Obiectivul acțiunii comune UE este de a sprijini punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind interzicerea minelor antipersonal (APMBC) prin anumite acțiuni specifice. La baza sprijinirii convenției de către Uniunea Europeană (UE) a stat strategia de securitate a UE din 2003 (înlocuită între timp de strategia globală a UE – a se vedea sinteza).
Decizia din 2021 [Decizia (PESC) 2021/257] sprijină Planul de acțiune de la Oslo pentru punerea în aplicare a APMBC în perioada 2020-2024 și stabilește o serie de obiective în acest scop.

ASPECTE-CHEIE

Convenția privind interzicerea minelor antipersonal

Peste 80 % dintre statele membre ale Organizației Națiunilor Unite sunt state părți, adică au ratificat convenția. China, Rusia și Statele Unite nu sunt state părți.
Toate statele membre UE sunt state părți.
Statele părți stabilesc de comun acord:
- să nu utilizeze mine antipersonal (AP)*;
- să nu realizeze, să nu producă, să nu achiziționeze, să nu stocheze, să nu păstreze și să nu transfere mine AP;
- să nu asiste, să nu încurajeze și să nu stimuleze în niciun fel nicio entitate angajată într-o activitate interzisă de convenție.
Statele părți trebuie să distrugă toate stocurile de mine AP în termen de patru ani și să demineze zonele minate aflate sub jurisdicția sau controlul lor în termen de 10 ani.

Acțiunea comună a UE stabilește două obiective:

promovarea convenției în rândul țărilor care încă nu au devenit părți (obiectiv cunoscut drept „universalizare”);
sprijinirea punerii în aplicare integrale de către țările care au devenit părți.

În vederea atingerii acestor obiective, acțiunea comună prevede două tipuri de acțiuni:

organizarea de seminare regionale sau subregionale pentru a încuraja țările să adere la convenție;
acordarea de consultanță tehnică și vizite de asistență tehnică pe teritoriul țărilor pentru a ajuta la punerea în aplicare integrală.

Planuri de acțiune și implicarea UE

APMBC constituie baza juridică ce ghidează acțiunile statelor părți în efortul internațional de a pune capăt suferinței și vătămărilor provocate de minele antipersonal. Planuri de acțiune au fost stabilite periodic pentru a sprijini această punere în aplicare. UE a adoptat decizii de punere în aplicare a convenției și sprijină aceste acțiuni:

Decizia 2012/700/PESC în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena;
Decizia (PESC) 2017/1428 în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2014-2019 de la Maputo.

Planul de acțiune de la Oslo

Planul de acțiune de la Oslo stabilește acțiunile pe care statele părți le vor întreprinde în perioada 2020-2024.

Planul identifică acțiuni într-o serie de domenii:

bune practici pentru punerea în aplicare a convenției;
universalizare;
distrugerea stocurilor și păstrarea tuturor minelor antipersonal;
examinarea și deminarea terenurilor minate;
educația privind riscurile pe care le prezintă minele și reducerea acestora;
asistența pentru victime;
cooperarea și asistența internațională;
măsuri pentru asigurarea conformității.

Decizia (PESC) 2021/257 stabilește o serie de obiective pentru punerea în aplicare a planului. Acestea includ:

promovarea universalizării;
sprijinirea eforturilor statelor părți de a implementa aspectele legate de asistența pentru victime din cadrul Planului de acțiune de la Oslo;
sprijinirea eforturilor de examinare și de deminare, precum și educația privind riscurile pe care le prezintă minele și de reducere a acestora;
încurajarea statelor care păstrează mine antipersonal în scopuri permise pentru a-și spori capacitățile de raportare;
demonstrarea angajamentul permanent al UE și al statelor sale membre față de convenție.

De asemenea, decizia stabilește o serie de proiecte pentru a ajuta atingerea acestor obiective cu un buget de 2,6 milioane EUR.

DE CÂND SE APLICĂ ACȚIUNEA COMUNĂ ȘI DECIZIA?

Acțiunea comună se aplică de la 23 iunie 2008, iar decizia se aplică de la 18 februarie 2021.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Convenția de la Ottawa: Consiliul se preocupă de amenințarea pe care o reprezintă minele și resturile explozive de război — comunicat de presă (Consiliul Uniunii Europene).

TERMENI-CHEIE

Mină antipersonal. O mină care este concepută astfel încât să fie detonată de prezența sau proximitatea unei persoane sau de contactul cu o persoană și care provoacă invaliditatea, rănirea sau uciderea uneia sau mai multor persoane.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acțiunea comună 2008/487/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 în sprijinul universalizării și al punerii în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora, în cadrul Strategiei europene de securitate (JO L 165, 26.6.2008, pp. 41-44)

Decizia 2012/700/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2012 în cadrul Strategiei europene de securitate în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena, adoptat de statele părți la Convenția din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (JO L 314, 14.11.2012, pp. 40-46)

Decizia (PESC) 2017/1428 a Consiliului din 4 august 2017 în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Maputo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (JO L 204, 5.8.2017, pp. 101-109)

Modificările succesive aduse Deciziei (PESC) 2017/1428 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia (PESC) 2021/257 a Consiliului din 18 februarie 2021 în sprijinul Planului de acțiune de la Oslo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (JO L 58, 19.2.2021, pp. 41-50)