Combaterea diferenței de remunerare între bărbați și femei

SINTEZĂ PRIVIND:

Comunicarea Comisiei Europene [COM(2007) 424 final] – moduri de abordare a diferențelor de remunerare pe bază de gen

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI COMUNICĂRI?

Comunicarea analizează motivele pentru care femeile tind în mod persistent să fie mai puțin remunerate decât bărbații și prezintă moduri posibile de combatere a acestei discriminări.

ASPECTE-CHEIE

• Diferența de remunerare* poate reflecta diferențe obiective, precum vârsta și experiența. Dar aceasta este totodată legată de diverși factori juridici, sociali și economici, precum modul de valorizare a locurilor de muncă.
• Diferența de remunerare este mai mare decât media în întreprinderile din sectorul privat. Aceasta crește în raport cu mărimea întreprinderii și cu vârsta, nivelul de educație și vechimea în muncă a persoanei.
• Comunicarea identifică patru moduri de reducere a discriminării de remunerare:
  • Îmbunătățirea aplicării legislației europene existente și utilizarea campaniilor de informare pentru a sublinia respectarea principiului aceleiași remunerări pentru o muncă de valoare egală;
  • Exploatarea pe deplin a strategiei Europa 2020 pentru creștere și locuri de muncă, aceasta având printre obiective reducerea diferenței de remunerare;
  • Încurajarea angajatorilor atât din sectorul public, cât și din cel privat să pună în aplicare egalitatea salarială;
  • Schimbul de exemple de bune practici la toate nivelurile de guvernare.
• Directiva 2006/54/CE prevede condiții egale de încadrare în muncă pentru bărbați și femei, inclusiv de remunerare.
• Recomandarea 2014/124/UE consiliază guvernele naționale cu privire la modul de îmbunătățire a punerii în aplicare a principiului egalității de remunerare. Orientările includ:
  • dreptul angajaților de a avea informații privind nivelurile de remunerare;
  • rapoarte regulate privind nivelurile remunerației medii de către întreprinderile cu peste 50 de angajați;
  • audituri salariale organizate la nivel național pentru întreprinderi și organizații cu peste 250 de angajați;
  • date actualizate privind diferența de remunerare dintre femei și bărbați.

CONTEXT

Principiul fundamental al egalității de tratament între bărbați și femei datează încă de la începutul Uniunii Europene. Acesta este consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană [articolul 2 și articolul 3, alineatul (3)], Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [articolul 8, articolul 10 și articolul 157, alineatul (1)], Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 23) și constituie una dintre cele cinci priorități din Carta femeilor.

TERMENI-CHEIE

* Diferență de remunerare: aceasta măsoară diferența relativă a remunerărilor orare brute medii ale bărbaților și ale femeilor per ansamblul economiei.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați [COM(2007) 424 final din 18.7.2007]

ACTE CONEXE

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO L 204, 26.7.2006, pp. 23-36)

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 [COM(2010) 491 final din 21.9.2010]

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: Raport privind aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) [COM(2013) 861 final din 6.12.2013]

2014/124/UE: Recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență (JO L 69, 8.3.2014, pp. 112-116)

Data ultimei actualizări: 27.01.2016