);
• să le ceară clienţilor să semneze o declaraţie în care să se specifice utilizarea sau utilizările substanţei care le este furnizată;
• să furnizeze substanţe clasificate numai persoanelor fizice sau juridice autorizate pentru deţinerea unor astfel de substanţe (pentru categoria 1);
• să aplice o etichetă pe substanţele clasificate înainte de a le transporta; aceasta trebuie să conţină numele, cantitatea şi greutatea substanţei, precum şi numele şi adresa furnizorului şi a destinatarului.

Pentru a împiedica apariţia unor obstacole inutile în calea comerţului, cerinţele pentru substanţele clasificate din categoria 2 sunt mai puţin restrictive decât pentru cele din categoria 1, în special în cazurile în care cantităţile implicate nu le depăşesc pe cele precizate în anexa II.

Ajutată de un comitet, Comisia stabileşte o listă cu substanţele care trebuie supravegheate şi o menţine actualizată. Ţările UE trebuie să distribuie aceste liste operatorilor.

Prezentul regulament abrogă Directiva Consiliului 92/109/CEE, directivele Comisiei 93/46/CEE, 2001/8/CE şi 2003/101/CEşi regulamentele Comisiei (CE) nr. 1485/96 şi 1533/2000.

Context: aspecte interne şi externe ale luptei împotriva drogurilor

În 1990, Convenţia ONU împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope a fost adoptată de UE prin Decizia Consiliului 90/611/ CEE. Articolul 12 al Convenţiei ONU impune luarea de măsuri pentru supravegherea fabricării şi a distribuirii precursorilor. În ceea ce priveşte aspectul extern al acestui regulament, adică supravegherea comerţului cu precursori între UE şi ţările din afara UE, dispoziţiile articolului 12 au fost respectate prin Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului.

ACTE CONEXE

Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 şi al articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului, privind punerea în aplicare şi funcţionarea legislaţiei comunitare în materie de monitorizare şi control al comerţului cu precursori de droguri [COM(2009) 709 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial]. Acest raport evaluează punerea în aplicare, precum şi funcţionarea regulamentelor (CE) nr. 273/2004 (de mai sus) şi 111/2005.

Pe baza datelor primite de la ţări UE, conform concluziilor evaluării Comisiei, cadrul legal pentru controlul comerţului furnizează în general măsuri proporţionale pentru prevenirea deturnării precursorilor drogurilor, fără a obstrucţiona comerţul lor justificat. Buna funcţionare a cooperării dintre operatori şi autorităţile competente a contribuit în mare măsură la acest lucru. Mai mult, orientările UE pentru industria chimică, împreună cu un nou curs de eLearning pentru operatorii economici, completează bine acest cadru legal.

Ţările UE au aplicat în mod satisfăcător sistemul comun de autorizare pentru precursorii din categoria 1, acesta funcţionând eficient pentru autorităţile competente, precum şi pentru industrie. Cu toate acestea, cerinţa de înregistrare pentru precursorii din categoria 2 ar putea avea anumite puncte slabe în ceea ce priveşte controlul corespunzător şi pentru împiedicarea deturnării comerţului cu aceste substanţe. În plus, anumite dispoziţii (de ex.: privind declaraţiile clienţilor sau criteriile pentru stabilirea amestecurilor) sunt interpretate diferit de ţările UE. Alte dificultăţi se referă la frecvenţa insuficientă a raportării de către operatori către autorităţile competente şi anumite aspecte ale legislaţiei privind comerţul exterior, precum limitele de timp inflexibile pentru notificările anterioare exportului şi lipsa procedurilor de autorizare simplificate.

În consecinţă, raportul face următoarele recomandări:

• îmbunătăţirea aplicării armonioase a cadrului legislativ de către ţările UE, în special prin comunicarea bunelor practici;
• îmbunătăţirea raportării, de exemplu prin mărirea frecvenţei cu care operatorii trebuie să raporteze la autorităţile competente;
• eventual modificarea legislaţiei existente pentru a consolida controalele asupra precursorilor din categoria 2;
• consolidarea controalelor privind preparatele farmaceutice/produsele medicamentoase care conţin efedrină sau pseudo-efedrină care tranzitează UE;
• modificarea cerinţelor procedurale pentru obţinerea unui nivel al controalelor proporţional cu riscul deturnării.

Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind precursorii drogurilor şi a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerţului între Comunitate şi ţările terţe cu precursori ai drogurilor [Jurnalul Oficial L 202, 3.8.2005]. Acest regulament stabileşte normele pentru punerea în aplicare a regulamentelor menţionate mai sus cu privire la responsabilul desemnat, la autorizarea şi înregistrarea operatorilor, la furnizarea de informaţii, la notificările anterioare exportului şi la autorizarea exporturilor şi a importurilor în domeniul precursorilor drogurilor.

Ultima actualizare: 24.02.2011