Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62016CN0115

Cauza C-115/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 25 februarie 2016 -N Luxembourg 1/Skatteministeriet

OJ C 270, 25.7.2016, p. 17–19 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:
25/02/2016
Date lodged:
25/02/2016
Author:
Curtea de Justiţie
Form:
Informații juridice
Authentic language:
daneză
Type of procedure:
Cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare
Link
Select all documents mentioning this document
Case affecting:
  • Submits a preliminary question about 12006E010
  • Submits a preliminary question about 12006E043
  • Submits a preliminary question about 12006E048
  • Submits a preliminary question about 12006E056
  • Submits a preliminary question about 32003L0049 articol 1 alineat 1
  • Submits a preliminary question about 32003L0049 articol 1 alineat 4
  • Submits a preliminary question about 32003L0049 articol 3
  • Submits a preliminary question about 32003L0049 articol 5 alineat 1
  • Submits a preliminary question about 32003L0049 articol 5 alineat 2
Link

25.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 270/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 25 februarie 2016 -N Luxembourg 1/Skatteministeriet

(Cauza C-115/16)

(2016/C 270/28)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: N Luxembourg 1

Pârât: Skatteministeriet

Întrebările preliminare

1

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că o societate rezidentă într-un stat membru care este vizată de articolul 3 din directivă şi, în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză, primeşte dobânzi din partea unei filiale din alt stat membru, este „beneficiarul” acestei dobânzi în sensul directivei?

1.1.

Noţiunea „beneficiar” de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din aceasta trebuie să fie interpretată în concordanţă cu noţiunea corespunzătoare de la articolul 11 din Modelul de convenție fiscală din 1977 al OCDE?

1.2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1.1., noţiunea trebuie să fie interpretată doar din perspectiva comentariului la articolul 11 din Modelul de convenție fiscală al OCDE (punctul 8) sau pot fi integrate în interpretare comentariile ulterioare, inclusiv completările aduse în 2003 referitoare la „societăţile-conductă” (punctul 8.1, în prezent punctul 10.1) şi completările aduse în 2014 referitoare la „obligaţiile legale sau contractuale” (punctul 10.2)?

1.3.

Dacă pot fi integrate în interpretare Comentariile din 2003, trebuie să fi existat efectiv, ca o condiţie pentru a considera că o societate nu este un „beneficiar” în sensul Directivei 2003/49/CE, o direcţionare de fonduri către aceste persoane care sunt considerate de statul în care este rezident plătitorul dobânzii ca fiind „beneficiarii” dobânzii în cauză şi – în cazul unui răspuns afirmativ – transferul efectiv trebuie să aibă loc, ca o condiţie suplimentară, la un moment apropiat de plata dobânzilor şi/sau să aibă loc ca plată a unor dobânzi?

1.3.1

Care este în acest context relevanţa aspectului dacă se utilizează capital social pentru credit, dacă dobânzile în cauză sunt incluse în suma pentru care sunt plătite (sunt „capitalizate”), dacă beneficiarul dobânzilor a efectuat ulterior un transfer în cadrul grupului către societatea-mamă rezidentă în acelaşi stat în vederea ajustării câştigurilor în scopuri fiscale potrivit normelor care prevalează în statul respectiv, dacă dobânzile în cauză sunt convertite ulterior în capital social în societatea debitoare, dacă beneficiarul dobânzilor a avut obligaţia legală sau contractuală de a transfera dobânzile către o altă persoană şi dacă majoritatea persoanelor considerate de statul în care este rezidentă persoana care plăteşte dobânzile ca fiind „beneficiarii” dobânzilor sunt rezidente în alte state membre sau alte state cu care Danemarca a încheiat o convenţie privind dubla impunere, astfel încât potrivit legislaţiei fiscale daneze nu ar fi existat un temei pentru reținerea unui impozit la sursă în cazul în care aceste persoane au fost creditori şi astfel au primit dobânzile în mod direct?

1.4

Ce relevanţă are pentru aprecierea aspectului dacă beneficiarul dobânzilor trebuie să fie considerat ca fiind un „beneficiar” în sensul directivei faptul că instanţa de trimitere, în urma analizării împrejurărilor cauzei, concluzionează că beneficiarul – fără să fi fost obligat în mod legal sau contractual să transfere dobânzile primite către o altă persoană – nu a avut dreptul „deplin”„de uz și de folosință” a dobânzilor astfel cum este menţionat în Comentariile din 2014 referitoare la Modelul de convenție fiscală din 1977?

2

Pentru invocarea de către un stat membru a articolului 5 alineatul (1) din directivă privind aplicarea dispoziţiilor naţionale pentru prevenirea fraudelor sau a abuzurilor ori a articolului 5 alineatul (2) din directivă, este necesar ca statul membru în cauză să fi adoptat o dispoziţie internă specială de punere în aplicare a articolului 5 din directivă sau ca dreptul naţional să conţină dispoziţii generale ori principii referitoare la fraude, abuzuri sau evaziunea fiscală care pot fi interpretate în conformitate cu articolul 5?

2.1

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Legea privind impozitul pe profit, care prevede că obligaţiile fiscale limitate pentru veniturile din dobânzi nu includ „dobânzile scutite de impozit […] în temeiul Directivei 2003/49/CE privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite”, poate fi considerat ca fiind o dispoziţie naţională specială în sensul articolului 5 din directivă?

3

O dispoziţie dintr-o convenţie privind dubla impunere încheiată între două state membre şi întocmită în conformitate cu Modelul de convenție fiscală al OCDE, potrivit căreia impozitarea dobânzilor este condiționată de aspectul dacă persoana care primeşte dobânzile este considerată ca fiind beneficiarul dobânzilor, constituie o dispoziţie împotriva abuzurilor întemeiată pe convenții care este vizată de articolul 5 din directivă?

4

Există un abuz etc. potrivit Directivei 2003/49/CE în situaţia în care, în statul membru în care este rezident plătitorul dobânzilor, sunt permise deducerile fiscale în cazul dobânzilor, în timp ce dobânzile din statul membru în care este rezident beneficiarul dobânzilor nu sunt impozitate?

5

Un stat membru care nu doreşte să recunoască faptul că o societate dintr-un alt stat membru este beneficiarul dobânzii şi susţine că societatea din celălalt stat membru este o aşa-zisă societate-conductă artificială este obligat în conformitate cu Directiva 2003/49/CE sau cu articolul 10 CE să precizeze în acest caz cine este considerat de statul membru ca fiind beneficiarul?

6

Dacă o societate rezidentă într-un stat membru (societate-mamă) este considerată de fapt ca nefiind scutită de impozitul cu reţinere la sursă potrivit Directivei 2003/49/CE în ceea ce priveşte dobânzile primite de la o societate rezidentă în alt stat membru (filială) şi se consideră că societatea-mamă din acest din urmă stat membru are obligaţii fiscale limitate pentru dobânzile respective în statul membru menţionat, articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 CE se opune unei reglementări potrivit căreia cel din urmă stat membru impune societăţii obligate să reţină impozitul la sursă (filiala) să plătească dobânzi de întârziere în cazul plăţii cu întârziere a creanţelor generate de impozitul cu reţinere la sursă la o rată mai mare a dobânzii decât rata dobânzii de întârziere percepute de statul membru în cauză pentru creanţele generate de impozitul pe profit (inclusiv pe veniturile din dobânzi) revendicate împotriva unei societăţi rezidente în acelaşi stat membru?

7

Dacă o societate rezidentă într-un stat membru (societate-mamă) este considerată de fapt ca nefiind scutită de reţinerea la sursă a impozitului potrivit Directivei 2003/49/CE în ceea ce priveşte dobânzile primite de la o societate rezidentă în alt stat membru (filială), iar societatea-mamă din acest din urmă stat membru este considerată ca fiind persoană impozabilă cu obligaţii fiscale limitate în cazul dobânzii respective în statul membru menţionat, articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 (în subsidiar articolul 56 CE), analizate separat sau împreună, se opune unei reglementări potrivit căreia:

a)

cel din urmă stat membru impune persoanei care plăteşte dobânzile să reţină la sursă impozitul pentru dobânzi şi consideră că persoana respectivă datorează autorităţilor pentru impozitul nereţinut la sursă, atunci când nu există o asemenea obligaţie de reţinere la sursă a impozitului în cazul în care beneficiarul dobânzilor este rezident în cel din urmă stat membru?

b)

o societate-mamă din cel din urmă stat membru nu ar fi fost obligată să efectueze plăţi în avans ale impozitului pe profit în primii doi ani fiscali, ci ar fi început să plătească impozitul pe profit doar mult mai târziu în raport cu dată-limită pentru impozitul cu reţinere la sursă?

Se solicită Curţii de Justiţie a Uniunii să includă răspunsul la a şasea întrebare în răspunsul său la a şaptea întrebare.

(1)  Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO 2003, L 157, p. 49, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 75).

Top