Avizul Comitetului Economic și Social European privind Bioeconomia albastră

(aviz exploratoriu)

(2020/C 47/08)

Raportor: Simo TIAINEN

Coraportor: Henri MALOSSE

Sesizare	Președinția finlandeză a UE, 7.2.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Biroului	19.2.2019
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	1.10.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	30.10.2019
Sesiunea plenară nr.	547
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	151/1/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Bioeconomia albastră se traduce prin activități economice și prin crearea de valoare pe baza utilizării durabile și inteligente a resurselor acvatice regenerabile și a expertizei aferente. Europa dispune de o experiență vastă, de know-how și de tradiții în domeniul apei, al resurselor acvatice și al bioeconomiei albastre. Totuși, în ceea ce privește potențialul economiei albastre și oportunitățile oferite de aceasta, activitățile sale economice în acest domeniu sunt mai degrabă modeste. Există mai multe obstacole care trebuie abordate.

1.2.

Trebuie identificat întregul potențial al bioeconomiei albastre în UE și trebuie definite prioritățile de cercetare pentru a favoriza creșterea durabilă a acestei economii. În special, este necesară o mai bună înțelegere a posibilităților de a utiliza materii prime acvatice în procesele care generează valoare adăugată. Consolidarea creșterii durabile necesită o finanțare direcționată a cercetării, pentru a stimula inovarea, dezvoltarea multidisciplinară, antreprenoriatul și crearea de noi locuri de muncă de înaltă calitate. Creșterea durabilă presupune un mediu operațional caracterizat de condiții de concurență echitabile, precum și o colaborare amplă și crearea de noi parteneriate între industrie, organizații de cercetare, autorități publice și sectorul terțiar.

1.3.

În numeroase zone ale UE, starea apelor și a ecosistemelor acvatice nu este corespunzătoare, dar bioeconomia albastră se bazează pe calitatea bună a apei și mediile acvatice sănătoase. Este nevoie de conservarea și refacerea stării bune și a biodiversității oceanelor, a mărilor, a lacurilor și a râurilor. Acest lucru presupune un efort major din partea tuturor părților interesate, inclusiv din partea instituțiilor europene, naționale și regionale, a universităților și a centrelor de cercetare, a tuturor profesioniștilor implicați (de exemplu, sectorul pescuitului și cel al turismului), precum și a organizațiilor societății civile. Acest efort trebuie să includă o cercetare adecvată, formare și transfer de know-how.

1.4.

Este necesară creșterea investițiilor în gestionarea mediilor acvatice și a instalațiilor de salubrizare pentru a asigura accesul la apă curată și utilizarea ei durabilă și la o salubrizare adecvată pentru toți. Sunt necesare soluții competitive pentru eliminarea deșeurilor din apă și pentru dezvoltarea de tehnologii de economisire și de reciclare a apei. Sunt necesare noi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru reducerea cantităților de nutrienți care se scurg în apele naturale și pentru refacerea habitatelor principale și a corpurilor de apă modificate.

1.5.

CESE solicită UE și altor actori din bioeconomia albastră să propună măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a efectelor acestora. Mai ales adaptarea urgentă a activităților de pescuit și a acvaculturii la schimbările climatice este esențială, având în vedere schimbarea dramatică a condițiilor, iar acest lucru are un impact major asupra acestor mijloace de trai importante. Pescuitul, acvacultura și cultivarea algelor sunt fundamentale pentru creșterea producției durabile de alimente de origine acvatică în UE. Dezvoltarea sistemelor de producție de alimente de origine acvatică reziliente la schimbările climatice, presupune continuarea cercetării și a inovării înainte de a se reuși punerea în aplicare. Biomasa algală este o resursă acvatică potențial importantă, care poate servi drept materie primă pentru o gamă variată de utilizări.

1.6.

Sunt necesare atât eforturi conjugate ale universităților, centrelor de cercetare, ONG-urilor și sectorului pescuitului pentru a dezvolta noi produse cu valoare adăugată din subprodusele din pește și din deșeuri, cât și noi instrumente de finanțare pentru promovarea inovațiilor și a serviciilor tehnologice. Este nevoie de o colaborare transsectorială și de procese decizionale îmbunătățite. Refacerea biodiversității mărilor, a lacurilor și a râurilor va oferi noi oportunități întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor familiale și de mici dimensiuni de pe piețele locale. În plus, promovarea de noi modele de afaceri pentru turismul acvatic și utilizarea în scopuri recreaționale a resurselor acvatice oferă regiunilor îndepărtate noi oportunități de afaceri durabile.

1.7.

Prioritățile în ceea ce privește măsurile de dezvoltare care figurează pe agenda bioeconomiei albastre cuprind: (i) apa curată și salubritatea; (ii) un mediu acvatic sănătos, divers și sigur; (iii) o producție durabilă de alimente de origine acvatică; (iv) produse nealimentare cu valoare ridicată; (v) adaptarea la schimbările climatice; (vi) sănătatea și bunăstarea mărilor; și (vii) îmbunătățirea coordonării în combaterea activităților ilegale legate de resursele acvatice. Realizând investiții în această direcție, Europa poate să-și consolideze poziția de actor principal în economia circulară.

1.8.

Se solicită Uniunii Europene să promoveze activități de sensibilizare, educație și formare care să includă activități de cercetare, precum și exploatarea și transferul de know-how către comunitățile din zonele de coastă și cu ape interioare, permițând atât o gestionare care respectă mediul, cât și crearea unor rețele europene de formare în acest domeniu. În domeniul agriculturii, UE ar trebui să abordeze, de asemenea, problema deficitului de apă.

1.9.

CESE sugerează ca bioeconomia albastră să devină unul dintre domeniile emblematice ale politicilor UE și în cadrul politicilor sale de cooperare cu țările învecinate, precum și în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și al obiectivelor COP 21 prevăzute în Acordul de la Paris. În acest sens, CESE propune ca Consiliul UE și Parlamentul să ceară Comisiei lansarea mai multor acțiuni-pilot în diferitele domenii marine și ale acvaculturii din UE, ținând seama să le aleagă pe cele care sunt reprezentative pentru marea diversitate a situațiilor existente în UE, pentru gradul în care sunt afectate de riscul de colaps și pentru potențialul de dezvoltare a bioeconomiei albastre. Ar trebui înființat un comitet de gestionare, care să includă statele membre, regiunile și părțile interesate, cu participarea CESE, pentru a organiza schimburi de bune practici și a asigura extinderea proiectelor-pilot de succes.

2.   Introducere

2.1.

Bioeconomia albastră se traduce prin activități economice și prin crearea de valoare pe baza utilizării durabile și inteligente a resurselor acvatice regenerabile și prin expertiza aferentă. Întreprinderile și activitățile care cultivă materii prime pentru aceste produse sau care extrag, rafinează, prelucrează și transformă compușii biologici se încadrează deopotrivă în bioeconomia albastră.

2.2.

Importanța, caracteristicile și oportunitățile bioeconomiei albastre în diferitele state membre variază semnificativ în funcție de condițiile geografice, iar acest aspect trebuie abordat. Majoritatea statelor membre au acces direct la oceane sau la mări. Apele de coastă sunt extrem de importante pentru numeroase state membre. În plus, lacurile și râurile joacă un rol fundamental în majoritatea țărilor.

2.3.

În mai 2019, CESE a adoptat un aviz (1) pe tema „Comunicarea Comisiei Europene privind actualizarea Strategiei din 2012 în domeniul bioeconomiei”. Concluziile și recomandările prezentate în aviz sunt relevante din punctul de vedere al bioeconomiei albastre. Prezentul aviz descrie mai detaliat posibilitățile și potențialul bioeconomiei albastre. Bioeconomia albastră este strâns legată de conceptul de economie circulară.

2.4.

Apa curată și resursele acvatice regenerabile reprezintă oportunități de afaceri importante și pot oferi soluții esențiale pentru numeroase obiective globale de dezvoltare durabilă (ODD2, ODD3, ODD6, ODD7, ODD8 și ODD14). Prin intermediul acestui aviz exploratoriu, CESE își propune să răspundă problemei ridicate de Președinția finlandeză a Consiliului UE referitoare la modul în care UE poate stimula dezvoltarea bioeconomiei albastre și la măsurile care trebuie considerate prioritare.

3.   Aspecte generale

3.1.

Bioeconomia albastră poate oferi beneficii multiple doar atât timp cât mediul acvatic este sănătos și productiv. Amenințările la adresa biodiversității, la care se adaugă schimbările climatice, prezintă un risc ridicat pentru capacitățile de producție ale organismelor acvatice, după cum arată raportul IPBES (Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice) din mai 2019. Supraexploatarea, poluarea, dezvoltarea zonelor de coastă, turismul de masă și transportul reprezintă provocări grave, mai ales în zonele Uniunii Europene care sunt cele mai afectate (în special Mediterana) de acești factori de stres. Sunt necesare soluții adaptate la diferitele medii și regiuni.

3.2.

Cererea de biomasă va crește în viitor, iar UE trebuie să răspundă acestei provocări. O tranziție bazată pe biomasă spre o economie neutră din punctul de vedere al gazelor cu efect de seră va fi limitată de disponibilitatea terenului. Prin urmare, îmbunătățirea productivității resurselor acvatice este importantă din perspectiva identificării întregii game de oportunități oferite de bioeconomie. Acest lucru include, de exemplu, producția și utilizarea de alge și de alte surse noi de proteine, ceea ce ar permite reducerea presiunii actuale asupra terenurilor agricole.

3.3.

Bioeconomia albastră dispune de un potențial tot mai mare de a îmbunătăți securitatea alimentară și de a oferi alimente sănătoase și cu o amprentă de carbon scăzută, alimente și aditivi alimentari noi, hrană pentru animale, produse nutraceutice, farmaceutice și cosmetice, materiale noi, apă curată, energie nefosilă, reciclarea de nutrienți și multe alte beneficii. Creșterea bioeconomiei albastre depinde de asigurarea unei stări bune a apelor și a ecosistemelor acvatice, a unor activități de pescuit și sisteme de producție acvatică reziliente, a unei colaborări sistemice transsectoriale eficiente, a inovațiilor tehnologice, a unor noi instrumente de finanțare, precum și a îmbunătățirii serviciilor și modelelor de afaceri durabile.

3.4.

Este esențial să se sublinieze importanța factorilor culturali în punerea în aplicare a bioeconomiei albastre. Know-how-ul populației din zonele de coastă și cu ape interioare reprezintă un avantaj excepțional pentru Europa, atât timp cât este identificat, conservat și transmis noilor generații. Prin urmare, orice acțiune întreprinsă în domeniul bioeconomiei albastre ar trebui să includă dimensiunea culturală și umană și să se asigure că sunt implicate toate părțile interesate relevante, în special reprezentații locali, profesioniștii și societatea civilă.

4.   Bioeconomia albastră și obiectivele de dezvoltare durabilă

4.1.

Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) sunt strâns legate de apă și de mediile acvatice. Aceste obiective răspund provocărilor globale esențiale cu care ne confruntăm și evidențiază modul în care se poate realiza un viitor mai durabil cu trimitere la chestiuni fundamentale, precum securitatea alimentară, schimbările climatice și prevenirea degradării mediului. Aceste obiective sunt puternic interconectate, iar prezentul document le ia în considerare din perspectiva oportunităților de afaceri durabile bazate pe apă și pe resursele naturale acvatice. Există o legătură strânsă în special între apă, energie și alimente.

Apă curată și salubritate

4.2.

Obiectivul 6 („Apă curată și salubritate”) vizează asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și a salubrității pentru toți. La nivel mondial, peste 1 miliard de persoane încă nu au acces la apă dulce cu o calitate corespunzătoare și peste 2 miliarde de persoane sunt încă expuse riscului de acces redus la resurse de apă dulce. Se estimează că nevoia de apă dulce la nivel mondial va crește semnificativ până în 2030. CESE a abordat subiectul apei potabile într-un aviz din 2018 (2).

4.3.

Deși recent s-au înregistrat progrese în UE și în alte regiuni, este necesară majorarea investițiilor în gestionarea resurselor de apă dulce și a instalațiilor de salubritate. Obiectivul-cheie este găsirea de soluții competitive pentru eliminarea deșeurilor din apă și pentru dezvoltarea de tehnologii care să permită economisirea și reciclarea apei, în vederea reducerii volumului de ape reziduale. Soluțiile și tehnologiile de economisire și de reciclare a apei, precum și gestionarea inteligentă a resurselor de apă și a aprovizionării cu apă prezintă un potențial important. Există concepte noi de igienizare a apei și tehnologii noi de eliminare a reziduurilor de medicamente și hormoni, precum și a microplasticelor din apele uzate. Există, de asemenea, inovații promițătoare în ceea ce privește transformarea apei de mare în apă potabilă cu ajutorul energiei din surse regenerabile.

4.4.

Calitatea bună a apei reprezintă baza bioeconomiei albastre. Buna gestionare a resurselor de apă este o componentă esențială a soluționării majorității problemelor importante din lume, precum consumul excesiv de resurse acvatice și necesitatea adaptării la schimbările climatice. Gestionarea ciclului de viață al apei necesită obiective clare, informații actualizate, planificare și gestionare. Acest lucru include soluții digitale pentru serviciile de aprovizionare și de monitorizare a apei, precum și soluții tehnologice noi, versatile, pentru tratarea apelor uzate (tehnologia cu membrană) și interconectarea inovatoare a acestora.

4.5.

UE are potențialul de a deveni un actor important la nivel mondial în sectorul apei, în calitate de furnizor de tehnologii și servicii în acest domeniu. Digitalizarea oferă o nouă oportunitate pentru întreprinderile din domeniul apei și poate spori semnificativ eficiența gestionării resurselor de apă, dar și a conceptelor de producție și servicii. Soluțiile digitale pot fi folosite pentru a crea servicii care să răspundă nevoilor clientului acum și în viitor. UE poate oferi în lumea întreagă soluții competitive și durabile în acest domeniu.

Un mediu acvatic sănătos, divers și sigur

4.6.

Oceanele, mările și apele interioare reprezintă cea mai mare sursă durabilă de proteine a lumii, cu peste 3 miliarde de persoane la nivel mondial care depind de biodiversitatea marină și costieră pentru a-și asigura mijloacele de trai. Oceanele, mările și apele noastre interioare se degradează rapid din cauza activităților umane. Se înrăutățește, în special, starea apelor de coastă și a apelor interioare, din cauza poluării și a eutrofizării, iar scăderea numărului de habitate este alarmantă. Toate aceste modificări au un efect devastator asupra funcționării ecosistemelor acvatice și asupra biodiversității și, prin urmare, asupra potențialului de producție de alimente. Gestionarea atentă a acestei resurse globale esențiale este un element fundamental pentru un viitor durabil.

4.7.

Obiectivul 14 („Viața subacvatică”) vizează conservarea oceanelor, a mărilor și a resurselor acvatice și promovează utilizarea durabilă a acestora. Sunt necesare mai multe măsuri pentru îmbunătățirea situației, inclusiv reducerea semnificativă a tuturor formelor de poluare acvatică și gestionarea mai eficace a tuturor activităților umane. Se impune găsirea de soluții noi pentru reducerea cantităților de nutrienți care se scurg în apele naturale. Trebuie dezvoltate și testate mijloace și metode eficiente din punct de vedere economic pentru îmbunătățirea capacității solului de a capta și de a fixa nutrienți. Eutrofizarea poate fi redusă și prin utilizarea sporită a speciilor de pești subutilizate în prezent, precum și prin producerea și recoltarea de alge (având în vedere că nutrienții sunt eliminați odată cu capturile). Sunt necesare soluții noi pentru reducerea eutrofizării și refacerea albiilor râurilor, a lacurilor și a fundurilor mărilor.

4.8.

Mediile acvatice sănătoase pot furniza un număr semnificativ de locuri de muncă noi și de înaltă calitate. Stocurile sănătoase de pește și apele curate reprezintă baza unui pescuit durabil și a unei utilizări durabile a apei în scopuri recreative, oferind bioeconomiei albastre noi oportunități. La nivel mondial se fac eforturi de refacere a râurilor și a apelor dulci în scopul refacerii habitatelor degradate, a proceselor ecosistemice, a stocurilor migratoare de pește, a comunităților biotice și a serviciilor pe care acestea le furnizează. Refacerea stocurilor migratoare va furniza noi mijloace potențiale de trai regiunilor slab populate, oferind oamenilor locuri de muncă în cadrul modelului de întreprindere familială cu acces la piețele locale.

Producția durabilă de alimente de origine acvatică

4.9.

Se estimează că, la nivel global, cererea de alimente va crește semnificativ. Obiectivul 2 („Fără foamete”) vizează eradicarea foametei, garantarea securității alimentare, îmbunătățirea alimentației și promovarea producției primare durabile în perspectiva anului 2030.

4.10.

Pescuitul și acvacultura furnizează alimente nutritive și generează venituri foarte necesare, sprijinind în același timp dezvoltarea rurală și oferind totodată posibilitatea protejării mediului. În prezent, peștele reprezintă aproximativ 17 % din totalul de proteine animale disponibile și 6,5 % din totalul de proteine destinate consumului uman. Pentru sute de milioane de persoane, peștele reprezintă o sursă majoră de proteine și de nutrienți esențiali. Numeroase stocuri de pește sunt încă exploatate excesiv și necesită o mai bună gestionare. Subvenții masive contribuie încă la menținerea unei supracapacități importante a flotelor de pescuit în multe părți ale lumii. Oceanele, mările și apele interioare ar trebui să fie utilizate într-un mod mult mai durabil decât în prezent. Investițiile în acvacultură, pescuit și prelucrarea peștelui, precum și în dezvoltarea de noi produse din deșeuri și fluxuri secundare sunt fundamentale pentru creșterea producției durabile de alimente și pentru contribuția la menținerea securității alimentare. În special, UE are o balanță comercială negativă importantă în domeniul peștelui și al produselor pescărești; aproximativ 60 % din produsele alimentare de origine marină consumate în UE sunt importate: aceste importuri nu corespund totdeauna criteriilor UE privind producția durabilă și securitatea alimentară.

4.11.

Acvacultura are un potențial semnificativ de a se dezvolta în continuare. O cantitate semnificativ mai mare de biomasă ar putea fi produsă în mod durabil prin utilizarea sporită în acvacultura europeană a unui număr de specii marine exploatate, inclusiv a celor de la un nivel trofic inferior (de exemplu alge și moluște). Cu toate acestea, dezvoltarea acvaculturii se confruntă cu numeroase obstacole. În primul rând, creșterea producției acvaculturii necesită surse suplimentare de hrană. Tot mai multe capturi provenite din pescuitul speciilor de mică valoare vor fi utilizate în viitor pentru consumul uman direct și mai puțin ca materie primă pentru hrana animalelor. Pentru dezvoltarea acvaculturii, este necesară hrană suplimentară pentru animale din biomasă, iar aceasta ar putea proveni din speciile subutilizate frecvent în prezent, precum krillul și alte organisme mesopelagice, din alge și din deșeuri prelucrate (fluxuri secundare). În al doilea rând, spațiul limitat disponibil pentru instalațiile de acvacultură reprezintă o problemă din ce în ce mai mare, care necesită soluționare. Cheia dezvoltării durabile a acvaculturii este o bună planificare a activităților marine și de apă dulce, care să ia în considerare dimensiunile ecologice, economice, sociale și culturale. În al treilea rând, sunt necesare soluții mai bune pentru rezolvarea problemelor legate de scurgerile de nutrienți și de controlul bolilor.

4.12.

Reglementările de mediu stricte din diferite țări au un efect major asupra costurilor și a competitivității acvaculturii. Diverse tehnologii noi sunt dezvoltate în mod intensiv, însă există în continuare un număr mare de incertitudini de natură economică și tehnologică. Sistemele de acvacultură cu recirculare (RAS) oferă mai multe beneficii, cum ar fi cerințe minime privind apa, controlul eficace al efluenților și al deșeurilor, cerințe modeste privind spațiul și ținerea sub control a condițiilor de producție. Tehnologiile RAS au potențial în special în ceea ce privește sistemele de apă dulce. Cu toate acestea, este probabil ca o parte din ce în ce mai mare a activităților marine de acvacultură să aibă loc în largul mării. Sunt necesare noi abordări ale utilizărilor multiple și ale gestiunii integrate, inclusiv o planificare spațială și planuri locale de gestionare.

Produse de origine acvatică cu valoare adăugată și utilizări nealimentare

4.13.

Prelucrarea peștelui și a altor organisme acvatice pentru consumul uman generează fluxuri secundare, care, adesea, nu sunt utilizate pentru consumul uman direct. Se estimează că 30-70 % din întreaga biomasă de pește capturat se transformă în produse secundare cu valoare redusă sau se pierde în totalitate. Aceasta include materiale care pot fi utile și valoroase, de exemplu ca materii prime în industrie, în scopuri alimentare și nealimentare. Din aceste materiale pot fi create ingrediente funcționale cu valoare ridicată pentru produse specializate. Numeroase organisme acvatice pot contribui la dezvoltarea de noi produse, cum ar fi produsele nutraceutice, farmaceutice și cosmetice. De asemenea, pot furniza noi enzime, lipide, biopolimeri și alte biomateriale. Utilizarea acestor materii prime într-un mod ecoeficient este fundamentală. Există o presiune globală considerabilă pentru îmbunătățirea utilizării tuturor materialelor biologice și reducerea în consecință a deșeurilor. Biotehnologiile marine pot juca un rol important în crearea de valoare adăugată în bioeconomia albastră.

4.14.

Biomasa algală dobândește o importanță din ce în ce mai mare ca resursă pentru o varietate de aplicații comerciale în bioeconomia albastră. Algele reprezintă o resursă eficientă și durabilă, dar în mare măsură încă neexploatată, pentru procesele și produsele ecologice. Algele sunt bogate în nutrienți și în conținut energetic. Producția sporită de macroalge și de microalge se bucură de o recunoaștere pe scară largă din ce în ce mai mare în Europa, ca materie primă pentru o gamă variată de utilizări. Există un interes din ce în ce mai mare pentru recoltarea, cultivarea sau prelucrarea algelor, în vederea creării unei game variate de produse cu valoare ridicată, inclusiv alimente, hrană pentru animale și produse nutraceutice și ecologice.

Atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

4.15.

Se recunoaște în general că schimbările climatice afectează o serie de variabile de mediu (precipitații, temperaturi, debite ale râurilor, proliferarea algelor dăunătoare și acidificarea oceanelor). Obiectivul 13 („Politici climatice”) încurajează întreprinderea unor acțiuni urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora. Temperaturile în creștere afectează oceanele, mările și alte ape, precum și rețelele de nutrienți, pescuitul și mijloacele de trai. În Europa, se estimează că schimbările climatice vor duce la creșterea precipitațiilor iarna și, odată cu creșterea temperaturilor, crește și riscul de eutrofizare și de deteriorare a calității apei. Acest lucru va avea numeroase efecte adverse asupra stocurilor de pește și a altor resurse acvatice și, implicit, asupra pescuitului și a altor modalități de producție. Temperaturile ridicate afectează viața speciilor de apă rece, cum ar fi salmonidele, și contribuie la răspândirea multor specii și boli dăunătoare. Speciile avantajate de eutrofizare câștigă teren. Vârfurile termice prezintă provocări majore pentru fermele de acvacultură. În domeniul agriculturii, UE ar trebui să abordeze, de asemenea, problema deficitului de apă.

4.16.

Viitorul sistem alimentar trebuie să fie parte a soluției la schimbările climatice, nu parte a problemei. Din punctul de vedere al emisiilor care afectează clima, pescuitul și acvacultura reprezintă, în esență, modalități eficiente de a produce proteine. Prin urmare, ar trebui promovate pescuitul și piscicultura durabile. În plus, consolidarea rezilienței pescuitului și a sistemelor de producție acvatică este esențială. Activitățile de pescuit trebuie adaptate la condițiile modificate, cum sunt condițiile meteorologice extreme și iernile fără gheață. În acvacultură, o posibilă modalitate de pregătire pentru vârfurile de temperatură este reprezentată de derularea activităților piscicole în larg, unde creșterea temperaturii medii a mării poate fi benefică în anumite cazuri. Sistemele de acvacultură cu recirculare (RAS) pot contribui la adaptarea acvaculturii la schimbările climatice. Programele din domeniul pisciculturii pot îmbunătăți toleranța peștilor de cultură la temperaturile mai ridicate.

Sănătatea și bunăstarea mărilor

4.17.

Obiectivul 3 („Sănătate și bunăstare”) vizează asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la toate vârstele. Serviciile destinate stării de bine și cele cu scopuri recreaționale bazate pe mediul acvatic prezintă un potențial de creștere semnificativ. Promovarea utilizării durabile a resurselor acvatice în scopuri recreaționale oferă noi oportunități de afaceri pentru regiunile rurale îndepărtate, ceea ce va duce la crearea de noi locuri de muncă de înaltă calitate. Având în vedere importanța sa și potențialul său economic, bioeconomia albastră contribuie și la obiectivul 8 („Condiții de muncă decente și creștere economică”).

5.   Acțiuni prioritare

5.1.

Prioritățile în ceea ce privește măsurile de dezvoltare aflate pe agenda bioeconomiei albastre sunt următoarele: (i) apă curată și salubritate, desalinizarea apei de mare, reducerea poluării; (ii) un mediu acvatic sănătos, divers și sigur și refacerea ecosistemelor și a biodiversității în mediile acvatice; (iii) o producție durabilă de alimente de origine acvatică; (iv) crearea de produse nealimentare cu valoare ridicată; (v) adaptarea la schimbările climatice; (vi) sănătatea și starea bună a mărilor, economii de energie și producție de energie din surse regenerabile cu ajutorul apei mărilor, al râurilor și al lacurilor; (vii) îmbunătățirea conservării și protejării resurselor hidrologice; și (viii) îmbunătățirea coordonării în combaterea activităților ilegale legate de resursele acvatice. În plus, bioenergia acvatică curată și cu cost redus și utilizarea deșeurilor organice reprezintă subiecte emergente importante. Realizând investiții în acest tip de dezvoltare, Europa poate să-și consolideze poziția de actor principal în economia circulară.

5.2.

CESE propune ca Consiliul UE și Parlamentul European să solicite Comisiei să lanseze acțiuni-pilot specifice cu scopul de a îmbunătăți statutul și capacitatea de producție ale ecosistemelor acvatice în locuri anume stabilite din UE, având grijă ca acestea să reprezinte diversitatea situațiilor existente și potențialul de dezvoltare al bioeconomiei albastre. Aceste acțiuni-pilot ar trebui realizate în zonele de coastă și cu ape interioare (inclusiv insule) care sunt afectate în mod moderat sau grav de activitatea umană, cum ar fi turismul sezonier excesiv, poluarea, încărcarea cu nutrienți din surse de pe uscat, cursuri de apă modificate și exploatarea excesivă a resurselor acvatice.

5.3.

Proiectele-pilot ar trebui să fie puse în aplicare cât mai rapid posibil, împreună cu reprezentații locali aleși, universitățile și centrele de cercetare, profesioniștii și actorii relevanți ai societății civile. Proiectele ar trebui să permită dezvoltarea și testarea principalelor acțiuni și măsuri, cu scopul de a îmbunătăți actuala situație inadecvată a siturilor-pilot. CESE recomandă desfășurarea unui număr rezonabil de proiecte-pilot în Marea Mediterană, în Marea Neagră, pe coasta Atlanticului, în Marea Nordului și în Marea Baltică, precum și în zonele de ape interioare cu potențial major de ameliorare. Aceste proiecte ar putea, de exemplu, să implice curățarea apelor încărcate cu nutrienți sau poluate, în zone cum ar fi porturile sau zonele turistice, folosind anumite specii filtrante, precum stridiile, aricii de mare, midiile sau plantele acvatice (alge), sau refacerea căilor de migrație și a zonelor de depunere a icrelor, pentru a restabili ciclurile de viață ale peștilor migratori. În același timp, în cadrul acestor proiecte-pilot ar putea fi testată și capacitatea de a capta CO2 pe scară largă. Proiectele-pilot ar putea, de asemenea, să examineze fiabilitatea noilor tehnologii pentru a produce energie din mări și lacuri sau pentru a găsi noi modalități de economisire a resurselor de apă.

5.4.

Pe baza rezultatelor și a experiențelor obținute în cadrul proiectelor-pilot, se solicită Uniunii Europene să promoveze formarea și transferul de know-how către comunitățile din zonele de coastă și cu ape interioare, permițând restaurarea și gestionarea adecvată a mediului și crearea unor rețele europene de formare și demonstrând oportunitățile de generare a unor locuri de muncă de înaltă calitate în acest domeniu.

5.5.

Ar trebui înființat un comitet de gestionare a proiectelor-pilot, care să cuprindă statele membre, regiunile și părțile interesate, cu participarea CESE, pentru a coordona schimburile de bune practici și a asigura extinderea proiectelor-pilot de succes. În același timp, statele membre ale UE și regiunile în cauză ar trebui să fie încurajate să pregătească strategii privind bioeconomia albastră, cu consultarea părților interesate de la nivel local și a organizațiilor societății civile.

5.6.

Experiența UE în domeniul bioeconomiei albastre, câștigată prin programele de cercetare Orizont Europa și LIFE și prin proiectele-pilot privind bioeconomia albastră ar trebui să fie accesibilă în anumite condiții, țărilor terțe, în special țărilor din vecinătatea estică, țărilor din Africa, din zona Mediteranei, Rusiei și regiunii Mării Baltice, precum și altor țări interesate. Proiectul „bioeconomia albastră” ar trebui să devină o emblemă a UE în cadrul programelor sale de cooperare cu ONU și un instrument pentru atingerea obiectivelor COP 21 ale Acordului de la Paris privind combaterea încălzirii globale.

---

(1)  Avizul CESE pe tema „Comunicarea privind actualizarea Strategiei din 2012 în domeniul bioeconomiei” (JO C 240, 16.7.2019, p. 37).

(2)  Avizul CESE pe tema „Calitatea apei destinate consumului uman” (reformare) (Directiva privind apa potabilă) (JO C 367, 10.10.2018, p.107).