Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62007FO0077(01)

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (camera întâi) din data de 20 ianuarie 2009.
Kay Labate împotriva Comisiei Comunităților Europene.
Stabilirea cheltuielilor de judecată.
Cauza F-77/07 DEP.

European Court Reports – Staff Cases 2009 I-A-1-00001; II-A-1-00001

ECLI identifier: ECLI:EU:F:2009:2

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

20 ianuarie 2009

Cauza F‑77/07 DEP

Kay Labate

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul: Cereri prin care doamna Labate a solicitat mai întâi Comisiei rambursarea onorariilor și a cheltuielilor aferente cauzei F‑77/07 (Ordonanța din 1 februarie 2008, Labate/Comisia, nepublicată încă în Repertoriu) în valoare globală de 72 361,03 euro, după reducerea voluntară cu 30 % a sumei inițiale, ulterior a propus reducerea acestei sume la 45 000 de euro și în final a prezentat o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată

Decizia: Valoarea cheltuielilor de judecată recuperabile de doamna Labate în cauza F‑77/07 se stabilește la 21 568,90 euro.

Sumarul ordonanței

Procedură – Cheltuieli de judecată – Taxare – Elemente ce trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 91 lit. (b); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 122]

Instanța comunitară nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul limită în care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pronunțându‑se asupra stabilirii cheltuielilor de judecată, Tribunalul nu trebuie să ia în considerare un tarif național de stabilire a onorariilor avocaților și nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia.

În lipsa unor dispoziții comunitare de natură tarifară aplicabile, instanța comunitară trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând cont de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului comunitar, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea muncii agenților sau a consilierilor implicați pe care procedura contencioasă a putut să o genereze și de interesele economice pe care litigiul le‑a reprezentat pentru părți. În ceea ce privește amploarea muncii, revine instanței comunitare sarcina de a ține seama de numărul total de ore de muncă ce pot apărea ca indispensabile în mod obiectiv în legătură cu procedura contencioasă.

(a se vedea punctele 24, 25 și 28)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 30 octombrie 1998, Kaysersberg/Comisia, T‑290/04 DEP, Rec., p. II‑4105, punctul 20; 9 septembrie 2002, Pannella/Parlamentul European, T‑182/00 DEP, nepublicată în Recueil, punctul 29; 20 noiembrie 2002, Spruyt/Comisia, T‑171/00 DEP, RecFP, p. I‑A‑225 și II‑1127, punctele 25, 26 și 29; 8 iulie 2004, De Nicola/BEI, T‑7/98 DEP, T‑208/98 DEP și T‑109/99 DEP, RecFP, p. I‑A‑219 și II‑973, punctul 32

Top