COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.2.2017

COM(2016) 767 final

2016/0382(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2016) 416 final}
{SWD(2016) 417 final}
{SWD(2016) 418 final}
{SWD(2016) 419 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•1.1Motivele și obiectivele propunerii

Sursele regenerabile de energie (SRE) contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la realizarea dezvoltării durabile, la protecția mediului și la îmbunătățirea sănătății cetățenilor. Mai mult, energia din surse regenerabile se dovedește a fi un factor determinant pentru creșterea economică incluzivă, pentru crearea de locuri de muncă și pentru consolidarea securității energetice în întreaga Europă.

Aceste aspecte sunt consacrate la articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care conferă Uniunii competențe privind promovarea energiei din surse regenerabile.

Uniunea Europeană (UE) este de multă vreme liderul mondial în materie de promovare și de dezvoltare a energiei din surse regenerabile, coordonând eforturile de combatere a schimbărilor climatice, de încurajare a trecerii la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de stimulare a creșterii economice de mare potențial. Președintele Juncker a definit deja, ca unul dintre principalele obiective politice ale Comisiei, ambiția ca UE să devină numărul unu în lume în domeniul surselor regenerabile de energie. Această ambiție ar trebui să includă nu numai obiectivul de a spori gradul de utilizare a energiei din surse regenerabile, ci și de a spori furnizarea de către societățile europene a componentelor-cheie, atât în interiorul, cât și în afara UE.

Cadrul actual pentru 2020 stabilește un obiectiv de 20 % la nivelul UE pentru consumul de energie, care se bazează pe obiective naționale obligatorii din punct de vedere juridic până în 2020. Planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile și monitorizarea bienală prevăzută de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile s-au dovedit eficace în a promova transparența pentru investitori și alți operatori economici și, prin urmare, au favorizat creșterea rapidă a ponderii de utilizare a surselor regenerabile de energie, de la 10,4 % în 2007 la 17 % în 2015.

În octombrie 2014, Consiliul European a convenit cadrul privind clima și energia pentru 2030, reafirmând angajamentul de durată al Uniunii în direcția ducerii la îndeplinire a strategiei ambițioase a UE în domeniul energiilor din surse regenerabile. Noul cadru stabilește obiectivul Uniunii Europene la cel puțin 27 % în ceea ce privește ponderea energiei din surse regenerabile consumate în UE în 2030. Acest obiectiv este obligatoriu la nivelul UE și va fi îndeplinit prin contribuțiile individuale ale statelor membre, ghidate de necesitatea de a atinge în mod colectiv obiectivul UE. În plus, noul cadru permite, de asemenea, ca obiectivul să fie atins în mod colectiv fără a împiedica statele membre să își stabilească propriile obiective naționale, inclusiv unele mai ambițioase. Statele membre pot acorda sprijin energiei din surse regenerabile, sub rezerva normelor privind ajutoarele de stat.

Consiliul European a încurajat Comisia, în mai multe rânduri 1 , să reexamineze și să dezvolte legislația referitoare la (printre altele) sursele regenerabile de energie, în vederea susținerii obiectivului convenit pentru 2030. De asemenea, Parlamentul European a solicitat Comisiei să prezinte legislația din domeniul energiei din surse regenerabile și să sporească și mai mult nivelul de ambiție, până la cel puțin 30 %.

Previziunile referitoare la sistemul energetic al UE indică faptul că, în cazul în care nu se mai adoptă alte politici noi, actualele politici ale statelor membre și ale UE ar duce la un procent de doar, aproximativ, 24,3 % în ceea ce privește consumul de energie din surse regenerabile în 2030. Acest nivel s-ar situa cu mult sub obiectivul obligatoriu convenit de Consiliul European de cel puțin 27 % la nivelul UE privind energia din surse regenerabile și ar împiedica Uniunea să își îndeplinească în mod colectiv angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris din 2015. Menținerea în continuare a politicilor neschimbate ar risca de asemenea, în mod serios, să submineze realizarea ambiției politice a Uniunii în privința rolului de lider în domeniul energiei din surse regenerabile. În plus, ar anula beneficiile securității pe care o oferă creșterea ofertei de energie din surse indigene și ar reduce participarea consumatorilor la sistemul energetic.

Analiza pe care se fundamentează prezenta propunere de reformare a Directivei privind energia din surse regenerabile („propunerea”) indică, așadar, faptul că atingerea obiectivului la nivelul UE de cel puțin 27 % necesită schimbări ale politicilor, sub forma unui cadru la nivelul Uniunii care să determine măsuri la nivelul UE și la nivel național și regional. Acest lucru este valabil mai ales dacă se ține seama de faptul că dimensiunea exactă a nerealizării obiectivului este supusă unei inevitabile incertitudini, date fiind ipotezele necesare pentru a estima faptul că o pondere de peste 27 % a energiei din surse regenerabile la nivelul UE este nivelul minim care trebuie atins și că efortul de investiție semnificativ de care este nevoie pentru a atinge acest nivel în UE (de exemplu, 254 miliarde EUR pentru energia din surse regenerabile numai în domeniul producerii de energie electrică) necesită semnale de politică timpurii, clare și stabile.

În același timp și în absența unui cadru de reglementare actualizat, există riscul apariției unor diferențe și mai mari în cadrul UE, în cazul cărora doar statele membre cu cea mai bună performanță vor continua traiectoria ascendentă a consumului de energie din surse regenerabile, în timp ce cele care sunt în urmă nu vor găsi niciun stimulent pentru a-și spori producția și consumul de energie din surse regenerabile. Mai mult, această concentrare de eforturi în câteva state membre ar fi mai costisitoare și ar denatura și mai mult piața internă a energiei.

În plus, acțiunea la nivelul UE este un instrument deosebit de potrivit dată fiind diferența fundamentală dintre cadrul pentru 2020 și cadrul pentru 2030. În timp ce realizarea obiectivelor în temeiul cadrului pentru 2020 se putea baza foarte mult pe fermitatea obiectivelor naționale obligatorii și, astfel, putea permite o marjă largă de discreție statelor membre în ceea ce privește alegerea măsurilor naționale, cadrul pentru 2030 se bazează exclusiv pe un obiectiv obligatoriu la nivelul UE, care nu este tradus în obiective naționale.

Astfel, obiectivul Uniunii pentru 2030 poate fi atins în mod optim printr-un parteneriat cu statele membre care combină acțiunile la nivel național ale acestora, sprijinit de un cadru de măsuri descris în prezenta propunere. În sectorul energiei electrice, statele membre vor putea promova energia electrică din surse regenerabile prin implementarea unor scheme de sprijin naționale rentabile, sub rezerva normelor privind ajutoarele de stat și a condițiilor-cadru definite la nivelul UE, inclusiv norme referitoare la participarea transfrontalieră. În sectorul încălzirii și răcirii, un grad mai mare de pătrundere a energiei din surse regenerabile va exploata un potențial nevalorificat. Acest lucru urmează să fie realizat în mod flexibil, prin eforturile statelor membre. În sectorul transporturilor, dat fiind comerțul transfrontalier cu biocombustibili, este necesară o abordare armonizată.

În acest context, un important element de coordonare al întregului cadru privind energia și clima pentru 2030 este propunerea privind guvernanța uniunii energetice, care include (i) planificare, și anume statele membre formulează planuri energetice și climatice naționale, (ii) raportare și monitorizare, și anume statele membre raportează cu privire la progresele realizate în direcția implementării planurilor lor naționale și (iii) măsură corectivă/de completare, și anume realizarea de către Comisie, în 2025, a unei analize mai cuprinzătoare a progresului în ceea ce privește energia din surse regenerabile.

Pentru UE, necesitățile de investiții sunt estimate a fi în jur de o mie de miliarde EUR sau mai mult, în perioada 2015-2030, doar pentru producerea de energie electrică din surse regenerabile 2 . În acest context, consolidarea certitudinii pentru investitori este esențială și, prin urmare, reprezintă unul dintre obiectivele specifice ale propunerii. Acest fapt trebuie pus în context, prin menționarea faptului că, la 48,8 miliarde USD în 2015, investițiile UE în sursele regenerabile de energie au scăzut cu circa 60 % față de 2011, o scădere semnificativă care nu este cauzată doar de reducerea costurilor tehnologiei. Ca urmare, deși Uniunea își menține în continuare poziția de lider în ceea ce privește investițiile în energia din surse regenerabile pe cap de locuitor, ponderea sa în cadrul investițiilor totale în domeniul energiei din surse regenerabile a scăzut rapid, de la aproape jumătate în 2010 la mai puțin de o cincime în 2015.

De asemenea, un cadru actualizat trebuie să țină seama de noile elemente deja instituite în domeniul investițiilor. Cadrul pentru 2030 reprezintă o oportunitate pentru Uniunea Europeană în ceea ce privește investițiile, crearea de locuri de muncă și creșterea economică. UE trebuie să se asigure că sunt instituite condițiile potrivite pentru investiții. În acest sens, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), ca parte a Planului de investiții pentru Europa și a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), s-a dovedit a aduce o contribuție majoră la investițiile din sectorul energiei din surse regenerabile. Dintre tranzacțiile FEIS aprobate de Banca Europeană de Investiții (BEI), 23 % sunt în sectorul energiei. Aproape jumătate din proiectele din acest sector sunt legate de investiții în energia din surse regenerabile. Aceasta arată că există un interes real din partea investitorilor privați de a se angaja în proiecte concrete în întreaga UE, deoarece acest sector este perceput ca fiind un sector-cheie pentru tranziția energetică a Uniunii Europene, precum și ca un sector strategic pentru investiții. În perioada 2014-2020, fondurile ESI pun în mod preponderent accentul pe investițiile în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, inclusiv în energia din surse regenerabile.

Mai mult, propunerea de a dubla durata FEIS, precum și soliditatea financiară a acestuia trebuie de asemenea văzute ca o oportunitate de investiții suplimentare în sursele regenerabile de energie. Propunerea de a prelungi FEIS până în 2020 conține obiectivul de mobilizare a până la 40 % din investiții în infrastructură și o componentă de inovare pentru proiectele legate de COP 21. În acest scop, proiectele privind energia din surse regenerabile, precum și cele privind eficiența energetică, trebuie să reprezinte în continuare o parte importantă a investițiilor din sectorul energetic. Prin urmare, este esențial să se mențină semnalele adecvate, astfel încât sectorul public și cel privat din UE să beneficieze de indicații clare cu privire la viitorul politicilor UE. În acest context, prezenta propunere instituie cadrul de reglementare adecvat. Investițiile în sursele regenerabile de energie și în eficiența energetică, precum și în modernizarea și integrarea piețelor europene ale energiei sunt esențiale pentru decarbonizarea economiei UE. Dar, mai ales, sunt importante pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică în întreaga Europă, precum și pentru competitivitatea globală a Uniunii, deoarece avantajul tehnologic susținut de aceste investiții va fi esențial pentru industria europeană.

Nu în cele din urmă, revizuirea actualului cadru privind energia din surse regenerabile este de asemenea necesară pentru a reflecta schimbarea globală care a avut loc începând din 2009, concurenții devenind mai puternici pe plan mondial datorită investițiilor lor din ce în ce mai mari în energia din surse regenerabile. Dacă se dorește ca UE să își păstreze rolul de lider, este necesar un cadru solid privind energia din surse regenerabile, care să sprijine utilizarea energiei din surse regenerabile în toate sectoarele. De asemenea, aceasta va presupune beneficii semnificative sub forma unor avantaje concurențiale pentru industria europeană.

Propunerea stabilește principiile pe baza cărora statele membre se pot asigura în mod colectiv și continuu că ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final de energie al UE atinge cel puțin 27 % până în 2030, într-un mod rentabil, la nivelul celor trei sectoare - al energiei electrice (E-SRE), al încălzirii și răcirii (Î&R-SRE) și al transporturilor (T-SRE), ținând seama de următoarele obiective specifice:

soluționarea incertitudinii pentru investitori, într-un mod care ține seama de obiectivele de decarbonizare pe termen mediu și lung;

asigurarea utilizării și a integrării pe piață în mod rentabil a energiei electrice din surse regenerabile;

asigurarea atingerii în mod colectiv a obiectivului la nivelul UE privind energia din surse regenerabile în 2030, prin instituirea unui cadru de politici, în coordonare cu guvernanța uniunii energetice, care să evite orice potențial decalaj;

dezvoltarea potențialului de decarbonizare al biocombustibililor avansați și clarificarea rolului biocombustibililor de origine alimentară după 2020;

dezvoltarea potențialului energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii.

Prin urmare, măsurile cuprinse în propunere au ca scop să abordeze, într-un mod proporțional, problemele existente care împiedică utilizarea energiei din surse regenerabile, precum incertitudinea pentru investitori, obstacolele de ordin administrativ, necesitatea de a îmbunătăți rentabilitatea utilizării surselor regenerabile de energie, necesitatea de a actualiza cadrul de politici și riscul de scădere a gradului de adoptare de către cetățeni în decursul tranziției către 2030.

1.2.•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

Propunerea este consecventă cu propunerile privind organizarea pieței și guvernanța uniunii energetice, precum și cu revizuirea Directivelor privind eficiența energetică și performanța energetică a clădirilor, cu propunerea privind EU ETS din iulie 2015, cu propunerea de regulament privind partajarea eforturilor și cu propunerea de regulament privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) din iulie 2016.

Propunerea trebuie luată împreună cu inițiativele menționate mai sus, care nu sunt suficiente, în sine, pentru a permite UE să atingă, în mod colectiv și rentabil, o pondere de cel puțin 27 % a energiei din surse regenerabile în consumul final de energie până în 2030.

Propunerea se bazează pe dezvoltarea unei piețe a energiei electrice care să fie adecvată pentru energia din surse regenerabile, în temeiul inițiativei privind organizarea pieței, în cadrul căreia piețele pe termen scurt sunt complet dezvoltate și integrate, flexibilitatea joacă un rol esențial în sporirea valorii pe piață a energiei din surse regenerabile, iar producătorii de energie din surse regenerabile pot câștiga o fracțiune mai mare din veniturile lor de pe piețele energiei, reducând necesitatea unui sprijin public. Mai mult, propunerea completează inițiativa privind organizarea pieței prin introducerea unor măsuri diferite având ca scop să atragă în mod rentabil și în timp util investițiile necesare și prin reducerea suplimentară a sarcinii administrative pentru producătorii de energie din surse regenerabile, inclusiv pentru consumatorii care își produc singuri energia electrică și termică din surse regenerabile.

Propunerea vine în completarea guvernanței uniunii energetice prin crearea condițiilor necesare, la nivelul celor trei sectoare (energie electrică, încălzire și răcire și transporturi) pentru a facilita realizarea obiectivului UE în mod colectiv. În același timp, inițiativa privind guvernanța raționalizează și integrează obligațiile existente de planificare, de raportare și de monitorizare din acquis-ul energetic, inclusiv pe cele privind energia din surse regenerabile după 2020, care ajută la urmărirea progreselor înregistrate în direcția realizării obiectivului la nivelul UE, permit revizuirea nivelului de ambiție din planurile naționale și activează elemente ca urmare a unui decalaj la nivelul ambiției colective sau a unui decalaj în materie de finalizare.

Directiva privind eficiența energetică (DEE) și Directiva privind performanța energetică a clădirilor (DPEC) au ca scop, respectiv, să faciliteze atingerea obiectivului privind eficiența energetică și să sporească performanța energetică a clădirilor. Dispozițiile referitoare la încălzire și la răcire din cadrul propunerilor de DEE și de DPEC vor completa eforturile statelor membre care au ca scop să faciliteze pătrunderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, în temeiul acțiunii concertate a dispozițiilor cuprinse în prezenta propunere și în Regulamentul privind guvernanța. Aceasta va menține gradul cel mai mare posibil de flexibilitate, pentru a reflecta diferențele naționale ale unor astfel de sisteme deja instituite, asigurând în același timp contribuția necesară la îndeplinirea obiectivului general pentru 2030.

În contextul reformării schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) pentru perioada de după 2020, o EU ETS consolidată va juca un rol din ce în ce mai important în furnizarea unui semnal mai puternic pentru investițiile în tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon, inclusiv în sursele regenerabile de energie, și va asigura o mai bună valorificare a sinergiilor dintre energia din surse regenerabile și politicile climatice. Cu toate acestea, prețurile ETS în cadrul schemei EU ETS reformate nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivul obligatoriu la nivelul UE privind energia din surse regenerabile de cel puțin 27 %. Dispozițiile referitoare la sprijinul pentru energia din surse regenerabile în sectorul energiei electrice vor asigura faptul că astfel de mecanisme vor fi pe deplin complementare cu ETS și vor reduce la minimum orice impact negativ potențial asupra prețului carbonului.

Mai mult, propunerea de regulament privind partajarea eforturilor prezintă propuneri pentru stabilirea unor obiective naționale obligatorii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru sectoarele din afara EU ETS și referitor la LULUCF, fără a preciza cum ar putea fi acestea atinse în modul cel mai rentabil. Previziunile referitoare la sistemul energetic al UE arată că, pentru a se atinge în mod rentabil obiectivul non-ETS, sunt necesare politici privind sursele regenerabile de energie la nivelul sectorului energiei electrice, al încălzirii și răcirii și al transporturilor.

Propunerea de regulament LULUCF are ca scop includerea emisiilor și a absorbțiilor de dioxid de carbon din agricultură și din silvicultură în cadrul UE privind clima și energia pentru 2030. Criteriile de durabilitate consolidate ale UE privind bioenergia au ca scop garantarea în continuare a durabilității biomasei forestiere utilizate în sectorul energetic, inclusiv printr-o cerință LULUCF care asigură contabilizarea corectă a dioxidului de carbon în ceea ce privește impactul acestuia aferent biomasei forestiere utilizate pentru energie.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•2.1.Temeiul juridic

Propunerea se întemeiază pe articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reprezintă temeiul juridic pentru măsurile în domeniul energiei. Întrucât tratatul conține un temei juridic specific pentru energie, este oportun ca acesta să fie folosit.

•2.2.Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității este abordat în prezenta propunere deoarece Uniunea nu dispune de competențe exclusive în domeniul politicii privind energia din surse regenerabile. Propunerea se bazează pe importanța din ce în ce mai mare a energiei ca provocare politică și economică și pe interrelația strânsă a acesteia cu domeniile de politică ale siguranței alimentării cu energie, schimbărilor climatice, pieței interne și dezvoltării economice și sociale.

Necesitatea acțiunii la nivelul UE

Acțiunea la nivelul UE este necesară pentru a se asigura faptul că statele membre contribuie la obiectivul obligatoriu la nivelul UE de cel puțin 27 % energie din surse regenerabile și că acesta este îndeplinit în mod colectiv și rentabil. Statelor membre li se solicită să își definească propriile niveluri de ambiție, inclusiv traiectorii care corespund circumstanțelor și preferințelor lor naționale. O traiectorie liniară la nivelul UE va ajuta la urmărirea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivului la nivelul UE, fără a fi obligatorie pentru statele membre luate individual. Deschiderea treptată a sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile este necesară pentru a aborda problema fragmentării piețe interne și pentru a asigura tranzacționabilitatea transfrontalieră, în special în ceea ce privește normele comune referitoare la combustibilii destinați transporturilor.

În ceea ce privește sectorul energiei electrice, UE a instituit o piață unică integrată a energiei electrice, în cadrul căreia principalele principii, normele privind problemele comune și normele privind aspectele transfrontaliere sunt stabilite la nivelul UE. Rezultă că și pentru energia din surse regenerabile trebuie ca aceste aspecte transfrontaliere să fie abordate la nivelul UE, prin norme specifice.

Unele dintre riscurile pentru durabilitate legate de dezvoltarea bioenergiei au o dimensiune transfrontalieră și, prin urmare, pot fi abordate mai eficient la nivelul UE. Acesta este, în special, cazul efectelor asupra mediului precum schimbările climatice și declinul biodiversității. În plus, este necesar un cadru armonizat la nivelul UE privind durabilitatea biomasei utilizate pentru energia termică și electrică, în vederea facilitării comerțului cu biomasă și a promovării pieței interne a combustibililor din biomasă.

Analizele arată că luarea de măsuri doar la nivelul statelor membre ar duce probabil la denaturări și la fragmentări ale pieței interne a energiei, rezultând în general în costuri mai mari și un grad mai scăzut de utilizare a energiei din surse regenerabile în întreaga Uniune.

Valoarea adăugată a UE

În ceea ce privește sectorul încălzirii și răcirii, acesta consumă aproape 50 % din energia UE, iar 75 % din consumul UE în acest sector este în continuare bazat pe combustibili fosili. Lipsa unei strategii la nivelul UE a adăugat incertitudine pentru investitori și a permis fragmentarea piețelor locale, în cadrul cărora consumatorii se confruntă cu greutăți în realizarea unor alegeri pe baza preferințelor lor și în lipsa unor politici de reglementare care să creeze stimulente pentru energia descentralizată. Îndrumările UE în acest sector ar putea ajuta la crearea unei piețe integrate la nivelul UE pentru sursele regenerabile de energie în domeniul încălzirii și răcirii. Prin urmare, statelor membre li se pun la dispoziție opțiuni privind modul de abordare a potențialului nevalorificat din sectorul încălzirii și răcirii.

Dată fiind dimensiunea locală a încălzirii și răcirii, propunerea instituie un cadru general pentru stimularea utilizării surselor regenerabile de energie în acest sector, lăsând statelor membre posibilitatea de a-l adapta la circumstanțele locale în modul cel mai rentabil.

Transporturile consumă aproximativ o treime din cererea totală de energie a UE și această cerere este aproape în întregime satisfăcută cu petrol. Cu toate că tranziția către energia alternativă cu emisii scăzute în sectorul transporturilor a început deja, impulsionată și de actuala Directivă privind energia din surse regenerabile, sectorul a rămas cu mult în urma celorlalte sectoare dintr-o serie de motive, printre care lipsa unor stimulente puternice pentru inovarea în energiile și în tehnologiile necesare în vederea decarbonizării și a diversificării energetice pe termen lung a transporturilor, precum și aspectele de infrastructură legate de electrificare (care sunt abordate prin punerea în aplicare a Directivei privind combustibilii alternativi și a măsurilor propuse în cadrul revizuirii Directivei privind performanța energetică a clădirilor).

O acțiune comună la nivelul UE va asigura faptul că obiectivele politicii (de exemplu, dezvoltarea potențialului de decarbonizare al biocombustibililor avansați) sunt realizate în mod colectiv cu cele mai scăzute costuri.

Un cadru privind energia și clima la nivelul UE în domeniul energiei din surse regenerabile pentru 2030 va ajuta, de asemenea la monitorizarea și sprijinirea politicilor energetice ale statelor membre în vederea realizării unui sistem energetic durabil, sigur și la prețuri accesibile pentru cetățenii europeni. Având un cadru de reglementare previzibil la nivelul UE, care conduce sectorul energiei din surse regenerabile către anul 2030 prin sprijinirea europenizării politicii privind energia din surse regenerabile, în special prin consolidarea abordării bazate pe piață a energiei din surse regenerabile și prin promovarea deschiderii sprijinului transfrontalier, statele membre pot concepe mai bine politicile naționale în vederea atingerii obiectivului pentru 2020, ceea ce asigură faptul că politicile privind energia din surse regenerabile sunt coerente cu alte obiective privind energia și clima, și anume ETS, Regulamentul privind partajarea eforturilor și obiectivul UE privind eficiența energetică pentru 2030. Un cadru la nivelul UE care stabilește principii de nivel înalt pentru schemele de sprijin ar oferi, de asemenea, certitudine pentru investitori, care este posibil să fi fost subminată în trecut de alternanța politică (și, uneori, de măsurile retroactive) adoptată de anumite state membre.

Prin acțiunea la nivelul UE ar putea fi abordate mai multe obstacole în calea investițiilor publice și private (de exemplu legate de procedurile de autorizare), soluționând lipsa de coordonare dintre diverse organisme de autorizare de la nivel național și stimulând capacitatea administrativă de implementare a unor proiecte și scheme de sprijin transfrontaliere.

Acțiunea la nivelul UE va oferi certitudine pentru investitori într-un cadru de reglementare la nivelul UE, o utilizare consecventă și rentabilă a energiei din surse regenerabile în întreaga UE și o funcționare eficientă a pieței interne a energiei, respectând în același timp potențialul statelor membre de a produce tipuri diferite de energie din surse regenerabile în funcție de mixul energetic ales.

În acest sens, statele membre păstrează o marjă largă de discreție și de flexibilitate pentru a favoriza dezvoltarea energiei din surse regenerabile în orice sector din cadrul economiilor lor și în modul cel mai potrivit pentru circumstanțele și potențialul lor național, inclusiv opțiunea de a realiza obiectivul de la nivelul UE prin sprijinirea utilizării energiei din surse regenerabile în alte state membre, compatibilă cu propunerile privind organizarea pieței.

Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

2.3.Principiul proporționalității și alegerea instrumentelor

Propunerea respectă principiul proporționalității deoarece stabilește acțiuni la nivelul UE care vor asigura îndeplinirea de către Uniune a obiectivului de cel puțin 27 %, dar oferă statelor membre flexibilitatea de a implementa măsurile avute în vedere și de a dezvolta sectorul energiei din surse regenerabile care corespunde cel mai bine situației, preferințelor și potențialului lor național, cu condiția atingerii în mod colectiv a obiectivului de cel puțin 27 %.

Obiectivul la nivelul UE implică o schimbare fundamentală a cadrului de politici pentru 2030, de la obiective naționale obligatorii din punct de vedere juridic, permițând o marjă largă de discreție a statelor membre în ceea ce privește măsurile lor naționale, la un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic la nivelul Uniunii Europene. În acest context, existența doar a unor măsuri la nivel național ar duce la eforturi nerentabile și distribuite în mod neuniform la nivelul UE, ceea ce, la rândul său, ar duce la o utilizare insuficientă a surselor regenerabile de energie pe piața internă a energiei, existând posibilitatea ca obiectivul convenit să nu fie atins. În acest context, existența doar a unor măsuri naționale coordonate în temeiul mecanismelor de guvernanță propuse nu ar oferi garanții suficiente în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului, realizarea acestui lucru în modul cel mai rentabil cu putință, evitarea oricărui parazitism în rândul statelor membre și reducerea fragmentării pieței. Prin urmare, acțiunea la nivelul UE poate crea un cadru robust și stabil care permite realizarea în mod colectiv și rentabil a obiectivului obligatoriu al Uniunii de cel puțin 27 % energie din surse regenerabile în 2030, cu o distribuire echitabilă a eforturilor în rândul statelor membre, fără a depăși măsurile necesare pentru a asigura nivelul optim al efortului comun din punctul de vedere al costurilor.

În ceea ce privește dispozițiile specifice sectorului, încălzirea și răcirea consumă aproape 50 % din energia UE, iar 75 % din necesarul de combustibil al UE pentru încălzire și răcire este în continuare asigurat din combustibili fosili. Ca atare, decarbonizarea sectorului încălzirii și răcirii este esențială dacă se dorește ca UE să continue în direcția realizării obiectivelor noastre de decarbonizare pe termen lung și a îmbunătățirii siguranței alimentării cu energie. Până în 2030, aproape jumătate 3 din contribuția pentru îndeplinirea obiectivului UE privind energia din surse regenerabile ar trebui să provină din sectorul încălzirii și răcirii. Nivelul respectiv demonstrează necesitatea de acțiune în acest sector anume. Opțiunile propuse în ceea ce privește încălzirea și răcirea ghidează statele membre în alegerea abordării pentru a facilita pătrunderea surselor regenerabile de energie în sector, contribuind la atingerea acestei ponderi rentabile și, în același timp, lăsându-le o flexibilitate integrală în privința concepției planurilor lor energetice și climatice integrate. În cazul în care toate statele membre adoptă măsura sugerată, aceasta ar acoperi circa un sfert din decalajul dintre scenariul de statu-quo și obiectivul la nivelul UE de cel puțin 27 %.

Prerogativele naționale importante, precum dreptul statelor membre de a stabili condițiile de exploatare a resurselor lor energetice, alegerea lor între diferite tehnologii energetice și structura generală a ofertei lor de energie, rămân neatinse. Mai mult, cadrul UE privind durabilitatea bioenergiei include criterii minime pentru demonstrarea producției durabile și a utilizării eficiente a biomasei în transporturi, în energia termică și în energia electrică. Noile dispoziții referitoare la durabilitate urmează o abordare bazată pe riscuri și se aplică doar producătorilor de mari dimensiuni de energie termică și electrică.

În fine, proporționalitatea este asigurată prin atingerea unui echilibru între obiectivele privind competitivitatea, siguranța alimentării cu energie electrică și durabilitatea și prin luarea în considerare a beneficiilor pe termen lung, după 2030, ale acțiunii propuse, nu doar a impacturilor pe termen scurt și mediu.

Nivelul de constrângere impus este astfel proporțional cu obiectivul.

2.4.Alegerea instrumentului

Instrumentul propus este o directivă care trebuie pusă în aplicare de statele membre. O directivă este instrumentul adecvat pentru promovarea energiei din surse regenerabile, deoarece definește clar obiectivele UE care trebuie atinse, lăsând în același timp statelor membre suficientă flexibilitate pentru a o pune în aplicare în modul care se potrivește cel mai bine circumstanțelor lor naționale. Prin urmare, sunt incluse numai dispoziții limitate care impun măsuri obligatorii și doar pentru a spori gradul de utilizare optim din punctul de vedere al costurilor care este necesar, la nivelul întregii Uniunii (de exemplu articolul 5 din propunere, referitor la deschiderea parțială obligatorie a schemelor de sprijin).

Propunerea implică o modificare substanțială a directivei privind energia din surse regenerabile, iar tehnica de reformare permite adoptarea unui singur act legislativ care, în același timp, efectuează modificarea dorită, codifică modificarea cu dispozițiile neschimbate ale actului inițial și abrogă actul respectiv. Prin urmare, o directivă reformată este instrumentul adecvat și este în concordanță cu angajamentul Comisiei în temeiul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare 4 .

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

3.1.Evaluarea REFIT

Între 2014 și 2016 a avut loc o evaluare REFIT (Programul privind o reglementare adecvată) a directivei privind energia din surse regenerabile. Rezultatele acestei evaluări sunt incluse într-un document de lucru al serviciilor Comisiei separat referitor la evaluarea REFIT, prezentat împreună cu evaluarea impactului care însoțește propunerea.

Evaluarea REFIT a concluzionat că obiectivul sporirii în mod durabil a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final de energie al UE a avut succes. Obiectivele naționale obligatorii, planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile și monitorizarea bienală prevăzută de Directiva privind energia din surse regenerabile s-au dovedit a fi în special eficace în vederea promovării transparenței pentru investitori și pentru alți operatori economici și au asigurat informații de înaltă calitate privind piețele energiei din surse regenerabile și politicile aferente din statele membre. Acest fapt este ilustrat de creșterea rapidă a gradului de utilizare după data adoptării directivei, de la o pondere de 10,4 % a energiei din surse regenerabile în 2007 la 17 % în 2015.

Aceste dispoziții juridice, împreună cu politici naționale suplimentare și cu alte măsuri nereglementare, au contribuit la realizarea la nivel general a obiectivelor de politică ale UE în domeniul energiei și climei, ducând la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la sporirea siguranței alimentării cu energie, la o poziție de lider în ceea ce privește inovațiile, la crearea de locuri de muncă, la acceptarea de către public și la dezvoltarea regională. Ele și-au dovedit relevanța, coerența, eficiența, eficacitatea și valoarea adăugată pentru obiectivele generale ale UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice. În prezent, energia din surse regenerabile este unica opțiune de decarbonizare în sectorul energiei electrice care este utilizată într-un ritm apropiat de cel necesar conform scenariilor pe termen lung ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE) pentru limitarea creșterii temperaturii globale la 2◦C deasupra nivelurilor preindustriale.

Cu toate acestea, chiar dacă UE în ansamblu și aproape toate statele membre, cu excepția unuia, se află pe calea cea bună în direcția îndeplinirii obiectivelor sale generale privind energia din surse regenerabile pentru 2020, atingerea obiectivelor până în 2020 va fi realizată numai dacă statele membre continuă să promoveze utilizarea energiei din surse regenerabile pentru a-și urma traiectoriile cu o curbă ascendentă din ce în ce mai pronunțată. Mai mult, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori rata actuală a progresului în direcția utilizării energiei din surse regenerabile în transporturi, în scopul asigurării faptului că obiectivul sectorial de 10 % este îndeplinit. În special, incertitudinea în domeniul reglementării cauzată de prelungita dezbatere politică pe marginea modului de abordare a riscului de schimbare indirectă a destinației terenurilor (ILUC) asociat cu biocombustibilii de origine alimentară a avut un impact negativ asupra utilizării energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor.

3.2.Consultarea părților interesate

3.2.1. Metodele de consultare, principalele sectoare vizate și profilul general al respondenților

O gamă largă de părți interesate, inclusiv state membre și autorități naționale de reglementare, au fost implicate pe întreg parcursul elaborării propunerii. Aceasta a inclus o consultare publică ce a durat 12 săptămâni, un atelier al părților interesate desfășurat la 5 februarie 2016, o discuție dedicată în cadrul Forumului european de reglementare a energiei electrice reunit la Florența și numeroase dezbateri bilaterale.

O consultare publică a fost lansată la 18 noiembrie 2015 și a rămas deschisă până la 10 februarie 2016. Comisia a primit, în total, 614 contribuții. Dintre contribuții, 340 (respectiv 58 %) au fost transmise de asociații naționale și de la nivelul UE, iar dintre acestea 110 au fost din partea unor asociații industriale (18 % din totalul contribuțiilor)și 90 au fost prezentate de industria energiei din surse regenerabile (15 %). Mai mult, s-au primit 186 de contribuții directe din partea întreprinderilor (30 %). Un număr total de 19 guverne naționale și 22 de autorități regionale sau locale au participat, de asemenea, la această consultare. Este important de remarcat participarea semnificativă a cetățenilor, a cooperativelor energetice și a organizațiilor neguvernamentale.

De asemenea, Comisia a desfășurat o consultare publică online cu privire la durabilitatea bioenergiei, în perioada 10 februarie-10 mai 2016, în urma căreia s-au primit peste 950 de contribuții. Aceasta a fost completată de o conferință tematică a părților interesate care a avut loc la 12 mai 2016.

3.2.2 Rezumatul opiniilor exprimate de părțile interesate

Analiza detaliată a contribuțiilor primite în urma consultării publice confirmă consensul amplu în rândul respondenților cu privire la o serie de elemente incluse în consultarea publică, printre care se numără necesitatea unui cadru juridic stabil și previzibil la nivelul UE pentru energia din surse regenerabile, importanța definirii de măsuri complementare în cadrul directivei reformate pentru a asigura realizarea obiectivului obligatoriu de cel puțin 27 % la nivelul UE și relevanța dezvoltării unei piețe adecvate pentru energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, opiniile părților interesate sunt împărțite în privința altor aspecte, precum domeniul de aplicare geografic al schemelor de sprijin și expunerea energiei din surse regenerabile la condițiile pieței (de exemplu, responsabilitățile de dispecerizare prioritară și de echilibrare).

În ceea ce privește rolul entităților private și publice pe piața energiei electrice, există un sprijin puternic pentru măsuri suplimentare la nivelul UE în vederea abilitării consumatorilor de energie și a autorităților locale. Marea majoritate a contribuțiilor sprijină norme mai ferme la nivelul UE care să garanteze posibilitatea consumatorilor de a-și produce și de a-și stoca propria energie termică și electrică din surse regenerabile și de a participa la toate piețele relevante ale energiei, în mod simplu și nediscriminatoriu, inclusiv prin intermediari. Mulți respondenți sprijină expunerea din ce în ce mai mare la piața pe termen scurt a sistemelor de autoconsum, prin stabilirea valorii energiei electrice excedentare introduse în rețea la prețul pieței angro. Cu toate acestea, o serie de producători de energie din surse regenerabile evidențiază faptul că sunt în continuare necesare scheme de sprijin bazate pe piață pentru sistemele de autoconsum de mici dimensiuni, pe durata tranziției către o organizare reformată a pieței. Mai mulți respondenți sprijină facilitarea accesului la finanțare pentru inițiativele locale în domeniul energiei din surse regenerabile.

Părțile interesate subliniază faptul că ar trebui să se prevină realizarea de modificări retroactive ale schemelor de sprijin. Alte elemente sunt identificate ca importante pentru îmbunătățirea stabilității investițiilor; printre acestea se numără eliminarea obstacolelor de ordin administrativ, o mai mare integrare a piețelor și un regim consolidat de protecție a investițiilor care depășește cele prevăzute în Tratatul privind Carta energiei. De asemenea, mai mulți respondenți insistă asupra necesității de a asigura o punere în aplicare rapidă a directivei reformate, cu mult înainte de 2021, pentru a oferi din timp semnale politice și o perspectivă pentru investitori.

În special, mai multe state membre au subliniat faptul că trebuie garantat dreptul statelor membre de a-și alege propriul mix energetic și de a dezvolta tehnologiile de energie din surse regenerabile pe și care le doresc, de exemplu din motive de diversificare, mai ales în ceea ce privește conceperea schemelor de sprijin. De asemenea, ele au evidențiat faptul că integrarea pe piață a energiei din surse regenerabile trebuie organizată în mod coordonat și nu poate fi îndeplinită doar prin proceduri fragmentate care depind de calendarele de notificare individuale ale statelor membre.

Nu în cele din urmă, se consideră că existența unui cadru juridic robust consfințit în Directiva privind energia din surse regenerabile este esențială pentru îndeplinirea obiectivului UE de cel puțin 27 % privind energia din surse regenerabile până în 2030. Majoritatea respondenților sunt în favoarea măsurilor preventive pentru a se evita apariția unui decalaj în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului, dar consideră de asemenea că este necesară implementarea de acțiuni corective în cazul în care apar astfel de decalaje. Unele părți interesate, precum autoritățile de reglementare în domeniul energiei, evidențiază necesitatea de a se asigura consecvența oricăror măsuri complementare cu schemele de sprijin naționale.

Consultarea publică a scos în evidență faptul că printre principalele obstacole în calea sporirii ponderii de energie din surse regenerabile în transporturi se numără lipsa unui cadru de politică stabil pentru perioada de după 2020, lunga dezbatere pe marginea durabilității biocombustibililor și prețul ridicat al vehiculelor electrice. Marea majoritate a respondenților au indicat, de asemenea, că o obligație de încorporare privind combustibilii la nivelul UE ar reprezenta o măsură eficace sau foarte eficace de promovare a consumului de combustibili durabili din surse regenerabile în sectorul transporturilor din UE și de sporire a gradului de utilizare a vehiculelor electrice.

În plus, Forumul european de reglementare a energiei electrice care a avut loc la Florența în perioada 13-14 iunie 2016, cu participarea statelor membre, a autorităților naționale de reglementare și a principalelor părți interesate, a concluzionat că, în ceea ce privește energia din surse regenerabile, cadrul pentru perioada de după 2020 ar trebui să se bazeze pe o organizare îmbunătățită a pieței, adecvată pentru integrarea deplină a energiei din surse regenerabile, și pe un semnal puternic privind prețul carbonului prin intermediul unei scheme ETS consolidate și, de asemenea, că sprijinul specific pentru energia din surse regenerabile, când și dacă este necesar, ar trebui să fie bazat pe piață și să reducă la minimum denaturările pieței. În acest scop, forumul a încurajat Comisia să elaboreze norme comune privind schemele de sprijin în cadrul revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile, care să faciliteze o abordare bazată pe piață și mai regionalizată în ceea ce privește energia din surse regenerabile.

Consultarea publică referitoare la durabilitatea bioenergiei a demonstrat existența unor opinii împărțite cu privire la beneficiile și la riscurile bioenergiei, precum și cu privire la necesitatea unei noi politici la nivelul UE. Cu toate acestea, majoritatea covârșitoare a respondenților au subliniat că atenuarea schimbărilor climatice este principalul obiectiv al unei politici privind durabilitatea bioenergiei.

Un număr de autorități publice și de întreprinderi de stat, precum și producători de biocombustibili și de biolichide, societăți forestiere și câteva state membre au indicat că preferă scenariul de bază, și anume nicio cerință suplimentară de durabilitate la nivelul UE. Unul dintre principalele motive invocate este existența altor acte legislative care reglementează potențialele riscuri legate de biomasa folosită pentru energie, precum și riscul apariției unei sarcini administrative excesive.

Pe de altă parte, mulți producători și utilizatori de bioenergie din UE, precum și un număr de state membre sprijină adoptarea de măsuri suplimentare la nivelul UE pentru a extinde criteriile de durabilitate ale UE la biomasa folosită în sectorul încălzirii/răcirii și în cel al energiei electrice. Un aviz recent al Comitetului forestier permanent al UE (grupul consultativ pentru măsurile UE în domeniul forestier) sprijinea opțiunea de a introduce un criteriu de durabilitate bazat pe riscuri pentru biomasa forestieră.

Cerințele privind eficiența transformării biomasei în energie sunt sprijinite de o serie de părți interesate, printre care, în special, industria care folosește produse forestiere, inclusiv producătorii de pastă de celuloză și hârtie, și ONG-urile din domeniul mediului. ONG-urile sprijină, de asemenea, plafonarea utilizării globale a bioenergiei, precum și adoptarea de restricții asupra anumitor materii prime sau surse și de cerințe de mediu și sociale pentru producția de biomasă.

În general, părțile interesate au solicitat consecvență de tratament atunci când se impun măsuri care vizează materii prime specifice, indiferent de utilizarea lor finală: aceasta înseamnă, de exemplu, că normele ar trebui să fie aceleași pentru biomasa din agricultură care este utilizată la producerea de biocombustibili sau pentru biogazul folosit la producerea de energie termică și electrică.

3.3.Obținerea și utilizarea expertizei

S-au comandat următoarele studii de la contractanți externi:

Study on the impact assessment for a new Directive mainstreaming deployment of renewable energy and ensuring that the EU meets its 2030 renewable energy target - ECN, Oeko Institute, Eclareon, REBEL, SUER, BBH.

Study on Technical Assistance in Realisation of the 2016 Report on Renewable Energy, in preparation of the Renewable Energy Package for the Period 2020-2030 in the European Union - Öko-Institut, E3-Modelling, Observ’ER, COWI.

Supporting investments into renewable electricity in context of deep market integration of RES-e after 2020: Study on EU-, regional- and national-level options - Cambridge Economic Policy Associates (CEPA).

Study on the sustainable and optimal use of biomass for energy in the EU beyond 2020 – PricewaterhouseCoopers, Vito, TU Wien, Utrecht University, INFRO, Rutter Soceco.

Carbon impacts of biomass consumed in the EU - Forest Research UK, VTT, North Energy, Alterra.

Study on impacts on resource efficiency on future EU demand for bioenergy, IISA, Idufor, EFI, Oeko Institute, IEEP.

3.4.Evaluarea impactului

Evaluarea impactului care însoțește propunerea nu prezenta un set de opțiuni preferate, ci realiza o analiză detaliată a fiecărei opțiuni de politică, cu o abordare treptată, de la un scenariu de statu-quo (opțiunea 0), constând în continuarea măsurilor naționale, dar fără vreo acțiune suplimentară la nivelul UE, până la scenarii alternative incluzând mai multe măsuri la nivelul întregii UE în cele cinci domenii menționate mai jos.

La 16 septembrie 2016 5 , Comitetul de analiză a reglementării a emis primul său aviz cu privire la evaluarea impactului și a solicitat o nouă prezentare a acesteia. Evaluarea impactului a fost apoi revizuită și prezentată din nou, la 17 octombrie 2016, Comitetului de analiză a reglementării, care a emis un al doilea aviz negativ la 4 noiembrie 2016, dar nu a solicitat revizuirea și prezentarea din nou a evaluării impactului.

În acest context, Comisia Europeană a considerat oportun să continue cu prezentarea unei propuneri de reformare a Directivei privind energia din surse regenerabile, ținând însă seama în mod corespunzător de rezervele exprimate de Comitetul de analiză a reglementării în cadrul celui de al doilea aviz al său. În special, Comisia a optat pentru dispoziții mai proporționale și mai puțin împovărătoare pentru sectorul încălzirii și răcirii, combinate cu dispoziții consolidate în cadrul de guvernanță pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor pentru 2030. De asemenea, s-a asigurat că dispozițiile cuprinse în propunere sunt pe deplin compatibile cu normele privind ajutoarele de stat și le completează și, de asemenea, că nu aduc atingere competențelor Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat. Dispozițiile propuse sunt principii generale care implică utilizarea unor scheme rentabile bazate pe piață (acolo unde sunt necesare). Această abordare este pe deplin consecventă cu noua organizare a pieței și ajută la reducerea la minimum a costurilor pentru contribuabili și pentru consumatorii de energie electrică. Dispozițiile sprijină în continuare certitudinea pentru investitori în perioada 2021-2030. Comisia a luat în considerare toate obiectivele uniunii energetice. În fine, Comisia ia notă de incertitudinile inevitabile în ceea ce privește estimarea decalajului care trebuie soluționat, de caracterul minim al obiectivului obligatoriu de 27 % la nivelul UE și de necesitatea de a furniza stimulente stabile și în timp util pentru investițiile cu termen de realizare lung. Date fiind cele de mai sus, Comisia consideră că pachetul de măsuri general reprezintă un răspuns proporțional la problemele existente. Informații mai detaliate în acest sens sunt cuprinse în prezentul capitol.

(i) Opțiuni pentru sporirea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul energiei electrice (E-SRE)

(a) Un cadru european comun pentru schemele de sprijin: (1) doar utilizarea unor mecanisme de piață; (2) cadru european pentru un sprijin rentabil bazat pe piață; (3) tranziție obligatorie către ajutoarele pentru investiții.

Directiva privind energia din surse regenerabile permite existența unor scheme de sprijin, dar lasă alegerea schemelor de sprijin la latitudinea statelor membre. Acest fapt a dus la situația puțin preferabilă în care statele membre au introdus scheme de sprijin ce au fost apoi, în multe cazuri, modificate sau revocate retroactiv. La rândul său, această situație a avut un efect negativ asupra încrederii investitorilor. Prin urmare, pentru a spori încrederea investitorilor sunt necesare norme mai clare în cadrul Directivei reformate privind energia din surse regenerabile.

În acest context, opțiunea 2 presupune introducerea unor principii pentru schemele de sprijin pe care statele membre să le poată pună în practică și care sunt încă necesare în prezent pentru a atrage suficiente investiții în vederea atingerii obiectivului Uniunii pentru 2030. Această opțiune include principii de proiectare care să fie folosite de statele membre pentru schemele de sprijin și protejarea investitorilor împotriva modificărilor retroactive. Aceste principii nu aduc atingere normelor privind ajutoarele de stat.

În legătură cu acest sector, Comitetul de analiză a reglementării a considerat că orientările existente privind ajutoarele de stat tratează deja majoritatea aspectelor incluse în evaluarea impactului și confirmă deja obiectivele privind clima și energia pentru 2030.

Ancorarea acestor principii în legislație constituie o opțiune de ordin politic. Aceste principii vor sprijin astfel europenizarea politicii privind energia din surse regenerabile, asigurând adecvarea energiei din surse regenerabile pentru piață și asigurând, în același timp, certitudinea pentru investitori până în 2030. Mai multe detalii se pot găsi în anexa 1 la evaluarea impactului. În acest context, cadrul propus stabilește principii de concepție care (i) asigură o certitudine suficientă pentru investitori pe perioada 2021-2030 și (ii) necesită utilizarea unor scheme rentabile bazate pe piață (acolo unde sunt necesare), fundamentate pe concepții de bune practici emergente. Principiile cuprinse în prezenta propunere sunt pe deplin aliniate la îndrumările adoptate deja de Comisie în cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie (OAME), pe care le dezvoltă și mai mult într-o serie de domenii precum, în special, participarea transfrontalieră.

Mai mult, cadrul este eficace în ceea ce privește asigurarea unei certitudini suficiente pentru investitori prin definirea, în conformitate cu principii bazate pe piață și pe baza celor mai bune practici, a principiilor de concepție generale care vor fi valabile pe perioada 2021-2030.

În același timp, cadrul este proporțional și nu excesiv de prescriptiv, deoarece normele au un caracter general, și, de asemenea, respectă principiul subsidiarității deoarece ține pe deplin seama de dreptul statelor membre de a-și determina propriul mix energetic. În acest scop, este necesar să se definească, în actualul cadru de reglementare, relația dintre dreptul statelor membre de a-și alege propriul mix energetic și de a dezvolta tehnologiile de energie din surse regenerabile pe și care le doresc, de exemplu din motive de diversificare, pe de o parte, și, pe de altă parte, obiectivul de a asigura un anumit nivel de concurență între tehnologii. Transmiterea acestor principii de bază ale cadrului pentru energie european către Consiliu și către Parlamentul European, spre aprobare, va permite obținerea legitimității și a acceptării de către public a agendei pentru integrarea piețelor.

Mai mult, diverse părți interesate, printre care autorități de reglementare 6 , precum și un număr de state membre, au solicitat introducerea în propunere a unui astfel de cadru, în completarea normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.

(b) O abordare regională mai coordonată: (1) sprijin regional obligatoriu; (2) deschiderea parțială obligatorie a schemelor de sprijin către participarea transfrontalieră.

Prezenta propunere reflectă cea de a doua opțiune (opțiunea 1 din raportul privind evaluarea impactului), pentru a face obligatorie deschiderea parțială a schemelor de sprijin vizând E-SRE către participarea transfrontalieră. Această opțiune permite obținerea unor costuri de sistem și a unor costuri de sprijin mai scăzute la nivel general, prin asigurarea faptului că investițiile sunt localizate din ce în ce mai mult acolo unde potențialul și alte condiții sunt cele mai favorabile. Rezultatul evaluării impactului arată că această măsură ar genera costuri reduse ale sistemului energetic, de 1,0 miliarde EUR pe an pentru perioada 2021-2030, în timp ce costurile de sprijinire a energiei din surse regenerabile plătite de consumatori sunt reduse cu 3 %.

Această opțiune este proporțională deoarece propune doar o deschidere treptată și parțială, care reflectă nivelul interconectărilor fizice. Ea respectă principiul subsidiarității deoarece nu limitează capacitatea statelor membre de a-și concepe propria schemă de sprijin și, astfel, nu aduce atingere dreptului lor de a-și determina propriul mix energetic.

(c) Un instrument financiar axat pe energia din surse regenerabile: (1) un instrument financiar la nivelul UE cu ample criterii de eligibilitate; (2) un instrument financiar la nivelul UE care să sprijine proiectele SRE cu grad mai ridicat de risc.

În acest domeniu, scopul este să se sporească utilizarea de fonduri, în temeiul instrumentelor financiare existente sau al unor instrumente financiare noi, pentru a sprijini nivelul ridicat de ambiție al statelor membre în ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile. Detaliile unui cadru care permite acest lucru ar trebui stabilite în contextul elaborării cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027.

(d) Simplificare administrativă: (1) dispoziții consolidate cu „ghișeu unic”, intervale de timp și proceduri simplificate pentru repowering; (2) limitarea în timp a procedurilor de autorizare, prin intermediul aprobării automate și a notificării simple pentru proiectele de mici dimensiuni.

Pentru prezenta propunere se preferă o combinație între opțiunea 1 și opțiunea 2, în vederea stabilirii unui proces de acordare a autorizațiilor pentru proiectele privind energia din surse regenerabile de către o singură autoritate desemnată („ghișeu unic”), a unui termen-limită maxim pentru procesul de acordare a autorizațiilor, a unei notificări simple către operatorii de sisteme de distribuție pentru proiectele de mici dimensiuni și a unei dispoziții specifice privind accelerarea procesului de acordare a autorizațiilor pentru repowering-ul centralelor existente de energie din surse regenerabile. Această opțiune permite obținerea unui proces de autorizare care să fie mai clar, mai transparent și mai previzibil pentru solicitanți și care durează mai puțin.

Opțiunea este proporțională deoarece reprezintă, în mare măsură, punerea în aplicare a unor proceduri de bune practici care există deja în unele state membre. Nu presupune costuri ridicate și respectă principiul subsidiarității deoarece lasă modul de organizare a ghișeelor unice la alegerea statelor membre. De asemenea, nu aduce atingere conținutului procedurilor de autorizare.

(ii) Opțiuni pentru sporirea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii (Î&R-SRE):

(a) Adoptarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile în cadrul alimentării cu energie pentru încălzire și răcire: (0) continuarea măsurilor naționale actuale, fără nicio acțiune la nivelul UE; (1) introducerea unei obligații privind Î&R-SRE pentru furnizorii de combustibili fosili; (2) aceeași obligație, dar pentru toți furnizorii de combustibili.

Opțiunea preferată a fost opțiunea 2, conform căreia furnizorii care sunt desemnați de statele membre și care acoperă cel puțin 50 % din alimentarea cu energie ar urma să aibă obligația de a introduce treptat și pe scară largă energia din surse regenerabile în cadrul volumului lor total anual de vânzări până în 2030 (cu un punct procentual pe an).

În legătură cu acest sector, Comitetul de analiză a reglementării a pus sub semnul întrebării proporționalitatea stabilirii unei obligații asupra furnizorilor de energie pentru încălzire și răcire. Pentru a răspunde acestor motive de îngrijorare, actuala propunere înlocuiește obligația cu mai multe opțiuni care se află la dispoziția statelor membre, oferind astfel flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare la nivel național.

Dat fiind că încălzirea și răcirea reprezintă aproape jumătate din utilizarea energiei finale în UE 7 și că, deși ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul energiei electrice a crescut cu peste opt puncte procentuale între 2009 și 2015, ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii a crescut cu mai puțin de trei puncte procentuale în aceeași perioadă, în acest sector este necesară o măsură ambițioasă, dar flexibilă.

Această opțiune este proporțională deoarece nu depășește ceea ce este necesar pentru sporirea gradului de utilizare a energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii la nivelul UE și nu creează o sarcină dificilă pentru IMM-uri.

Această opțiune este consecventă și complementară cu DEE și cu DPEC. Eficiența energetică în sectorul încălzirii și răcirii este promovată prin economii de energie și prin renovări, în special în sectorul construcțiilor. În paralel, opțiunile privind încălzirea și răcirea ar accelera trecerea de la combustibilii fosili la energia din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, abordând, de asemenea, parcul imobiliar existent. Existența unor măsuri speciale privind includerea energiei din surse regenerabile în alimentarea cu energie pentru încălzire și răcire și în utilizarea energiei la nivelul clădirilor va reduce riscul de blocaje tehnologice, și anume situațiile în care abordarea axată pe eficiența energetică duce doar la înlocuirea tehnologiilor pe bază de combustibili fosili cu soluții mai eficiente, dar tot pe bază de combustibili fosili.

(b) Facilitarea utilizării energiei din surse regenerabile și a căldurii reziduale în sistemele de încălzire și răcire centralizată: (1) împărtășirea bunelor practici; (2) certificate de performanță energetică și deschiderea accesului către producția locală de încălzire și răcire; (3) măsurile de la punctele 1 și 2 împreună cu un cadru consolidat suplimentar privind drepturile consumatorilor.

Opțiunea 3 este opțiunea preferată pentru prezenta propunere. Această opțiune abilitează consumatorii să producă pe plan local energie termică din surse regenerabile și să utilizeze un sistem de încălzire și răcire centralizată pe bază de energie din surse regenerabile pentru a crea sinergii la nivel local cu alți utilizatori, producând prin urmare un efect social pozitiv. Posibilitatea de debranșare ar permite o producție suplimentară de căldură din surse regenerabile în perioada 2020-2030, contribuind și mai mult la atenuarea schimbărilor climatice. Cu toate că permiterea debranșării ar putea avea consecințe negative pentru fluxurile de venituri ale societăților locale de încălzire și răcire centralizată, aceste efecte ar fi compensate de impactul pozitiv din punct de vedere social și al mediului.

De asemenea, această opțiune este proporțională deoarece sarcina administrativă va fi direct corelată cu nivelul de pătrundere a sistemelor de încălzire centralizată la nivel național. În particular, statele membre cu o pondere scăzută de încălzire centralizată se vor confrunta cu o sarcină de certificare limitată și cu un nivel probabil moderat al cererilor de debranșare.

Încălzirea și răcirea centralizată reprezintă circa 10 % din alimentarea cu energie din UE. Sistemele de încălzire și răcire centralizată permit atingerea unor ponderi mai mari de utilizare a energiei din surse regenerabile în cadrul sistemului energetic al UE. De exemplu, există un vast potențial nevalorificat de utilizare a pompelor de căldură industriale în încălzirea centralizată și se estimează că peste 25 % din populația UE trăiește în zone care se pretează utilizării de tehnologii geotermale pentru încălzirea centralizată. Mai mult, sistemele de încălzire centralizată reprezintă o tehnologie de infrastructură importantă pentru facilitarea obținerii unei eficiențe de transformare totale sporite a centralelor care transformă deșeurile în energie 8 .

Sistemele de încălzire și răcire centralizată mai vechi trebuie să evolueze pentru a permite sporirea gradului de alimentare cu energie din surse regenerabile. Cu toate acestea, investițiile actuale în încălzirea și răcirea centralizată nu permit trecerea la o alimentare eficientă cu energie din surse regenerabile.

Măsurile privind performanța energetică necesită un sprijin administrativ relativ simplu, dar ar putea spori în mod substanțial gradul de utilizare a energiei din surse regenerabile și, prin urmare, eficiența măsurii.

În plus, această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece creează condiții de concurență echitabile între operatorii de sisteme de încălzire și răcire centralizată și cei care contribuie la și utilizează energia termică, printr-un sistem transparent și totuși comparabil) și respectă subsidiaritatea (deoarece pune la dispoziție principiile, dar respectă rolul autorităților naționale și locale în ceea ce privește sistemele de încălzire și răcire centralizată).

(iii) Opțiuni pentru sporirea ponderii energiei din surse regenerabile cu emisii reduse de dioxid de carbon în sectorul transporturilor (T-SRE):

(1) Obligație la nivelul UE de a încorpora combustibili avansați din surse regenerabile; (2) obligație la nivelul UE de a încorpora combustibili avansați din surse regenerabile destinați transporturilor (inclusiv biocombustibili avansați), împreună cu reducerea biocombustibililor de origine alimentară, cu o gamă de variante pentru rapiditatea și amploarea reducerii; (3) pe baza opțiunii 2, o obligație specială la nivelul UE de a încorpora combustibili din surse regenerabile destinați sectorului aviatic și celui maritim; (4) obligație de reducere a emisiilor de GES (continuare a Directivei privind calitatea carburanților).

Comitetul de analiză a reglementării a considerat că durabilitatea biocombustibililor și contribuția lor potențială la obiectivul la nivelul Uniunii ar trebui să fie clar precizate și evaluate în același mod ca pentru celelalte forme de bioenergie. De asemenea, comitetul solicita luarea în considerare a unei opțiuni suplimentare care aplică criterii de durabilitate îmbunătățite pentru toți biocombustibilii.

Evaluarea impactului a analizat aceste patru opțiuni de politică în vederea acțiunii la nivelul UE pentru promovarea decarbonizării și a diversificării energetice a combustibililor destinați transporturilor, abordând în același timp schimbarea indirectă a destinației terenurilor (ILUC) asociată cu biocombustibilii de origine alimentară. În acest context, evaluarea impactului se bazează pe analiza realizată în cadrul evaluării impactului care însoțea Directiva ILUC pentru a evalua o serie de opțiuni de consolidare a cadrului de durabilitate existent pentru biocombustibili, inclusiv prin scăderea în continuare și extinderea plafonului actual privind biocombustibilii de origine alimentară la perioada de după 2020, pentru a reduce la minimum emisiile aferente ILUC. În plus, evaluarea impactului privind bioenergia a evaluat opțiuni de consolidare a criteriilor de durabilitate generale pentru bioenergie, inclusiv un nou criteriu de durabilitate pentru biomasa forestieră (folosită, de asemenea, la producția de biocombustibili) și o extindere a criteriilor de durabilitate la biomasa utilizată pentru energia termică și electrică.

Opțiunea 2 este opțiunea preferată pentru prezenta propunere, deoarece se bazează pe practicile a 25 de state membre, care au introdus cerințe privind amestecarea biocombustibililor, și oferă industriei o mai mare certitudine privind viitoarea cerere/viitoarele volume pe piață pentru biocombustibilii avansați, care este necesară pentru a asigura inovații și investiții de mare amploare în sector. De asemenea, această opțiune va permite o reducere treptată a biocombustibililor de origine alimentară, așa cum s-a indicat în Strategia pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon din iulie 2016 9 .

Traiectoria propusă pentru reducere ține seama de investițiile importante din trecut realizate până acum și este în concordanță cu un ritm realist de introducere a biocombustibililor avansați pe piață. Opțiunea este mai ușor și mai simplu de implementat, deoarece se bazează pe experiența politică și administrativă extinsă câștigată la nivel național.

Opțiunea preferată abordează emisiile aferente ILUC și promovează o performanță ridicată a biocombustibililor avansați din punctul de vedere al GES. Gradul de schimbare indirectă a destinației terenurilor poate fi scăzut în mod semnificativ printr-o reducere treptată a biocombustibililor convenționali până în 2030, concentrându-se în principal pe cele bazate pe culturile de oleaginoase, care sunt asociate cu un impact mai mare din punctul de vedere al ILUC. În plus, cerința minimă de reducere a GES ar promova performanța optimă a noilor instalații de biocombustibili în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon.

În Strategia sa privind o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon, Comisia a indicat că biocombustibilii de origine alimentară au un rol limitat în decarbonizarea sectorului transporturilor, din cauza faptului că există semne de întrebare cu privire la contribuția lor reală la decarbonizarea sectorului transporturilor. În propunerea de directivă ILUC s-a inclus o abordare precaută, care a fost acceptată de colegiuitori și care limitează contribuția biocombustibililor de origine alimentară la maximum 7 % până în 2020. Incertitudinea în domeniul reglementării care a însoțit elaborarea și negocierea Directivei ILUC a descurajat noile investiții în acest sector, dincolo de ceea ce exista deja.

O reducere treptată a biocombustibililor de origine alimentară și înlocuirea lor cu biocombustibili mai avansați va valorifica potențialul de decarbonizare a sectorului transporturilor. Cu toate acestea, atunci când se stabilește modul în care trebuie să progreseze reducerea biocombustibililor convenționali, este important să nu se submineze retroactiv modelele de afaceri simulate de directiva existentă. Prin urmare, traiectoria propusă de reducere treptată a ponderii biocombustibililor convenționali are ca scop să evite deprecierea activelor și pierderile neintenționate de locuri de muncă, ținând în același timp seama de investițiile importante din trecut realizate până acum, și este în concordanță cu o introducere realistă a biocombustibililor avansați pe piață. Calea exactă de urmat a traiectoriei de reducere treptată stabilită în prezenta propunere reflectă o evaluare de ordin politic în cunoștință de cauză a ceea ce ar constitui o abordare echilibrată privind stabilitatea investițiilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi.

(iv) Opțiuni pentru abilitarea și informarea consumatorilor de energie din surse regenerabile:

(a) Abilitarea consumatorilor să producă, să autoconsume și să stocheze energie electrică din surse regenerabile: (1) orientare UE pentru autoconsum; (2) abilitarea cetățenilor să autoconsume și să stocheze energie electrică din surse regenerabile; (3) un autoconsum la distanță pentru municipalități.

Opțiunea 2 este opțiunea preferată pentru prezenta propunere deoarece maximizează gradul de abilitare a consumatorilor și potențiala lor participare, atenuează costurile de utilizare a rețelei și costurile de rețea, precum și problemele de distribuție, și sporește contribuția instalațiilor solare fotovoltaice instalate pe acoperiș la obiectivul privind energia din surse regenerabile.

Această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece nu creează un drept universal de autoconsum) și respectă principiul subsidiarității (deoarece nu împiedică libertatea statelor membre de a sprijini o anumită tehnologie, ci creează doar cadrul corect care să permită introducerea producției descentralizate de energie din surse regenerabile).

(b) Comunicarea de informații cu privire la energia electrică din surse regenerabile: (1) consolidarea sistemului de garanții de origine; (2) plecând de la opțiunea 1, prevederea obligativității garanțiilor de origine pentru comunicarea de informații; (3) plecând de la opțiunea 2, extinderea garanțiilor de origine la toate sursele de producere a energiei electrice.

Pentru prezenta propunere se preferă o combinație a opțiunilor 1 și 2, în vederea consolidării sistemului și a prevederii utilizării obligatorii a garanțiilor de origine pentru comunicarea informațiilor referitoare la energia electrică din surse regenerabile. Aceasta realizează un bun echilibru și permite sporirea transparenței și a încrederii în sistem, evitând în același timp costurile administrative suplimentare care ar rezulta în urma extinderii sistemului la toate sursele de producție.

Această opțiune este de asemenea proporțională deoarece nu presupune o sarcină administrativă excesivă pentru gestionarea sistemului (în special pentru micii producători). De asemenea, ea respectă principiul subsidiarității deoarece permite statelor membre să își aleagă metoda preferată de gestionare a sistemului.

(c) Urmărirea combustibililor din surse regenerabile utilizați în sectorul încălzirii și răcirii și în cel al transporturilor: (1) garanții de origine extinse la combustibilii gazoși din surse regenerabile; (2) garanții de origine extinse la combustibilii lichizi și gazoși din surse regenerabile; (3) dezvoltarea unui sistem alternativ de urmărire pentru combustibilii lichizi și gazoși din surse regenerabile.

Pentru prezenta propunere sunt preferate opțiunea 1, în cazul combustibililor gazoși, și opțiunea 3, în cazul combustibililor lichizi. Aceasta permite obținerea de beneficii în ceea ce privește un sistem mai robust de urmărire a combustibililor din surse regenerabile și reduce riscurile de fraudă, în special în ceea ce privește biocombustibilii lichizi. În plus, asemenea sisteme ar trebui de asemenea să faciliteze comerțul transfrontalier cu combustibili din surse regenerabile. În fine, opțiunea 3 apare ca preferabilă față de opțiunea 2 pentru combustibilii lichizi, deoarece se potrivește mai bine cu actualele sisteme administrative deja instituite pentru urmărirea durabilității acestor combustibili.

Această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece se bazează pe sisteme existente instituite pentru biocombustibili și sprijină cea mai simplă metodă de facilitare a comerțului transfrontalier cu combustibili gazoși din surse regenerabile) și respectă principiul subsidiarității (deoarece este complementară cu schemele existente de înregistrare a combustibililor lichizi și gazoși din surse regenerabile la nivel național).

(v) Opțiuni pentru a asigura atingerea unui nivel de cel puțin 27 % al energiei din surse regenerabile în 2030:

(a) obiective naționale pentru 2020: obiectivele naționale pentru 2020 ca bază în comparație cu nivelul de referință.

Pentru prezenta propunere a fost preferată opțiunea 1, și anume asigurarea faptului că obiectivele pentru 2020 sunt folosite ca nivel de referință după 2020. Opțiunea de menținere a obiectivului pentru 2020 oferă un mecanism de protecție și nu ar trebui să necesite niciun efort suplimentar dacă statele membre ating obiectivul respectiv.

Această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece nu ar trebui să necesite niciun efort suplimentar dacă statele membre ating obiectivul respectiv) și respectă principiul subsidiarității (deoarece reprezintă doar o prelungire în timp a unor obiective deja convenite de statele membre).

Este important să se remarce faptul că toate celelalte opțiuni legate de atingerea nivelului de cel puțin 27 % energie din surse regenerabile în 2030 sunt abordate în cadrul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice, în timp ce obligația de a îndeplini obiectivul de cel puțin 27 % la nivelul UE rămâne consfințit în propunere.

(b) Traiectoria: liniară față de neliniară.

Pentru prezenta propunere s-a preferat opțiunea 1, care implică stabilirea unei traiectorii liniare de la obiectivul pentru 2020 la 2030. Aceasta oferă mai multă certitudine și ar trebui să contribuie la reducerea costurilor și la evitarea riscurilor asociate cu atingerea obiectivului pentru 2030.

Această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece are un impact limitat asupra costurilor de utilizare, dat fiind că în mare parte s-au valorificat deja noile cunoștințe de ordin tehnologic în cazul majorității tehnologiilor mature) și respectă principiul subsidiarității (deoarece este pur și simplu o modalitate de măsurare a progresului față de obiectivul la nivelul UE decis de statele membre).

(c) Mecanisme pentru evitarea unui decalaj de ambiție față de obiectivul la nivelul UE privind energia din surse regenerabile: (1) revizuirea nivelului de ambiție al planurilor naționale; (2) includerea unei clauze de reexaminare pentru a propune într-un stadiu ulterior mecanisme suplimentare de asigurare a îndeplinirii obiectivului la nivelul UE, dacă este necesar; (3) sporirea nivelului de ambiție al măsurilor de la nivelul UE; (4) introducerea de obiective naționale obligatorii.

Pentru propunerea privind guvernanța uniunii energetice s-a preferat o combinație a opțiunilor 1 și 2, care se bazează pe procesul de guvernanță pentru a îndeplini obiectivul de cel puțin 27 % și apoi o clauză de reexaminare pentru a avea în vedere propunerea de măsuri suplimentare la nivelul UE. Celelalte opțiuni nu sunt considerate fezabile din punct de vedere politic și este posibil să nu poată fi convenite fără a se aduce atingere următorului cadru bugetar intermediar.

Această abordare este de asemenea proporțională (deoarece nu declanșează automat nicio măsură suplimentară care necesită finanțare la nivelul UE) și respectă principiul subsidiarității (deoarece lasă realizarea de eforturi suplimentare la latitudinea statelor membre).

(d) Mecanisme pentru evitarea și eliminarea unui decalaj în materie de finalizare: (1) revizuirea planurilor naționale; (2) includerea unei clauze de reexaminare pentru a propune într-un stadiu ulterior mecanisme suplimentare de asigurare a îndeplinirii obiectivului la nivelul UE, dacă este necesar; (3) sporirea nivelului de ambiție al măsurilor de la nivelul UE; (4) introducerea de obiective naționale obligatorii.

Pentru propunerea privind guvernanța uniunii energetice s-a preferat o variație a opțiunii 3, deoarece este considerată cea mai fezabilă modalitate de a corecta orice decalaj în materie de finalizare. Aceasta ar fi sprijinită de opțiunea 1 (revizuirea execuției planurilor naționale), care ar trebui de asemenea să intre în vigoare odată cu procesul de guvernanță a uniunii energetice.

Această opțiune este de asemenea proporțională (deoarece nu declanșează nicio măsură suplimentară care necesită finanțare la nivelul UE) și respectă principiul subsidiarității (deoarece lasă realizarea de eforturi suplimentare la latitudinea statelor membre).

(vi) Opțiuni pentru consolidarea cadrului de durabilitate al UE pentru bioenergie:

În plus, o evaluare a impactului privind durabilitatea bioenergiei a examinat opțiuni pentru durabilitatea biomasei utilizate pentru energia termică și electrică: (1) scenariul de referință: bazarea pe alte elemente ale cadrului privind clima și energia pentru 2030, precum și pe politici naționale pentru a asigura durabilitatea biomasei utilizate pentru energia termică și electrică; (2) extinderea actualelor criterii privind durabilitatea și reducerile de gaze cu efect de seră aplicabile biocombustibililor din transporturi pentru a include biomasa solidă și gazoasă utilizată pentru energia termică și electrică; (3) pe baza opțiunii 2, dezvoltarea în continuare a cerințelor de durabilitate pentru biomasa forestieră, împreună cu cerința de a include emisiile aferente LULUCF în angajamentele naționale în temeiul Acordului de la Paris; (4) pe baza fie a opțiunii 2, fie a opțiunii 3, includerea unei cerințe de eficiență energetică pentru instalațiile de energie termică și electrică; (5) pe baza fie a opțiunii 2, fie a opțiunii 3, includerea unui plafon privind utilizarea anumitor materii prime (de exemplu, lemnul rotund) pentru producerea de energie.

Opțiunea 3 a fost preferată pentru prezenta propunere, deoarece este considerată a fi cea mai rentabilă abordare pentru asigurarea în continuare a faptului că utilizarea bioenergiei în UE după 2020 generează reduceri optime de GES, reducând în același timp la minimum riscurile de impact negativ asupra mediului asociate unui nivel sporit de recoltare a biomasei forestiere. Această opțiune respectă principiul subsidiarității deoarece, plecând de la o abordare bazată pe riscuri, se bazează în primul rând pe legile și standardele naționale pentru a demonstra o producție durabilă de biomasă forestieră pentru utilizarea în domeniul energetic. De asemenea, ea este proporțională deoarece se aplică doar producătorilor de mari dimensiuni de energie termică și electrică din biomasă.

3.5.Modelele utilizate

Propunerea se bazează pe opțiuni de politică evaluate în raport cu rezultatele scenariilor de modelare a sistemului energetic. Mai precis, punctul de pornire utilizat în evaluarea impactului care însoțește propunerea este scenariul de referință al UE pentru 2016 (REF2016), care oferă previziuni referitoare la sistemul energetic pentru 2030, bazate pe tendințele și pe politicile actuale.

3.5.1. Scenariile de referință

Pe baza REF2016 și a CO EUR 27 (a se vedea mai jos la punctul 3.5.2.), s-au folosit scenarii de referință specifice care evidențiază implicațiile preconizate ale continuării politicilor și practicilor actuale asupra evoluțiilor din sectoarele specifice care sunt supuse intervențiilor de politică, presupunând că toate celelalte sectoare și politici sunt în concordanță cu scenariul de politică central.

3.5.2. Scenariile de politică

De asemenea, s-a folosit un scenariu de politică central conceput pentru evaluările impactului care însoțesc propunerea de revizuire a Directivei privind eficiența energetică și propunerea de regulament privind partajarea eforturilor. Acest scenariu (numit „CO EUR 27”) proiectează evoluțiile preconizate la nivelul sectoarelor în vederea atingerii obiectivelor pentru 2030 și ajută la identificarea amplorii provocărilor de ordin economic, social și de mediu aflate în calea atingerii în mod rentabil a unei ponderi de cel puțin 27 % a energiei din surse regenerabile.

Această abordare, bazată pe un scenariu comun de politică și concentrându-se apoi separat pe fiecare aspect în parte, a fost considerată ca fiind unica modalitate operațională de a evalua impacturilor opțiunilor de politică specifice în contextul general al diverselor inițiative ample propuse de Comisie în cadrul inițiativelor privind uniunea energetică din 2016.

3.5.3. Modelul utilizat

Suita de modele utilizată pentru evaluare opțiunilor de politică pe care se fundamentează propunerea este aceeași suită de modele care a fost folosită în cazul pachetului privind clima și energia pentru 2020, precum și în cazul cadrului de politici privind energia și clima pentru 2030.

Suita de modele include modele (PRIMES, PRIMES- TAPEM & PRIMES-TREMOVE, PRIMES Biomass Supply, GAINS, GLOBIOM-G4M, Prometheus și CAPRI) care sunt legate între ele în moduri definite formal pentru a asigura consecvența în construcția scenariilor. Aceste interrelaționări sunt necesare pentru a furniza nucleul analizei, și anume tendințele privind energia, transporturile și emisiile de GES, acoperind următoarele:

Întregul sistem energetic (cererea și oferta de energie, prețurile la energie și investițiile în viitor) și toate emisiile și absorbțiile de GES:

Orizontul de timp: 1990-2050 (etape temporale de câte cinci ani)

Geografic: în mod individual, toate statele membre ale UE țările candidate la aderarea la UE și, în cazurile în care este relevant, Norvegia, Elveția și Bosnia și Herțegovina.

Impacturi: asupra energiei, a transporturilor și a industriei (PRIMES), asupra agriculturii, a silviculturii și a destinației terenurilor (GLOBIOM-G4M), asupra dispersiei atmosferice, a sănătății și a ecosistemelor (acidificare și eutrofizare) (GAINS), asupra macroeconomiei cu sectoare multiple, a ocupării forței de muncă și a bunăstării sociale.

Evaluarea impactului privind durabilitatea bioenergiei utilizează CO EUR 27 ca scenariu de referință și evaluează opțiunile de politică folosind următoarele două instrumente de modelare:

GLOBIOM (model economic global privind destinația terenurilor) și G4M (model pentru sectorul forestier), care furnizează previziuni referitoare la prețurile de comercializare, la impacturile asupra terenurilor și la emisiile de gaze cu efect de seră provenite din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii.

Green-X (model privind energia din surse regenerabile din UE), combinat cu rețeaua ArcGIS (model geospațial pentru lanțurile de transport a biomasei) și cu MULTIREG (model de intrare-ieșire), care modelează defalcarea surselor regenerabile de energie, a materiilor prime pentru bioenergie și a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic, precum și impacturi economice și sociale cum ar fi valoarea adăugată brută, investițiile și locurile de muncă.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea reprezintă o reformare a Directivei privind energia din surse regenerabile și se preconizează că noile măsuri stabilite la articolele 23 și 25 vor genera consecințe bugetare și administrative suplimentare limitate pentru autoritățile publice ale statelor membre în ceea ce privește structurile administrative care trebuie instituite. În majoritatea cazurilor, costurile asociate cu măsurile respective sunt transferate către consumatorii finali, care, la rândul lor, vor profita de beneficiile decarbonizării. Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii.

5.Explicații detaliate cu privire la prevederile specifice ale propunerii

Principalele dispoziții care modifică în mod substanțial Directiva 2009/28/CE sau care îi adaugă elemente noi sunt următoarele:

Articolul 1 indică domeniul de aplicare al prezentei propuneri, menționând noi elemente pentru perioada de după 2020, precum obiectivul obligatoriu general la nivelul UE, autoconsumul de energie din surse regenerabile și criterii îmbunătățite de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, biolichide și combustibilii din biomasă.

Articolul 2 introduce noi definiții specifice, în lumina modificărilor aduse Directivei privind energia din surse regenerabile.

Articolul 3 stabilește obiectivul la nivelul UE pentru 2030. El stabilește că obiectivele naționale pentru 2020 constituie nivelul de referință (și anume începând din 2021 statele membre nu se pot situa la un nivel inferior obiectivelor naționale pentru 2020). De asemenea, include o trimitere la mecanismul pentru asigurarea menținerii acestui nivel de bază și pentru evitarea apariției unui decalaj în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor, ambele stabilite în temeiul Regulamentului privind guvernanța. În plus, elimină obiectivul de 10 % privind T-SRE după 2020.

Articolul 4 stabilește principiile generale pe care statele membre le pot aplica atunci când concep scheme de sprijin rentabile pentru a facilita o abordare orientată către piață și europenizată, sub rezerva normelor privind ajutoarele de stat.

Articolul 5 stabilește o deschidere treptată și parțială a schemelor de sprijin către participarea transfrontalieră în sectorul energiei electrice.

Articolul 6 asigură faptul că nivelul sprijinului acordat proiectelor privind energia din surse regenerabile, atunci când statele membre decid să facă acest lucru, precum și condițiile atașate acestui sprijin nu sunt revizuite într-un mod care să afecteze negativ proiectele beneficiare ale sprijinului.

Articolul 7, care reglementează modul de calculare a ponderii energiei din surse regenerabile, include o pondere maximă în scădere a biocombustibililor și biolichidelor produse din culturi alimentare sau furajere începând din 2021, cu scopul de a soluționa problema emisiilor aferente ILUC. Statele membre pot stabili o limită inferioară și pot face distincție între diferite tipuri de biocombustibili și de biolichide produse din culturi alimentare și furajere, de exemplu prin stabilirea unei limite inferioare pentru contribuția biocombustibililor produși din culturi de plante oleaginoase, ținând seama de schimbarea indirectă a destinației terenurilor.

Articolul 15 include o nouă metodologie de calcul (ancorată în Directiva privind performanța energetică a clădirilor) pentru nivelurile minime de energie din surse regenerabile în clădirile noi și în clădirile existente care sunt supuse renovării.

Articolul 16 stabilește un proces de acordare a autorizațiilor pentru proiectele privind energia din surse regenerabile cu o singură autoritate desemnată („ghișeu unic”) și un termen-limită maxim pentru finalizarea procesului de acordare a autorizațiilor.

Articolul 17 introduce o notificare simplă a operatorilor de sisteme de distribuție pentru proiectele de mici dimensiuni și o dispoziție specifică privind accelerarea procesului de acordare a autorizațiilor pentru repowering-ul centralelor existente de energie din surse regenerabile.

Articolul 19 include unele modificări ale sistemului garanțiilor de origine (i) pentru a extinde sistemul garanțiilor de origine la gazul din surse regenerabile; (ii) pentru a face obligatorie emiterea de garanții de origine pentru încălzire și răcire la cererea unui producător; (iii) pentru a face obligatorie utilizarea garanțiilor de origine pentru comunicarea informațiilor privind E-SRE și gazul din surse regenerabile; (iv) pentru a permite emiterea de garanții de origine pentru E-SRE sprijinite alocate prin licitație, veniturile obținute urmând a fi utilizate în vederea compensării costurilor aferente sprijinului acordat energiei din surse regenerabile; și (v) pentru a îmbunătăți procedurile administrative prin aplicarea standardului CEN.

Articolul 21 abilitează consumatorii prin faptul că le permite să autoconsume fără restricții nejustificate și să fie remunerați pentru energia electrică pe care o introduc în rețea.

Articolul 22 stabilește noi dispoziții referitoare la comunitățile energetice, pentru a le abilita să participe la piață.

Articolul 23 are ca scop să exploateze potențialul energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, asigurând o contribuție rentabilă a sectorului la îndeplinirea obiectivului, și să creeze o piață mai mare pentru Î&R-SRE la nivelul întregii UE. În consecință, statele membre vor depune eforturi pentru a obține o majorare anuală cu 1 % a ponderii energiei din surse regenerabile în alimentarea cu energie pentru încălzire și răcire. Statele membre vor decide modul în care vor implementa această majorare.

Articolul 24 abilitează consumatorii de energie prin faptul că le pune la dispoziție informații referitoare la performanța energetică a încălzirii centralizate și le permite să înceteze a mai achiziționa căldură/răcoare de la un sistem de încălzire/răcire centralizată, la nivel de clădire, în cazul în care consumatorii sau o parte care acționează în numele lor pot obține o performanță energetică mult mai bună prin intermediul unor măsuri luate la nivel de clădire. De asemenea, el deschide sistemele locale de încălzire și răcire pentru producătorii de încălzire și răcire din surse regenerabile și de căldură sau răcoare reziduală, precum și pentru părțile terțe care acționează în numele acestora.

Articolul 25 stabilește pentru producătorii de combustibili o obligație la nivelul UE de a furniza o anumită pondere (6,8 % în 2030) de combustibili cu emisii reduse de dioxid de carbon și din surse regenerabile (inclusiv energie electrică din surse regenerabile și biocombustibili avansați), pentru a stimula decarbonizarea și diversificarea energetică și pentru a asigura o contribuție rentabilă a sectorului la realizarea globală a obiectivului. Aspectele legate de ILUC sunt abordate prin articolul 7, care introduce o pondere maximă în scădere a biocombustibililor și biolichidelor produse din culturi alimentare sau furajere începând din 2021. Trecerea la biocombustibilii avansați este promovată printr-un submandat specific, majorând anual contribuția lor pentru a atinge cel puțin 3,6 % până în 2030. În fine, articolul include o dispoziție care prevede introducerea de baze de date naționale care să asigure trasabilitatea combustibililor și să atenueze riscul de fraudă.

Articolul 26 consolidează criteriile de durabilitate existente ale UE pentru bioenergie, inclusiv prin extinderea domeniului lor de aplicare pentru a include biomasa și biogazul utilizate la încălzire și răcire și la producerea de energie electrică. Criteriul de durabilitate care se aplică biomasei agricole este raționalizat pentru a se reduce sarcina administrativă. De asemenea, noul text face mai strict criteriul pentru protecția turbăriilor, dar și mai ușor de verificat. Este introdus un nou criteriu de durabilitate bazat pe riscuri pentru biomasa forestieră, precum și cerința LULUCF de a asigura contabilizarea corectă a dioxidului de carbon în ceea ce privește impactul acestuia aferent biomasei forestiere utilizate pentru producerea de energie. În plus cerința de performanță din punctul de vedere al reducerii emisiilor de GES care se aplică biocombustibililor este sporită la 70 % pentru centralele noi, iar în cazul încălzirii/răcirii și al energiei electrice produse din biomasă se aplică un criteriu de reducere de 80 %. Pentru a evita sarcina administrativă excesivă, criteriile UE de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră nu se aplică instalațiilor de mici dimensiuni de producere a încălzirii/răcirii și a energiei electrice din biomasă, având o capacitate de combustibil mai mică de 20 MW. Anexa V cuprinde valori implicite actualizate pentru biocombustibili și pentru biolichide și se adaugă o nouă anexa VI care cuprinde o metodologie comună de contabilizare a gazelor cu efect de seră pentru combustibilii din biomasă utilizați la producerea de energie termică și electrică, inclusiv valori implicite.

Articolul 27 aduce o clarificare cu privire la sistemul de echilibrare a masei și îl adaptează ca să includă, pentru biogaze, co-digerarea și introducerea de biometan în rețeaua de gaz natural. Articolul modificat include recunoașterea obligatorie a dovezilor de la schemele naționale ale altor state membre care au fost verificate de Comisie. Pentru a raționaliza criteriile de durabilitate ale UE, acest articol elimină o serie de dispoziții neoperaționale, inclusiv posibilitatea de a institui acorduri bilaterale cu țări terțe și posibilitatea Comisiei de a recunoaște zone de protecție a speciilor sau ecosistemelor rare, amenințate sau pe cale de dispariție recunoscute prin acorduri internaționale sau incluse pe listele elaborate de organizații interguvernamentale sau de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Mai mult, el clarifică temeiul juridic care permite Comisiei să specifice abordările de audit ce trebuie utilizate de schemele voluntare, cu un accent mai puternic asupra limitării sarcinii administrative. În fine, el sporește gradul de implicare a statelor membre în guvernanța schemelor voluntare prin permiterea verificării organismelor de certificare.

Articolul 28 include un temei juridic care permite Comisiei să actualizeze metodologia de calcul a GES. De asemenea, el clarifică utilizarea viitoare a rapoartelor statelor membre cu privire la emisiile medii din culturi.

Articolele 3, 4, 16 alineatele (1)-(8), 22 și 23, 24 și 26 din Directiva 2009/28/CE vor fi abrogate prin prezenta propunere. Articolele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 25, 25a, 27, 28 și 29 din Directiva 2009/28/CE (articolele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 31, 32, 33, 35 și 36 din prezenta propunere) sunt ușor revizuite (de exemplu modificări de ordin tehnic sau adaptări la noi modificări și dispoziții) sau doar renumerotate.

6.Informații suplimentare

Simplificare și reglementare adecvată

Stabilirea obiectivului la nivelul UE pentru 2030 oferă o oportunitate de a implementa o abordare holistică în ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile. Aceasta presupune un obiectiv unic și atotcuprinzător privind energia din surse regenerabile de cel puțin 27 % pentru Uniune până în 2030, fără necesitatea de a menține un obiectiv secundar specific pentru T-SRE. Mai mult, propunerea include măsuri la nivelul tuturor celor trei sectoare de energii din surse regenerabile, consolidând cadrul general de reglementare și exploatând potențialul tuturor sectoarelor de a contribui la efortul colectiv în direcția atingerii obiectivului pentru 2030.

Calculul consumului final de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor este mutat la articolul 7, pentru a fi consecvent cu calculul consumului final de energie din surse regenerabile în sectorul energiei electrice și în cel al încălzirii și răcirii.

Sunt incluse și măsuri de raționalizare a cadrului actual pentru sprijinirea energiei electrice din surse regenerabile (de exemplu articolul 4 din propunere) și de abordare a aspectelor transversale (de exemplu obstacolele administrative, la articolele 15, 16 și 17 din propunere).

Abrogarea legislației în vigoare

Adoptarea propunerii va duce la abrogarea Directivei existente privind energia din surse regenerabile, cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Clauza de reexaminare/de revizuire/privind încetarea de drept a efectelor juridice

Propunerea include o clauză generală de reexaminare la articolul 30.

Reformare

Prezenta expunere de motive însoțește o propunere de reformare a Directivei privind energia din surse regenerabile. Această adoptare specifică a fost adoptată deoarece reformarea implică noi modificări de fond, în timp ce unele dispoziții din actul anterior rămân neschimbate.

Tabel de corespondență

Statele membre trebuie să comunice Comisiei textul dispozițiilor de drept intern care transpun directiva, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile menționate și directivă.

Dat fiind largul domeniu de aplicare al prezente propuneri și numărul de obligații juridice pe care le stabilește, acest tabel de corespondență este necesar pentru a permite Comisiei să își îndeplinească în mod corespunzător sarcinile de supraveghere a transpunerii directivei.

Spațiul Economic European (SEE)

Actul propus se referă la un subiect de interes pentru Spațiul Economic European și, prin urmare, ar trebui extins la acesta.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

2016/0382 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ, în special articolul 175 alineatul (1) ð 194 alineatul (2) ï și articolul 95 în ceea ce privește articolele 17, 18 și 19 din prezenta directivă,

având în vedere propunerea Comisiei Ö Europene Õ,

Ö după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale, Õ

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 10 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 11 ,

hotărând în conformitate cu procedura Ö legislativă ordinară Õ prevăzută la articolul 251 din tratat 12 ,

întrucât:

ò nou

(1)Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului 13 a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial 14 . Din motive de claritate, ar trebui, cu ocazia noilor modificări, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

ê 2009/28/CE considerentul 1 (adaptat)

ð nou

(2)ð Promovarea formelor regenerabile de energie este unul dintre obiectivele politicii privind uniunea energetică. ï Controlul consumului de energie în Europa și iIntensificarea utilizării energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie și creșterea eficienței energetice, constituie o componentă componente importante ale pachetului de măsuri necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru respectarea Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite Ö Acordului de la Paris din 2015 Õ privind schimbările climatice și a altor angajamente asumate la nivel comunitar și internațional în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în perspectiva anului 2012 Ö a cadrului privind energia și clima al Uniunii pentru 2030, inclusiv a obiectivului obligatoriu de reducere a emisiilor în Uniune, până în 2030, cu cel puțin 40 % sub nivelurile din 1990 Õ . De asemenea, acești factori Ö aceasta Õ joacă un rol important în promovarea siguranței în aprovizionarea Ö alimentării Õ cu energie, promovarea a dezvoltării tehnologice și a inovației și în oferirea unor oportunități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare regională, în special în zonele rurale și în cele izolate ð sau în regiunile cu o densitate scăzută a populației ï.

ê 2009/28/CE considerentul 2 (adaptat)

ð nou

(3)În special, creșterea numărului îmbunătățirilor tehnologice, a stimulentelor pentru utilizarea și extinderea transportului public, a utilizării tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic și a Ö promovării Õ utilizării energiei din surse regenerabile ð în sectorul energiei electrice și în cel al încălzirii și răcirii, precum și ï în domeniul Ö sectorul Õ transportului constituie unele dintre cele mai eficiente instrumente Ö foarte eficace Õ ð , împreună cu măsurile de eficiență energetică, ï Ö pentru reducerea Õ  prin care Comunitatea poate să își reducă ð emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune și a ï gradului de dependență Ö al Uniunii Õ față de ð gazul și de ï țițeiul importat în sectorul transporturilor, unde problema siguranței în aprovizionarea cu energie se resimte cel mai acut, și să influențeze piața combustibililor pentru transport.

ò nou

(4)Directiva 2009/28/CE stabilea un cadru de reglementare pentru promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, care stabilea obiective naționale obligatorii privind ponderea surselor regenerabile de energie în consumul de energie și în transporturi, obiective ce trebuiau îndeplinite până în 2020. Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 15 stabilea un cadru pentru viitoare politici privind energia și clima ale Uniunii și promova o înțelegere comună a modului de dezvoltare a politicilor respective după 2020. Comisia propunea ca obiectivul Uniunii pentru 2030 privind ponderea energiei din surse regenerabile consumate în Uniune să fie de cel puțin 27 %.

(5)Consiliul European din octombrie 2014 a sprijinit acest obiectiv, indicând faptul că statele membre își pot stabili propriile obiective naționale mai ambițioase.

(6)În rezoluțiile sale privind „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” și „Raportul intermediar privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile”, Parlamentul European s-a exprimat în favoarea unui obiectiv obligatoriu al Uniunii pentru 2030 privind o pondere de cel puțin 30 % a surselor regenerabile de energie în consumul final de energie total, subliniind faptul că obiectivul ar trebui implementat prin intermediul unor obiective naționale individuale care să țină seama de situația și de potențialul specific al fiecărui stat membru.

(7)Prin urmare este oportună instituirea unui obiectiv obligatoriu al Uniunii privind o pondere de cel puțin 27 % a energiei din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să își definească propriile contribuții la realizarea acestui obiectiv în cadrul planurilor lor energetice și climatice naționale integrate, prin procesul de guvernanță stabilit în Regulamentul [privind guvernanța].

(8)Instituirea unui obiectiv obligatoriu al Uniunii privind energia din surse regenerabile pentru 2030 ar încuraja în continuare dezvoltarea de tehnologii de producție a energiei din surse regenerabile și ar oferi certitudine pentru investitori. Un obiectiv definit la nivelul Uniunii ar lăsa o mai mare flexibilitate statelor membre, pentru ca acestea să își poată îndeplini obiectivele de reducere a gazelor cu efect de seră în modul cel mai rentabil și în conformitate cu circumstanțele, mixurile energetice și capacitățile lor specifice de producere a energiei din surse regenerabile.

(9)Obiectivele naționale stabilite pentru 2020 ar trebui să constituie contribuția minimă a statelor membre la noul cadru pentru 2030. Ponderea națională a energiei din surse regenerabile nu ar trebui în niciun caz să scadă sub această contribuție și, dacă totuși se întâmplă, statul membru în cauză ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura menținerea acestui nivel de referință, precum și pentru a contribui la instrumentul financiar menționat în Regulamentul [privind guvernanța].

(10)Statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare în eventualitatea în care ponderea energiei din surse regenerabile la nivelul Uniunii nu respectă traiectoria Uniunii către obiectivul privind o pondere de cel puțin 27 % a energiei din surse regenerabile. După cum s-a stabilit în Regulamentul [privind guvernanța], în cazul în care Comisia identifică un decalaj în materie de ambiție în decursul evaluării planurilor energetice și climatice naționale integrate, ea poate lua măsuri la nivelul Uniunii pentru a asigura îndeplinirea obiectivului. În cazul în care Comisia identifică un decalaj în materie de finalizare în decursul evaluării planurilor energetice și climatice naționale integrate, statele membre ar trebui să aplice măsurile prevăzute în Regulamentul [privind guvernanța], care le oferă o suficientă flexibilitate de alegere.

(11)Pentru a sprijini contribuțiile ambițioase ale statelor membre la obiectivul Uniunii, ar trebui instituit un cadru financiar care să faciliteze investițiile în proiecte privind energia din surse regenerabile în statele membre respective, inclusiv prin utilizarea de instrumente financiare.

(12)Comisia ar trebui să focalizeze alocarea de fonduri în direcția reducerii costului de capital al proiectelor privind sursele regenerabile de energie, care are un impact semnificativ asupra costului proiectelor privind energia din surse regenerabile și asupra competitivității acestora.

(13)Comisia ar trebui să faciliteze schimburile de bune practici între organismele sau autoritățile competente naționale sau regionale, de exemplu prin reuniuni periodice în scopul găsirii unei abordări comune pentru a promova absorbția pe scară mai largă a proiectelor rentabile privind energia din surse regenerabile, pentru a încuraja investițiile în tehnologii noi, flexibile și curate și pentru a stabili o strategie adecvată de gestionare a retragerii tehnologiilor care nu contribuie la reducerea emisiilor sau nu oferă suficientă flexibilitate, pe baza unor criterii transparente și a unor semnale de preț de piață fiabile.

ê 2009/28/CE considerentul 7 (adaptat)

ð nou

(14)Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse regenerabile de energie pe piața internă a electricității 16 și Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport 17 , ð , precum și Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului,  18 ï au stabilit definițiile pentru diferite tipuri de energie din surse regenerabile. Directiva 2003/54/CE XXXX/XX/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică Ö  19  Õ a stabilit definiții pentru sectorul electricității Ö energiei electrice Õ în general. Din motive de securitate juridică și claritate, se impune utilizarea Ö acestor Õ acelorași definiții sau a unor definiții similare în prezenta directivă.

ò nou

(15)Schemele de sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile s-au dovedit a fi o modalitate eficace de încurajare a implementării energiei din surse regenerabile. Dacă și când statele membre hotărăsc să implementeze scheme de sprijin, sprijinul respectiv ar trebui acordat într-o formă care, pe cât posibil, să nu denatureze funcționarea piețelor energiei electrice. În acest scop, un număr din ce în ce mai mare de state membre alocă sprijin într-o formă în care sprijinul este acordat în plus față de veniturile de pe piață.

(16)Producerea de energie electrică din surse regenerabile ar trebui implementată la costul cel mai mic posibil pentru consumatori și pentru contribuabili. Atunci când concep scheme de sprijin și când alocă sprijin, statele membre ar trebui să urmărească reducerea la minimum a costului general de implementare al sistemului, ținând pe deplin seama de necesitățile de dezvoltare a rețelei și a sistemului, de mixul energetic rezultat și de potențialul pe termen lung al tehnologiilor.

(17)Deschiderea schemelor de sprijin către participarea transfrontalieră limitează impacturile negative asupra pieței interne a energiei și, în anumite condiții, poate ajuta statele membre să îndeplinească în mod mai rentabil obiectivul Uniunii. Participarea transfrontalieră este, de asemenea, corolarul natural la dezvoltarea politicii Uniunii privind sursele regenerabile de energie, obiectivele naționale obligatorii fiind înlocuite de un obiectiv obligatoriu la nivelul Uniunii. Prin urmare, este oportun să se impună statelor membre să își deschidă treptat și parțial schemele de sprijin către proiecte situate în alte state membre și să definească mai multe modalități prin care poate fi implementată o astfel de deschidere treptată, asigurând respectarea dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv a articolelor 30, 34 și 110.

(18)Fără a aduce atingere adaptărilor pe care trebuie să le sufere schemele de sprijin pentru a fi aliniate la normele privind ajutoarele de stat, politicile de sprijin în domeniul surselor regenerabile de energie ar trebui să fie stabile și să evite schimbări frecvente. Aceste schimbări au un impact direct asupra costurilor de finanțare a capitalului, asupra costurilor de dezvoltare a proiectelor și, prin urmare, asupra costului general al implementării surselor regenerabile de energie în Uniune. Statele membre ar trebui să împiedice ca revizuirea oricărui sprijin acordat proiectelor privind energia din surse regenerabile să aibă un impact negativ asupra viabilității economice a acestora. În acest context, statele membre ar trebui să promoveze politici de sprijin rentabile și să asigure sustenabilitatea financiară a acestora.

(19)Obligațiile statelor membre de a întocmi planuri de acțiune și rapoarte intermediare privind energia din surse regenerabile, precum și obligația Comisiei de a raporta cu privire la progresele statelor membre sunt esențiale pentru a spori transparența, pentru a oferi claritate investitorilor și consumatorilor și pentru a permite o monitorizare eficace. Regulamentul [privind guvernanța] integrează aceste obligații în sistemul de guvernanță al uniunii energetice, în cadrul căruia obligațiile de planificare, de raportare și de monitorizare în domeniul energiei și în cel al climei sunt raționalizate. Platforma de transparență privind energia din surse regenerabile este de asemenea integrată în platforma electronică mai largă instituită prin Regulamentul [privind guvernanța].

ê 2009/28/CE considerentul 11 (adaptat)

(20)Este necesar să se stabilească norme transparente și neechivoce pentru calcularea ponderii energiei din surse regenerabile și pentru definirea acestor surse. În acest context, ar trebui inclusă energia prezentă în oceane și în alte întinderi de apă sub formă de valuri, curenți marini, maree, gradienți de energie termică sau gradienți de salinitate ai oceanelor.

ê 2009/28/CE considerentul 5

Pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din Comunitate și dependența acesteia de importurile de energie, dezvoltarea energiei din surse regenerabile ar trebui strâns corelată cu creșterea eficienței energetice.

ê 2009/28/CE considerentul 8

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă – Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil” a demonstrat că un obiectiv de 20 % privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile și un obiectiv de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi ar constitui obiective corespunzătoare și realizabile și că un cadru care include obiective obligatorii ar trebui să ofere comunității de afaceri stabilitatea pe termen lung necesară efectuării unor investiții raționale, durabile în sectorul energiei regenerabile, care să permită reducerea dependenței de combustibilii fosili importați și creșterea gradului de utilizare a noilor tehnologii în domeniul energiei. Aceste obiective sunt stabilite în contextul îmbunătățirii eficienței energetice cu 20 % până în 2020 astfel cum se precizează în Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată „Un plan de acțiune privind eficiența energetică: realizarea potențialului”, aprobată de Consiliul European din martie 2007 și de Parlamentul European prin rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de acțiune menționat.

ê 2009/28/CE considerentul 9

Consiliul European din martie 2007 a reafirmat angajamentul Comunității față de dezvoltarea la scară comunitară a energiei din surse regenerabile după anul 2010. Acesta a aprobat un obiectiv obligatoriu constând într-o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din întregul consum de energie la nivel comunitar până în anul 2020 și un obiectiv minim obligatoriu de 10 %, ce trebuie atins de toate statele membre în ceea ce privește ponderea biocarburanților în consumul de benzină și motorină în transporturi până în anul 2020, introducerea acestuia urmând să se facă într-un mod rentabil. Consiliul European a afirmat că este adecvat ca obiectivul privind biocarburanții să aibă caracter obligatoriu, sub rezerva durabilității producției, a disponibilității comerciale a biocarburanților de a doua generație și a modificării, în sensul permiterii unor niveluri corespunzătoare de amestecuri, a Directivei 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei 20 . Consiliul European din martie 2008 a reiterat faptul că este esențială elaborarea și îndeplinirea unor criterii eficiente de durabilitate pentru biocarburanți și asigurarea disponibilității comerciale a biocarburanților de a doua generație. Consiliul European din iunie 2008 a abordat din nou criteriile de durabilitate și dezvoltarea unei a doua generații de biocarburanți și a subliniat necesitatea de a se evalua impactul posibil al producției de biocarburant asupra produselor alimentare agricole și de a se lua măsuri, dacă este necesar, pentru a aborda eventualele neajunsuri. Mai mult, acesta a stabilit că ar trebui evaluate în continuare impactul asupra mediului și consecințele de ordin social ale producției și consumului de biocarburanți.

ê 2009/28/CE considerentul 10

În rezoluția sa din 25 septembrie 2007 referitoare la Foaia de parcurs pentru energia regenerabilă în Europa 21 , Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2007, o propunere de cadru legislativ pentru energia din surse regenerabile, făcând trimitere la importanța stabilirii de obiective privind ponderea deținută de energia din surse regenerabile la nivelul Comunității și al statelor membre.

ê 2009/28/CE considerentul 12

Utilizarea materialelor agricole, cum ar fi gunoiul de origine vegetală și gunoiul de grajd, precum și alte deșeuri de origine animală sau organică, pentru producerea de biogaz, oferă avantaje de mediu considerabile, având în vedere potențialul puternic de realizare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, atât în procesul de producere a căldurii și a curentului electric, cât și în procesul de utilizare a acestora ca biocarburanți. Dat fiind caracterul descentralizat al acestora, precum și mediul de investiții la nivel regional, instalațiile de producere a biogazului pot contribui în mod hotărâtor la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și pot oferi agricultorilor noi posibilități de a obține venituri.

ê 2009/28/CE considerentul 13

Având în vedere pozițiile adoptate de Parlamentul European, Consiliu și Comisie este necesar să se stabilească obiective naționale obligatorii în conformitate cu o pondere de 20 % a energiei din surse regenerabile și o pondere de 10 % a energiei din surse regenerabile în transporturi în cadrul consumului de energie comunitar până în anul 2020.

ê 2009/28/CE considerentul 14

Principalul scop al obiectivelor naționale obligatorii este acela de a oferi securitate investitorilor și de a încuraja dezvoltarea continuă a tehnologiilor generatoare de energie provenind din toate tipurile de surse regenerabile. Prin urmare, nu este oportună amânarea unei decizii cu privire la caracterul obligatoriu al unui obiectiv până la producerea unui eveniment viitor.

ê 2009/28/CE considerentul 15

Punctele de plecare ale statelor membre, potențialele lor în ceea ce privește energia regenerabilă și mixurile energetice de care acestea dispun variază. Prin urmare, este necesar ca obiectivul comunitar de 20 % să fie transpus în obiective individuale pentru fiecare stat membru, avându-se în vedere o alocare echitabilă și adecvată care să ia în considerare diferențele privind punctele de plecare și potențialele statelor membre, inclusiv nivelul existent al energiei din surse regenerabile și al mixului energetic. Este oportun să se realizeze acest lucru prin împărțirea între statele membre a unei părți din creșterea totală necesară utilizării energiei din surse regenerabile pe baza unei creșteri egale a proporției corespunzătoare fiecărui stat membru și o parte ponderată în funcție de produsul intern brut (PIB) al acestora, modulată astfel încât să reprezinte punctele lor de plecare, precum și prin contabilizarea în funcție de consumul final brut de energie, ținându-se cont de eforturile de până acum ale statelor membre în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 16

Pe de altă parte, este necesar ca obiectivul de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi să se fixeze la același nivel pentru fiecare stat membru, pentru a se asigura coerența specificațiilor și a disponibilității combustibilului pentru transport. Deoarece combustibilii pentru transport pot face cu ușurință obiectul tranzacțiilor comerciale, statele membre care dispun de mai puține resurse relevante vor putea obține cu ușurință biocarburanți din altă parte. Deși pentru Comunitate ar fi posibil din punct de vedere tehnic să își îndeplinească obiectivul în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile în transporturi numai pe baza producției interne, este atât probabil, cât și de dorit ca obiectivul să fie atins printr-o combinație între producția internă și importuri. În acest scop, Comisia ar trebui să monitorizeze alimentarea cu biocarburanți a pieții comunitare și, după caz, să propună măsuri corespunzătoare de realizare a unei abordări echilibrate între producția internă și importuri, luând în considerare, printre altele, dezvoltarea negocierilor comerciale multilaterale și bilaterale, considerentele de ordin ecologic, social și economic, precum și securitatea aprovizionării cu energie.

ê 2009/28/CE considerentul 17

Îmbunătățirea eficienței energetice reprezintă un obiectiv-cheie al Comunității, care urmărește să realizeze o îmbunătățire cu 20 % a eficienței energetice până în 2020. Acest obiectiv, împreună cu legislația existentă și viitoare, inclusiv Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor 22 , Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie 23 și Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice 24 joacă un rol esențial în asigurarea faptului că obiectivele legate de schimbările climatice și de energie sunt atinse la costuri minime și că acestea pot oferi, de asemenea, noi oportunități economiei Uniunii Europene. Eficiența energetică și politicile de economisire a energiei se numără printre metodele cele mai eficace prin care statele membre își pot crește ponderea energiei din surse regenerabile și, prin urmare, statele membre vor atinge în acest mod mai ușor obiectivele globale naționale și în domeniul transporturilor privind energia din surse regenerabile stabilite de prezenta directivă.

ê 2009/28/CE considerentul 18

Statelor membre le revine sarcina de a efectua îmbunătățiri semnificative ale eficienței energetice în toate sectoarele în scopul facilitării îndeplinirii obiectivelor privind energia din surse regenerabile, care sunt exprimate ca procent din consumul final brut de energie. Obținerea eficienței energetice în sectorul transporturilor este imperativă, întrucât este probabil ca obiectivul procentual obligatoriu în ceea privește energia din surse regenerabile să fie din ce în mai dificil de realizat în mod durabil în cazul în care cererea totală de energie pentru transporturi continuă să crească. Obiectivul obligatoriu de 10 % pentru transporturi care trebuie atins de toate statele membre ar trebui, prin urmare, definit ca pondere din energia finală consumată în transporturi care trebuie realizată din surse regenerabile în general, nu doar din biocarburanți.

ê 2009/28/CE considerentul 19

Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor globale naționale obligatorii, statele membre ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unei traiectorii orientative, care să traseze calea către atingerea obiectivelor finale obligatorii ale acestora. Statele membre ar trebui să stabilească un plan național de acțiune privind energia regenerabilă, care să includă informații privind obiective sectoriale, ținând totodată cont de diferitele utilizări ale biomasei și de importanța, în consecință, a mobilizării de noi resurse de biomasă. În plus, statele membre ar trebui să stabilească măsuri pentru atingerea acestor obiective. Fiecare stat membru ar trebui să estimeze, atunci când își evaluează consumul final brut de energie preconizat în cadrul planului național de acțiune în domeniul energiei regenerabile, contribuția pe care o pot avea măsurile privind eficiența energetică și economiile de energie pentru a-și atinge obiectivele naționale. Statele membre ar trebui să țină seama de combinația optimă dintre tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic și energia din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 20

Pentru a putea beneficia de progresul tehnologic și de economiile de scară, traiectoriile orientative ar trebui să ia în considerare posibilitatea unei creșteri mai rapide a utilizării energiei din surse regenerabile în viitor. În acest mod, se poate acorda o atenție specială sectoarelor care suferă într-un mod disproporționat din cauza absenței progresului tehnologic și a economiilor de scară și, ca urmare, rămân subdezvoltate, dar care în viitor ar putea contribui semnificativ la atingerea obiectivelor pentru anul 2020.

ê 2009/28/CE considerentul 21

Această traiectorie orientativă ar trebui să aibă ca punct de plecare anul 2005, dat fiind că acesta este cel mai recent an pentru care sunt disponibile date fiabile referitoare la ponderile naționale ale energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 23

Statele membre pot să încurajeze autoritățile locale și regionale să stabilească obiective care să depășească obiectivele naționale și să implice autoritățile locale și regionale în elaborarea planurilor de acțiune naționale în domeniul energiei regenerabile și în creșterea gradului de conștientizare cu privire la avantajele energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 24

Pentru a exploata întregul potențial al biomasei, Comunitatea și statele membre ar trebui să promoveze o mai mare mobilizare a rezervelor existente de lemn și dezvoltarea unor noi sisteme forestiere.

ê 2009/28/CE considerentul 25

Statele membre dețin potențiale diferite de energie regenerabilă și gestionează diferite scheme de sprijin la nivel național pentru energia din surse regenerabile. Majoritatea statelor membre aplică scheme de sprijin care oferă avantaje doar pentru energia din surse regenerabile produsă pe teritoriul lor. În vederea unei funcționări corespunzătoare a schemelor naționale de sprijin este vital ca statele membre să poată controla efectul și costurile schemelor naționale de sprijin proprii în conformitate cu potențialele diferite pe care le dețin. O modalitate importantă de atingere a obiectivului prezentei directive este garantarea funcționării adecvate a schemelor naționale de sprijin, în temeiul Directivei 2001/77/CE, pentru a păstra încrederea investitorilor și pentru a permite statelor membre să conceapă măsuri naționale eficiente pentru respectarea obiectivelor. Prezenta directivă are drept scop facilitarea sprijinirii transfrontaliere a energiei din surse regenerabile fără a se afecta schemele naționale de sprijin. Aceasta introduce mecanisme opționale de cooperare între statele membre, care le permit să convină cu privire la nivelul până la care un stat membru sprijină producția de energie dintr-un alt stat membru și cu privire la nivelul până la care producția de energie din surse regenerabile ar trebui să conteze pentru obiectivele naționale globale ale unuia sau altuia dintre ele. În vederea asigurării eficienței ambelor măsuri pentru respectarea obiectivelor, și anume schemele naționale de sprijin și mecanismele de cooperare, este esențial ca statele membre să poată hotărî în ce măsură schemele lor naționale de sprijin se aplică energiei din surse regenerabile produse în alte state membre și să poată conveni asupra acestui aspect prin aplicarea mecanismelor de cooperare prevăzute de prezenta directivă.

ê 2009/28/CE considerentul 26

Este de dorit ca prețurile la energie să reflecte costurile externe ale producerii și consumului de energie, inclusiv, după caz, costurile de mediu, sociale și de sănătate.

ê 2009/28/CE considerentul 27

Este nevoie de sprijin public pentru a atinge obiectivele comunitare în ceea ce privește extinderea utilizării energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în special atât timp cât prețurile la energia electrică pe piața internă nu reflectă în totalitate costurile de mediu, sociale și beneficiile surselor de energie utilizate.

ê 2009/28/CE considerentul 28

Comunitatea și statele membre ar trebui să se străduiască să reducă consumul total de energie din transporturi și să crească eficiența energetică a transporturilor. Principalul mijloc de reducere a consumului de energie în transporturi include planificarea transporturilor, sprijinul acordat transportului în comun, mărirea ponderii automobilelor electrice în producție și producerea de automobile mai mici, atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât și al capacității cilindrice, care sunt eficiente din punct de vedere energetic.

ê 2009/28/CE considerentul 29

Statele membre ar trebui să vizeze diversificarea mixului de energie din surse regenerabile în toate sectoarele transporturilor. Până la 1 iunie 2015 Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să expună potențialul de intensificare a utilizării energiei din surse regenerabile în fiecare sector al transporturilor.

ê 2009/28/CE considerentul 30

(21)Pentru a calcula contribuția energiei hidroelectrice și a energiei eoliene în sensul prezentei directive, efectele variației climatice ar trebui atenuate prin utilizarea unei formule de normalizare. Mai mult, energia electrică produsă în centrale de acumulare prin pompare din apa pompată anterior în sens ascendent nu ar trebui considerată energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.

ê 2009/28/CE considerentul 31

(22)Pentru a funcționa, pompele de căldură care permit utilizarea energiei termice aerotermale, geotermale sau hidrotermale la un nivel de temperatură utilă, au nevoie de energie electrică sau de o altă formă de energie auxiliară. În consecință, energia folosită pentru a face să funcționeze pompele de căldură ar trebui scăzută din căldura totală utilizabilă. Doar pompele de căldură a căror producție depășește în mod semnificativ energia primară necesară pentru funcționare ar trebui luate în considerare.

ê 2009/28/CE considerentul 32

(23)Sistemele energetice pasive utilizează proiectarea clădirilor pentru a valorifica energia. Aceasta este considerată ca fiind energie economisită. Pentru a evita dubla calculare, energia valorificată în acest fel nu ar trebui luată în considerare în sensul prezentei directive.

ê 2009/28/CE considerentul 33 (adaptat)

(24)În unele dintre statele membre, aviația are o cotă importantă în consumul lor final brut de energie. Având în vedere actualele constrângeri tehnologice și de reglementare, care împiedică utilizarea comercială a biocarburanților în aviație, este necesar să se ofere o scutire parțială pentru astfel de state membre, excluzând din calculul consumului lor final brut de energie în transportul aerian național cantitatea cu care depășesc cu o dată și jumătate media comunitară Ö Uniunii Õ pentru consumul final brut de energie în aviație în 2005, așa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 6,18 %. Cipru și Malta, datorită caracterului lor insular și periferic, se bazează pe aviație ca mod de transport pe aviație, care este esențială pentru cetățenii și economiea lor. În consecință, Cipru și Malta au un consum final brut de energie în transportul aerian național care este disproporționat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitară Ö Uniunii Õ pe 2005 și, prin urmare, sunt afectate într-un mod disproporționat de actualele constrângeri tehnologice și de reglementare. Prin urmare pentru aceste state membre este adecvat să se prevadă ca această scutire ar acoperi să acopere cantitatea cu care depășesc media comunitară Ö Uniunii Õ pentru consumul final brut de energie în aviație în 2005, așa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 4,12 %.

ò nou

(25)Pentru a asigura faptul că anexa IX ține seama de principiile ierarhiei deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului 25 , de criteriile de durabilitate ale Uniunii și de necesitatea de a asigura faptul că anexa nu creează o cerere suplimentară de terenuri, promovând în același timp utilizarea deșeurilor și a reziduurilor, Comisia ar trebui ca, atunci când evaluează periodic anexa, să aibă în vedere includerea unor materii prime suplimentare care nu generează efecte semnificative de denaturare a piețelor produselor (secundare), deșeurilor sau reziduurilor.

ê 2009/28/CE considerentul 34

Pentru a obține un model energetic care să sprijine energia din surse regenerabile, este necesar să se încurajeze cooperarea strategică dintre statele membre, cooperare în care să fie implicate autoritățile locale și regionale, după caz.

ê 2009/28/CE considerentul 35

Concomitent cu respectarea dispozițiilor prezentei directive, statele membre ar trebui încurajate să continue toate formele adecvate de cooperare legate de obiectivele stabilite prin prezenta directivă. O astfel de cooperare poate interveni la toate nivelurile, la nivel bilateral sau multilateral. Pe lângă mecanismele care au efect asupra calculării obiectivelor și respectării acestora, prevăzute exclusiv în prezenta directivă, cum ar fi transferurile statistice dintre statele membre, proiectele comune și schemele de sprijin comune, cooperarea poate de asemenea îmbrăca, de exemplu, forma schimbului de informații și de bune practici, după cum se prevede în special în platforma în materie de transparență instituită prin prezenta directivă și a altor moduri de coordonare voluntară între toate tipurile de scheme de sprijin.

ê 2009/28/CE considerentul 36 (adaptat)

ð nou

(26)Pentru a crea oportunități de reducere a costurilor ocazionate de realizarea Ö îndeplinirea Õ obiectivelor Ö obiectivului Uniunii Õ prevăzute de prezenta directivă ð și pentru a oferi statelor membre flexibilitate în ceea ce privește respectarea obligației lor ca după 2020 să nu se situeze sub propriile obiective naționale pentru 2020 ï, este necesar atât să se faciliteze consumul în statele membre de energie din surse regenerabile produsă în alte state membre, cât și să se permită statelor membre să includă energia din surse regenerabile consumată în alte state membre în cifrele aferente ð propriei ponderi a energiei din surse regenerabile ïpropriilor obiective naționale. Din acest motiv, sunt necesare măsuri de flexibilitate ð mecanisme de cooperare ï, dar acestea rămân sub controlul statelor membre pentru a nu afecta capacitatea acestora de a-și atinge obiectivele naționale ð în completarea obligațiilor de a deschide sprijinul acordat către proiecte situate în alte state membre ï . Aceste măsuri de flexibilitate ð mecanisme ï Ö includ Õ iau forma transferurilor statistice, proiectelor comune dintreîntre statele membre și/sau a schemelor comune de sprijin.

ê 2009/28/CE considerentul 35 (adaptat)

ð nou

(27)Concomitent cu respectarea dispozițiilor prezentei directive, Sstatele membre ar trebui încurajate să continue toate formele adecvate de cooperare legate de obiectivele stabilite prin prezenta directivă. O astfel de cooperare poate interveni la toate nivelurile, la nivel bilateral sau multilateral. Pe lângă mecanismele care au efect asupra calculării obiectivelor ð privind ponderea energiei din surse regenerabile ï și respectării acestora, prevăzute exclusiv în prezenta directivă, cum ar fi transferurile statistice dintre statele membre, proiectele comune și schemele de sprijin comune, cooperarea poate de asemenea îmbrăca, de exemplu, forma schimbului de informații și de bune practici, după cum se prevede în special în platforma Ö electronică Õ în materie de transparență instituită prin prezenta directivă ð Regulamentul [privind guvernanța], ï și a altor moduri de coordonare voluntară între toate tipurile de scheme de sprijin.

ê 2009/28/CE considerentul 37 (adaptat)

ð nou

(28)Ar trebui să fie posibil ca energia electrică provenită din importuri, produsă din surse regenerabile de energie în afara Comunității Ö Uniunii Õ, să poată contribui la îndeplinirea obiectivelorð ponderile de energie din surse regenerabile ale ï statelor membre. Cu toate acestea, pentru a evita o creștere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră prin redirecționarea surselor regenerabile existente și înlocuirea lor completă sau parțială cu surse de energie convenționale, doar energia electrică produsă de instalațiile care utilizează energie regenerabilă care au devenit operaționale după intrarea în vigoare a prezentei directive sau prin capacitatea crescută a unei instalații care a fost retehnologizată după data respectivă ar trebui considerate ca fiind eligibile pentru a fi luate în considerare. În scopul garantării unui efect adecvat al înlocuirii energiilorei convenționale cu energiie din surse regenerabile în Ö Uniune Õțările comunitare și în țările terțe, este necesar să se asigure faptul că astfel de importuri pot fi urmărite și justificate într-un mod fiabil. Vor fi luate în considerare acordurile cu țări terțe privind organizarea acestui tip de comerț cu energie electrică provenind din surse regenerabile de energie. Dacă, în temeiul unei decizii luate în acest scop în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei 26 , părțile contractante la acest tratat se obligă Ö sunt obligate Õ să respecte dispozițiile pertinente ale prezentei directive, acestora Ö ar trebui să li se aplice Õli se aplică măsurile de cooperare între statele membre prevăzute în prezenta directivă.

ê 2009/28/CE considerentul 38

În cazul în care statele membre întreprind proiecte comune cu una sau mai multe țări terțe privind producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, este necesar ca aceste proiecte comune să vizeze numai instalațiile nou construite sau instalațiile care au cunoscut o creștere de capacitate recentă. Prin aceasta se va asigura că ponderea de energie din surse regenerabile în consumul total de energie al țării terțe nu este redusă ca urmare a importului de energie din surse regenerabile în cadrul Comunității. În plus, statele membre vizate ar trebui să faciliteze utilizarea pentru consumul intern al țării terțe în cauză a unei părți a producției de energie electrică provenite de la instalațiile prevăzute de proiectul comun. Mai mult, țările terțe în cauză ar trebui încurajate de Comisie și de statele membre să elaboreze o politică privind energia din surse regenerabile care să cuprindă obiective ambițioase.

ê 2009/28/CE considerentul 39

Având în vedere că proiecte de mare interes european în țări terțe, cum ar fi planul solar mediteranean, pot avea nevoie de termene de execuție lungi înainte de a fi pe deplin interconectate la teritoriul Comunității, este necesară facilitarea dezvoltării acestora, permițând statelor membre să ia în considerare în obiectivele lor naționale o cantitate limitată de energie electrică produsă de astfel de proiecte pe parcursul dezvoltării interconectării.

ê 2009/28/CE considerentul 40 (adaptat)

(29)Procedura folosită de administrația responsabilă de supervizarea Ö în vederea Õ autorizării, certificării și acordării de licențe instalațiilor de Ö producere a energiei din surse regenerabile Õ energie regenerabilă ar trebui să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie și proporțională atunci când se aplică normele pentru proiecte specifice. În special, este necesar să se evite orice povară inutilă care ar putea apărea din clasificarea proiectelor privind energia Ö din surse regenerabile Õregenerabilă în rândul instalațiilor care prezintă Ö reprezintă Õ un risc ridicat pentru sănătate.

ê 2009/28/CE considerentul 42 (adaptat)

(30)PentruÎn beneficiul utilizării rapide a energiei din surse regenerabile și având în vedere Ö nivelul în general ridicat al calității lor durabile și benefice pentru mediu Õsustenabilitatea lor globală mare și calitatea benefică asupra mediului, statele membre ar trebui ca, atunci când aplică norme administrative, când planifică structuri și legislație, elaborate pentru acordarea de licențe privind reducerea poluării și controlul pentru fabrici industriale, pentru a combate poluarea aerului și pentru a împiedica sau a reduce eliberarea de substanțe periculoase în mediul înconjurător, să ia în considerare contribuția surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu și a celor privind schimbările climatice, în special atunci când sunt comparate cu instalațiile pe bază de energie Ö din surse neregenerabile Õneregenerabilă.

ê 2009/28/CE considerentul 43

În scopul stimulării contribuției cetățenilor individuali la obiectivele prevăzute de prezenta directivă, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare posibilitatea înlocuirii autorizațiilor cu o simplă notificare a organismului competent în cazul instalării unor unități descentralizate de mică putere pentru producerea energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 44 (adaptat)

(31)Ar trebui asigurată coerența între obiectivele prezentei directive și legislația comunitară Ö Uniunii Õ privind mediul. În special, pe parcursul procedurii de evaluare, de planificare sau de acordare a licenței pentru instalațiile pe bază de energie din surse regenerabile, statele membre ar trebui să țină seama de toată legislația comunitară Ö Uniunii Õ privind mediul și de contribuția surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu și a celor legate de schimbările climatice, îndeosebi în comparație cu instalațiile pe bază de energie din surse neregenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 45 (adaptat)

(32)Specificațiile tehnice naționale și alte cerințe cuprinse în sfera domeniul de aplicare a Directivei 98/34/CE (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a ConsiliuluiÖ  27  Õ  din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale 28 , referitoare, de exemplu, la nivelurile de calitate, metodele de testare sau condițiile de utilizare, nu ar trebui să creeze obstacole în calea comerțului cu echipamente și cu sisteme de energie din surse regenerabileregenerabilă. Prin urmare, schemele de sprijin pentru energia din surse regenerabile nu ar trebui să prescrie specificații tehnice care se abat de la standardele comunitare în vigoare Ö ale Uniunii Õ sau să impună ca echipamentele sau sistemele vizate să fie certificate sau testate într-un anumit amplasament sau de către o anumită entitate.

ê 2009/28/CE considerentul 46

Statele membre ar trebui să aibă în vedere mecanisme pentru promovarea instalațiilor centralizate de încălzire și de răcire bazate pe energie din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 47 (adaptat)

(33)La nivel național și regional, regulile Ö normele Õ și obligațiile pentru cerințele minime referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi și renovate au condus la o creștere semnificativă a utilizării de energie din surse regenerabile. Aceste măsuri ar trebui încurajate într-un context comunitar mai larg Ö al Uniunii Õ, promovând în același timp utilizarea unor aplicații mai Ö eficiente din punct de vedere energetic Õrentabile ale energiei din surse regenerabile Ö prin Õîn regulamentele și codurile din domeniul construcțiilor.

ê 2009/28/CE considerentul 48 (adaptat)

ð nou

(34)Poate fi necesar ca statele membre, pPentru a facilita și a accelera instituirea de niveluri minime de utilizare a energiei din surse regenerabile în clădiri, să se asigure că astfel de niveluri sunt obținute prin incorporarea unui factor de energie din surse regenerabile pentru respectarea cerințelor minime de performanță energetică în conformitate cu Directiva 2002/91/CE, privind reducerea emisiilor de carbon pe clădiri, optimă din punctul de vedere al costurilor. ð calcularea acestor niveluri minime în clădirile noi și existente care sunt supuse unor lucrări majore de renovare ar trebui să fie consecventă cu metodologia stabilită în Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului 29 . ï

ò nou

(35)Pentru a asigura faptul că măsurile de obținere a căldurii și răcirii din surse regenerabile sunt bazate pe o cartografiere și o analiză cuprinzătoare ale potențialului național privind energia din surse regenerabile și din deșeuri și pentru a permite o integrare mai mare a surselor regenerabile de energie și de căldură și răcoare reziduală, este oportun să se impună statelor membre să realizeze o evaluare a propriului potențial național de surse regenerabile de energie și de utilizare a căldurii și răcorii reziduale pentru încălzire și răcire, în special pentru a facilita adoptarea pe scară largă a utilizării energiei din surse regenerabile în instalațiile de încălzire și de răcire, precum și pentru a promova un sistem eficient și competitiv de termoficare și răcire centralizată, conform definiției de la articolul 2 punctul 41 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului 30 . Pentru a asigura consecvența cu cerințele privind eficiența energetică a încălzirii și răcirii și pentru a reduce sarcina administrativă, această evaluare ar trebui să fie inclusă în evaluările cuprinzătoare realizate și notificate în conformitate cu articolul 14 din directiva respectivă.

ê 2009/28/CE considerentul 41 (adaptat)

ð nou

(36)Până acum Ss-a dovedit că lipsa unor Ö norme Õreguli transparente și a coordonării între diferitele organisme de autorizare împiedică utilizarea energiei din surse regenerabile. ð Instituirea unui punct de contact administrativ unic care să încorporeze sau să coordoneze toate procedurile de acordare a autorizațiilor ar trebui să ducă la scăderea complexității și la creșterea eficienței și a transparenței. ï Prin urmare, atunci când revizuiesc procedurile administrative de acordare a autorizației de construire și exploatare pentru instalațiile și infrastructurile de rețele de transport și de distribuție asociate pentru producția de energie electrică, încălzire și răcire sau combustibili pentru transport din surse regenerabile de energie, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia în considerare structura specifică a sectorului energiei regenerabile. Procedurile de autorizare administrativă ar trebui raționalizate cu calendare transparente pentru instalațiile care utilizează energie din surse regenerabile. Normele și orientările de planificare ar trebui adaptate pentru a lua în considerare instalațiile de încălzire și răcire și de energie electrică pe bază de energie regenerabilă care sunt rentabile și ecologice. ð Prezenta directivă, în special dispozițiile privind organizarea și durata procedurilor de acordare a autorizațiilor, ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației internaționale și a Uniunii, inclusiv dispozițiilor care vizează protecția mediului și a sănătății umane. ï

ò nou

(37)Procedurile administrative de durată constituie un obstacol administrativ major și sunt costisitoare. Simplificarea procedurilor de acordare a autorizațiilor, împreună cu un termen-limită clar pentru luarea deciziei de către autoritățile respective cu privire la construcția proiectului, ar trebui să stimuleze o tratare mai eficientă a procedurilor, reducând astfel costurile administrative.

(38)Un alt obstacol în calea utilizării rentabile a surselor regenerabile de energie este lipsa previzibilității pentru investitori în legătură cu utilizarea preconizată a sprijinului din partea statelor membre. În special, statele membre ar trebui să se asigure că investitorii dispun de suficientă previzibilitate în legătură cu utilizarea planificată a sprijinului din partea statelor membre. Acest lucru ar permite industriei să planifice și să dezvolte un lanț de aprovizionare, ceea ce ar duce la un cost general mai scăzut al utilizării.

ê 2009/28/CE considerentul 43 (adaptat)

ð nou

(39)În scopul stimulării contribuției Ö Pentru a facilita contribuția Õ ð microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a ï cetățenilor individuali la obiectivele prevăzute de prezenta directivă, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare posibilitatea înlocuirii autorizațiilore ð ar trebui înlocuite ï cu o simplă notificare a organismului competent în cazul instalării unor unități ð în cazul proiectelor mici privind energia din surse regenerabile, inclusiv al instalațiilor ï descentralizate ð precum cele solare instalate pe acoperiș.   Dată fiind nevoia din ce în ce mai mare de repowering al instalațiilor existente de energie din surse regenerabile, ar trebuie stabilite proceduri accelerate de acordare a autorizațiilor ï de mică putere pentru producerea energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 49 (adaptat)

(40)Ar trebui îndepărtate Ö eliminate Õ lacunele de informare și de formare, mai ales cele care afectează sectorul încălzirii și răcirii, pentru a încuraja utilizarea energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 50 (adaptat)

(41)În măsura în care accesularea sau îndeplinirea Ö exercitarea Õ profesiei de instalator Ö sunt reglementate Õ este o profesie reglementată, condițiile preliminare pentru recunoașterea calificărilor profesionale sunt stabilite deîn Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale 31 . În consecință, prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/36/CE.

ê 2009/28/CE considerentul 51

(42)În timp ce Directiva 2005/36/CE stabilește cerințe pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, inclusiv pentru arhitecți, este necesar, de asemenea, să se garanteze că arhitecții și urbaniștii țin seama în mod corespunzător de combinația optimă dintre sursele regenerabile de energie și tehnologiile cu eficiență ridicată în planurile și proiectele lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună la dispoziție orientări clare în acest sens. Acest lucru ar trebui să se realizeze fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2005/36/CE, în special articolelor 46 și 49.

ê 2009/28/CE considerentul 52 (adaptat)

(43)Garanțiile de origine, emise în sensul prezentei directive, au funcția unică de a dovedi Ö arăta Õ consumatorului final că o anumită pondere sau cantitate de energie a fost produsă din surse regenerabile. O garanție de origine poate fi transferată, în mod independent de tipul de energie la care face referire, de la un deținător la altul. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că o unitate de energie electrică din surse regenerabile de energie este pusă la dispoziție o singură dată unui client, ar trebui evitate dubla înregistrare și dubla punere la dispoziție a garanțiilor de origine. Energia din surse regenerabile pentru care producătorul a vândut separat garanția de origine Ö aferentă Õ nu ar trebui pusă la dispoziție sau vândută consumatorului final ca energie din surse regenerabile. Este important să se facă o distincție între certificatele verzi folosite pentru schemele de sprijin și garanțiile de origine.

ê 2009/28/CE considerentul 53 (adaptat)

ð nou

(44)Este necesar să se permită pieței emergente de consum a energiei electrice din surse regenerabile de energie să contribuie la construcția ð dezvoltarea de energie ï de instalații noi pentru energia din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată solicita ð impună ca ï furnizorilori de energie electrică care Ö își Õ pun la dispoziție mixul de energie consumatorilor Ö clienților Õ finali în conformitate cu articolul X 3 alineatul (6) din Directiva [privind organizarea pieței] 2003/54/CE, ð sau care comercializează energie către ï să includă ð consumatori făcând referire la consumul de energie din surse regenerabile să folosească ï un procent minim de garanții de origine din instalațiile recent construite care produc energie din surse regenerabile, cu condiția ca acest lucru să se facă în conformitate cu dreptul comunitar.

ê 2009/28/CE considerentul 54 (adaptat)

ð nou

(45)Este important să se ofere informații privind modul în care energia electrică care beneficiază de sprijin este alocată consumatorilor Ö clienților Õ finali în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE. Pentru îmbunătățirea calității respectivelor informații pentru consumatori, în special în ceea ce privește cantitatea de energie din surse regenerabile produse de instalațiile noi, Comisia ar trebui să evalueze eficiența măsurilor luate de statele membre. ð statele membre ar trebui să asigure faptul că se emit garanții de origine pentru toate unitățile de energie din surse regenerabile produse. În plus, pentru a se evita dubla compensare, producătorii de energie din surse regenerabile care beneficiază deja de sprijin financiar nu ar trebui să primească garanții de origine. Cu toate acestea, garanțiile de origine respective ar trebui folosite pentru punerea la dispoziție, astfel încât consumatorii finali să poată primi dovezi clare, fiabile și adecvate cu privire la originea regenerabilă a unităților relevante de energie. Mai mult, în cazul energiei electrice care a beneficiat de sprijin, garanțiile de origine ar trebui să fie scoase la licitație pe piață, iar veniturile aferente ar trebui utilizate în scopul reducerii subvențiilor publice pentru energia din surse regenerabile. ï

ê 2009/28/CE considerentul 55 (adaptat)

ð nou

(46)Directiva 2004/8/CE 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei 32 prevede garanții de origine pentru dovedirea originii energiei electrice produse în centrale de cogenerare Ö de înaltă Õ cu eficiență ridicată. ð Cu toate acestea, nu se specifică nicio utilizare pentru ï Aastfel de garanții de origine nu pot fi ð , așadar ele ar trebui de asemenea să fie ï utilizate în pentru punerea la dispoziție a utilizării energiei din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, dat fiind faptul că acest lucru nu ar exclude riscul înregistrării duble și al punerii la dispoziție duble. 2012/27/CE privind eficiența energetică prevede garanții de origine pentru dovedirea originii energiei electrice produse în centrale de cogenerare cu eficiență ridicată. Cu toate acestea, nu se specifică nicio utilizare pentru astfel de garanții de origine nu pot fi, așadar ele ar trebui de asemenea să fie utilizate în punerea la dispoziție a utilizării energiei din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, dat fiind faptul că acest lucru nu ar exclude riscul înregistrării duble și al punerii la dispoziție duble ð cogenerarea de înaltă eficiență ï.

ê 2009/28/CE considerentul 56 (adaptat)

Garanțiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de schemele naționale de sprijin.

ò nou

(47)Garanțiile de origine, care sunt instituie în prezent pentru energia electrică din surse regenerabile și pentru încălzirea și răcirea din surse regenerabile, ar trebui extinse pentru a acoperi și gazele din surse regenerabile. Acest fapt ar pune la dispoziție o modalitate consecventă de a dovedi clienților finali originea gazelor din surse regenerabile precum biometanul și ar facilita dezvoltarea comerțului transfrontalier cu astfel de gaze. De asemenea, ar permite crearea de garanții de origine pentru alte gaze din surse regenerabile, precum hidrogenul. 

ê 2009/28/CE considerentul 57 (adaptat)

ð nou

(48)Este necesară acordarea unui sprijin important pentru integrarea energiei din surse regenerabile în rețeaua de transport și de distribuție, precum și pentru utilizarea sistemelor de stocare de energie a energiei pentru o producție integrată intermitentă ð variabilă ï de energie din surse regenerabile ð , în special în ceea ce privește normele care reglementează dispecerizarea și accesul la rețea. Directiva [privind organizarea pieței energiei electrice] stabilește cadrul pentru integrarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. Cu toate acestea, cadrul respectiv nu cuprinde dispoziții referitoare la integrarea gazelor produse din surse regenerabile de energie în rețeaua de gaze. Prin urmare, este necesar să le păstrăm în prezenta directivă. ï

ê 2009/28/CE considerentul 58

Ar trebui accelerată dezvoltarea unor proiecte privind energia din surse regenerabile, inclusiv „proiecte privind energia din surse regenerabile de interes european”, în cadrul Programului rețelei transeuropene de energie (TEN-E). În acest scop, Comisia ar trebui de asemenea să analizeze modul în care poate fi îmbunătățită finanțarea unor astfel de proiecte. Ar trebui acordată o atenție deosebită proiectelor privind energia din surse regenerabile care vor avea o contribuție însemnată la securitatea aprovizionării cu energie a Comunității și a țărilor învecinate.

ê 2009/28/CE considerentul 3 (adaptat)

(49)S-au recunoscut oportunitățile de obținere a unei creșteri economice prin inovație și printr-o politică competitivă și durabilă în domeniul energiei. Producția de energie din surse regenerabile depinde deseori de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) locale și regionale. Oportunitățile în materie de creștere și de creare de locuri de muncă aduse în statele membre și în regiunile acestora de investițiile în producția de energie din surse regenerabile la nivel regional și local sunt considerabile. Prin urmare, Comisia și statele membre ar trebui să sprijine măsurile de dezvoltare naționale și regionale în aceste domenii, să încurajeze schimbul de bune practici, în domeniul producției de energie din surse regenerabile, între inițiativele de dezvoltare locale și regionale, și să promoveze utilizarea fondurilor structurale politicii de coeziune în acest domeniu.

ê 2009/28/CE considerentul 4

(50)Atunci când se favorizează dezvoltarea pieței pentru surse regenerabile de energie, este necesar să se țină cont de impactul pozitiv asupra posibilităților de dezvoltare regionale și locale, asupra posibilităților de export, asupra coeziunii sociale și încadrării în muncă, în special în privința întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a producătorilor de energie independenți.

ò nou

(51)Situația specifică a regiunilor ultraperiferice este recunoscută la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Sectorul energetic din regiunile ultraperiferice este deseori caracterizat de izolare, de o ofertă limitată și de dependența de combustibilii fosili, în timp ce aceste regiuni beneficiază de importante surse regenerabile de energie locale. Prin urmare, regiunile ultraperiferice ar putea servi drept exemple de aplicare a tehnologiilor energetice inovatoare pentru Uniune. Este necesar, așadar, să se promoveze utilizarea energiei din surse regenerabile pentru ca regiunile respective să atingă un grad mai mare de autonomie energetică și pentru a li se recunoaște situația specifică în ceea ce privește potențialul de energie din surse regenerabile și necesitățile de sprijin public.

ê 2009/28/CE considerentul 6 (adaptat)

ð nou

(52)Este adecvat să fie sprijinite etapele de demonstrație și de comercializare ale ð se permită dezvoltarea ï tehnologiilor descentralizate în domeniul energiei Ö din surse Õ regenerabile ð în condiții nediscriminatorii și fără a împiedica finanțarea investițiilor în infrastructură ï. Trecerea la o producție descentralizată de energie are multe avantaje, inclusiv utilizarea surselor de energie locale, creșterea siguranței în aprovizionare Ö alimentării Õ cu energie pe plan local, diminuarea distanțelor de transport și reducerea pierderilor ocazionate de transportul energiei. De asemenea, o astfel de descentralizare stimulează dezvoltarea comunităților și coeziunea, prin crearea unor locuri de muncă și a unor surse de venit la nivel local.

ò nou

(53)Dată fiind importanța din ce în ce mai mare a autoconsumului de energie din surse regenerabile, se simte nevoia de a avea o definiție a consumatorilor autonomi de energie din surse regenerabile și un cadru de reglementare care ar abilita consumatorii autonomi să producă, să stocheze, să consume și să vândă energie electrică fără a se confrunta cu sarcini disproporționate. În anumite cazuri ar trebui permis autoconsumul colectiv, astfel încât cetățenii care locuiesc în apartamente, de exemplu, să poată beneficia de abilitarea acordată consumatorilor în aceeași măsură ca și gospodăriile din locuințele unifamiliale.

(54)Participarea pe plan local a cetățenilor la proiectele de energie din surse regenerabile, prin intermediul comunităților de energie din surse regenerabile, a dus la obținerea unei valori adăugate substanțiale în ceea ce privește acceptarea pe plan local a energiei din surse regenerabile și accesul la capital privat suplimentar. Această implicare pe plan local va fi cu atât mai crucială în contextul creșterii capacității de producție a energiei din surse regenerabile în viitor.

(55)Caracteristicile specifice ale comunităților locale de energie din surse regenerabile din punctul de vedere al dimensiunii, al structurii acționariatului și al numărului de proiecte poate împiedica capacitatea acestora de a concura pe picior de egalitate cu jucătorii de mari dimensiuni, și anume concurenții cu portofolii sau proiecte de amploare. Printre măsurile de compensare a acestor dezavantaje se numără cea de a permite comunităților de energie să opereze în sistemul energetic și de a le facilita integrarea pe piață.

(56)Reprezentând circa jumătate din consumul final de energie al Uniunii, sectorul încălzirii și răcirii este considerat a fi un sector-cheie pentru a accelera decarbonizarea sistemului energetic. Mai mult, acesta este de asemenea un sector strategic pentru securitatea energetică, deoarece se previzionează că circa 40 % din consumul de energie din surse regenerabile până în 2030 ar trebui să provină din încălzirea și răcirea din surse regenerabile. Absența unei strategii armonizate la nivelul Uniunii, lipsa internalizării costurilor externe și fragmentarea piețelor încălzirii și răcirii au dus la un progres relativ lent în acest sector, până acum.

(57)Mai multe state membre au implementat măsuri în sectorul încălzirii și răcirii pentru a își atinge obiectivul pentru 2020 privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, în lipsa unor obiective naționale obligatorii după 2020, este posibil ca stimulentele naționale rămase să nu fie suficiente pentru atingerea obiectivelor privind decarbonizarea pe termen lung, pentru 2030 și pentru 2050. Pentru a se alinia la aceste obiective, a consolida certitudinea pentru investitori și a promova dezvoltarea unei piețe a încălzirii și a răcirii din surse regenerabile la nivelul întregii Uniuni, respectând în același timp principiul eficienței energetice înainte de toate, este oportun să se încurajeze efortul statelor membre în ceea ce privește furnizarea de încălzire și răcire din surse regenerabile în vederea contribuirii la sporirea treptată a ponderii energiei din surse regenerabile. Dat fiind caracterul fragmentat al unora dintre piețele încălzirii și răcirii, este de o importanță crucială să se asigure flexibilitate în concepția unui astfel de efort. De asemenea, este important să se asigure faptul că o posibilă utilizare a încălzirii și răcirii din surse regenerabile nu are efecte secundare adverse asupra mediului.

(58)În prezent, încălzirea și răcirea centralizată reprezintă circa 10 % din cererea de energie termică la nivelul întregii Uniuni, existând mari discrepanțe între statele membre. Strategia Comisiei privind încălzirea și răcirea a recunoscut potențialul de decarbonizare al încălzirii centralizate prin sporirea eficienței energetice și prin utilizarea energiei din surse regenerabile.

(59)De asemenea, strategia pentru uniunea energetică a recunoscut rolul cetățenilor în cadrul tranziției energetice, în care cetățenii își asumă rolul de motor al tranziției energetice, beneficiază de noi tehnologii pentru a-și reduce facturile și participă activ la piață.

(60)Potențialele sinergii dintre un efort de sporire a gradului de utilizare a încălzirii și răcirii din surse regenerabile și schemele existente în temeiul Directivelor 2010/31/UE și 2012/27/UE ar trebui scoase în evidență. În măsura posibilului, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza structuri administrative existente pentru implementarea unui astfel de efort, în vederea reducerii sarcinii administrative.

(61)Prin urmare, în domeniul încălzirii centralizate este esențial să se permită trecerea la utilizarea energiei din surse regenerabile drept combustibil și să se împiedice blocajul tehnologic și reglementar prin consolidarea drepturilor producătorilor și ale consumatorilor finali de energie din surse regenerabile și, de asemenea, să se pună la dispoziția consumatorilor finali instrumente care să le faciliteze alegerea soluției celei mai performante din punct de vedere energetic ce ține seama de necesitățile de încălzire și de răcire viitoare, în conformitate cu criteriile de performanță a clădirilor preconizate.

(62)Strategia europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon din iulie 2016 a evidențiat rolul limitat al biocombustibililor de origine alimentară în decarbonizarea sectorului transporturilor și a recomandat ca aceștia să fie eliminați treptat și înlocuiți cu biocombustibili avansați. Pentru a pregăti tranziția către biocombustibilii avansați și pentru a reduce la minimum impactul general în ceea ce privește schimbarea indirectă a destinației terenurilor, este oportun să se limiteze cantitățile de biocombustibili și de biolichide produse din culturi alimentare și furajere care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivului Uniunii stabilit în prezenta directivă.

(63)Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului 33 solicita Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere cuprinzătoare privind o politică post-2020 rentabilă și neutră din punct de vedere tehnologic, în vederea creării unei perspective pe termen lung pentru investițiile în biocombustibili durabili cu risc scăzut de provocare a unor schimbări indirecte ale destinației terenurilor și în alte mijloace de decarbonizare a sectorului transporturilor. O obligație de încorporare impusă furnizorilor de combustibili poate oferi certitudine investitorilor și poate încuraja dezvoltarea în permanență de combustibili alternativi pentru transporturi care să fie obținuți din surse regenerabile, inclusiv biocombustibili avansați, combustibili gazoși și lichizi de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile și utilizați în transporturi și energie electrică din surse regenerabile utilizată în transporturi. Este oportun să se stabilească obligația ca furnizorii de combustibili de la același nivel din fiecare stat membru să asigure consecvența specificațiilor privind combustibilii pentru transporturi și disponibilitatea acestora. Întrucât combustibilii pentru transporturi se comercializează cu ușurință, furnizorii de combustibili din statele membre care dispun de mai puține resurse relevante ar trebui să poată obține cu ușurință combustibili din surse regenerabile din altă parte.

(64)Biocombustibilii avansați, precum și alți biocombustibili și biogaze produse din materiile prime enumerate în anexa IX, combustibilii gazoși și lichizi de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile și utilizați în transporturi și energia electrică din surse regenerabile utilizată în transporturi pot contribui la scăderea emisiilor de dioxid de carbon, stimulând decarbonizarea în mod rentabil a sectorului transporturilor din Uniune și îmbunătățind, printre altele, diversificarea energetică din sectorul transporturilor, concomitent cu promovarea inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă în cadrul economiei Uniunii și cu reducerea dependenței de importurile de energie. Obligația de încorporare impusă furnizorilor de combustibili ar trebui să încurajeze dezvoltarea în permanență de combustibili avansați, inclusiv de biocombustibili, și este important să se asigure faptul că obligația de încorporare stimulează, de asemenea, îmbunătățirea performanței în materie de gaze cu efect de seră a combustibililor furnizați pentru îndeplinirea sa. Comisia ar trebui să evalueze performanța în materie de gaze cu efect de seră, inovația tehnologică și durabilitatea acestor combustibili.

(65)Promovarea combustibililor fosili cu emisii reduse de dioxid de carbon care sunt produși din fluxuri de deșeuri fosile poate contribui, de asemenea, la obiectivele politice privind diversificarea energetică și decarbonizarea transporturilor. Prin urmare, este adecvat ca acești combustibili să fie incluși în obligația de încorporare impusă furnizorilor de combustibili.

(66)Materiile prime care au un impact scăzut de schimbare indirectă a destinației terenurilor atunci când sunt folosite pentru a produce biocombustibili ar trebui să fie promovate pentru contribuția lor la decarbonizarea economiei. În special materiile prime pentru biocombustibilii avansați, în cazul cărora tehnologia este mai inovatoare și mai puțin matură și, prin urmare, necesită un sprijin mai mare, ar trebui incluse într-o anexă la prezenta directivă. Pentru a se asigura faptul că această anexă este actualizată în funcție de cele mai recente evoluții tehnologice, evitându-se în același timp efectele negative neprevăzute, după adoptarea directivei ar trebui să aibă loc o evaluare prin care să se analizeze posibilitatea de extindere a anexei la noi materii prime.

ê 2009/28/CE considerentul 94

Deoarece măsurile prevăzute la articolele 17-19 au de asemenea efecte asupra funcționării pieței interne prin armonizarea criteriilor de durabilitate pe care biocarburanții și biolichidele trebuie să le îndeplinească pentru obiectivele de contabilizare în temeiul prezentei directive și, astfel, facilitează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (8), comerțul între statele membre cu biocarburanți și biolichide care respectă aceste criterii, aceste măsuri se întemeiază pe articolul 95 din tratat.

ê 2009/28/CE considerentul 59

Interconectarea între țări facilitează integrarea electricității provenite din surse regenerabile de energie. Pe lângă diminuarea variabilității, interconectarea poate duce la o reducere a costurilor de echilibrare, poate încuraja adevărata concurență care aduce prețuri mai mici, și poate veni în sprijinul dezvoltării rețelelor. De asemenea, utilizarea comună și optimă a capacității de transport ar putea contribui la evitarea nevoii excesive de infrastructuri nou construite.

ê 2009/28/CE considerentul 60

Accesul prioritar și accesul garantat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie sunt importante în vederea integrării surselor regenerabile de energie pe piața internă a energiei electrice, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și în completarea articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2003/54/CE. Cerințele referitoare la menținerea fiabilității și securității rețelei electrice și la distribuție pot fi diferite în funcție de caracteristicile rețelei electrice naționale și de modul de funcționare în siguranță al acesteia. Accesul prioritar la rețeaua electrică asigură că generatorii conectați de energie electrică din surse regenerabile de energie pot vinde și transporta energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în conformitate cu normele de racordare în orice moment, atât timp cât sursa este disponibilă. În cazul în care energia electrică din surse regenerabile de energie este integrată pe piața la vedere, prin accesul garantat se asigură că toată energia electrică vândută și subvenționată beneficiază de acces la rețeaua electrică, ceea ce permite utilizarea unei cantități maxime de energie electrică din surse regenerabile de energie provenită din instalațiile conectate la rețeaua electrică. Totuși, acesta nu implică nicio obligație din partea statelor membre de a sprijini sau de a impune cumpărarea de energie din surse regenerabile. În cadrul altor sisteme, se stabilește un preț fix pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, de obicei în combinație cu o obligație de cumpărare impusă operatorului rețelei. Într-un astfel de caz, accesul prioritar a fost deja acordat.

ê 2009/28/CE considerentul 61

În anumite circumstanțe, nu este posibil să se asigure în întregime transportul și distribuția electricității produse din surse regenerabile de energie fără a afecta fiabilitatea sau siguranța rețelei electrice. În aceste circumstanțe, ar putea fi necesară compensarea financiară a acestor producători. Cu toate acestea, obiectivele prezentei directive necesită o creștere susținută a transportului și distribuției energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, fără a afecta fiabilitatea sau securitatea rețelei electrice. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a permite o mai bună penetrare a energiei electrice din surse regenerabile de energie, printre altele prin luarea în considerare a specificităților resurselor variabile și ale resurselor care nu pot fi încă stocate. În limita obiectivelor stabilite în prezenta directivă, racordarea noilor instalații de energie regenerabilă ar trebui permisă cât mai curând posibil. Pentru a accelera procedurile de racordare la rețea, statele membre pot prevedea racordarea prioritară sau capacități rezervate de racordare pentru noile instalații care produc energie electrică din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 62 (adaptat)

(67)Costurile racordării noilor producători de energie electrică și gaze din surse regenerabile de energie la rețelele de energie electrică și de gaze ar trebui să fie Ö bazate pe criterii Õ obiective, transparente și nediscriminatorii și ar trebui să se ia în considerare în mod corespunzător avantajele pe care capacitățile de producere distribuite de energie electrică din surse regenerabile de energie și producătorii locali Ö integrați Õ de gaze din surse regenerabile le aduc rețelelor de energie electrică și de gaze.

ê 2009/28/CE considerentul 63

Producătorii de energie electrică care doresc să exploateze potențialul energiei din surse regenerabile în regiunile periferice ale Comunității, în special în zonele insulare și în regiunile cu o densitate scăzută a populației, ar trebui, ori de câte ori este posibil, să beneficieze de costuri de racordare rezonabile, pentru a garanta că aceștia nu sunt dezavantajați în mod inechitabil față de producătorii din zone mai centrale, mai industrializate și mai dens populate.

ê 2009/28/CE considerentul 64

Directiva 2001/77/CE stabilește cadrul pentru integrarea în rețeaua electrică a energiei electrice produsă din surse regenerabile de energie. Cu toate acestea, între diferite state membre s-au înregistrat variații semnificative în ceea ce privește gradul de integrare realizat efectiv. Din acest motiv, este necesar ca acest cadru să fie consolidat, iar aplicarea acestuia să fie revizuită periodic la nivel național.

ê 2009/28/CE considerentul 24 (adaptat)

ð nou

(68)Pentru a exploata întregul potențial al biomasei ð de a contribui la decarbonizarea economiei prin utilizările pe care le dă materiilor și energiei ï, Comunitatea Ö Uniunea Õ și statele membre ar trebui să promoveze o mai mare mobilizare ð durabilă ï a rezervelor ð resurselor agricole și ïexistente de lemn existente și dezvoltarea unor noi sisteme ð de producție agricolă și ï forestiereă.

ê 2009/28/CE considerentul 65 (adaptat)

ð nou

(69)Producția de biocarburanți ar trebui să fie durabilă. Biocarburanții Ö Biocombustibilii Õ ð , biolichidele și combustibilii din biomasă ar trebui să fie întotdeauna produși în mod durabil. Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă ï utilizați în vederea realizării obiectivelorului Ö Uniunii Õ prevăzute de prezenta directivă și cei care beneficiază de scheme de sprijin naționale ar trebui, prin urmare, să îndeplinească criterii de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï.

ê 2009/28/CE considerentul 66 (adaptat)

ð nou

(70)Comunitatea Ö Uniunea Õ ar trebui să ia măsurile necesare în contextul prezentei directive, inclusiv promovarea unor criterii de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï pentru biocarburanți Ö biocombustibilii Õ ð și pentru biolichidele și combustibilii din biomasă utilizați pentru încălzire și răcire și pentru producerea de energie electrică ïși dezvoltarea biocarburanților de a doua și a treia generație în Comunitate și în lume, precum și să consolideze cercetarea în domeniul agricol și crearea de cunoștințe în respectivele domenii.

ê 2009/28/CE considerentul 67

Introducerea criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți nu își va atinge obiectivul dacă acele produse care nu îndeplinesc aceste criterii și care altfel ar fi fost utilizate ca și biocarburanți, sunt utilizate în schimb ca și biolichide în sectoarele de încălzire sau de energie electrică. Din acest motiv, criteriile privind durabilitatea ar trebui să se aplice, de asemenea, și biolichidelor în general.

ê 2009/28/CE considerentul 68 (adaptat)

(68)    Consiliul European din martie 2007 a adresat Comisiei invitația de a propune o nouă directivă cuprinzătoare privind utilizarea tuturor surselor regenerabile de energie, care să conțină criterii și dispoziții destinate garantării utilizării și alimentării durabile cu bioenergie. Aceste criterii de durabilitate ar trebui să constituie o parte coerentă a unui sistem mai larg care să vizeze, de asemenea, și biolichidele, nu doar biocarburanții. Prin urmare, astfel de criterii privind durabilitatea ar trebui incluse în prezenta directivă. Pentru a asigura o abordare coerentă între politicile energetice și cele în materie de mediu și pentru a evita costurile suplimentare pentru economie și incoerența ecologică ce ar fi asociată cu o abordare inconsecventă, este esențial să fie prevăzute aceleași criterii de durabilitate pentru utilizarea biocarburanților în sensul prezentei directive pe de o parte, cât și în sensul Directivei 98/70/CE pe de altă parte. Pentru aceleași motive, ar trebui evitată suprapunerea raportărilor în acest context. Mai mult, Comisia și autoritățile naționale competente ar trebui să își coordoneze activitățile în cadrul unui comitet specific responsabil cu aspectele legate de durabilitate. Mai mult, Comisia ar trebui ca în 2009 să analizeze posibilitatea includerii altor aplicații privind biomasa și modalitățile referitoare la aceasta.

ê 2009/28/CE considerentul 69 (adaptat)

ð nou

(71)Cererea din ce în ce mai mare la nivel mondial de ð Producția de materii prime agricole pentru ï biocarburanți, și de biolichide ð și combustibilii din biomasă, precum ï și stimulentele pentru utilizarea acestora prevăzute de în prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea distrugerii terenurilor biodiverse. Aceste resurse epuizabile, a căror valoare pentru întreaga omenire este recunoscută prin diferite instrumente internaționale, ar trebui conservate. Mai mult, consumatorii din cadrul Comunității ar considera inacceptabil din punct de vedere moral ca intensificarea utilizării de biocarburanți și de biolichide să poată avea drept efect distrugerea unor terenuri biodiverse. Din aceste motive, Ö Prin urmare, Õ este necesar să se stabilească criterii de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï care să asigure că biocarburanții Ö biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă ï pot beneficia de Ö sunt eligibili pentru Õ stimulente numai atunci când se poate garanta Ö garantează Õ că ð materiile prime agricole ï nu provin din zone biodiverse sau, în cazul zonelor desemnate în scopul protecției naturii sau pentru protejarea ecosistemelor sau speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, atunci când autoritățile competente relevante demonstrează că producția de materie primă ð agricolă ï respectivă nu a adus Ö aduce Õ atingere acestor scopuri. Conform criteriilor de durabilitate, o pădure este considerată Ö Pădurile ar trebui considerate Õ biodiversăe, Ö în conformitate cu criteriile de durabilitate, Õ atunci când este o pădure primară  Ö sunt păduri primare Õ în conformitate cu definiția utilizată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în cadrul evaluării sale globale privind resursele forestiere, pe care țările o utilizează la nivel mondial pentru a raporta cu privire la întinderea pădurii primare sau atunci când este protejată Ö sunt protejate Õ prin legislația națională de protecție a naturii. Sunt incluse zZonele în care are loc colectarea de produse forestiere nelemnoase Ö ar trebui considerate păduri biodiverse Õ, cu condiția ca impactul uman să fie redus. Alte tipuri de păduri astfel cum sunt definite de FAO, precum pădurile naturale transformate, pădurile și plantațiile seminaturale, nu ar trebui să fie considerate păduri primare. Mai mult, având în vedere gradul ridicat de biodiversitate a anumitor pășuni, atât temperate, cât și tropicale, inclusiv savane, stepe, lăstărișuri și preerii bogate în biodiversitate, biocarburanții Ö biocombustibilii Õð , biolichidele și combustibilii din biomasă ï proveniți din materii prime ð agricole ï cultivate pe astfel de terenuri nu ar trebui să fie luați în considerare pentru stimulentele prevăzute de prezenta directivă. Comisia ar trebui să stabilească criterii și limite geografice adecvate în scopul definirii unor astfel de pășuni bogate în biodiversitate, în conformitate cu cele mai bune dovezi științifice disponibile și cu standardele internaționale relevante.

ê 2009/28/CE considerentul 70

Dacă terenul care deține rezerve mari de carbon în sol sau în vegetație este transformat în vederea cultivării materiilor prime pentru biocarburanți și biolichide, o parte a rezervelor de carbon va fi, în general, eliberat în atmosferă, ducând la formarea bioxidului de carbon. Efectul negativ al impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră care rezultă din aceasta ar putea diminua, chiar sever în anumite cazuri, efectul pozitiv al impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră al biocarburanților sau al biolichidelor. Prin urmare, efectele complete privind emisiile de carbon ale unei astfel de conversii ar trebui luate în considerare la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră ale anumitor biocarburanți și biolichide. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră se ia în considerare totalitatea efectelor privind emisiile de carbon ale utilizării biocarburanților și a biolichidelor.

ê 2009/28/CE considerentul 71

La calcularea impactului conversiei terenurilor în ceea ce privește gazele cu efect de seră, operatorii economici ar trebui să poată folosi valorile reale pentru stocurile de carbon asociate cu utilizarea terenului de referință și cu utilizarea terenului după conversie. Aceștia ar trebui să poată, de asemenea, să folosească valori standard. Activitatea Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice reprezintă baza adecvată pentru astfel de valori standard. Respectiva activitate nu este în prezent exprimată într-o formă care să poată fi aplicată direct de către operatorii economici. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind această activitate pentru a servi drept bază pentru calcularea modificărilor stocurilor de carbon în sensul prezentei directive, inclusiv cu privire la zonele împădurite cu un coronament între 10 % și 30 %, savane, lăstărișuri și prerii.

ê 2009/28/CE considerentul 72

Este necesară elaborarea de către Comisie a unor metodologii pentru evaluarea impactului drenării turbăriilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.

ê 2009/28/CE considerentul 73 (adaptat)

ð nou

(72)Terenurile nu ar trebui să fie transformate pentru producția de ð materii prime agricole pentru ï biocarburanți Ö biocombustibili Õð , biolichide și combustibili din biomasă ï dacă pierderile din stocul de carbon ca urmare a transformării nu ar putea fi compensate, într-o perioadă rezonabilă de timp, ținând seama de urgența cu care trebuie soluționată problema schimbărilor climatice, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră determinată de producția ð și de utilizarea de ï de biocarburanți Ö biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibili din biomasă ï. Aceasta ar preveni efectuarea unor cercetări inutil de Ö inutile și Õ împovărătoare de către operatorii economici și transformarea terenurilor cu stocuri mari de carbon care ulterior s-ar dovedi inadecvate pentru producția de materii prime ð agricole ï pentru biocarburanți Ö biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibili din biomasă ï. Inventarele stocurilor mondiale de carbon indică faptul că zonele umede și zonele împădurite în permanență al căror coronament este mai mare de 30 % ar trebui incluse în respectiva categorie. Zonele împădurite cu un coronament între 10 % și 30 % ar trebui de asemenea incluse, cu excepția situației în care se prezintă dovezi că stocul de carbon al acestora este suficient de redus pentru a justifica transformarea lor în conformitate cu normele prevăzute în prezenta directivă. Trimiterea la zonele umede ar trebui să țină seama de definiția stabilită în Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la 2 februarie 1971 la Ramsar.

ò nou

(73)Materiile prime agricole pentru producția de biocombustibili, de biolichide și de combustibili din biomasă nu ar trebui să fie produse în turbării, deoarece cultivarea de materii prime în turbării ar duce la pierderi semnificative din stocul de carbon dacă terenul ar fi drenat și mai mult în acest scop, absența acestei drenări neputând fi verificată cu ușurință.

(74)În cadrul politicii agricole comune, fermierii din Uniune ar trebui să respecte un set cuprinzător de cerințe de mediu pentru a beneficia de sprijin direct. Respectarea acestor cerințe poate fi verificată în modul cel mai eficace în contextul politicii agricole comune. Includerea acestor cerințe în sistemul de durabilitate nu este oportună, deoarece criteriile de durabilitate pentru bioenergie ar trebui să stabilească norme care sunt obiective și care se aplică la nivel general. Verificarea conformității în temeiul prezentei directive ar risca, de asemenea, să genereze o sarcină administrativă inutilă.

(75)Este oportun să se introducă criterii de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii pentru combustibilii din biomasă utilizați în producția de energie electrică și de încălzire și răcire, pentru a asigura în continuare un nivel ridicat al reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră în comparație cu alternativele de combustibili fosili, pentru a evita impacturi nedorite în ceea ce privește durabilitatea și pentru a promova piața internă.

(76)Pentru a se asigura faptul că, în pofida cererii din ce în ce mai mari de biomasă forestieră, recoltarea se realizează într-un mod durabil în pădurile în care se asigură regenerarea, că se acordă o atenție deosebită zonelor desemnate explicit pentru protecția biodiversității, a peisajelor și a elementelor naturale specifice, că resursele de biodiversitate sunt conservate și că stocurile de carbon sunt monitorizate, materia primă lemnoasă ar trebui să provină numai din păduri în care recoltarea se realizează în conformitate cu principiile gestionării durabile a pădurilor elaborate în cadrul unor procese internaționale privind pădurile, precum Forest Europe, și implementate prin acte legislative naționale sau prin bune practici de gestionare la nivel de exploatație forestieră. Operatorii ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a reduce la minimum riscul de a utiliza biomasă forestieră nedurabilă în producția de bioenergie. În acest scop, operatorii ar trebui să instituie o abordare bazată pe riscuri. Este oportun, în acest context, ca Comisia să elaboreze orientări operaționale privind verificarea respectării abordării bazate pe riscuri, în urma consultării Comitetului de guvernanță al uniunii energetice și a Comitetului forestier permanent instituit prin Decizia 89/367/CEE 34 a Consiliului.

(77)Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii ar trebui să se aplice numai energiei electrice și încălzirii pe bază de combustibili din biomasă produși în instalații cu o capacitate de combustibil mai mare sau egală cu 20 MW.

(78)Combustibilii din biomasă ar trebui transformați în energie electrică și căldură într-un mod eficient, pentru a maximiza securitatea energetică și reducerile de gaze cu efect de seră, precum și pentru a limita emisiile de poluanți atmosferici și pentru a reduce la minimum presiunea exercitată asupra resurselor limitate de biomasă. Din acest motiv, sprijinul public pentru instalațiile cu o capacitate de combustibil mai mare sau egală cu 20 MW, dacă este necesar, ar trebui acordat numai instalațiilor de cogenerare de energie electrică și energie termică de înaltă eficiență, conform definiției de la articolul 2 punctul 34 din Directiva 2012/27/UE. Schemele de sprijin existente pentru energia electrică pe bază de biomasă ar trebui să fie însă permise până la data lor de expirare pentru toate instalațiile pe bază de biomasă. În plus, energia electrică produsă din biomasă în instalații noi cu o capacitate de combustibil mai mare sau egală cu 20 MW ar trebui luată în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor și obligațiilor privind energia din surse regenerabile numai în cazul instalațiilor de cogenerare de energie electrică și energie termică de înaltă eficiență. Cu toate acestea, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, statelor membre ar trebui să li se permită să acorde sprijin public instalațiilor pentru producția de energie din surse regenerabile și să ia în calcul energia electrică pe care o produc în vederea îndeplinirii obiectivelor și obligațiilor privind energia din surse regenerabile, pentru a se evita creșterea dependenței de combustibilii fosili cu un impact mai mare asupra schimbărilor climatice și a mediului în cazul în care, după ce au epuizat toate posibilitățile tehnice și economice de instalare a unor instalații de cogenerare de energie electrică și energie termică de înaltă eficiență pe bază de biomasă, statele membre s-ar confrunta cu un risc justificat la adresa siguranței alimentării cu energie electrică.

(79)Pragul minim de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibilii și biolichidele produse în instalații noi ar trebui mărit pentru a îmbunătăți bilanțul general de gaze cu efect de seră al acestora, precum și pentru a descuraja noi investiții în instalații cu o performanță scăzută în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această creștere permite protejarea investițiilor în capacități de producție a biocombustibililor și a biolichidelor.

(80)Pe baza experienței acumulate în aplicarea în practică a criteriilor de durabilitate ale Uniunii, este oportun să se consolideze rolul sistemelor de certificare voluntare de la nivel internațional și național în ceea ce privește verificarea conformității cu criteriile de durabilitate într-un mod armonizat.

ê 2009/28/CE considerentul 74

Stimulentele prevăzute în prezenta directivă vor încuraja creșterea producției de biocarburanți și de biolichide în întreaga lume. În cazul în care biocarburanții și biolichidele se obțin din materii prime cultivate în interiorul Comunității, acestea ar trebui să respecte de asemenea cerințele de mediu ale Comunității privind agricultura, inclusiv cerințele privind protecția calității apelor subterane și a apelor de suprafață, precum și cerințele sociale. Cu toate acestea, există o preocupare legată de faptul că producția de biocarburanți și de biolichide în anumite țări terțe ar putea să nu respecte cerințele de mediu sau sociale minime. Este, prin urmare, oportun să se încurajeze dezvoltarea unor acorduri multilaterale și bilaterale, precum și a unor sisteme internaționale și naționale voluntare care să integreze considerente de mediu și sociale fundamentale, pentru a promova producția de biocarburanți și de biolichide într-o manieră durabilă în întreaga lume. În lipsa unor astfel de acorduri sau sisteme, statele membre ar trebui să solicite operatorilor economici să raporteze cu privire la aceste aspecte.

ê 2009/28/CE considerentul 75

Cerințele pentru un sistem de durabilitate a utilizărilor energetice ale biomasei, în afară de biolichide și biocarburanți, ar trebui analizate de Comisie în 2009, luând în considerare necesitatea gestionării durabile a resurselor de biomasă.

ê 2009/28/CE considerentul 76

Criteriile de durabilitate vor fi eficace numai în cazul în care determină modificări în comportamentul actorilor de pe piață. Respectivele modificări vor interveni numai dacă biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc aceste criterii antrenează o majorare de preț în comparație cu cele care nu le îndeplinesc. În conformitate cu metoda echilibrului masei de verificare a conformității, există o legătură de ordin fizic între respectarea de către producția de biocarburanți și de biolichide a criteriilor de durabilitate și consumul de biocarburanți și de biolichide în cadrul Comunității, care garantează un echilibru corespunzător între cerere și ofertă și asigură o majorare a prețurilor mai mare decât cea din cadrul sistemelor în care nu există o astfel de legătură. Pentru a se garanta că biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc criteriile de durabilitate pot fi vândute la un preț mai mare, ar trebui prin urmare utilizată metoda echilibrului masei pentru a verifica respectarea acestor criterii. Acest lucru ar trebui să mențină integritatea sistemului, evitând în același timp impunerea unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Totuși, ar trebui analizate și alte metode de verificare.

ê 2009/28/CE considerentul 77

Atunci când este cazul, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de Evaluarea ecosistemelor pentru noul mileniu, care conține informații utile pentru conservarea cel puțin a acelor zone care oferă servicii ecosistemice de bază în situații critice, cum ar fi protecția bazinelor hidrografice și controlul eroziunilor.

ê 2009/28/CE considerentul 78

Este oportună monitorizarea impactului cultivării biomasei, de exemplu prin schimbările în ceea ce privește utilizarea terenurilor, inclusiv deplasarea, introducerea speciilor alogene invazive și alte efecte asupra biodiversității, precum și efectele asupra producției alimentare și prosperității locale. Comisia ar trebui să aibă în vedere toate sursele relevante de informații, inclusiv harta FAO a zonelor afectate de foamete. Biocarburanții ar trebui promovați într-un mod care încurajează productivitatea agricolă sporită și utilizarea terenurilor degradate.

ê 2009/28/CE considerentul 79 (adaptat)

ð nou

(81)Este în interesul Comunității Ö Uniunii Õ să încurajeze elaborarea de acorduri multilaterale și bilaterale și de sisteme Ö scheme Õ internaționale sau naționale voluntare privind stabilirea standardelor de producție Ö care stabilesc standarde Õ pentru biocarburanții Ö producția de biocombustibili Õ, și biolichidele ð și combustibili din biomasă ï durabilei și certificarea conformității producției de biocarburanți Ö care certifică faptul că producția de biocombustibili Õ, și de biolichide ð și de combustibili din biomasă ï cu Ö respectă Õ aceste standarde. Din acest motiv, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru ca asemenea acorduri sau sisteme Ö scheme Õ să fie recunoscute ca furnizând dovezi și date fiabile Ö atunci când respectă Õ , cu condiția ca acestea să respecte standardele adecvate de fiabilitate, transparență și auditare independentă. ð Pentru a se asigura faptul că respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este verificată într-un mod robust și armonizat și, în special, pentru a preveni fraudele, Comisia ar trebui împuternicită să stabilească norme de punere în aplicare detaliate, inclusiv standarde adecvate de fiabilitate, de transparență și de auditare independentă care să fie aplicate de schemele voluntare. ï

ò nou

(82)Schemele voluntare joacă un rol din ce în ce mai mare în furnizarea de dovezi ale respectării criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. Prin urmare, este oportun ca Comisia să impună schemelor voluntare, inclusiv celor care sunt deja recunoscute de Comisie, să raporteze în mod regulat cu privire la activitatea lor. Aceste rapoarte ar trebui făcute publice, pentru a spori transparența și pentru a îmbunătăți supravegherea de către Comisie. Mai mult, această raportare ar furniza Comisiei informațiile necesare pentru a raporta cu privire la funcționarea schemelor voluntare în vederea identificării bunelor practici și a prezentării, dacă este cazul, a unei propuneri privind promovarea în continuare a unor astfel de bune practici.

(83)Pentru a facilita funcționarea pieței interne, dovezile referitoare la criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biomasă, în cazul energiei care a fost obținută în conformitate cu o schemă recunoscută de Comisie, ar trebui să fie acceptate în toate statele membre. Statele membre ar trebui să contribuie la asigurarea implementării corecte a principiilor schemelor voluntare, prin supravegherea funcționării organismelor de certificare care sunt acreditate de organismul național de acreditare și prin informarea schemelor voluntare cu privire la observațiile relevante.

ê 2009/28/CE considerentul 80

Este necesar să se stabilească norme clare pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți și biolichide și de la omologii lor combustibilii fosili.

ê 2009/28/CE considerentul 81

Coprodusele provenite din producția și utilizarea combustibililor ar trebui luate în calcul la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aplicarea metodei de substituție este adecvată în scopul analizei strategice, dar nu în scopul reglementării cu privire la anumiți operatori economici și la anumite loturi de combustibili pentru transport. În aceste cazuri, cea mai adecvată metodă este cea a alocării energiei, deoarece aceasta este ușor de aplicat, previzibilă de-a lungul timpului, minimizează stimulentele contraproductive și oferă rezultate care sunt în general comparabile cu cele oferite de metoda de substituție. În scopul analizei strategice, în rapoartele sale Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte rezultate prin utilizarea metodei de substituție.

ê 2009/28/CE considerentul 82 (adaptat)

ð nou

(84)Pentru a evita sarcinile administrative disproporționate, ar trebui stabilită o listă a valorilor implicite pentru filierele comune de producție a biocarburanților Ö biocombustibililor Õ ð , a biolichidelor și a combustibililor din biomasă ï și respectiva listă ar trebui actualizată și extinsă atunci când sunt disponibile date suplimentare fiabile. Operatorii economici ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de solicita nivelul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanți Ö biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibili din biomasă ï care se stabilește prin această listă. În cazul în care valoarea implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dintr-o traiectorie Ö filieră Õ de producție se situează sub nivelul minim necesar al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, producătorii care doresc să demonstreze respectarea acestui nivel minim ar trebui să aibă obligația de a demonstra că emisiile efective din procesul lor de producție sunt mai mici decât cele presupuse la calcularea valorilor implicite.

ò nou

(85)Este necesar să se stabilească norme clare pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biocombustibili, biolichide și combustibilii din biomasă, precum și de la omologii combustibili fosili.

(86)În conformitate cu actualele cunoștințe tehnice și științifice, metodologia de contabilizare a gazelor cu efect de seră ar trebui să țină seama de transformarea combustibililor solizi și gazoși din biomasă în energie finală pentru a fi consecventă cu calcularea energiei din surse regenerabile în scopul îndeplinirii obiectivului Uniunii stabilit în prezenta directivă. Alocarea emisiilor către coproduse, care sunt diferite de deșeuri și de reziduuri, ar trebui să fie de asemenea revizuită în cazurile în care energia electrică și/sau încălzirea și răcirea sunt produse în centrale de cogenerare sau de multigenerare.

(87)Pentru a asigura consecvența și comparabilitatea reducerilor de gaze cu efect de seră de la combustibilii din biomasă utilizați pentru încălzire și răcire și pentru producerea de energie electrică în diferite state membre, este oportun să se aplice un omolog combustibil fosil bazat pe media emisiilor la nivelul Uniunii provenite din sectorul încălzirii și din cel al energiei electrice.

(88)Dacă un teren care are stocuri mari de carbon în sol sau în vegetație este transformat în vederea cultivării de materii prime pentru biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă, o parte din carbonul stocat va fi în general eliberat în atmosferă, ducând la formarea dioxidului de carbon. Impactul negativ rezultant în ceea ce privește gazele cu efect de seră poate diminua, chiar sever în anumite cazuri, impactul pozitiv în ceea ce privește gazele cu efect de seră al biocombustibililor, biolichidelor sau combustibililor din biomasă. Prin urmare, efectele complete în materie de emisii de carbon ale unei astfel de transformări ar trebui luate în considerare la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră ale anumitor biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră se ia în considerare totalitatea efectelor privind emisiile de carbon ale utilizării biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă.

(89)La calcularea impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră al transformării terenurilor, operatorii economici ar trebui să poată folosi valorile reale pentru stocurile de carbon asociate cu destinația terenului de referință și cu destinația terenului după transformare. De asemenea, aceștia ar trebui să poată folosi valori standard. Metodologia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice reprezintă baza adecvată pentru astfel de valori standard. Activitatea respectivă nu este în prezent exprimată într-o formă care să poată fi aplicată imediat de operatorii economici. Prin urmare, Comisia ar trebui să revizuiască orientările din 10 iunie 2010 pentru calcularea stocurilor de carbon din sol în sensul anexei V la prezenta directivă, asigurând în același timp coerența cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 35 .

(90)Coprodusele provenite din producția și utilizarea combustibililor ar trebui luate în calcul la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aplicarea metodei substituției este adecvată în scopul analizei de politică, dar nu în scopul reglementării operatorilor economici individuali și loturilor individuale de combustibili pentru transporturi. În aceste cazuri, cea mai adecvată metodă este cea a alocării energiei, deoarece este ușor de aplicat, previzibilă de-a lungul timpului, reduce la minimum stimulentele contraproductive și generează rezultate care sunt în general comparabile cu cele generate de metoda substituției. În scopul analizei de politică, Comisia ar trebui de asemenea să prezinte, în rapoartele sale, rezultate obținute prin utilizarea metodei substituției.

(91)Coprodusele sunt diferite de reziduuri și de reziduurile agricole, deoarece ele reprezintă principalul scop al procesului de producție. Prin urmare este oportun să se clarifice faptul că reziduurile de culturi agricole sunt reziduuri și nu coproduse. Aceasta nu are nicio implicație asupra metodologiei existente, dar clarifică dispozițiile în vigoare.

(92)Metoda stabilită de utilizare a alocării energiei ca regulă pentru împărțirea emisiilor de gaze cu efect de seră între coproduse a funcționat bine și ar trebui utilizată în continuare. Este oportun să se alinieze metodologia de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră care provin din utilizarea cogenerării de energie electrică și energie termică (CHP) atunci când CHP este utilizată la prelucrarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă, la metodologia aplicată în cazul în care CHP reprezintă utilizarea finală.

(93)Metodologia ține seama de emisiile de gaze cu efect de seră reduse care provin din utilizarea CHP, față de utilizarea centralelor care produc numai energie electrică și numai energie termică, ținând seama de utilitatea energiei termice în comparație cu energia electrică și de utilitatea energiei termice la diferite temperaturi. De aici rezultă că temperaturilor mai mari ar trebui să li se aloce o parte mai mare din emisiile totale de gaze cu efect de seră, față de energia termică la temperaturi scăzute, atunci când energia termică este coprodusă împreună cu energie electrică. Metodologia ține seama de întreaga filieră către obținerea energiei finale, inclusiv de transformarea în energie termică sau în energie electrică.

ê 2009/28/CE considerentul 84

Pentru a evita încurajarea cultivării materiilor prime pentru biocarburanți și biolichide în locuri în care aceasta ar conduce la un nivel ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea valorilor implicite pentru cultivare ar trebui limitată la regiuni unde un astfel de efect poate fi exclus în condiții de siguranță. Cu toate acestea, pentru a evita sarcinile administrative excesive, este oportun ca statele membre să stabilească valori medii naționale sau regionale pentru emisiile provenite din cultivare, inclusiv din utilizarea îngrășămintelor.

ê 2009/28/CE considerentul 83 (adaptat)

(94)Este necesar ca datele utilizate pentru calcularea acestor valori implicite să fie obținute din surse științifice specializate,și independente și actualizate, după caz, dat fiind faptul că Ö pe măsură ce Õ aceste surse înregistrează progrese în activitatea lor. Comisia ar trebui să încurajeze aceste surse să abordeze, în activitatea lor de actualizare, emisiile datorate cultivării, efectul condițiilor regionale și climatice, efectele cultivării cu utilizarea metodelor agricole durabile și de agricultură ecologică și contribuțiile științifice ale producătorilor în cadrul Comunității Ö Uniunii Õ și în țările terțe, precum și cele ale societății civile.

ê 2009/28/CE considerentul 85 (adaptat)

ð nou

(95)Cererea la nivel mondial de produse agricole este în creștere. O parte din respectiva cerere în creștere va fi satisfăcută printr-o creștere Ö sporire Õ a suprafețelor de teren destinate agriculturii. Reabilitarea terenurilor care au fost grav degradate sau contaminate și care, în consecință, nu pot fi utilizate, în starea actuală, în scopuri agricole reprezintă o modalitate de creștere Ö sporire Õ a suprafețelor de teren disponibile pentru cultivare. Sistemul de durabilitate ar trebui să promoveze utilizarea terenului degradat reabilitat, deoarece promovarea biocarburanțilorÖ biocombustibililor Õ, și a biolichidelor ð și a combustibililor din biomasă ï va contribui la creșterea cererii de produse agricole. Chiar dacă biocarburanții în sine sunt produși din materii prime provenite de pe terenuri deja utilizate ca teren arabil, creșterea netă a cererii de recolte provocată de promovarea biocarburanților ar putea duce la o creștere netă a suprafeței cultivate. Aceasta ar putea afecta terenurile care stochează cantități ridicate de carbon, situație în care s-ar înregistra pierderi considerabile ale stocurilor de carbon. Pentru a reduce acest risc, este necesar să se introducă măsuri de însoțire pentru încurajarea unui nivel ridicat de creștere a productivității pe terenurile deja utilizate pentru culturi; utilizarea terenurilor degradate și adoptarea de cerințe durabile, comparabile cu cele stabilite de prezenta directivă pentru consumul de biocarburanți al Comunității, în alte țări consumatoare de biocarburanți. Comisia ar trebui să elaboreze o metodologie concretă pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de schimbările indirecte de utilizare a terenurilor. În acest sens, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza celor mai bune dovezi științifice disponibile, în special, includerea unui factor aferent schimbărilor indirecte de utilizare a terenurilor în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră și nevoia de a stimula biocarburanți durabili care reduc impactul schimbărilor de utilizare a terenurilor și îmbunătățesc durabilitatea biocarburanților în ceea ce privește schimbările de utilizare a terenurilor. În dezvoltarea acestei metodologii, Comisia ar trebui să abordeze, printre altele, și potențialele schimbări indirecte de utilizare a terenurilor ca urmare a biocarburanților obținuți din material celulozic de origine nealimentară și din material ligno-celulozic.

ê 2009/28/CE considerentul 86

Pentru a permite realizarea unei cote de piață adecvate a biocarburanților, este necesar să se asigure introducerea pe piață a unor amestecuri cu conținut mai ridicat de biomotorină în motorină decât cele prevăzute de standardul EN590/2004.

ê 2009/28/CE considerentul 87

Pentru a se asigura că biocarburanții care diversifică gama de materii prime utilizate devin viabili din punct de vedere comercial, respectivii biocarburanți ar trebui să beneficieze de o ponderare suplimentară în cadrul obligațiilor naționale referitoare la biocarburant.

ê 2009/28/CE considerentul 88

Sunt necesare rapoarte regulate care să asigure o atenție continuă acordată progresului înregistrat în cadrul dezvoltării energiei din surse regenerabile la nivel național și comunitar. Este necesar să se solicite utilizarea unui format armonizat pentru planurile naționale de acțiune privind energia regenerabilă pe care le prezintă statele membre. Astfel de planuri ar putea include costurile și beneficiile estimate ale măsurilor preconizate, măsurile referitoare la necesitatea extinderii și/sau a consolidării infrastructurii de rețele existente, costurile și beneficiile estimate pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile peste nivelul solicitat de traiectoria orientativă, informații cu privire la schemele naționale de sprijin și cu privire la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri noi sau renovate.

ê 2009/28/CE considerentul 89

La elaborarea schemelor proprii de sprijin, statele membre pot încuraja utilizarea de biocarburanți care oferă beneficii suplimentare – inclusiv beneficii legate de diversificare oferite de biocarburanții obținuți din deșeuri, din reziduuri, din material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic și din alge, precum și din plante neirigate care cresc în zone aride pentru a combate deșertificarea – prin luarea în considerare a diferitelor costuri de producere a energiei din biocarburanți convenționali, pe de o parte, și a acestor biocarburanți care oferă și beneficii suplimentare, pe de altă parte. Statele membre pot încuraja investițiile în cercetarea și dezvoltarea acestor tehnologii și a altor tehnologii aferente energiei regenerabile care necesită timp pentru a deveni competitive.

ò nou

(96)Pentru a asigura o implementare armonizată a metodologiei de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a se alinia la cele mai recente dovezi științifice, Comisia ar trebui împuternicită să adapteze valorile și principiile metodologice necesare pentru a evalua dacă criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră au fost îndeplinite și pentru a decide dacă rapoartele prezentate de statele membre și de țările terțe conțin date exacte privind emisiile provenite din cultivarea materiilor prime.

ê 2009/28/CE considerentul 22 (adaptat)

(97)Pentru atingerea obiectivelor din prezenta directivă este nevoie ca statele membre și Comunitatea Ö Uniunea Õ să dedice un volum important de resurse financiare cercetării și dezvoltării de noi tehnologii în domeniul energiei Ö din surse Õ regenerabile. În special, Institutul European de Inovare și Tehnologie ar trebui să acorde o prioritate înaltă cercetării și dezvoltării tehnologiilor în domeniul energiei Ö din surse Õ regenerabile.

ê 2009/28/CE considerentul 90 (adaptat)

(98)Punerea în aplicare a acestei Ö prezentei Õ directive ar trebui să reflecte, acolo unde este relevant, dispozițiile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, în special astfel cum este pusă în aplicare prin Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu 36 .

ò nou

(99)Pentru a modifica sau a completa elemente neesențiale ale dispozițiilor prezentei directive, ar trebui să i se acorde Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește lista materiilor prime pentru producerea de biocombustibili avansați, a căror contribuție în direcția îndeplinirii obligației furnizorilor de combustibili pentru transporturi este limitată; adaptarea conținutului energetic al combustibililor pentru transporturi la progresul științific și tehnic; metodologia de determinare a ponderii de biocombustibil obținut din biomasă care este prelucrat împreună cu combustibili fosili într-un proces comun; implementarea unor acorduri privind recunoașterea reciprocă a garanțiilor de origine; stabilirea de norme pentru monitorizarea funcționării sistemului de garanții de origine și stabilirea normelor pentru calcularea impactului din punctul de vedere al gazelor cu efect de seră al biocombustibililor, al biolichidelor și al omologilor lor combustibili fosili. Este deosebit de important ca, în decursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În mod concret, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

ê 2009/28/CE considerentul 91 (adaptat)

ð nou

(100)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 ð Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 37  ï de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei 38 .

ê 2009/28/CE considerentul 92

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze principiile metodologice și valorile necesare pentru a evalua dacă au fost respectate criteriile referitoare la durabilitate în ceea ce privește biocarburanții și biolichidele, să adapteze conținutul energetic al combustibililor destinați transporturilor la progresul tehnic și științific, să stabilească criterii sau limite geografice adecvate în scopul definirii pășunilor cu un nivel înalt de biodiversitate și să stabilească definiții detaliate pentru terenuri grav degradate sau contaminate. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezenta directivă, printre altele prin completarea cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

ê 2009/28/CE considerentul 93

Dispozițiile Directivei 2001/77/CE și ale Directivei 2003/30/CE care se suprapun cu dispozițiile prezentei directive ar trebui eliminate din ultimul moment posibil pentru transpunerea prezentei directive. Dispozițiile care reglementează obiectivele și rapoartele pentru anul 2010 ar trebui să rămână în vigoare până la sfârșitul anului 2011. Prin urmare, Directiva 2001/77/CE și Directiva 2003/30/CE ar trebui modificate în consecință.

ê 2009/28/CE considerentul 95

Sistemul de durabilitate nu ar trebui să împiedice statele membre să țină seama, în cadrul schemelor de sprijin naționale, de costurile de producție mai mari ale biocarburanților și a biolichidelor care aduc beneficii ce depășesc nivelul minim stabilit în cadrul sistemului de durabilitate.

ê 2009/28/CE considerentul 96 (adaptat)

ð nou

(101)Deoarece obiectivele generale ale prezentei directive, respectiv atingerea unei ponderi de 20 % ð cel puțin 27 % ï a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie din Comunitate Ö Uniune Õ și a unei ponderi de 10 % a energiei din surse regenerabile utilizate în sectorul transporturilor în fiecare stat membru până în anul 2020 ð 2030 ï, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmareÖ , dar pot mai degrabă Õ, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi Ö să fie Õ realizate mai bine la nivelul ComunitățiiÖ Uniunii Õ, aceasta Ö Uniunea Õ poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat Ö Tratatul privind Uniunea Europeană Õ. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

ê 2009/28/CE considerentul 97

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare 39 , statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

ò nou

(102)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

(103)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicativeð  40  ï, statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să însoțească notificarea măsurilor lor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

(104)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa XI partea B.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezenta directivă stabilește un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. AceastaEa stabilește obiective Ö un obiectiv Õ naționale ð al Uniunii ïobligatoriiu privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie ð în 2030. ï și ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi. Ö De asemenea, Õ Ddirectiva definește normele referitoare la transferurile statistice între statele membre, la proiectele comune ð sprijinul financiar pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, autoconsumul de energie electrică din surse regenerabile și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii și în cel al transporturilor, la cooperarea regională ï între statele membre și cu țări terțe, la garanțiile de origine, la procedurile administrative,Ö și Õ la informare și formare și la accesul energiei din surse regenerabile la rețeaua de energie electrică. Prezenta directivă stabilește criteriile de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï pentru biocarburanți și Ö biocombustibili, Õ biolichide ð și combustibilii din biomasă ï.

ê 2009/28/CE articolul 2 (adaptat)

ð nou

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile din Directiva 2003/54/CE 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului 41 .

De asemenea, se aplică definițiile următoare:

(a) „energie din surse regenerabile” înseamnă energie din surse regenerabile nefosile, respectiv ð energie ï eoliană, solară ð (solară termică și solară fotovoltaică) și ï , aerotermală, geotermală, hidrotermală și ð căldură ambiantă, energia mareelor, a valurilor și alte tipuri de ï energiae a oceanelor, energiae hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor Ö depozit Õ, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaze;

ò nou

(b) „căldură ambiantă” înseamnă energie termică la un nivel util de temperatură, care este extrasă sau captată prin intermediul unor pompe de căldură ce necesită energie electrică sau alt tip de energie auxiliară pentru a funcționa și care poate fi stocată în aerul înconjurător, sub stratul solid al suprafeței terestre sau în apele de suprafață. Valorile raportate se stabilesc pe baza aceleiași metodologii care este utilizată pentru raportarea energiei termice extrase sau captate de pompele de căldură;

ê 2009/28/CE articolul 2 (adaptat)

ð nou

(b) „energie aerotermală” înseamnă energie stocată sub formă de căldură în aerul ambiental;

(c) „energie geotermală” înseamnă energia stocată sub formă de căldură sub stratul solid al suprafeței terestre;

(d) „energie hidrotermală” înseamnă energia stocată sub formă de căldură în apele de suprafață;

(ec) „biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură, (inclusiv substanțe vegetale și animale), din silvicultură și din industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor ð , inclusiv deșeuri ï industriale și municipale ð de origine biologică ï ;

(fd) „consum final brut de energie” înseamnă produsele energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic Ö gospodăriilor Õ, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii și pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică și termică din sectorul de producere a energiei electrice și termice, precum și pierderile de energie electrică și termică din distribuție și transport;

(ge) „încălzire centralizată sau răcire centralizată” înseamnă distribuția de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă centrală de producție, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau locații Ö amplasamente Õ, în scopul utilizării acesteia pentru încălzirea sau răcirea spațiilor sau în procese de încălzire sau de răcire;

(hf) „biolichide” înseamnă combustibil lichid produs din biomasă, utilizat în alte scopuri energetice altele decât pentru transport, inclusiv pentru energie electrică, energie destinată încălzirii și răcirii Ö și pentru încălzire și răcire Õ;

(ig) „biocarburanțiÖ biocombustibili Õ” înseamnă combustibil lichid sau gazos pentru transporturi, produs din biomasă;

(ih) „garanție de origine” înseamnă un document electronic care are funcția unică de a furniza unui consumator Ö client Õ final dovada că o pondere sau o cantitate de energie dată a fost produsă din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE;

(ki) „schemă de sprijin” înseamnă orice instrument, schemă sau mecanism aplicat(ă) de un stat membru sau de un grup de state membre, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creșterea prețului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligații referitoare la energia Ö din surse regenerabile Õ regenerabilă sau în alt mod, a volumului achiziționat de acest tip de energie;. Aaceasta include, dar nu se limitează la: ajutoare pentru investiții, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxeÖ impozite Õ, scheme de sprijin privind obligația referitoare la energia din surse regenerabile, inclusiv cele care utilizează certificate verzi, și scheme de sprijinire directă al prețurilor, inclusiv tarife fixe și bonusÖ prime Õ;

(lj) „obligație referitoare la energia regenerabilăÖ din surse regenerabile Õ” înseamnă o schemă de sprijin națională care impune producătorilor de energie să includă în producția lor o anumită proporție de energie din surse regenerabile, care impune furnizorilor de energie să includă în furnizarea de energie o anumită proporție de energie din surse regenerabile sau care impune consumatorilor de energie să includă în consumul lor o anumită proporție de energie din surse regenerabile. Ö Aceasta include ÕSunt incluse scheme în cadrul cărora astfel de cerințe pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi;

(mk) „valoarea efectivă” înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru unele sau pentru toate etapele unui proces specific de producție a biocarburanțilorÖ biocombustibililor Õ, calculată în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C;

(nl) „valoare tipică” Ö înseamnă Õ desemnează o estimare a Ö emisiilor și a Õ reducerii reprezentative a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru o anumită filieră de producție a biocarburanțilorÖ biocombustibililor Õð , a biolichidelor sau a combustibililor din biomasă ïÖ , care este reprezentativă pentru consumul Uniunii Õ;

(om) „valoare implicită” înseamnă o valoare derivată dintr-o valoare tipică prin aplicarea unor factori predeterminați, și care poate, în anumite condiții specificate de prezenta directivă, să fie utilizată în locul unei valori efective;

(pn) „deșeuri” înseamnă termenul definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului 42 ; substanțele care au fost modificate sau contaminate intenționat pentru a corespunde definiției respective nu sunt vizate de această definiție;

(qo) „culturi bogate în amidon” înseamnă culturi care cuprind mai ales cereale, (indiferent dacă se utilizează doar semințele sau întreaga plantă, ca în cazul porumbului verde), tuberculi și rădăcinoase (de exemplu, cartofi, topinambur, batate, cassava și igname), precum și culturi de bulbo-tuberculi (precum taro și taro polinezian);

(rp) „materiale ligno-celulozice” înseamnă materiale compuse din lignină, celuloză și hemiceluloză, precum biomasa obținută din păduri, culturile lemnoase energetice și reziduurile și deșeurile Ö industriilor forestiere Õ industriale pe bază forestieră;

(sq) „materiale celulozice de origine nealimentară” înseamnă materii prime compuse mai ales din celuloză și hemiceluloză, și care au un conținut de lignină mai scăzut decât materialele ligno-celulozice; acestea includ reziduurile de culturi alimentare și furajere (precum paiele, tulpinile de porumb, pleava și cojile), culturile ierboase energetice cu conținut scăzut de amidon (precum raigras, Panicum virgatum, Miscanthus, trestia de zahăr gigant, și culturile de protecție anterioare și ulterioare culturilor principale), reziduuri industriale (inclusiv cele provenite din culturi alimentare și furajere după ce s-au extras uleiuri vegetale, zaharuri, amidonuri și proteine) și materiale provenite din biodeșeuri;

(tr) „reziduu de prelucrare” înseamnă o substanță care nu reprezintă produsul sau produsele finite vizat(e) direct de un proces de producție; acesta Ö el Õ nu constituie un obiectiv principal al procesului de producție, iar procesul nu se modifică Ö a fost modificat Õ în mod intenționat pentru a-l produce;

(us) „combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi” înseamnă combustibili lichizi sau gazoși diferiți de biocombustibili, al căror conținut energetic provine din surse regenerabile de energie regenerabile diferite de biomasă și care sunt utilizați în transporturi;

(vt) „reziduuri agricole, din acvacultură, pescuit și silvicultură” înseamnă reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, din acvacultură, din pescuit și din silvicultură; această categorie de reziduuri nu include reziduurile din prelucrarea sau din industriile sau din prelucrarea conexe;

(wu) „biocarburanți Ö biocombustibili Õ și biolichide care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a Ö destinației Õ utilizării terenurilor” înseamnă biocarburanți Ö biocombustibili Õ și biolichide ale căror materii prime au fost produse în cadrul unor sisteme care reduc dislocarea producției care vizează alte scopuri decât fabricarea de biocarburanți Ö biocombustibili Õ sau de biolichide și au fost produse în conformitate cu criteriile de durabilitate pentru biocarburanți Ö biocombustibili Õ și biolichide prevăzute la articolul 1726.;

ò nou

(x) „operator de sistem de distribuție” înseamnă un operator conform definiției de la articolul 2 punctul 6 din Directiva 2009/72/CE;

(y) „căldură sau răcoare reziduală” înseamnă căldura sau răcoarea care este generată ca produs secundar în instalații industriale sau de producere a energiei electrice și care, în lipsa accesului la un sistem de încălzire sau de răcire centralizată, s-ar disipa în aer sau în apă fără a fi utilizată;

(z) „repowering” înseamnă reînnoirea centralelor electrice care produc energie din surse regenerabile, inclusiv înlocuirea integrală sau parțială a instalațiilor sau a echipamentelor și sistemelor de operare, pentru înlocuirea de capacitate sau sporirea eficienței;

(aa) „consumator autonom de energie din surse regenerabile” înseamnă un client activ, conform definiției din Directiva [Directiva MDI], care consumă și care poate stoca și vinde energie electrică din surse regenerabile produsă în propriile clădiri, inclusiv un bloc de apartamente, un amplasament de servicii partajat ori comercial sau un sistem de distribuție închis, cu condiția ca, în cazul consumatorilor autonomi necasnici de energie din surse regenerabile, aceste activități să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară;

(bb) „autoconsum de energie din surse regenerabile” înseamnă producerea și consumul și, acolo unde este aplicabil, stocarea de energie din surse regenerabile de către consumatorii autonomi de energie din surse regenerabile.

(cc) „contract de achiziție de energie electrică” înseamnă un contract prin care o persoană juridică convine să achiziționeze energie electrică din surse regenerabile direct de la un producător de energie;

(dd) „culturi alimentare și furajere” înseamnă culturi de plante bogate în amidon, de plante zaharoase și de plante oleaginoase produse pe terenuri agricole ca o cultură principală, cu excepția reziduurilor, a deșeurilor sau a materialelor ligno-celulozice;

(ee) „biocombustibili avansați” înseamnă biocombustibili care sunt produși din materii prime enumerate în anexa IX partea A;

(ff) „combustibili fosili pe bază de deșeuri” înseamnă combustibili lichizi și gazoși produși din fluxuri de deșeuri de origine neregenerabilă, inclusiv gaze de proces și gaze de evacuare reziduale;

(gg) „furnizor de combustibil” înseamnă entitatea care furnizează combustibil pe piață, responsabilă pentru trecerea combustibilului sau a energiei printr-un punct de control al produselor supuse accizelor sau, în cazul în care nu trebuie plătite accize, orice altă entitate relevantă desemnată de un stat membru;

(hh) „biomasă agricolă” înseamnă biomasă obținută din agricultură;

(ii) „biomasă forestieră” înseamnă biomasă obținută din silvicultură;

(jj) „permis de recoltare” înseamnă un document oficial care dă dreptul la recoltarea de biomasă forestieră;

43 (kk) „IMM” înseamnă o microîntreprindere ori o întreprindere mică sau mijlocie, conform definiției din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei;

(ll) „regenerare forestieră” înseamnă restabilirea unui arboret prin mijloace naturale sau artificiale în urma îndepărtării arboretului anterior prin tăiere sau din cauze naturale, inclusiv incendiu sau furtună;

(mm) „exploatație forestieră” înseamnă una sau mai multe parcele de pădure și alte terenuri împădurite care constituie un tot unitar din punctul de vedere al gestionării sau al utilizării;

(nn) „biodeșeuri” înseamnă deșeuri biodegradabile provenite din grădini și din parcuri, deșeuri alimentare și de bucătărie provenite din gospodării, din restaurante, din unități de alimentație și din magazine de vânzare cu amănuntul, precum și deșeuri comparabile provenite din industria de prelucrare a alimentelor;

(oo) „mix energetic rezidual” înseamnă mixul energetic anual total al unui stat membru, exceptând ponderea acoperită de garanțiile de origine anulate;

(pp) „combustibili din biomasă” înseamnă combustibili gazoși și solizi produși din biomasă;

(qq) „biogaz” înseamnă combustibili gazoși produși din biomasă;

(rr) „licitație deschisă” înseamnă o procedură de licitație pentru instalarea de centrale de producție a energiei din surse regenerabile organizată de un stat membru și deschisă pentru ofertare din partea unor proiecte situate într-unul sau mai multe alte state membre;

(ss) „licitație comună” înseamnă o înseamnă o procedură de licitație pentru instalarea de centrale de producție a energiei din surse regenerabile concepută și organizată în comun de două sau mai multe state membre, care este deschisă pentru proiecte situate în toate statele membre implicate;

(tt) „sistem de certificare deschis” înseamnă un sistem de certificare implementat de un stat membru, care este deschis pentru instalații situate într-unul sau mai multe alte state membre;

44 (uu) „instrumente financiare” înseamnă instrumente financiare conform definiției din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

ê 2009/28/CE

Articolul 3

Obiective naționale globale obligatorii și măsuri privind utilizarea energiei din surse regenerabile

(1) Fiecare stat membru se asigură că ponderea energiei obținută din surse regenerabile, calculată în conformitate cu articolele 5-11, în cadrul consumului final brut de energie în 2020 reprezintă cel puțin obiectivul său național pentru ponderea de energie obținută din surse regenerabile în anul respectiv, conform celor prevăzute în coloana a treia din tabelul de la anexa I partea A. Aceste obiective naționale globale obligatorii sunt conforme cu obiectivul privind ponderea de cel puțin 20 % de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie din Comunitate în 2020. Pentru a realiza mai ușor obiectivele prevăzute în prezentul articol, fiecare stat membru promovează și încurajează eficiența energetică și economia de energie.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (a)

Pentru a asigura conformitatea cu obiectivele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, contribuția maximă comună a biocarburanților și biolichidelor produse pe bază de culturi de cereale și de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, precum și de culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, nu trebuie să depășească cantitatea de energie care corespunde contribuției maxime, astfel cum se prevede la alineatul (4) litera (d).

ê 2009/28/CE

(2) Statele membre introduc măsuri destinate în mod efectiv să asigure că ponderea de energie din surse regenerabile este egală sau mai mare decât se arată în traiectoria orientativă stabilită în anexa I partea B.

(3) În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (2) din prezentul articol statele membre pot aplica printre altele următoarele măsuri:

(a) scheme de sprijin;

(b) măsuri de cooperare între diferite state membre și cu țări terțe în vederea îndeplinirii obiectivelor naționale globale în conformitate cu articolele 5-11.

Fără a aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat, statele membre au dreptul de a decide în conformitate cu articolele 5-11 din prezenta directivă până la ce nivel sprijină energia provenită din surse regenerabile care sunt produse într-un alt stat membru.

(4) Fiecare stat membru se asigură că ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în toate formele de transporturi în 2020 reprezintă cel puțin 10 % din consumul final de energie în transporturi în statul membru respectiv.

În sensul prezentului alineat se aplică următoarele dispoziții:

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (b)

(a) pentru calcularea numitorului, și anume cantitatea totală de energie consumată pentru transport în sensul primului paragraf, se iau în considerare numai benzina, motorina, biocarburanții consumați în transportul rutier și feroviar și energia electrică, inclusiv energia electrică utilizată la producerea de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi;

ê 2009/28/CE

è1 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (b)

(b) pentru calculul numărătorului, și anume cantitatea de energie din surse regenerabile consumată pentru transport în sensul primului paragraf, se iau în considerare toate tipurile de energie din surse regenerabile consumate în toate formele de transport. è1 Această literă nu aduce atingere literei (d) de la prezentul alineat și nici articolului 17 alineatul (1) litera (a); ç

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (b)

(c) pentru calcularea contribuției energiei electrice produse din surse regenerabile și consumate de toate tipurile de vehicule electrice și pentru producerea de combustibili lichizi și gazoși, destinați transporturilor, de origine nebiologică produși din surse regenerabile în sensul literelor (a) și (b), statele membre pot alege să folosească fie ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile în cadrul Uniunii, fie ponderea de energie electrică din surse regenerabile din propria țară, măsurată cu doi ani înainte de anul în cauză. În plus, pentru calcularea cantității de energie electrică din surse regenerabile consumate de transportul feroviar electrificat, acest consum este considerat ca fiind de 2,5 ori conținutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate. Pentru calcularea cantității de energie electrică din surse regenerabile consumate de autovehiculele electrice la litera (b), acest consum este considerat ca fiind de cinci ori conținutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate;

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (b)

(d) pentru luarea în calcul a biocarburanților în numărător, ponderea energiei generate de biocarburanții produși pe bază de culturi de cereale și de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, precum și de culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, nu trebuie să fie mai mare de 7 % din consumul final de energie în transporturi în statele membre în 2020.

Biocombustibilii produși din materiile prime enumerate în anexa IX nu sunt luați în calcul în privința limitei stabilite la primul paragraf de la prezenta literă.

Statele membre pot decide că cota-parte de energie provenită din biocombustibili produși din culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, altele decât culturile de cereale și de alte plante bogate în amidon, culturi de plante zaharoase și de plante oleaginoase, nu este luată în calcul în privința limitei stabilite la primul paragraf de la prezenta literă, cu următoarele condiții:

(i) verificarea respectării criteriilor de durabilitate stabilite la articolul 17 alineatele (2)-(5) a fost efectuată în conformitate cu articolul 18; și

(ii) aceste culturi au fost cultivate pe terenuri care fac parte din categoria de la anexa V partea C punctul 8, iar bonusul „eB” stabilit la anexa V partea C punctul 7 a fost inclus la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a asigura respectarea articolului 17 alineatul (2).

(e) fiecare stat membru urmărește îndeplinirea obiectivului referitor la atingerea unui nivel minim al consumului pe teritoriul său de biocarburanți produși din materii prime precum și de alți combustibili enumerați în anexa IX partea A. În acest scop, fiecare stat membru stabilește, până la 6 aprilie 2017, un obiectiv național pe care se străduiește să îl atingă. O valoare de referință pentru acest obiectiv este de 0,5 puncte procentuale de conținut energetic din ponderea de energie din surse regenerabile utilizată în toate formele de transport în 2020, menționată la primul paragraf, care să se realizeze cu biocarburanți produși din materii prime și cu alți combustibili enumerați în anexa IX partea A. De asemenea, biocarburanții produși din materii prime care nu sunt enumerate în anexa IX și care au fost stabilite de către autoritățile naționale de resort ca fiind deșeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară și material ligno-celulozic și care sunt utilizate în instalațiile existente înainte de adoptarea Directivei (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului 45 pot fi luați în calcul în scopul atingerii obiectivului național.

Statele membre pot stabili un obiectiv național inferior valorii de referință de 0,5 puncte procentuale, pe baza unuia sau a mai multe dintre motivele următoare:

(i) factori obiectivi, precum potențialul limitat pentru o producție durabilă de biocarburanți produși din materii prime și de alți combustibili enumerați în anexa IX partea A, sau disponibilitatea limitată pe piață a acestor biocarburanți la prețuri eficiente din punctul de vedere al costurilor;

(ii) anumite caracteristici tehnice sau climatice ale pieței naționale a combustibililor destinați transporturilor, cum ar fi componența parcului auto rutier și starea în care se află acesta; sau

(iii) politici naționale de alocare a unor resurse financiare proporționale cu acordarea de stimulente pentru eficiența energetică și pentru utilizarea de electricitate din surse regenerabile de energie în domeniul transporturilor.

La momentul stabilirii obiectivelor lor naționale, statele membre furnizează informațiile disponibile cu privire la cantitățile de biocombustibili consumați din materii prime și de alți combustibili, enumerați la anexa IX partea A.

La stabilirea politicilor pentru promovarea producției de combustibili din materiile prime enumerate la anexa IX, statele membre țin seama în mod corespunzător de ierarhia deșeurilor stabilită la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE, inclusiv de dispozițiile acestui articol privind abordarea axată pe ciclul de viață în privința efectelor globale ale producției și gestionării diverselor fluxuri de deșeuri.

Comisia publică în conformitate cu articolul 24 din prezenta directivă:

–obiectivele naționale ale statelor membre;

–dacă sunt disponibile, planurile statelor membre pentru a atinge aceste obiective naționale;

–dacă este cazul, motivele care stau la baza devierii obiectivelor naționale ale statelor membre de la valoarea de referință, notificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/1513; și

–un raport de sinteză privind gradul de îndeplinire, de către statele membre, a obiectivelor lor naționale;

(f) biocarburanții produși din materiile prime enumerate în anexa IX se consideră a fi egali cu de două ori conținutul lor energetic în scopul respectării obiectivului stabilit la primul paragraf.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (c)

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă, după caz, o propunere care să permită, în anumite condiții, luarea în considerare a întregii cantități de energie electrică produse din surse regenerabile utilizată pentru toate tipurile de vehicule electrice și pentru producerea de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transport.

ê 2009/28/CE

De asemenea, Comisia prezintă, după caz, până la 31 decembrie 2011 o propunere de metodologie pentru calcularea contribuției hidrogenului provenit din surse regenerabile în totalul amestecului de combustibili.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 2 litera (d)

(5) În vederea reducerii la minimum a riscului solicitării loturilor unice de mai multe ori în Uniune, statele membre și Comisia se angajează să consolideze cooperarea între sistemele naționale și între sistemele naționale și sistemele voluntare stabilite în conformitate cu articolul 18, inclusiv, dacă este cazul schimbul de date. Pentru a împiedica modificarea intenționată sau eliminarea materialelor în vederea încadrării în anexa IX, statele membre încurajează dezvoltarea și utilizarea sistemelor care monitorizează și identifică materiile prime, precum și biocarburanții rezultați, de-a lungul întregului lanț valoric. Statele membre se asigură că, atunci când sunt detectate fraude, se iau măsuri corespunzătoare. Statele membre raportează cu privire la măsurile pe care le-au luat, până la 31 decembrie 2017 și ulterior din doi în doi ani, în cazul în care nu au furnizat informații echivalente cu privire la fiabilitate și la protecția împotriva fraudelor în cadrul rapoartelor lor privind progresul în promovarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, rapoarte întocmite în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (d).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a în vederea modificării listei de materii prime din partea A din anexa IX, însă numai în sensul adăugării de materii prime, nu și în cel al eliminării acestora. Comisia adoptă un act delegat separat cu privire la fiecare materie primă care se adaugă pe lista din partea A din anexa IX. Fiecare act delegat se bazează, luând în mod corespunzător în considerare principiile ierarhiei deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE, pe analiza celor mai recente progrese științifice și tehnice care permit să se concluzioneze că materia primă respectivă nu creează o cerere suplimentară de terenuri și nici efecte semnificative de distorsionare a piețelor produselor (secundare), deșeurilor sau reziduurilor, că generează reduceri substanțiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili și că nu riscă să producă un impact negativ asupra mediului și a biodiversității.

ò nou

Articolul 3
Obiectivul general obligatoriu al Uniunii pentru 2030

(1) Statele membre asigură în mod colectiv faptul că ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii în 2030 este de cel puțin 27 %.

(2) Contribuțiile respective ale statelor membre la acest obiectiv general pentru 2030 se stabilesc și se notifică Comisiei în cadrul planurilor energetice și climatice naționale integrate ale statelor membre, în conformitate cu articolele 3-5 și cu articolele 9-11 din Regulamentul [privind guvernanța].

(3) Începând de la 1 ianuarie 2021, ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie al fiecărui stat membru trebuie să nu fie mai mică decât cea prezentată în a treia coloană a tabelului din anexa I partea A. Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestui nivel de referință.

(4) Comisia sprijină nivelul ridicat de ambiție al statelor membre prin intermediul unui cadru favorabil care cuprinde o utilizare sporită a fondurilor Uniunii, mai ales a instrumentelor financiare, în special în vederea reducerii costului de capital pentru proiectele privind energia din surse regenerabile.

(5) În cazul în care Comisia constată, în contextul evaluării planurilor energetice și climatice naționale integrate în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul [privind guvernanța], că traiectoria Uniunii nu este realizată în mod colectiv sau că nivelul de referință menționat la alineatul (3) nu este menținut, se aplică articolul 27 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

Articolul 4
Sprijin financiar pentru energia electrică din surse regenerabile

(1) Sub rezerva normelor privind ajutoarele de stat, pentru a atinge obiectivul Uniunii stabilit la articolul 3 alineatul (1), statele membre pot aplica scheme de sprijin. Schemele de sprijin pentru energia electrică din surse regenerabile sunt concepute astfel încât să se evite denaturarea inutilă a piețelor energiei electrice și să se asigure faptul că producătorii țin seama de oferta și de cererea de energie electrică, precum și de posibilele constrângeri la nivelul rețelei.

(2) Sprijinul pentru energia electrică din surse regenerabile este conceput astfel încât să integreze energia electrică din surse regenerabile pe piața energiei electrice și să asigure faptul că producătorii de energie din surse regenerabile răspund la semnalele de preț ale pieței și își maximizează veniturile de pe piață.

(3) Statele membre se asigură că sprijinul pentru energia electrică din surse regenerabile este acordat într-un mod deschis, transparent, competitiv, nediscriminatoriu și rentabil.

(4) Statele membre evaluează eficacitatea sprijinului lor pentru energia electrică din surse regenerabile cel puțin o dată la patru ani. Deciziile privind continuarea sau prelungirea sprijinului și conceperea de noi tipuri de sprijin se bazează pe rezultatele evaluărilor.

Articolul 5
Deschiderea schemelor de sprijin pentru energia electrică din surse regenerabile

(1) Statele membre deschid sprijinul pentru energia electrică produsă din surse regenerabile către producătorii situați în alte state membre, în condițiile stabilite în prezentul articol.

(2) Statele membre se asigură că un sprijin pentru cel puțin 10 % din noua capacitate suportată în fiecare an al perioadei 2021-2025 și pentru cel puțin 15 % din noua capacitate suportată în fiecare an al perioadei 2026-2030 este deschis către instalații situate în alte state membre.

(3) Schemele de sprijin pot fi deschise participării transfrontaliere, între altele prin licitații deschise, licitații comune, sisteme de certificare deschise sau scheme de sprijin comune. Alocarea către contribuțiile respective ale statelor membre a energiei electrice din surse regenerabile care beneficiază de sprijin în urma unor licitații deschise, licitații comune sau sisteme de certificare deschise face obiectul unui acord de cooperare care stabilește normele pentru plata transfrontalieră a fondurilor, pe baza principiului că energia ar trebui contabilizată pentru statul membru care finanțează instalația.

(4) Până în 2025, Comisia evaluează beneficiile dispozițiilor stabilite în prezentul articol asupra utilizării rentabile a energiei electrice din surse regenerabile în Uniune. Pe baza acestei evaluări, Comisia poate propune mărirea procentelor stabilite la alineatul (2).

Articolul 6
Stabilitatea sprijinului financiar

Fără a aduce atingere adaptărilor necesare pentru respectarea normelor privind ajutoarele de stat, statele membre se asigură că nivelul și condițiile aferente sprijinului acordat proiectelor privind energia din surse regenerabile nu sunt revizuite într-un mod care să afecteze negativ drepturile acordate în temeiul acestui sprijin și datele economice ale proiectelor sprijinite.

ê 2009/28/CE

Articolul 4

Planuri naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile

(1) Fiecare stat membru adoptă un plan național de acțiune în domeniul energiei regenerabile. Planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile stabilesc obiectivele naționale ale statelor membre privind ponderea energiei din surse regenerabile consumată în transport, energie electrică, încălzire și răcire în anul 2020, ținând seama de efectele măsurilor altor politici privind eficiența energetică asupra consumului final de energie, și măsurile care trebuie adoptate pentru atingerea respectivelor obiective naționale globale, inclusiv cooperarea între autoritățile locale, regionale și naționale, transferurile statistice sau proiectele comune planificate, strategii naționale de dezvoltare a resurselor de biomasă și de mobilizare a unor noi surse de biomasă destinate diferitelor utilizări, precum și măsurile care trebuie luate pentru îndeplinirea cerințelor de la articolele 13-19.

Comisia adoptă până la 30 iunie 2009 un model de plan național de acțiune în domeniul energiei regenerabile. Acest model cuprinde cerințele minime menționate în anexa VI. Statele membre respectă acest model în prezentarea planurilor naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile.

(2) Statele membre notifică planurile lor naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile Comisiei până la 30 iunie 2010.

(3) Fiecare stat membru publică și notifică Comisiei, cu șase luni înainte de data limită pentru elaborarea planului național de acțiune în domeniul energiei regenerabile, un document previzional care indică:

(a) excesul estimat al producției sale de energie din surse regenerabile comparat cu traiectoria orientativă, care ar putea fi transferat către alte state membre, în conformitate cu articolele 6-11, precum și potențialul său estimat pentru proiecte comune, până în 2020; și

(b) cererea sa estimată de energie din surse regenerabile care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producția internă până în 2020.

Aceste informații pot include elemente referitoare la cost și beneficii și la finanțare. Planul previzional respectiv se actualizează în rapoartele statelor membre astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (1) literele (l) și (m).

(4) Statul membru a cărui pondere de energie din surse regenerabile a scăzut sub valoarea stabilită în traiectoria orientativă în perioada de doi ani imediat anterioară stabilită în anexa I partea B, prezintă Comisiei un plan național modificat de acțiune în domeniul energiei regenerabile până la data de 30 iunie a anului următor, prin care se stabilesc măsuri corespunzătoare și proporționale pentru a atinge într-un termen rezonabil valoarea stabilită în traiectoria orientativă din anexa I partea B.

Comisia poate, dacă statul membru nu și-a respectat traiectoria orientativă cu o marjă limitată și ținând cont în mod adecvat de măsurile prezente și viitoare luate de către statul membru, să adopte o decizie de eliberare a statului membru de obligația de a prezenta un plan național modificat de acțiune în domeniul energiei regenerabile.

(5) Comisia evaluează planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile, în special adecvarea măsurilor preconizate de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). Ca răspuns la un plan național de acțiune în domeniul energiei regenerabile sau la un plan național modificat de acțiune în domeniul energiei regenerabile, Comisia poate formula o recomandare.

(6) Comisia transmite Parlamentului European planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile și documentele previzionale în forma sub care au fost publicate în cadrul platformei în materie de transparență menționate la articolul 24 alineatul (2), precum și orice recomandare menționată la alineatul (5) din prezentul articol.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 57

Calcularea ponderii energiei din surse regenerabile

(1) Consumul final brut de energie din surse regenerabile în fiecare stat membru se calculează ca suma următoarelor:

(a) consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile de energie;

(b) consumul final brut de energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire; și

(c) consumul final de energie din surse regenerabile în transporturi.

La calcularea ponderii deținute în cadrul consumului final brut de energie din surse regenerabile, gazul, energia electrică și hidrogenul din surse regenerabile de energie se iau în considerare numai o dată la litera (a), litera (b) sau la litera (c) din primul paragraf.

Sub rezerva articolului 17 26 alineatul (1) al doilea paragraf, biocarburanții Ö biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă ï care nu respectă criteriile de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï prevăzute la articolul 26 17 alineatele (2)-(6) (7) nu se iau în considerare.

ò nou

Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile de energie al unui stat membru, contribuția biocombustibililor și a biolichidelor, precum și a combustibililor din biomasă consumați în sectorul transporturilor, dacă sunt produși din culturi alimentare sau furajere, trebuie să nu fie mai mult de 7 % din consumul final de energie în transportul rutier și feroviar din statul membru respectiv. Această limită se reduce la 3,8 % în 2030, pe baza traiectoriei stabilite în anexa X partea A. Statele membre pot stabili o limită inferioară și pot face distincție între diferite tipuri de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă produși din culturi alimentare și furajere, de exemplu prin stabilirea unei limite inferioare pentru contribuția biocombustibililor bazați pe culturi alimentare sau furajere produși din culturi de plante oleaginoase, ținând seama de schimbarea indirectă a destinației terenurilor.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(2) Dacă un stat membru consideră că, din motive de forță majoră, îi este imposibil să atingă ponderea de energie din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie în 2020 prevăzută în coloana a treia din tabelul de la anexa I, acesta informează Comisia cât de curând posibil în acest sens. Comisia decide dacă situația de forță majoră este justificată. În cazul în care Comisia decide că situația de forță majoră este justificată, aceasta determină ajustarea care trebuie efectuată în ceea ce privește consumul final brut de energie din surse regenerabile al statului membru pentru anul 2020.

(3)(2). În sensul alineatului (1) litera (a), consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile de energie se calculează ca fiind cantitatea de energie electrică produsă într-un stat membru din surse regenerabile de energie, ð incluzând producția de energie electrică de la consumatorii autonomi de energie din surse regenerabile și de la comunitățile energetice și ï excluzând producția de energie electrică în centralele cu acumulare prin pompajre din apă pompată anterior într-un rezervor superiorÖ în sens ascendent Õ.

În cazul centralelor multicombustibil care utilizează surse regenerabile și convenționale, se ia în considerare numai acea parte din energia electrică care este produsă din surse regenerabile de energie. În scopul acestor calcule, contribuția fiecărei surse de energie se calculează pe baza conținutului său Ö energetic Õ de energie.

Energia electrică generată de energia hidroelectrică și eoliană se ia în considerare în conformitate cu formulele de normalizare prevăzute în anexa II.

(4)(3). În sensul alineatului (1) litera (b), consumul final brut de energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire se calculează ca fiind cantitatea de energie destinată încălzirii și răcirii centralizate produsă într-un stat membru din surse regenerabile, la care se adaugă consumul suplimentar de Ö alte tipuri de Õ energie din surse regenerabile al industriei, gospodăriilor, serviciilor, agriculturii, silviculturii și pescuitului, în scopul încălzirii, răcirii și prelucrării.

În cazul centralelor multicombustibil care utilizează surse regenerabile și convenționale, se ia în considerare numai acea parte destinată încălzirii și răcirii care este produsă din surse regenerabile de energie. În scopul acestor calcule, contribuția fiecărei surse de energie se calculează pe baza conținutului său  energetic  de energie.

Energia ð termică ambientală ï aerotermală, geotermală și hidrotermală capturată Ö captată Õ de pompele de căldură este luată în considerare în sensul alineatului (1) litera (b) cu condiția ca energia finală generată să depășească semnificativ intrarea de energie primară necesară funcționării pompelor de căldură. Cantitatea de căldură considerată drept energie din surse regenerabile în sensul prezentei directive se calculează în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa VII.

Energia termică generată de sistemele energetice pasive, în care consumul scăzut de energie se realizează în mod pasiv prin modul de proiectare a clădirilor sau prin căldura produsă prin utilizarea energiei din surse neregenerabile, nu se ia în considerare în sensul aplicării alineatului (1) litera (b).

ò nou

(4) În sensul alineatului (1) litera (c) se aplică următoarele dispoziții:

(a) consumul final brut de energie din surse regenerabile în transporturi se calculează ca fiind suma tuturor biocombustibililor, combustibililor din biomasă și combustibililor lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor care au fost consumați în sectorul transporturilor. Cu toate acestea, combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor care sunt produși din energie electrică din surse regenerabile sunt luați în considerare în cadrul calculului conform alineatului (1) litera (a) doar atunci când se calculează cantitatea de energie electrică produsă într-un stat membru din surse regenerabile de energie;

(b) pentru calcularea consumului final brut de energie în transporturi, se utilizează valorile privind conținutul energetic al combustibililor destinați transporturilor, stabilite în anexa III. Pentru stabilirea conținutului energetic al combustibililor destinați transporturilor care nu sunt incluși în anexa III, statele membre utilizează standardele respective ale organizațiilor de standardizare europene pentru determinarea puterii calorice a combustibililor. În cazul în care nu a fost adoptat în acest sens niciun standard al unei organizații de standardizare europene, se utilizează standardele ISO respective.

(5) În vederea reducerii la minimum a riscului ca loturi unice să fie revendicate mai mult de o singură dată în Uniune, statele membre și Comisia consolidează cooperarea dintre sistemele naționale și dintre sistemele naționale și schemele voluntare stabilite în conformitate cu articolul 27, inclusiv, dacă este cazul, schimbul de date.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a modifica lista materiilor prime din anexa IX părțile A și B, însă numai în vederea adăugării de materii prime, nu și în vederea eliminării acestora. Fiecare act delegat se bazează pe analiza celor mai recente progrese științifice și tehnice, ținând în mod corespunzător seama de principiile ierarhiei deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE, în conformitate cu criteriile de durabilitate ale Uniunii, care sprijină concluzia că materia primă respectivă nu creează o cerere suplimentară de teren și promovează utilizarea deșeurilor și reziduurilor, evitând în același timp apariția unor efecte semnificative de denaturare a piețelor produselor (secundare), deșeurilor sau reziduurilor, generând reduceri substanțiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili și necreând riscul unui impact negativ asupra mediului și a biodiversității.

La fiecare doi ani, Comisia realizează o evaluare a listei materiilor prime din anexa IX părțile A și B pentru a adăuga materii prime, în conformitate cu principiile stabilite în prezentul alineat. Prima evaluare se realizează cel târziu la 6 luni de la [data de intrare în vigoare a prezentei directive]. Dacă este cazul, Comisia adoptă acte delegate pentru a modifica lista materiilor prime din anexa IX părțile A și B, însă numai în vederea adăugării de materii prime, nu și în vederea eliminării acestora.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 3 (adaptat)

(5)(6). Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a 32 privind adaptarea la progresul științific și tehnic a conținutului energetic al combustibililor destinați transporturilor, astfel cum este prevăzut în anexa III.

ê 2009/28/CE (adaptat)

(6)(7). Ponderea energiei din surse regenerabile se calculează ca fiind consumul final brut de energie din surse regenerabile, împărțit la consumul final brut de energie provenită din toate sursele de energie, exprimat ca procent.

În sensul primului paragraf, suma menționată la alineatul (1) se ajustează în conformitate cu articolele 6, 8, 10 și 11 8, 10, 12 și 13.

La calcularea consumului final brut de energie Ö al unui stat membru Õ în scopul măsurării respectării Ö de către acesta a Õ obiectivelor și a traiectoriei orientative stabilite în prezenta directivă, cantitatea de energie consumată în sectorul aviației, ca proporție din consumul final brut de energie al statului membru în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 6,18 %. Pentru Cipru și Malta, cantitatea de energie consumată în sectorul aviației, ca proporție din consumul final brut de energie al statelor membre în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 4,12 %.

(7)(8). Metodologia și definițiile utilizate la calcularea ponderii energiei din surse regenerabile sunt cele din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei 46 .

Statele membre asigură coerența informațiilor statistice utilizate în calculul acestor ponderi sectoriale și globale și a informațiilor statistice raportate Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1099/2008.

Articolul 68

Transferurile statistice între statele membre

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 4 (adaptat)

ð nou

(1) Statele membre pot prevedea și conveni asupra unor dispoziții cu privire la transferul statistic al unei cantități specificate de energie din surse regenerabile de la un stat membru către un alt stat membru. Cantitatea transferată:

(a) se scade din cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea ð ponderii de energie din surse regenerabile a ï respectării de către statului membru care efectuează transferul ð în scopul prezentei directive ïa cerințelor de la articolul 3 alineatele (1), (2) și (4); și

(b) se adaugă la cantitatea de energie din surse regenerabile care este luată în considerare pentru măsurarea respectării, de un alt ð ponderii de energie din surse regenerabile a ï statului membru care acceptă transferul, a cerințelor de la articolul 3 alineatele (1), (2) și (4) ð în scopul prezentei directive ï.

(2) Dispozițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol în ceea ce privește articolul 3 alineatele (1), (2) și (4) pot avea o durată de un an sau mai mult. Acestea sunt notificate Comisiei în termen de cel mult treið 12 ï luni de la încheierea fiecărui an în care sunt în vigoare. Informațiile transmise Comisiei includ cantitatea și prețul energiei respective.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(3) Transferurile intră în vigoare numai după ce toate statele membre implicate în transfer au notificat transferul Comisiei.

Articolul 79

Proiecte comune între statele membre

(1) Două sau mai multe state membre pot coopera în cadrul tuturor tipurilor de proiecte comune referitoare la producerea de energie electrică, de încălzire sau de răcire din surse regenerabile de energie. Cooperarea respectivă poate implica operatori privați.

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la proporția sau cantitatea de energie electrică, de încălzire sau de răcire din surse regenerabile de energie produsă în cadrul oricărui proiect comun de pe teritoriul lor, care a devenit operațional după 25 iunie 2009, sau de prin capacitatea crescută sporită a unei instalații care a fost retehnologizată după data respectivă, care trebuie privită ca fiind inclusă în obiectivul ð ponderea ï națională globală ð de energie din surse regenerabile ï al unui alt stat membru în scopul măsurării conformității cu cerințele prezentei directive.

(3) Notificarea menționată la alineatul (2):

(a) descrie instalația propusă sau identifică instalația retehnologizată;

(b) specifică proporția sau cantitatea de energie electrică, sau de încălzire sau răcire produsă de instalația respectivă care trebuie să fie luată în considerare în cadrul obiectivelor ð ponderii ï naționale globale ð de energie din surse regenerabile ï ale unui alt stat membru;

(c) identifică statul membru în favoarea căruia se realizează notificarea; și

(d) specifică perioada, în ani calendaristici întregi, în care energia electrică, încălzirea sau răcirea produsă de instalație din surse regenerabile de energie trebuie să fie considerată ca fiind inclusă în obiectivul  ponderea  națională globală ð de energie din surse regenerabile ï al celuilalt stat membru.

(4) Perioada specificată la alineatul (3) litera (d) nu este prelungită dincolo de anul 2020. Durata unui proiect comun se poate prelungi dincolo de anul 2020ð 2030 ï.

(5) O notificare efectuată în temeiul acestui articol nu este modificată sau retrasă fără acordul comun al statului membru care efectuează notificarea și al statului membru identificat în conformitate cu alineatul (3) litera (c).

Articolul 810

Efectele proiectelor comune între statele membre

(1) În termen de trei luni de la sfârșitul fiecărui an din cadrul perioadei specificate la articolul 7 9 alineatul (3) litera (d), statul membru care a făcut notificarea în temeiul articolului 79 transmite o scrisoare de notificare în care precizează:

(a) cantitatea totală de energie electrică sau de încălzire sau răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația care a făcut obiectul notificării în temeiul articolului 7 9; și

(b) cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația respectivă, și care va fi luată în considerare pentru obiectivul ð ponderea ï națională globală ð de energie din surse regenerabile ï al altui stat membru în conformitate cu condițiile Ö termenii Õ notificării.

(2) Statul membru care efectuează notificarea trimite scrisoarea de notificare statului membru în favoarea căruia a fost făcută notificarea și Comisiei.

(3) În scopul măsurării conformității obiectivului cu cerințele prezentei directive cu privire la obiectivele naționale globale, cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie notificată în conformitate cu alineatul (1) litera (b):

(a) se scade din cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie care este luată în considerare în pentru măsurarea conformității de către ð ponderii de energie din surse regenerabile a ï statului membru care transmite scrisoarea de notificare în temeiul alineatului (1); și

(b) se adaugă la cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie care este luată în considerare în pentru măsurarea conformității de către ð ponderii de energie din surse regenerabile a ï statului membru care primește scrisoarea de notificare în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 9 11

Proiecte comune între statele membre și țările terțe

(1) Unul sau mai multe state membre pot coopera cu una sau mai multe țări terțe privind toate tipurile Ö în cadrul tuturor tipurilor Õ de proiecte comune referitoare la producția de energie electrică din surse regenerabile de energie. Această cooperare poate implica operatori privați.

(2) Energia electrică din surse regenerabile de energie produsă într-o țară terță este luată în considerare în scopul măsurării respectării cerințelor prezentei directive în ceea ce privește obiectivele naționale globale ð ponderilor de energie din surse regenerabile ale statelor membre ï numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) energia electrică este consumată în interiorul Comunității,Ö Uniunii. Această Õ cerință care este considerată ca îndeplinită dacă:

(i) o cantitate de energie electrică echivalentă cu cantitatea de energie electrică luată în considerare a fost stabilită clar Ö nominalizată ferm Õ în cadrul procesului de alocare de capacitate pe interconexiuni Ö capacității de interconexiune alocate Õ de către toți operatorii de transport și de sistem Ö responsabili Õ din țara de origine, din țara de destinație și, dacă este relevant, din fiecare țară terță de tranzit;

(ii) o cantitate de energie electrică echivalentă cu cantitatea de energie electrică luată în considerare a fost stabilită clar Ö înregistrată ferm Õ în balanța de energie programată de către operatorul de transport și de sistem Ö responsabil Õ din partea Ö aferentă Uniunii Õ a Ö liniei de Õ interconexiuniie; și

(iii) capacitatea stabilită Ö nominalizată Õ și producția de energie electrică din surse regenerabile de energie de către instalația menționată la alineatul (2) litera (b) se referă la aceeași perioadă de timp;

(b) energia electrică este produsă de o instalație nou construită care a devenit operațională după 25 iunie 2009 sau de o instalație retehnologizată a cărei capacitate a fost crescută Ö sporită Õ după respectiva dată, în cadrul unui proiect comun, astfel cum se menționează la alineatul (1); și

(c) cantitatea de energie electrică produsă și exportată nu a primit un alt sprijin din partea unei scheme de sprijin dintr-o țară terță decât ajutorul pentru investiție acordat instalației.

(3) Statele membre pot depune o cerere la Comisie, în sensul articolului 57, în vederea luării în considerare a energiei electrice din surse regenerabile de energie produsă și consumată într-o țară terță, în contextul construcției unei Ö linii de Õ interconexiunie cu termen de execuție foarte lung între un stat membru și o țară terță, dacă următoarele condițiile sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) construcția Ö liniei de Õ interconexiuniie trebuie să fi început până la 31 decembrie ð 2026 ï 2016;

(b) trebuie să nu fie posibil ca Ö linia de Õ interconexiunea să intre în funcțiune până la 31 decembrie ð 2030 ï 2020;

(c) trebuie să fie posibil ca Ö linia de Õ interconexiunea să intre în funcțiune până la 31 decembrie ð 2032 ï 2022;

(d) după ce intră în funcțiune, Ö linia de Õ interconexiunea va fi utilizată pentru exportul către Comunitate Ö Uniune Õ, în conformitate cu alineatul (2), a energiei electrice generate din surse regenerabile de energie;

(e) cererea se referă la un proiect comun care îndeplinește criteriile de la alineatul (2) literele (b) și (c) și care va utiliza Ö linia de Õ interconexiunea după ce aceasta intră în funcțiune, respectiv la o cantitate de energie electrică care nu depășește cantitatea care va fi exportată către Comunitate Ö Uniune Õ după intrarea în funcțiune a Ö liniei de Õ interconexiuniie.

(4) Proporția sau cantitatea de energie electrică produsă de orice instalație pe teritoriul unei țări terțe, care nu este luată în considerare în ceea ce privește obiectivul ð ponderea ï națională globală ð de energie ï al unui stat membru sau al mai multor state membre în scopul ð prezentei directive ï stabilirii respectării articolului 3, este notificată Comisiei. În cazul în care sunt vizate mai multe state membre, distribuția acestei proporții sau cantități între statele membre este notificată Comisiei. Această proporție sau cantitate nu va depăși Ö depășește Õ proporția sau cantitatea exportată efectiv către și consumată în Comunitate Ö Uniune Õ, care corespunde cantității menționate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (ii) din prezentul articol și care întrunește condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol. Notificarea este transmisă de fiecare stat membru al cărui obiectiv național global ia în considerare proporția sau cantitatea de energie electrică respectivă.

(5) Notificarea menționată la alineatul (4):

(a) descrie instalația propusă sau identifică instalația retehnologizată;

(b) specifică proporția sau cantitatea de energie electrică produsă de instalație care trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește obiectivul ð ponderea ï națională ð de energie din surse regenerabile ï al unui stat membru, precum și Ö , sub rezerva cerințelor de confidențialitate, Õ dispozițiile financiare corespunzătoare, în conformitate cu cerințele privind confidențialitatea;

(c) specifică perioada, în ani calendaristici întregi, în care energia electrică trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește obiectivul ð ponderea ï națională ð de energie din surse regenerabile ï al statului membru; și

(d) cuprinde o confirmare scrisă a literelor (b) și (c) de către țara terță pe teritoriul căreia devine Ö urmează să devină Õ operațională instalația, precum și proporția sau cantitatea de energie electrică produsă de instalație și care va fi folosită la nivel intern de către țara terță respectivă.

(6) Perioada specificată la alineatul (5) litera (c) nu se prelungește dincolo de anul 2020. Durata unui proiect comun se poate prelungi dincolo de anul 2020 ð 2030 ï.

(7) O notificare efectuată în temeiul acestui Ö prezentului Õ articol nu poate fi modificată sau retrasă fără acordul comun al statului membru care efectuează notificarea și al țării terțe care a aprobat Ö confirmat Õ proiectul comun în conformitate cu alineatul (5) litera (d).

(8) Statele membre și Comunitatea Ö Uniunea Õ încurajează organismele relevante ale Tratatului de instituire a Comunității Energiei să adopte, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei, măsurile necesare pentru ca părțile contractante la tratatul respectiv să poată aplica între statele membre dispozițiile privind cooperarea stabilite prin prezenta directivă.

Articolul 1012

Efectele proiectelor comune între statele membre și țări terțe

(1) În termen de ð 12 ï trei luni de la sfârșitul fiecărui an din cadrul perioadei specificate la articolul 9 11 alineatul (5) litera (c), statul membru care a făcut notificarea în temeiul articolului 911 transmite o scrisoare de notificare în care precizează:

(a) cantitatea totală de energie electrică produsă în timpul anului Ö respectiv Õ din surse regenerabile de energie de către instalația care a făcut obiectul notificării în temeiul articolului 9 11;

(b) cantitatea totală de energie electrică produsă în timpul anului din surse regenerabile de energie de către instalația respectivă, și care va fi luată în considerare în ceea ce privește obiectivul său ð ponderea sa ï națională globală ð de energie din surse regenerabile ï în conformitate cu termenii notificării în temeiul articolului 9 11; și

(c) dovada respectării condițiilor stabilite la articolul 9 11 alineatul (2).

(2) Statul membru transmite scrisoarea de notificare țării terțe care a acceptat Ö confirmat Õ proiectul în conformitate cu articolul 911 alineatul (5) litera (d) și Comisiei.

(3) În scopul măsurării conformității obiectivului cu cerințele prezentei directive cu privire la obiectivele ð calculării ponderilor ï naționale globale ð de energie din surse regenerabile în temeiul prezentei directive ï, cantitatea de energie electrică Ö produsă Õ din surse regenerabile de energie Ö și Õ notificată în conformitate cu alineatul (1) litera (b) se adaugă la cantitatea de energie electrică din surse regenerabile de energie care este luată în considerare în Ö pentru Õ măsurarea ð ponderilor de energie din surse regenerabile ale ï conformității de către statului membru care primește Ö emite Õ scrisoarea de notificare.

Articolul 1113

Scheme de sprijin comune

(1) Fără a aduce atingere obligațiilor care revin statelor membre în temeiul articolului 3 5, două sau mai multe state membre pot hotărî, pe o bază voluntară, să pună în comun sau să își coordoneze parțial schemele naționale de sprijin. În asemenea cazuri, o anumită cantitate de energie din surse regenerabile produsă pe teritoriul unuia din statele membre participante poate fi luată în considerare în ceea ce privește obiectivul ð ponderea ï națională ð de energie din surse regenerabile ï global al altui stat membru participant, dacă statele membre vizate:

(a) efectuează un transfer statistic al cantităților specificate de energie din surse regenerabile dintr-un Ö de la un Õ stat membru în Ö către Õ alt stat membru în conformitate cu articolul 68; sau

(b) stabilesc o regulă de distribuție convenită de statele membre participante prin care sunt alocate cantitățile de energie din surse regenerabile între statele membre participante. O astfel de normă Ö regulă Õ este notificată Comisiei cel târziu la trei luni de la sfârșitul primului an în care aceasta intră în vigoare.

(2) În termen de trei luni de la sfârșitul fiecărui an, fiecare stat membru care a făcut o notificare în temeiul alineatului (1) litera (b) transmite o scrisoare de notificare în care precizează cantitatea totală de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie produsă în timpul anului care urmează să fie supusă regulii de distribuție.

(3) În scopul măsurării respectării cerințelor prezentei directive în ceea ce privește obiectivele ð calculării ponderilor ï naționale globale ð de energie din surse regenerabile în temeiul prezentei directive ï, cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie notificată în conformitate cu alineatul (2) este realocată între statele membre vizate în conformitate cu regula de distribuție notificată.

Articolul 1214

Creșteri de capacitate

În sensul articolului 7 9 alineatul (2) și al articolului 9 11 alineatul (2) litera (b), unitățile de energie din surse regenerabile rezultate în urma creșterii capacității unei instalații se consideră ca fiind produse de o instalație separată care a fost dată în exploatare la data la care a avut loc creșterea capacității.

ê 2009/28/CE (adaptat)

Articolul 1315

Proceduri administrative, reglementări și coduri

(1) Statele membre se asigură că orice norme naționale referitoare la procedurile de autorizare, de certificare și de acordare de licențe care se aplică centralelor și infrastructurilor conexe ale rețelei de transport și de distribuție pentru producția de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie, precum și procesului de transformare a biomasei în biocarburanți Ö biocombustibili Õ sau în alte produse energetice, sunt proporționale și necesare.

Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura, în special, că:

(a) sub rezerva diferențelor dintre structurile administrative și de organizare ale statelor membre, responsabilitățile fiecăruia dintre organismele administrative naționale, regionale și locale privind procedurile de autorizare, certificare și acordare de licențe, inclusiv amenajarea teritoriului, sunt clar coordonate și definite, cu calendare transparente pentru determinarea cererilor de planificare și construcție;

(b) informații cuprinzătoare privind prelucrarea cererilor de autorizare, certificare și acordare de licențe pentru instalațiile pe bază de energie din surse regenerabile și privind asistența disponibilă pentru solicitanți sunt puse la dispoziție la nivelul corespunzător;

(a) (c) procedurile administrative sunt raționalizate și accelerate la un nivel administrativ corespunzător;

(b) (d) normele care reglementează autorizarea, certificarea și acordarea de licențe sunt obiective, transparente, proporționale, nu fac discriminare între solicitanți și țin pe deplin seama de particularitățile fiecăreia dintre tehnologiile care utilizează surse regenerabile de energie Ö din domeniul energiei din surse regenerabile Õ ;

(c) (e) taxele administrative plătite de consumatori, de urbaniști, de arhitecți, de constructori și de instalatorii și furnizorii de echipamente și de sisteme sunt transparente și sunt stabilite în funcție de costuri; și

(d) (f) pentru proiectele mai mici și pentru instalațiile descentralizate de producere a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate și mai puțin împovărătoare, inclusiv prin notificare simplă, dacă acest lucru este permis de cadrul de reglementare aplicabil, după caz.

(2) Statele membre definesc în mod clar specificațiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele și de sistemele din domeniul energiei Ö din surse Õ regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin. În cazul în care există standarde europene, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice și alte sisteme de referințe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene, specificațiile tehnice menționate anterior se exprimă în raport cu aceste standarde. Specificațiile tehnice în cauză nu prevăd în ce caz este necesară certificarea echipamentelor și a sistemelor și nu ar trebui să constituie o barieră în calea funcționării pieței interne.

ò nou

(3) Statele membre se asigură că investitorii dispun de suficientă previzibilitate în legătură cu sprijinul planificat pentru energia din surse regenerabile. În acest scop, statele membre definesc și publică o programare pe termen lung privind alocarea preconizată a sprijinului, care acoperă cel puțin următorii trei ani și include, pentru fiecare schemă, calendarul orientativ, capacitatea, bugetul care se preconizează că va fi alocat, precum și o consultare a părților interesate cu privire la concepția sprijinului.

ê 2009/28/CE articolul 13 (adaptat)

ð nou

(4)(3). Statele membre recomandă tuturor actorilor, în special organismelor administrative locale și regionale să se asigure că echipamentele și sistemele sunt instalate pentru utilizarea energiei electrice, încălzirii și răcirii din surse regenerabile de energie și pentru încălzirea și răcirea centralizată ð se asigură că, ï la planificarea, proiectarea, construirea și renovarea ð infrastructurii urbane, a ï zonelor industriale sau rezidențiale ð și a infrastructurii energetice, inclusiv rețele de energie electrică, de încălzire și răcire centralizată, de gaze naturale și de combustibili alternativi, autoritățile lor competente de la nivel național, regional și local includ dispoziții privind integrarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, precum și utilizarea căldurii sau a răcorii reziduale inevitabile ï. Statele membre încurajează îndeosebi organismele administrative locale și regionale să includă încălzirea și răcirea din surse regenerabile de energie în planificarea infrastructurii orașelor, după caz.

(5)(4). Statele membre introduc în reglementările și codurile lor privind construcțiile măsuri adecvate pentru a crește ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în sectorul construcțiilor.

La În stabilirea acestor măsuri sau în cadrul schemelor lor de sprijin regional, statele membre pot lua în considerare măsurile naționale cu privire la creșterea semnificativă a eficienței energetice și cu privire la cogenerare și la clădirile pasive, cu consum de energie scăzut sau zero.

Până la 31 decembrie 2014, Sstatele membre solicită, după caz, în reglementările și codurile lor privind construcțiile sau prin orice Ö alte Õ măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile în cazul clădirilor noi și al celor existente care fac obiectul unei renovări majoreð , reflectând rezultatele calculării nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, realizată în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2010/31/UE ï. Statele membre permit ca îndeplinirea respectivelor niveluri minime să fie realizată, printre altele, prin încălzire și răcire urbană produsă prin utilizarea unei proporții semnificative de surse regenerabile de energie.

Cerințele din de la primul paragraf se aplică forțelor armate numai în măsura în care aplicarea acestora nu este incompatibilă cu natura și cu obiectivul principal al activităților forțelor armate și cu excepția materialelor utilizate exclusiv în scop militar.

(6)(5). Statele membre se asigură de îndeplinirea de către clădirile publice noi și clădirile publice existente care fac obiectul unei renovări majore, la nivel național, regional și local, a unui rol exemplar în contextul prezentei directive începând cu de la 1 ianuarie 2012. Statele membre pot permite, printre altele, ca această obligație să fie îndeplinită prin respectarea standardelor referitoare la clădirile cu energie zero sau prevăzând Ö prin prevederea posibilității Õ ca acoperișulrile clădirilor publice sau cu caracter mixt public-privat să fie folosite de părți terțe pentru instalații care produc energie din surse regenerabile.

(7)(6). Prin reglementările și codurile lor privind construcțiile, statele membre promovează utilizarea sistemelor și a echipamentelor de încălzire și răcire pe bază de energie Ö din surse Õregenerabilăe care realizează o reducere semnificativă a consumului de energie. Statele membre utilizează etichete energetice sau ecologice sau alte certificate sau standarde relevante elaborate la nivel național sau comunitar Ö la nivelul Uniunii Õ, în cazul în care acestea există, pentru a încuraja dezvoltarea acestor sisteme și echipamente.

În cazul biomasei, statele membre promovează tehnologiile de transformare care realizează o eficiență de transformare de cel puțin 85 % pentru aplicațiile rezidențiale și comerciale și de cel puțin 70 % pentru cele industriale.

În cazul pompelor de căldură, statele membre le promovează pe cele care îndeplinesc cerințele minime de etichetare ecologică prevăzute de Decizia 2007/742/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2007 privind stabilirea criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru pompe de căldură acționate electric, pompe de căldură acționată cu gaze și pompe de căldură cu absorbție acționată cu gaze 47 .

În cazul energiei solare termice, statele membre promovează echipamente și sisteme certificate, bazate pe standarde europene atunci când acestea există, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice și alte sisteme de referințe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene.

La evaluarea eficienței de transformare și a raportului intrare/ieșire pentru sisteme și echipamente în sensul prezentului alineat, statele membre recurg la procedurile comunitare sau, în absența acestora, la procedurile internaționale, în cazul în care acestea există.

ò nou

(8) Statele membre realizează o evaluare a potențialului lor în materie de surse regenerabile de energie și a utilizării căldurii și răcorii reziduale pentru încălzire și răcire. Această evaluare face parte din a doua evaluare cuprinzătoare care trebuie realizată în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE, pentru prima dată până la 31 decembrie 2020 și ulterior în actualizările evaluărilor cuprinzătoare.

(9) Statele membre elimină obstacolele administrative din calea contractelor de achiziție de energie electrică pe termen lung încheiate de întreprinderi pentru a finanța sursele regenerabile de energie și a facilita utilizarea acestora.

Articolul 16
Organizarea și durata procesului de acordare a autorizațiilor

(1) Până la 1 ianuarie 2021, statele membre instituie unul sau mai multe puncte de contact administrative unice care vor coordona întregul proces de acordare a autorizațiilor privind cererile de autorizații pentru construirea și exploatarea de centrale și de infrastructuri conexe de transport și de distribuție în vederea producerii de energie din surse regenerabile.

(2) Punctul de contact administrativ unic îndrumă solicitanții de-a lungul procesului de depunere a cererilor în mod transparent, furnizează solicitanților toate informațiile necesare, coordonează și, atunci când este cazul, implică și alte autorități și, la sfârșitul procesului, emite o decizie obligatorie din punct de vedere juridic.

(3) Punctul de contact administrativ unic, în colaborare cu operatorii de sisteme de transport și de distribuție, publică un manual de proceduri pentru dezvoltatorii de proiecte privind energia din surse regenerabile, inclusiv pentru proiecte de mici dimensiuni și pentru proiectele consumatorilor autonomi de energie din surse regenerabile.

(4) Procesul de acordare a autorizațiilor menționat la alineatul (1) nu depășește o perioadă de trei ani, cu excepția cazurilor stabilite la articolul 16 alineatul (5) și la articolul 17.

(5) Statele membre facilitează repowering-ul centralelor existente de energie din surse regenerabile, printre altele prin asigurarea unui proces simplificat și rapid de acordare a autorizațiilor, care nu depășește un an de la data depunerii cererii de repowering la punctul de contact administrativ unic.

Articolul 17
Procedurile de notificare simplă

(1) Proiectele demonstrative și instalațiile cu o capacitate de energie electrică de sub 50 kW se pot conecta la rețea în urma unei notificări adresate operatorului sistemului de distribuție.

(2) Repowering-ul este permis în urma unei notificări adresate punctului de contact administrativ unic instituit în conformitate cu articolul 16, în cazul în care nu se preconizează niciun impact negativ semnificativ de ordin social sau asupra mediului. Punctul de contact administrativ unic decide în termen de șase luni de la primirea notificării dacă este suficientă.

În cazul în care punctul de contact administrativ unic decide că notificarea este suficientă, el acordă automat autorizația.

În cazul în care punctul de contact administrativ unic decide că notificarea nu este suficientă, este necesar să se depună o nouă cerere de autorizare. În acest caz, se aplică termenele-limită menționate la articolul 16 alineatul (5).

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1418
Informare și formare

(1) Statele membre se asigură că informațiile cu privire la măsurile de sprijin sunt puse la dispoziția tuturor factorilor relevanți, respectiv consumatorilor, constructorilor, instalatorilor, arhitecților și furnizorilor de echipamente și de sisteme de încălzire, răcire și energie electrică și de vehicule compatibile cu utilizarea de energie din surse regenerabile.

(2) Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție informații cu privire la beneficiile nete, și la rentabilitatea financiară și Ö eficiența Õ energetică a echipamentelor și a sistemelor care folosesc încălzire, răcire și energie electrică din surse regenerabile de energie, fie de către furnizorul echipamentului sau al sistemului, fie de către autoritățile naționale competente.

(3) Statele membre se asigură că sunt disponibile sisteme de certificare sau sisteme de calificare echivalente devin sau sunt disponibile până la 31 decembrie 2012 pentru instalatorii de cazane și de sobe Ö cuptoare Õ mici pe bază de biomasă, precum și de sisteme fotovoltaice solare și termice solare, de sisteme geotermice geotermale de mică adâncime și de pompe de căldură. Aceste sisteme pot ține seama de sistemele și de structurile existente, după caz, și au la bază criteriile prevăzute în anexa IV. Fiecare stat membru recunoaște certificarea acordată de alte state membre în conformitate cu respectivele criterii.

(4) Statele membre pun la dispoziția publicului informații privind sistemele de certificare sau sistemele de calificare echivalente menționate la alineatul (3). De asemenea, statele membre pot face disponibilă lista instalatorilor calificați sau certificați în conformitate cu dispozițiile menționate la alineatul (3).

(5) Statele membre se asigură că există orientări Ö disponibile Õ pentru toți factorii relevanți, în special pentru urbaniști și arhitecți, astfel încât aceștia să poată lua în considerare combinația optimă de surse regenerabile de energie, de tehnologii cu eficiență ridicată și de încălzire și răcire centralizată a încălzirii și răcirii centralizate la planificarea, proiectarea, construirea și renovarea zonelor industriale ð , comerciale ï sau rezidențiale.

(6) Statele membre, cu participarea autorităților locale și regionale, organizează programe de informare, de sensibilizare adecvate, orientări Ö , de orientare Õ și/sau programe de formare Ö adecvate Õ în scopul informării cetățenilor cu privire la avantajele și la aspectele practice ale dezvoltării și utilizării energiei din surse regenerabile.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1519

Garanții de origine pentru energia electrică, încălzirea și răcirea produse din surse regenerabile de energie

(1) În scopul dePentru a dovedi consumatorilor Ö clienților Õ finali ponderea sau cantitatea de energie din surse regenerabile în din cadrul mixului de energie energetic al unui furnizor ð și din cadrul energiei furnizate consumatorilor în temeiul unor contracte comercializate cu referire la consumul de energie din surse regenerabile ï, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, statele membre se asigură că originea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie poate fi garantată ca atare în înțelesul sensul prezentei directive, în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

(2) În acest scop, statele membre se asigură că se emite o garanție de origine ca răspuns la cererea unui producător de energie electrică din surse regenerabile de energie. Statele membre pot prevedea emiterea de garanții de origine ð pentru sursele neregenerabile de energie. ï ca răspuns la cererea unui producător de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie. În acest caz, se poate prevedea ð Emiterea de garanții de origine poate fi făcută obiectul ï o limită minimă unei limite minime a capacității. O garanție de origine are mărimea Ö dimensiunea Õ standard de 1 MWh. Pentru fiecare unitate de energie produsă nu se emite mai mult de o garanție de origine.

Statele membre se asigură că aceeași unitate de energie din surse regenerabile este luată în considerare o singură dată.

Statele membre pot prevedea să nu se acorde niciun ajutor ð se asigură că nu se emite nicio garanție de origine ï unui producător dacă producătorul respectiv Ö care Õ primește ð sprijin financiar din partea unei scheme de sprijin ï o garanție de origine pentru aceeași producție de energie din surse regenerabile. ð Statele membre emit astfel de garanții de origine și le transferă către piață prin licitație. Veniturile obținute în urma licitației se utilizează pentru a compensa costurile sprijinului acordat surselor regenerabile de energie. ï

Garanția de origine nu îndeplinește nicio funcție în ceea ce privește respectarea de către un stat membru a dispozițiilor articolului 3. Transferurile de garanții de origine, separat sau împreună cu transferul fizic de energie, nu produc efecte asupra deciziei statelor membre de a utiliza transferuri statistice, proiecte comune sau scheme de sprijin comune pentru îndeplinirea obiectivului sau asupra calculării consumului final brut de energie din surse regenerabile în conformitate cu articolul 57.

(3) Orice utilizare a unei garanții de origine are loc în termen de douăsprezece luni de la data producerii respectivei unități de energie. O garanție de origine este anulată după momentul utilizării.

ò nou

(3) În sensul alineatului (1), garanțiile de origine sunt valabile pentru anul calendaristic în care este produsă unitatea de energie. La șase luni de la sfârșitul fiecărui an calendaristic, statele membre se asigură că toate garanțiile de origine din anul calendaristic anterior care nu au fost anulate expiră. Statele membre includ garanțiile de origine expirate în calculul mixului energetic rezidual.

(4) În scopul comunicării menționate la alineatele (8) și (13), statele membre se asigură ca garanțiile de origine sunt anulate de societățile energetice până la data de 30 iunie a anului următor anului calendaristic pentru care sunt emise garanțiile de origine.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(4)(5). Statele membre sau organismele competente desemnate supraveghează emiterea, transferul și anularea acestor garanțiilor de origine. Responsabilitățile geografice ale organismelor competente desemnate nu se suprapun, acestea fiind Ö iar aceste organisme sunt Õ independente de activitățile de producere, de comercializare și de furnizare a energiei.

(5)(6). Statele membre sau organismele competente desemnate pun în funcțiune Ö instituie Õ mecanisme corespunzătoare pentru a asigura Ö faptul Õ că garanțiile de origine sunt emise, transferate și anulate electronic și Ö că Õ sunt exacte, Ö fiabile Õ sigure și imposibilÖ greu Õ de fraudat. ð Statele membre și organismele competente desemnate se asigură că cerințele pe care le impun respectă standardul CEN - EN 16325. ï

(6)(7). O garanție de origine specifică cel puțin:

(a) sursa de energie din care a fost produsă energia și data inițială și finală a producerii acesteia;

(b) dacă garanția de origine se referă la:

(i) energie electrică; sau

ò nou

(ii) gaz; sau

ê 2009/28/CE (adaptat)

(iiiii) încălzire sau răcire;

(c) identitatea, amplasarea, tipul și capacitatea instalației unde a fost produsă energia;

(d) dacă și în ce măsură instalația a beneficiat de un sprijin pentru investiții, Ö și Õ dacă și în ce măsură unitatea de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă de sprijin național și tipul de schemă de sprijin;

(e) data la care instalația a fost dată în exploatare; și

(f) data și țara emiterii și un număr de identificare unic.

ò nou

Pentru garanțiile de origine aferente instalațiilor de mici dimensiuni se pot specifica informații simplificate.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(8)(7). Ö În cazul în care Õ Uun furnizor de energie electrică poate dovedi Ö trebuie să dovedească Õ ponderea sau cantitatea de energie din surse regenerabile utilizată în cadrul mixului său energetic prin garanțiile de origine, în cazul în care i se solicită acest lucru, în sensul articolului 3 alineatul (69) din Directiva 2003/54/CE 2009/72/CEð , el face ïÖ acest lucru prin utilizarea garanțiilor de origine Õ. ð În mod similar, garanțiile de origine create în temeiul articolului 14 alineatul (10) din Directiva 2012/27/CE se utilizează pentru justificarea oricărei cerințe de dovedire a cantității de energie electrică produse prin cogenerarea de înaltă eficiență. Statele membre se asigură că pierderile ocazionate de transport sunt luate pe deplin în considerare atunci când se folosesc garanții de origine pentru a demonstra consumul de energie electrică sau energie din surse regenerabile produsă prin cogenerare de înaltă eficiență. ï

(8) Cantitatea de energie din surse regenerabile corespunzătoare garanțiilor de origine transferate de către un furnizor de energie electrică unei părți terțe se deduce din ponderea de energie din surse regenerabile din cadrul mixului său energetic, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE.

(9) Statele membre recunosc garanțiile de origine emise de alte state membre în conformitate cu prezenta directivă, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute la alineatul (1) și la alineatul (67) literele 6 literele (a)-(f). Un stat membru poate refuza să recunoască o garanție de origine numai când are motive întemeiate cu privire la exactitatea, fiabilitatea sau veridicitatea acesteia. Statul membru respectiv comunică Comisiei acest refuz, precum și justificarea acestuia.

(10) În cazul în care Comisia consideră că un refuz de a recunoaște o garanție de origine este neîntemeiat, Comisia poate adopta o decizie prin care să îi solicite Ö impune Õ statului membru în cauză să o recunoască.

ò nou

(11) Statele membre nu recunosc garanțiile de origine emise de o țară terță, cu excepția cazului în care Comisia a semnat un acord cu țara terță respectivă privind recunoașterea reciprocă a garanțiilor de origine emise în Uniune și a sistemelor de garanții de origine compatibile instituite în țara respectivă, în cazurile în care există importuri sau exporturi directe de energie. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru punerea în aplicare a acestor acorduri.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(11)(12). Un stat membru poate introduce, în conformitate cu dreptul comunitar Ö Uniunii Õ, criterii obiective, transparente și nediscriminatorii privind utilizarea garanțiilor de origine în vederea respectării obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (69) din Directiva 2003/54/CE2009/72/CE.

(12)(13). În cazul în care furnizorii de energie comercializează către clienți energie din surse regenerabile ð sau produsă prin cogenerare de înaltă eficiență ï consumatorilor făcând referire la avantajele de mediu sau la alte avantaje ale energiei din surse regenerabile ð sau produse prin cogenerare de înaltă eficiență ï, statele membre pot solicita ð impun ï furnizorilor de energie Ö în cauză Õ să pună la dispoziție, în formă sintetizată, informații privind ð utilizeze garanții de origine pentru a comunica ï ponderea sau cantitatea sau ponderea de energie din surse regenerabile ð sau produsă prin cogenerare de înaltă eficiență ï care provine de la instalațiile sau din capacitatea crescută care au devenit operaționale după 25 iunie 2009.

ò nou

(14) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a stabili norme privind monitorizarea funcționării sistemului instituit prin prezentul articol.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1620
Accesul la rețele și exploatarea acestora

(1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a dezvolta infrastructura rețelei de transport și distribuție, rețelele inteligente, instalațiile de stocare și sistemul electroenergetic pentru a permite securitatea funcționării sistemului electroenergetic ceea ce va permite dezvoltarea ulterioară a producției de energie electrică din surse regenerabile de energie, inclusiv a interconectării dintre statele membre, precum și între statele membre și țările terțe. Statele membre iau de asemenea măsuri adecvate pentru accelerarea procedurilor de autorizare pentru infrastructura rețelei electrice și pentru coordonarea aprobării infrastructurii rețelei electrice cu procedurile administrative și de planificare.

(2) Sub rezerva cerințelor privind menținerea fiabilității și siguranței rețelei electrice, pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii definite de autoritățile naționale competente:

(a) statele membre se asigură că operatorii de transport și sistem și cei de distribuție prezenți pe teritoriul lor garantează transportul și distribuția energiei electrice produse din surse regenerabile de energie;

(b) statele membre prevăd de asemenea, fie accesul prioritar, fie accesul garantat la rețeaua electrică pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;

(c) statele membre se asigură că la dispecerizarea instalațiilor de producere a energiei electrice, operatorii de transport și sistem acordă prioritate instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie, în măsura în care funcționarea sigură a rețelei naționale de energie electrică permite acest lucru și pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii. Statele membre se asigură că sunt luate măsurile adecvate de funcționare a rețelei electrice și a pieței în scopul minimizării limitărilor privind utilizarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În cazul în care sunt luate măsuri semnificative pentru a limita utilizarea surselor regenerabile de energie în scopul garantării securității sistemului electroenergetic național și a securității aprovizionării cu energie, statele membre se asigură că operatorii de sistem responsabili informează autoritatea de reglementare competentă cu privire la aceste măsuri și că indică ce măsuri corective intenționează să ia în vederea preîntâmpinării unor limitări neadecvate.

(3) Statele membre impun operatorilor de transport și sistem și celor de distribuție să stabilească și să facă publice norme standardizate privind suportarea separat și în comun a costurilor adaptărilor tehnice, precum racordările la rețeaua electrică și consolidările rețelei electrice, operarea îmbunătățită a rețelei electrice și aplicarea nediscriminatorie a codurilor de rețea, care sunt necesare pentru a-i integra pe noii producători care alimentează rețeaua interconectată cu energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.

Aceste norme se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, care țin seama, în special, de toate costurile și beneficiile aferente racordării acestor producători la rețeaua electrică și de circumstanțele speciale ale producătorilor situați în regiuni periferice și în regiuni cu o densitate scăzută a populației. Normele respective pot să prevadă tipuri diferite de racordare.

(4) După caz, statele membre pot să impună operatorilor de transport și sistem și celor de distribuție să suporte, integral sau parțial, costurile menționate la alineatul (3). Statele membre revizuiesc și iau măsurile necesare pentru îmbunătățirea cadrelor și normelor privind suportarea separat și în comun a costurilor menționate la alineatul (3) până la 30 iunie 2011, iar ulterior din doi în doi ani, pentru a asigura integrarea noilor producători menționați la alineatul respectiv.

(5) Statele membre impun operatorilor de transport și sistem și celor de distribuție să pună la dispoziția oricărui nou producător de energie din surse regenerabile care dorește să se conecteze la sistem informațiile necesare complete, inclusiv:

(a) o estimare cuprinzătoare și detaliată a costurilor legate de racordare;

(b) un termen rezonabil și precis pentru primirea și analizarea cererii de racordare la rețeaua electrică;

(c) un calendar orientativ rezonabil pentru orice racordare propusă la rețeaua electrică.

Statele membre pot permite producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie care doresc să se conecteze la rețea să lanseze o procedură de ofertare pentru lucrările de racordare.

(6) Suportarea în comun a costurilor menționată la alineatul (3) se aplică prin intermediul unui mecanism bazat pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, ținând seama de beneficiile rezultate din racordările producătorilor care au fost racordați inițial și ulterior, precum și ale operatorilor de transport și sistem și ale celor de distribuție.

(7) Statele membre se asigură că aplicarea tarifelor de transport și distribuție nu aduce nicio discriminare în defavoarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, inclusiv în special a energiei electrice din surse regenerabile de energie produsă în regiuni periferice, cum ar fi regiunile insulare și regiunile cu o densitate scăzută a populației. Statele membre se asigură că aplicarea tarifelor de transport și distribuție nu aduce nicio discriminare gazelor naturale provenite din surse regenerabile de energie.

(8) Statele membre se asigură că tarifele aplicate de operatorii de transport și sistem și de operatorii sistemelor de distribuție pentru transportul și distribuția de energie electrică din centrale care utilizează surse regenerabile de energie reflectă reduceri ale costurilor realizabile prin racordarea centralei la rețea. Aceste reduceri ale costurilor pot proveni din utilizarea directă a rețelei electrice de joasă tensiune.

(9)(1). După caz, statele membre evaluează necesitatea extinderii infrastructurii rețelei existente de gaze naturale pentru facilitarea integrării a facilita integrarea gazelor provenite din surse regenerabile de energie.

(10)(2). După caz, statele membre solicită operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de sisteme de distribuție de pe teritoriul lor să publice norme tehnice în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale 48 , în special norme privind racordarea la rețea care cuprind cerințele legate de calitatea, de odorizarea și de presiunea gazelor. Statele membre solicităÖ impun Õ , de asemenea, ca operatorilori sistemelor de transport și de distribuție să facă publice tarifele de racordare a surselor regenerabile de gaze naturale, pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii.

(113) În planurile lor naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile statele membre evaluează necesitatea construirii la nivel județean de noi infrastructuri de încălzire și de răcire centralizată, produse din surse regenerabile de energie, în vederea realizării obiectivelor naționale pentru 2020 menționate la articolul 3 alineatul (1). În funcție de această evaluare Ö evaluarea lor Õ, ð inclusă în planurile energetice și climatice naționale integrate în conformitate cu anexa I din Regulamentul [privind guvernanța], cu privire la necesitatea de a construi o nouă infrastructură pentru încălzirea și răcirea centralizată produsă din surse regenerabile de energie în vederea realizării obiectivului Uniunii menționat la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, ï statele membre adoptă, după caz, măsuri în vederea dezvoltării unei infrastructuri de încălzire centralizată, care să fie adaptată la încălzirea și răcirea produse de instalații mari ce funcționează pe bază de biomasă, de energie solară și de energie geotermală.

ò nou

Articolul 21
Consumatori autonomi de energie din surse regenerabile

(1) Statele membre se asigură că, în mod individual sau prin intermediari, consumatorii autonomi:

(a) sunt îndreptățiți să autoconsume și să vândă, inclusiv prin contracte de achiziție de energie electrică, producția lor excedentară de energie electrică din surse regenerabile, fără a face obiectul unor proceduri disproporționate și al unor taxe care nu reflectă costurile;

(b) își mențin drepturile de consumatori;

(c) nu sunt considerați furnizori de energie, în temeiul legislației naționale sau a Uniunii, în legătură cu energia electrică din surse regenerabile pe care o introduc în rețea în limita a 10 MWh pentru gospodării și 500 MWh pentru persoanele juridice pe an; și

(d) primesc, pentru energia electrică din surse regenerabile autoprodusă pe care o introduc în rețea, o remunerație ce reflectă valoarea pe piață a energiei electrice introduse.

Statele membre pot stabili un prag mai ridicat decât cel stabilit la litera (c). 

(2) Statele membre se asigură că li se permite consumatorilor autonomi de energie din surse regenerabile care locuiesc în același bloc de apartamente ori sunt situați în același amplasament de servicii partajat ori comercial sau în același sistem de distribuție închis să autoconsume la comun ca și cum ar fi un consumator autonom de energie din surse regenerabile individual. În acest caz, pragul stabilit la alineatul (1) litera (c) se aplică fiecărui consumator autonom de energie din surse regenerabile în cauză.

(3) Instalația consumatorului autonom de energie din surse regenerabile poate fi gestionată de o terță parte în ceea ce privește instalarea, exploatarea, inclusiv contorizarea, și întreținerea.

Articolul 22
Comunități de energie din surse regenerabile

(1) Statele membre se asigură că comunitățile de energie din surse regenerabile sunt îndreptățite să producă, să consume, să stocheze și să vândă energie din surse regenerabile, inclusiv prin contracte de achiziție de energie electrică, fără a face obiectul unor proceduri disproporționate și al unor taxe care nu reflectă costurile.

În scopul prezentei directive, o comunitate de energie din surse regenerabile este un IMM sau o organizație non-profit ai cărei acționari sau membri cooperează pentru producerea, distribuirea, stocarea sau furnizarea de energie din surse regenerabile și care îndeplinește cel puțin patru dintre următoarele criterii:

(a) acționarii sau membrii sunt persoane fizice, autorități locale, inclusiv municipalități, sau IMM-uri care își desfășoară activitatea în domeniul energiei din surse regenerabile;

(b) cel puțin 51 % din acționarii sau membrii cu drept de vot ai entității sunt persoane fizice;

(c) cel puțin 51 % din acțiunile sau drepturile de participare ale entității sunt deținute de membri locali, și anume reprezentanți ai intereselor socioeconomice publice și private de la nivel local sau cetățeni care au un interes direct în activitatea comunității și în efectele acesteia;

(d) cel puțin 51 % din pozițiile din cadrul consiliului de administrație sau al organismelor de conducere ale entității sunt rezervate membrilor locali, și anume reprezentanți ai intereselor socioeconomice publice și private de la nivel local sau cetățeni care au un interes direct în activitatea comunității și în efectele acesteia;

(e) comunitatea nu a instalat o capacitate mai mare de 18 MW de energie din surse regenerabile pentru energie electrică, încălzire și răcire și transporturi, ca medie anuală pe cei cinci ani precedenți.

(2) Fără a aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat, atunci când concep scheme de sprijin statele membre țin seama de particularitățile comunităților de energie din surse regenerabile.

Articolul 23
Adoptarea pe scară largă a utilizării energiei din surse regenerabile în instalațiile de încălzire și de răcire

(1) Pentru a facilita pătrunderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, fiecare stat membru depune eforturi pentru a spori ponderea energiei din surse regenerabile furnizate pentru încălzire și răcire cu cel puțin 1 punct procentual (pp) în fiecare an, exprimată ca pondere națională în consumul final de energie și calculată în conformitate cu metodologia stabilită la articolul 7.

(2) Statele membre pot desemna și publica, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, o listă a măsurilor și a entităților de punere în aplicare, precum furnizorii de combustibili, care contribuie la sporirea prevăzută la alineatul (1).

(3) Sporirea prevăzută la alineatul (1) poate fi implementată prin una sau mai multe din opțiunile următoare:

(a) încorporarea fizică de energie din surse regenerabile în energia și în combustibilii energetici furnizați pentru încălzire și răcire.

(b) măsuri de atenuare directe, precum instalarea de sisteme de încălzire și răcire din surse regenerabile de înaltă eficiență în clădiri sau utilizarea energiei din surse regenerabile pentru procesele industriale de încălzire și de răcire;

(c) măsuri de atenuare indirecte acoperite de certificate comercializabile care dovedesc respectarea obligațiilor prin sprijin acordat unor măsuri de atenuare indirecte, realizate de alt operator economic, precum un instalator independent de tehnologie în domeniul energiei din surse regenerabile sau o societate de servicii energetice (SSE) care furnizează servicii de instalare în domeniul energiei din surse regenerabile.

(4) Statele membre pot utiliza structurile instituite în temeiul schemelor de obligații în materie de eficiență energetică prevăzute la articolul 7 din Directiva 2012/27/UE pentru a pune în aplicare și a monitoriza măsurile menționate la alineatul (2).

(5) Entitățile desemnate în temeiul alineatului (2) se asigură de caracterul măsurabil și verificabil al contribuției lor și raportează anual, începând de la 30 iunie 2021, către autoritatea desemnată de statul membru, cu privire la:

(a) cantitatea totală de energie furnizată pentru încălzire și răcire;

(b) cantitatea totală de energie din surse regenerabile furnizată pentru încălzire și răcire;

(c) ponderea energiei din surse regenerabile în cantitatea totală de energie furnizată pentru încălzire și răcire; și

(d) tipul de sursă regenerabilă de energie.

(6) Statele membre se asigură că rapoartele menționate la alineatul (5) sunt supuse unei verificări de către autoritatea competentă desemnată.

Articolul 24
Încălzirea și răcirea centralizată

(1) Statele membre se asigură că furnizorii de încălzire și răcire centralizată pun la dispoziția consumatorilor finali informații cu privire la performanța lor energetică și la ponderea energiei din surse regenerabile în sistemele lor. Aceste informații trebuie să respecte standardele utilizate în temeiul Directivei 2010/31/UE.

(2) Statele membre stabilesc măsurile necesare pentru a permite clienților sistemelor de încălzire sau răcire centralizată care nu sunt un „sistem eficient de termoficare și răcire centralizată” în sensul articolului 2 punctul 41 din Directiva 2012/27/UE să se debranșeze de la sistem pentru a produce ei înșiși încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie sau să treacă la alt furnizor de încălzire sau răcire care are acces la sistemul menționat la alineatul (4).

(3) Statele membre pot restricționa dreptul de a se debranșa sau de a schimba furnizorul la clienții care pot dovedi că soluția alternativă planificată de aprovizionare pentru încălzire și răcire duce la o performanță energetică semnificativ mai mare. Evaluarea performanței soluției alternative de aprovizionare poate fi bazată pe certificatul de performanță energetică definit în Directiva 2010/31/UE.

(4) Statele membre stabilesc măsurile necesare pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la sistemele de încălzire sau răcire centralizată pentru căldura sau răcoarea produse din surse regenerabile de energie și pentru căldura sau răcoarea reziduală. Acest acces nediscriminatoriu permite furnizarea directă de încălzire sau răcire din astfel de surse, către clienții care sunt racordați la sistemul de încălzire sau răcire centralizată, din partea altor furnizori decât operatorul sistemului de încălzire sau răcire centralizată.

(5) Un operator de sistem de încălzire sau răcire centralizată poate refuza accesul furnizorilor în cazul în care sistemul nu dispune de capacitatea necesară din cauza altor furnizări de căldură sau răcoare reziduală, de căldură sau răcoare din surse regenerabile de energie sau de căldură sau răcoare produsă prin cogenerarea de înaltă eficiență. Statele membre se asigură că, în cazul în care se produce un astfel de refuz, operatorul sistemului de încălzire sau răcire centralizată pune la dispoziția autorității competente, conform alineatului (9), informații relevante cu privire la măsurile care ar fi necesare pentru a consolida sistemul.

(6) La cerere, noile sisteme de încălzire sau răcire centralizată pot fi derogate de la aplicarea alineatului (4)  pe o perioadă de timp determinată. Autoritatea competentă decide cu privire la astfel de cereri de derogare de la caz la caz. O derogare se acordă numai dacă noul sistem de încălzire sau răcire centralizată constituie un „sistem eficient de termoficare și răcire centralizată” în sensul articolului 2 punctul 41 din Directiva 2012/27/UE și dacă exploatează potențialul de utilizare a surselor regenerabile de energie și a căldurii sau răcorii reziduale identificat în evaluarea cuprinzătoare realizată în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE.

(7) Dreptul de a se debranșa sau de a schimba furnizorul poate fi exercitat de clienții persoane fizice, de întreprinderile comune formate de clienți sau de părțile care acționează în numele clienților. În cazul blocurilor de apartamente, acest drept de a se debranșa poate fi exercitat numai la nivelul întregii clădiri.

(8) Statele membre impun operatorilor de sisteme de distribuție de energie electrică să evalueze, cel puțin o dată la doi ani, în cooperare cu operatorii sistemelor de încălzire sau răcire centralizată din zona lor respectivă, potențialul sistemelor de încălzire sau răcire centralizată de a furniza servicii de echilibrare și alte servicii de sistem, inclusiv consumul dispecerizabil și stocarea energiei electrice excedentare produse din surse regenerabile și, de asemenea, să evalueze dacă utilizarea potențialului identificat ar fi mai eficient din punctul de vedere al costurilor și al utilizării resurselor decât soluțiile alternative.

(9) Statele membre desemnează una sau mai multe autorități independente care să asigure faptul că drepturile consumatorilor și normele de exploatare a sistemelor de încălzire și răcire centralizată în conformitate cu prezentul articol sunt clar definite și puse în aplicare.

Articolul 25
Adoptarea pe scară largă a utilizării energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor

(1) Începând de la 1 ianuarie 2021, statele membre impun furnizorilor de combustibili să includă, în cantitatea totală de combustibili destinați transporturilor pe care o furnizează pentru consum sau pentru utilizare pe piață în decursul unui an calendaristic, o pondere minimă de energie din biocombustibili avansați și din alți biocombustibili și biogaze produse din materiile prime enumerate în anexa IX, din combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor, din combustibili fosili pe bază de deșeuri și din energie electrică din surse regenerabile.

Ponderea minimă este cel puțin egală cu 1,5 % în 2021, crescând până la cel puțin 6,8 % în 2030, pe baza traiectoriei stabilite în anexa X partea B. În cadrul acestei ponderi totale, contribuția biocombustibililor avansați și a biogazelor produse din materiile prime enumerate în anexa IX partea A este de cel puțin 0,5 % din combustibilii destinați transporturilor furnizați pentru consum sau pentru utilizare pe piață la 1 ianuarie 2021, crescând la cel puțin 3,6 % până în 2030, pe baza traiectoriei stabilite în anexa X partea C.

Reducerile de emisii de gaze cu efect de seră prin utilizarea biocombustibililor avansați și a altor biocombustibili și biogaze produse din materiile prime enumerate în anexa IX trebuie să fie de cel puțin 70 % la 1 ianuarie 2021.

Pentru calcularea ponderilor menționate la al doilea paragraf se aplică următoarele dispoziții:

(a) pentru calcularea numitorului, și anume conținutul energetic al combustibililor destinați transportului rutier și celui feroviar furnizați pentru consum sau pentru utilizare pe piață, se iau în considerare benzina, motorina, gazul natural, biocombustibilii, biogazele, combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor, energia electrică și combustibilii fosili pe bază de deșeuri;

(b) pentru calcularea numărătorului, se ia în considerare conținutul energetic al biocombustibililor avansați și al altor biocombustibili și biogaze produse din materiile prime enumerate în anexa IX, al combustibililor lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor, al combustibililor fosili pe bază de deșeuri furnizați pentru toate sectoarele de transport și al energiei electrice din surse regenerabile furnizate pentru vehiculele rutiere.

Pentru calcularea numărătorului, contribuția biocombustibililor și a biogazelor produse din materiile prime enumerate în anexa IX partea B este limitată la 1,7 % din conținutul energetic al combustibililor destinați transporturilor furnizați pentru consum sau pentru utilizare pe piață, iar contribuția combustibililor furnizați sectorului aviației și celui maritim este considerată a fi de 1,2 ori conținutul lor energetic.

(c) pentru calcularea atât a numărătorului, cât și a numitorului, se utilizează valorile privind conținutul energetic al combustibili destinați transporturilor, stabilite în anexa III. Pentru stabilirea conținutului energetic al combustibililor destinați transporturilor care nu sunt incluși în anexa III, statele membre utilizează standardele respective ale organizațiilor de standardizare europene pentru determinarea puterii calorice a combustibililor. În cazul în care nu a fost adoptat în acest sens niciun standard al unei organizații de standardizare europene, se utilizează standardele ISO respective.

(2) În scopul alineatului (1), statele membre instituie un sistem care permite furnizorilor de combustibili să transfere obligația stabilită la alineatul (1) altor furnizori de combustibili și se asigură că toate transferurile sunt documentate în bazele de date naționale menționate la alineatul (4).

(3) Pentru a stabili ponderea de energie electrică din surse regenerabile în scopul alineatului (1), se poate folosi fie ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile de energie din Uniune, fie ponderea energiei electrice din surse regenerabile de energie din statul membru în care este furnizată energia electrică, măsurată cu doi ani înainte de anul vizat. În ambele cazuri, se anulează o cantitate echivalentă de garanții de origine emise în conformitate cu articolul 19.

Ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul combustibililor lichizi și gazoși destinați transporturilor este stabilită pe baza ponderii energiei din surse regenerabile în energia de intrare totală utilizată la producerea combustibilului.

În scopul prezentului alineat se aplică următoarele dispoziții:

(a) atunci când energia electrică este folosită la producția de combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor, fie direct, fie prin producția de produse intermediare, pentru a stabili ponderea energiei din surse regenerabile se poate utiliza fie ponderea medie a energiei electrice din surse regenerabile de energie din Uniune, fie ponderea energiei electrice din surse regenerabile de energie din țara de producție, măsurată cu doi ani înainte de anul vizat. În ambele cazuri, se anulează o cantitate echivalentă de garanții de origine emise în conformitate cu articolul 19.

Cu toate acestea, energia electrică obținută prin racordarea directă la o instalație care produce energie electrică din surse regenerabile (i) ce intră în funcțiune după sau în același timp cu instalația care produce combustibilul lichid și gazos de origine nebiologică destinat transporturilor și (ii) ce nu este conectată la rețea, poate fi luată în considerare integral ca energie electrică din surse regenerabile pentru producția acelui combustibil lichid și gazos de origine nebiologică destinat transporturilor.

(b) Atunci când se prelucrează biomasă împreună cu combustibili fosili în cadrul unui proces comun, cantitatea de biocombustibil din produs se stabilește prin aplicarea unor factori de conversie adecvați la intrarea de biomasă. În cazul în care procesul duce la obținerea a mai mult de un produs, se presupune că toate produsele care rezultă din proces conțin aceeași pondere de biocombustibil. Aceleași reguli se aplică în scopul articolului 27 alineatul (1).

(4) Statele membre instituie o bază de date care permite urmărirea combustibililor destinați transporturilor ce sunt eligibili pentru a fi luați în considerare la calculul numărătorului stabilit la alineatul (1) litera (b) și impun operatorilor economici relevanți să introducă informații privind tranzacțiile realizate și caracteristicile de durabilitate ale combustibililor eligibili, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață, începând de la punctul lor de producție și până la furnizorul de combustibili care introduce combustibilul pe piață.

Baza de date include informații privind cerința impusă furnizorilor de combustibili descrisă la alineatul (1), precum și modul în care această cerință este îndeplinită.

Bazele de date naționale sunt interconectate, pentru a permite urmărirea tranzacțiilor cu combustibili dintre statele membre. Pentru a asigura compatibilitatea bazelor de date naționale, Comisia stabilește specificații tehnice privind conținutul și utilizarea lor, prin acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31.

(5) Statele membre raportează cu privire la informațiile agregate din bazele de date naționale, inclusiv cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viață al combustibililor, în conformitate cu anexa VII la Regulamentul [privind guvernanța].

(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a specifica mai în detaliu metodologia menționată la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol, de stabilire a ponderii de biocombustibil rezultate din prelucrarea biomasei împreună cu combustibili fosili în cadrul unui proces comun, pentru a specifica metodologia de evaluare a reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră ale combustibililor lichizi și gazoși de origine nebiologică destinați transporturilor și ale combustibililor fosili pe bază de deșeuri și pentru a stabili reducerile minime de emisii de gaze cu efect de seră necesare pentru acești combustibili în scopul alineatului (1) din prezentul articol.

(7) Până la 31 decembrie 2025, în contextul evaluării bienale a progreselor realizate în conformitate cu Regulamentul [privind guvernanța], Comisia evaluează dacă obligația stabilită la alineatul (1) stimulează efectiv inovarea și promovează reducerile de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor și dacă cerințele privind reducerile de gaze cu efect de seră aplicabile biocombustibililor și biogazelor sunt adecvate. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere de modificare a obligației stabilite la alineatul (1).

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1726
Criterii de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï pentru biocarburanțiÖ biocombustibili, Õ și biolichide ð și combustibilii din biomasă ï

(1) Indiferent dacă materiile prime au fost cultivate pe teritoriul Comunității sau în afara acestuia, eEnergia produsă din biocarburanțiÖ biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibili din biomasă ï este luată în considerare pentru scopurile menționate la literele (a), (b) și (c) Ö de la prezentul alineat Õ numai în cazul în care sunt îndeplinite criteriile de durabilitate stabilite la alineatele (2)-(6) ð și criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la alineatul (7) ï:

(a) măsurarea respectării cerințelor prezentei directive în ceea ce privește obiectivele naționale; ð contribuția la obiectivul Uniunii și la ponderea de energie din surse regenerabile a statelor membre; ï 

(b) măsurarea respectării obligațiilor referitoare la energia regenerabilăÖ din surse regenerabile Õ ð , inclusiv a obligațiilor stabilite la articolele 23 și 25 ï;

(c) eligibilitatea privind sprijinul financiar pentru consumul de biocarburanți Ö biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibili din biomasă ï.

Cu toate acestea, biocarburanții Ö biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă ï produseși din deșeuri și din reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescării și silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile de durabilitate ð reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï stabilite la alineatul (27) pentru a fi luate în considerare pentru în scopurile menționate la literele (a), (b) și (c) Ö de la prezentul alineat Õ. ð Această dispoziție se aplică, de asemenea, deșeurilor și reziduurilor care sunt prelucrate întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate în biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. ï

ò nou

Combustibilii din biomasă vor trebui să îndeplinească criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la alineatele (2)-(7) doar dacă sunt folosiți în instalații care produc energie electrică, încălzire și răcire sau combustibili, cu o capacitate de combustibil mai mare sau egală cu 20 MW în cazul combustibililor din biomasă solizi și cu o capacitate de energie electrică mai mare sau egală cu 0,5 MW în cazul combustibililor din biomasă gazoși. Statele membre pot aplica criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în cazul instalațiilor cu o capacitate de combustibil mai mică.

Criteriile de durabilitate stabilite la alineatele (2)-(6) și criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la alineatul (7) se aplică indiferent de originea geografică a biomasei.

ê 2009/28/CE articolul 17 (adaptat)

ð nou

(3)(2). Biocarburanții Ö Biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă agricolă ï care sunt luateți în considerare pentru în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu se obțin din materii prime ce provin de pe terenuri bogate în biodiversitate, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 sau după această dată dețineau unul din următoarele statute, indiferent dacă acest statut mai este valabil sau nu:

(a) păduri primare și alte terenuri împădurite, cu alte cuvinte pădurile și alte terenuri împădurite cu specii indigene, în care nu există indicii vizibile clare ale activității umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ;

(b) zone desemnate:

(i) de lege sau de autoritățile competente relevante în scopul protecției naturii; sau

(ii) zone pentru protecția ecosistemelor sau a speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, și care sunt recunoscute prin acorduri internaționale sau incluse pe listele elaborate de organizații interguvernamentale sau de Uniunea Iinternațională pentru Cconservarea Nnaturii, sub rezerva recunoașterii lor în conformitate cu articolul 1827 alineatul (4) primul al doilea paragraf,

exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producția de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri de protecție a naturii;

(c) pășuni bogate în biodiversitate ð cu suprafața mai mare de un hectar ï Ö care sunt Õ:

(i) pășuni naturale bogate în biodiversitate, cu alte cuvinte pășuni care ar continua să fie pășuni în lipsa intervenției omului și care mențin configurația naturală de specii, precum și caracteristicile și procesele ecologice; sau

(ii) pășuni bogate în biodiversitate care nu sunt naturale, cu alte cuvinte pășuni care ar înceta să fie pășuni în lipsa intervenției omului și care conțin o mare diversitate de specii și sunt nedegradate ð și care, de asemenea, au fost identificate ca fiind bogate în biodiversitate de autoritatea competentă relevantă ï, dacă nu Ö exceptând cazul în care Õ se furnizează dovezi că recoltarea materiilor prime este necesară pentru menținerea statutului Ö lor de pășuni bogate în biodiversitate Õ de pășune.

ò nou

Comisia poate stabili criteriile de determinare a pășunilor care fac obiectul literei (c), prin acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

ê 2009/28/CE articolul 17 (adaptat)

ð nou

(4)(3). BiocarburanțiiÖ Biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă agricolă ï care sunt luateți în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu se obțin din materii prime ce provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 aveau unul din următoarele statute și care nu mai dețin acest statut:

(a) zone umede, adică terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau pe o perioadă semnificativă din an;

(b) suprafețe dens împădurite, adică terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalți de cinci metri și un coronament de peste 30 %, sau cu copaci care pot atinge aceste praguri in situ;

(c) terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalți de cinci metri și un coronament între 10 % și 30 % sau cu copaci care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepția cazului în care se furnizează dovezi că stocul de carbon al zonei înainte și după transformare ar permite îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (72) din prezentul articol, la aplicarea metodologiei prevăzute în anexa V partea C.

Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care, la data la care a fost obținută materia primă, terenul deținea același statut ca în ianuarie 2008.

(5)(4). Biocarburanții Ö Biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă agricolă ï care sunt luateți în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu se obțin din materii prime ce provin de pe terenuri care în ianuarie 2008 erau turbării, cu excepția cazului în care se furnizează dovezi că cultivarea și recoltarea acestei materii prime nu implică asanarea unor porțiuni de sol ce nu au fost asanate anterior.

ò nou

(5) Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă forestieră care sunt luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) îndeplinesc următoarele cerințe pentru a reduce la minimum riscul de a utiliza o producție de biomasă forestieră nedurabilă:

(a) țara în care a fost recoltată biomasa forestieră are legislație națională și/sau subnațională care este aplicabilă în domeniul recoltării, precum și sisteme de monitorizare și de executare instituite pentru a asigura faptul că:

(i) recoltarea este realizată în conformitate cu condițiile permisului de recoltare, în interiorul limitelor legale făcute publice;

(ii) are loc regenerarea forestieră a suprafețelor recoltate;

(iii) zonele cu o valoare de conservare ridicată, inclusiv zonele umede și turbăriile, sunt protejate;

(iv) impactul recoltării resurselor forestiere asupra calității solurilor și a biodiversității este redus la minimum; și

(v) recoltarea nu depășește capacitatea de producție pe termen lung a pădurii;

(b) atunci când dovezile menționate la primul paragraf nu sunt disponibile, biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă forestieră sunt luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) dacă la nivel de exploatație forestieră sunt instituite sisteme de management care să asigure faptul că:

(i) biomasa forestieră a fost recoltată în conformitate cu un permis legal;

(ii) are loc regenerarea forestieră a suprafețelor recoltate;

(iii) zonele cu o valoare de conservare ridicată, inclusiv turbăriile și zonele umede, sunt identificate și protejate;

(iv) impactul recoltării resurselor forestiere asupra calității solurilor și a biodiversității este redus la minimum;

(v) recoltarea nu depășește capacitatea de producție pe termen lung a pădurii.

(6) Biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă forestieră sunt luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) dacă țara sau organizația de integrare economică regională din care provine biomasa forestieră îndeplinește următoarele cerințe LULUCF:

(i) este parte la Acordul de la Paris și l-a ratificat;

(ii) a transmis o contribuție stabilită la nivel național (CSN) către Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care acoperă emisiile și absorbțiile din agricultură, din silvicultură și din exploatarea terenurilor și asigură fie faptul că modificările stocului de carbon asociate cu recoltarea biomasei sunt contabilizate pentru angajamentul țării de a reduce sau de a limita emisiile de gaze cu efect de seră specificat în CSN, fie faptul că sunt instituite legi naționale sau subnaționale, în conformitate cu articolul 5 din Acordul de la Paris, care sunt aplicabile în domeniul recoltării, pentru a conserva și a consolida stocurile și absorbanții de carbon; 

(iii) a instituit un sistem național pentru raportarea emisiilor și a absorbțiilor de gaze cu efect de seră din exploatarea terenurilor, inclusiv din agricultură și din silvicultură, care este în conformitate cu cerințele stabilite în deciziile adoptate în temeiul CCONUSC și al Acordului de la Paris;

Atunci când dovezile menționate la primul paragraf nu sunt disponibile, biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși pe bază de biomasă forestieră sunt luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) dacă la nivel de exploatație forestieră sunt instituite sisteme de management care să asigure faptul că nivelurile stocurilor și absorbanților de carbon din pădure sunt menținute.

Comisia poate stabili dovezile operaționale pentru demonstrarea respectării cerințelor stabilite la alineatele (5) și (6), prin acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 31 alineatul (2).

Până la 31 decembrie 2023, Comisia evaluează, pe baza datelor disponibile, dacă criteriile stabilite la alineatele (5) și (6) reduc efectiv riscul de utilizare a biomasei forestiere nedurabile și abordează cerințele LULUCF. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere de modificare a cerințelor stabilite la alineatele (5) și (6).

ê 2009/28/CE

(6) Materiile prime agricole cultivate în Comunitate și utilizate pentru producția de biocarburanți și biolichide care se iau în considerare pentru scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) se obțin în conformitate cu cerințele și standardele menționate în titlul „Mediu” partea A și la punctul 9 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori 49 și în conformitate cu cerințele minime pentru bunele condiții agricole și ecologice definite în temeiul articolului 6 alineatul (1) din respectivul regulament.

ò nou

(7) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care este luată în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) este:

(a) de cel puțin 50 % pentru biocombustibilii și biolichidele produse în instalații care sunt în funcțiune la 5 octombrie 2015 sau înainte de această dată;

(b) de cel puțin 60 % pentru biocombustibilii și biolichidele produse în instalații care intră în funcțiune începând de la 5 octombrie 2015;

(c) de cel puțin 70 % pentru biocombustibilii și biolichidele produse în instalații care intră în funcțiune după 1 ianuarie 2021;

(d) de cel puțin 80 % pentru producția de energie electrică și de încălzire și răcire pe bază de combustibili din biomasă utilizați în instalații care intră în funcțiune după 1 ianuarie 2021 și 85 % în cazul instalațiilor care intră în funcțiune după 1 ianuarie 2026.

Se consideră că o instalație este în funcțiune odată ce a fost demarată producția fizică de biocombustibili sau de biolichide și de încălzire și răcire și energie electrică pe bază de combustibili din biomasă.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 5 litera (a) (adaptat)

ð nou

(2) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanților luați în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) este de cel puțin 60 %, în cazul biocarburanților și al biolichidelor produse în instalații care vor intra în funcțiune după 5 octombrie 2015. O instalație este considerată a fi în funcțiune atunci când a avut loc producția fizică de biocarburanți și biolichide.

În cazul instalațiilor care erau în funcțiune la 5 octombrie 2015 sau înainte de această dată, în scopurile menționate la alineatul (1), biocarburanții și biolichidele trebuie să atingă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 35 % până la 31 decembrie 2017 și de cel puțin 50 % începând cu 1 ianuarie 2018.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanțilorÖ biocombustibililor Õ, și a biolichidelor ð și a combustibililor din biomasă utilizați în instalații de producere a încălzirii, a răcirii și a energiei electrice ï se calculează în conformitate cu articolul 1928 alineatul (1).

ò nou

(8) Energia electrică pe bază de combustibili din biomasă produsă în instalații cu o capacitate de combustibil mai mare sau egală cu 20 MW este luată în considerare în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) doar dacă este produsă prin aplicarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficiență definite la articolul 2 punctul 34 din Directiva 2012/27/UE. În scopul alineatului (1) literele (a) și (b), prezenta dispoziție se aplică numai instalațiilor care intră în funcțiune după [3 ani de la data adoptării prezentei directive]. În scopul alineatului (1) litera (c), prezenta dispoziție nu aduce atingere sprijinului public acordat în temeiul schemelor aprobate până la [3 ani de la data adoptării prezentei directive].

Primul paragraf nu se aplică energiei electrice provenind de la instalații care fac obiectul unei notificări specifice transmise de un stat membru Comisiei pe baza existenței justificate în mod corespunzător a unor riscuri pentru siguranța alimentării cu energie electrică. După evaluarea notificării, Comisia adoptă o decizie ținând seama de elementele cuprinse în aceasta.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(7) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind măsurile adoptate la nivel național pentru respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la alineatele (2)-(5) și pentru protecția solului, a apei și a aerului, pentru țările terțe precum și pentru statele membre care constituie o sursă importantă de biocarburanți sau de materii prime pentru biocarburanți consumați în interiorul Comunității. Primul raport se prezintă în anul 2012.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind impactul creșterii cererii de biocarburanți asupra durabilității sociale în Comunitate și în țările terțe, precum și impactul politicii comunitare în domeniul biocarburanților asupra disponibilității produselor alimentare la un preț acceptabil în special pentru populația din țările în curs de dezvoltare, precum și alte aspecte mai cuprinzătoare referitoare la dezvoltare. Rapoartele abordează chestiunea respectării drepturilor de utilizare a terenurilor. Acestea precizează, pentru țările terțe, precum și pentru statele membre care reprezintă o sursă semnificativă de materii prime pentru biocarburanții consumați în interiorul Comunității, dacă aceasta a ratificat și pus în aplicare fiecare dintre următoarele convenții ale Organizației Internaționale a Muncii:

–Convenția privind munca forțată sau obligatorie (nr. 29);

–Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical (nr. 87);

–Convenția privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală (nr. 100);

–Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei (nr. 111);

–Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă (nr. 138);

–Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor (nr. 182).

Aceste rapoarte stabilesc, atât în ceea ce privește țările terțe, cât și în ceea ce privește statele membre care reprezintă o sursă semnificativă de materie primă pentru biocarburantul consumat în Comunitate, dacă țara respectivă a ratificat și a pus în aplicare:

–Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea;

–Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție.

Primul raport se prezintă în anul 2012. Comisia propune, după caz, luarea de măsuri corective, în special dacă există elemente care atestă că producția de biocarburanți are un impact considerabil asupra prețurilor produselor alimentare.

(9) Comisia transmite un raport cu privire la cerințele pentru un sistem de durabilitate aferent utilizărilor energetice ale biomasei, cu excepția biocarburanților și a biolichidelor, până la 31 decembrie 2009. Raportul este însoțit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European și Consiliului privind un sistem de durabilitate pentru alte utilizări în domeniul energetic ale biomasei. Acest raport, precum și orice propunere conținută în acesta, se bazează pe cele mai concludente date științifice disponibile, ținând seama de noile dezvoltări în procesele de inovare. În cazul în care analiza efectuată în acest scop demonstrează că ar fi adecvată introducerea de noi modificări, privind biomasa forestieră, în metodologia de calcul din anexa V sau în criteriile referitoare la stocurile de dioxid de carbon aplicate biocarburanților și biolichidelor, Comisia prezintă, după caz, Parlamentului European și Consiliului, în același timp, propuneri în această privință.

(8) (9) Statele membre nu refuză să ia în considerare, din alte motive de durabilitate, în scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), biocarburanții Ö biocombustibilii Õ și biolichidele obținute cu respectarea prezentului articol.

ò nou

(10) În scopurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), statele membre pot institui cerințe de durabilitate suplimentare pentru combustibilii din biomasă.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1827

Verificarea respectării criteriilor de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï pentru biocarburanțiÖ biocombustibili Õ, și biolichideð și combustibilii din biomasă ï

(1) În cazul în care biocarburanții Ö biocombustibilii Õ, și biolichidele ð și combustibilii din biomasă ï se iau sunt luați în considerare pentru în scopurile menționate ð la articolele 23 și 25 și ï la articolul 1726 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), statele membre solicită Ö impun Õ operatorilor economici să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï prevăzute la articolul 2617 alineatele (2)-(5)(7). În acest sens, statele membre solicită operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:

(a) permite ca loturile de materii prime sau de biocarburant Ö biocombustibili, Õ ð biolichide sau combustibili din biomasă ï cu caracteristici diferite de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï diferite să fie amestecate ð , de exemplu într-un recipient, într-o instalație de prelucrare sau logistică, într-o infrastructură de transport și de distribuție sau într-un amplasament de acest gen ï;

ò nou

(b) permite ca loturile de materii prime cu conținut energetic diferit să fie amestecate în scopul prelucrării ulterioare, cu condiția ca dimensiunea loturilor să fie ajustată în funcție de conținutul lor energetic;

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(bc) prevede Ö impune Õ ca informațiile cu privire la caracteristicile de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï, precum și mărimea dimensiunea loturilor menționate la litera (a) să rămână valabile pentru amestec; și

(cd) prevede ca suma tuturor loturilor retrase din amestec să fie descrisă ca având aceleași caracteristici de durabilitate, în aceleași cantități, ca suma tuturor loturilor adăugate la amestec ð și impune ca acest echilibru să fie atins pe o perioadă de timp adecvată ï.

ò nou

(2) Atunci când un lot este prelucrat, informațiile referitoare la caracteristicile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale lotului se ajustează și se alocă rezultatelor producției în conformitate cu următoarele reguli:

(a) atunci când prelucrarea unui lot de materii prime duce la obținerea unui singur rezultat al producției care este destinat producerii de biocombustibili, de biolichide sau de combustibili din biomasă, dimensiunea lotului și cantitățile aferente ale caracteristicilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt ajustate prin aplicarea unui factor de conversie care reprezintă raportul dintre masa rezultatului producției care este destinat producerii de biocombustibili, de biolichide sau de combustibili din biomasă și masa de materii prime care intră în proces;

(b) atunci când prelucrarea unui lot de materii prime duce la obținerea mai multor rezultate ale producției care sunt destinate producerii de biocombustibili, de biolichide sau de combustibili din biomasă, pentru fiecare rezultat al producției în parte se aplică un factor de conversie separat și se folosește un bilanț masic separat.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(2) În 2010 și 2012, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului rapoarte privind funcționarea metodei de verificare a echilibrării masei descrisă la alineatul (1) și potențialul acesteia de a permite utilizarea altor metode de verificare referitoare la unele sau toate tipurile de materii prime, biocarburanți sau biolichide. În evaluarea sa, Comisia ia în considerare acele metode de verificare în cadrul cărora informațiile referitoare la caracteristicile de durabilitate nu trebuie să fie asociate în continuare anumitor loturi sau amestecuri. Evaluarea ia în considerare necesitatea menținerii integrității și eficienței sistemului de verificare, simultan cu evitarea impunerii unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Acest raport este însoțit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European și Consiliului privind utilizarea altor metode de verificare.

(3) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii economici prezintă informații fiabile ð cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 26 alineatele (2)-(7) ï și că pun la dispoziția statelor membre, la cerere, datele care au fost utilizate pentru elaborarea informațiilor. Statele membre solicită Ö impun Õ operatorilor economici luarea măsurilor de elaborare a să ia măsuri pentru elaborarea unui standard corespunzător de audit independent al informațiilor prezentate de către aceștia și prezentarea de să prezinte dovezi în acest sensÖ că au făcut acest lucru Õ. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile și imposibil de fraudat Ö protejate împotriva fraudelor Õ. Auditul evaluează frecvența și metodologia prelevării de probe și soliditatea datelor.

Informațiile menționate la primul paragraf includ în special informații referitoare la respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), informații adecvate și relevante referitoare la măsurile luate pentru protecția solului, a apei și a aerului, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum și informații adecvate și relevante referitoare la măsurile luate pentru a ține seama de aspectele menționate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3), pentru a stabili lista informațiilor adecvate și relevante menționate la primele două paragrafe de la prezentul alineat. Comisia se asigură, în special, că furnizarea acestor informații nu constituie o sarcină administrativă excesivă pentru agenții economici în general sau pentru micii agricultori, organizații și cooperative de producție, în particular.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Obligațiile prevăzute la prezentul alineat se aplică indiferent dacă biocarburanții Ö biocombustibilii Õ, sau biolichidele ð și combustibilii din biomasă ï sunt produseși în interiorul Comunității Ö Uniunii Õ sau importateți.

Statele membre prezintă Comisiei informațiile menționate la primul paragraf al prezentului alineat, în formă agregată. Comisia publică aceste informații în cadrul platformei în materie de transparență ð de raportare electronică ï menționate la articolul 24 ð din Regulamentul [privind guvernanța] ï, în formă sintetizată, păstrând confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(4) Comunitatea depune eforturi pentru a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu țări terțe, care să cuprindă dispoziții privind criterii de durabilitate corespunzătoare celor din prezenta directivă. În cazul în care Comunitatea a încheiat acorduri care conțin dispoziții care reglementează aspecte incluse în criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), Comisia poate decide ca acele acorduri să demonstreze că biocarburanții și biolichidele care s-au obținut din materii prime cultivate în țările respective respectă criteriile de durabilitate în cauză. După încheierea acestor acorduri, se acordă o atenție deosebită măsurilor luate pentru conservarea zonelor care oferă ecosistemelor servicii de bază în situații critice (de exemplu protecția bazinelor hidrografice și combaterea eroziunilor), protecția solului, a apei și a aerului, schimbările indirecte ale utilizării terenurilor, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum și măsurilor referitoare la aspectele menționate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 6 litera (b) (adaptat)

ð nou

(4) Comisia poate decide ca sistemele internaționale sau naționale voluntare de stabilire a standardelor de producție a produselor obținute din biomasă să conțină date exacte în sensul articolului 1726 alineatul (27) și/sau să demonstreze că loturile de biocarburanți Ö biocombustibili Õ, sau de biolichide ð sau de combustibili din biomasă ï respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 1726 alineatele (2), (3), (4), și (5) și (6) și/sau ca niciun material Ö nicio materie Õ să nu fie modificată sau eliminată în mod intenționat astfel încât expedierea Ö lotul Õ sau o parte a acesteia Ö acestuia Õ să fie acoperită de anexa IX.ð Atunci când demonstrează că cerințele stabilite la articolul 26 alineatele (5) și (6) pentru biomasa forestieră sunt îndeplinite, operatorii pot decide să furnizeze direct dovezile necesare la nivel de exploatație forestieră. ï Comisia poate decide ca aceste sisteme să conțină date exacte în scopul informării privind măsurile luate pentru conservarea zonelor care oferă servicii ecosistemice de bază în situații critice (cum ar fi protecția bazinelor de recepție și controlul eroziunii) în materie de protecție a solului, apei și aerului, readucerea la starea inițială a solurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum și privind aspectele menționate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf. Comisia poate recunoaște, de asemenea, zonele de protecție a ecosistemelor sau a speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, protejate și recunoscute prin acorduri internaționale sau incluse pe listele elaborate de organizații interguvernamentale sau de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 2617 alineatul (23) litera (b) punctul (ii).

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Comisia poate decide ca ð aceste ï sistemele naționale sau internaționale pe bază voluntară de măsurare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră să conțină date ð informații ï exacte ð cu privire la măsurile luate ï în sensul articolului 17 alineatul (2). ð pentru protecția solurilor, a apelor și a aerului, pentru readucerea la starea inițială a solurilor degradate, pentru evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum și pentru certificarea biocombustibililor și a biolichidelor care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor ï . 

Comisia poate decide că terenurile incluse într-un program național sau regional de refacere a terenurilor sever degradate sau grav contaminate îndeplinesc criteriile menționate în anexa V partea C punctul 9.

(5) Comisia adoptă decizii în temeiul alineatului (4) numai în cazul în care acordul sau sistemul în cauză îndeplinește standardele adecvate de fiabilitate, de transparență și de audit independent. În cazul sistemelor de măsurare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea trebuie să respecte și cerințele metodologice din anexa V ð sau din anexa VI ï. În cazul Ö Listele Õ zonelor bogate în biodiversitate menționate la articolul 2617 alineatul (23) litera (b) punctul (ii), listele cuprinzând aceste zone respectă standarde adecvate de obiectivitate și de coerență cu standardele recunoscute la nivel internațional și prevăd căi de atac corespunzătoare.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 6 litera (c) (adaptat)

ð nou

Sistemele voluntare menționate la alineatul (4) (denumite în continuare „sisteme voluntare”) publică periodic, cel puțin o dată pe an, o listă a organismelor lor de certificare utilizate pentru auditul independent, indicând, pentru fiecare organism de certificare, entitatea sau autoritatea publică națională care l-a recunoscut și entitatea sau autoritatea publică națională care îl monitorizează.

ð Pentru a se asigura faptul că respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este verificată într-un mod eficient și armonizat și ï Îîn special pentru prevenirea fraudelor, Comisia poate, pe baza unei analize a riscurilor sau a rapoartelor menționate la alineatul (6) al doilea paragraf din prezentul articol, să detalieze Ö specifice Õ ð norme de punere în aplicare detaliate, inclusiv ï standardele ð adecvate de fiabilitate, de transparență și ï de audit independent și să impună ca toate sistemele voluntare să aplice standardele respective.  ð Atunci când specifică aceste standarde, Comisia acordă o atenție deosebită necesității de a reduce la minimum sarcina administrativă. ï Aceasta se realizează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 31 alineatul (3). Actele respective stabilesc un calendar în limitele căruia sistemele voluntare trebuie să pună în aplicare standardele. Comisia poate abroga deciziile de recunoaștere a unor sisteme voluntare în cazul în care sistemele respective nu pun în aplicare standardele respective în termenul prevăzut.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 6 litera (d) (adaptat)

ð nou

(6) Deciziile luate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 2531 alineatul (3). Aceste decizii sunt valabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Comisia solicită Ö impune Õ ca fiecare sistem voluntar, în privința căruia a fost adoptată o decizie în temeiul alineatului (4), să transmită Comisiei, până la 6 octombrie 2016 și, ulterior, anual în fiecare an până la data de 30 aprilie, un raport care să trateze fiecare dintre punctele prezentate la al treilea paragraf de la prezentul alineat. În general, raportul acoperă perioada anului calendaristic precedent. Primul raport acoperă o perioadă de cel puțin șase luni începând de la 9 septembrie 2015. Cerința transmiterii unui raport se aplică numai sistemelor voluntare care au funcționat timp de cel puțin 12 luni.

Până la 6 aprilie 2017 și, ulterior, în cadrul rapoartelor sale elaborate in conformitate cu articolul 23 alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport care analizează rapoartele menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care examinează funcționarea acordurilor menționate la alineatul (4) sau a sistemelor voluntare pentru care a fost adoptată o decizie în conformitate cu prezentul articol și care identifică cele mai bune practici. Raportul se bazează pe cele mai bune informații disponibile, inclusiv pe cele obținute prin consultarea părților interesate, și pe experiența practică acumulată prin aplicarea acordurilor sau sistemelor în cauză. Raportul analizează următoarele:

în general:

(a) independența, modalitatea și frecvența auditurilor, atât în legătură cu cele exprimate în documentația referitoare la sistem la momentul la care sistemul în cauză a fost aprobat de către Comisie, cât și în legătură cu cele mai bune practici ale industriei;

(b) disponibilitatea, experiența și transparența în aplicarea metodelor de identificare și tratare a neconformității, acordând o atenție specială tratării situațiilor sau acuzațiilor de nereguli grave din partea membrilor sistemului;

(c) transparența, în special în legătură cu accesibilitatea sistemului, disponibilitatea traducerilor în limbile aplicabile ale țărilor și regiunilor din care provin materiile prime, accesibilitatea unei liste cuprinzând operatorii autorizați și certificatele corespunzătoare, precum și accesibilitatea rapoartelor auditorilor;

(d) implicarea părților interesate, în special în ceea ce privește consultarea comunităților indigene și locale înaintea luării hotărârilor, în cursul elaborării și reexaminării sistemului, precum și în cursul auditurilor, și reacția oferită în urma contribuțiilor lor;

(e) robustețea globală a sistemului, în special sub aspectul normelor privind acreditarea, calificarea și independența auditorilor, precum și organismele relevante ale sistemului;

(f) actualizările sistemului în funcție de piață, cantitatea de materii prime și biocarburanți certificată, clasificată pe țară de origine și tip, numărul de participanți;

(g) ușurința și eficacitatea punerii în aplicare a unui sistem de urmărire a probelor de conformitate cu criteriile de durabilitate pe care sistemul le acordă unui membru al său, acest sistem fiind destinat să folosească drept mijloc de prevenire a activităților frauduloase, în special în vederea depistării, tratării și urmăririi ulterioare a suspiciunilor de fraudă și de alte nereguli și, după caz, a numărului cazurilor de fraudă sau de nereguli depistate;

și în special:

(h) posibilitatea ca entitățile să fie autorizate să recunoască și să monitorizeze organismele de certificare;

(i) criteriile de recunoaștere sau acreditare a organismelor de certificare;

(j) normele privind desfășurarea monitorizării organismelor de certificare;

(k) modalitățile de a facilita sau de a îmbunătăți promovarea celor mai bune practici.

Comisia face disponibile rapoartele elaborate de sistemele voluntare, în formă agregată sau integral, dacă este necesarÖ cazul Õ , în cadrul platformei în materie de transparență ð de raportare electronică ï menționate la articolul 24 ð din Regulamentul [privind guvernanța] ï.

ò nou

Statele membre pot institui sisteme naționale în cadrul cărora respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 26 alineatele (2)-(7) este verificată de-a lungul întregului lanț de custodie implicând autoritățile naționale competente.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 6 litera (d) (adaptat)

ð nou

Un stat membru poate notifica sistemul său național Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem. Decizia privind conformitatea unui sistem național astfel notificat cu condițiile prevăzute în prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 2531 alineatul (3), pentru a facilita recunoașterea reciprocă bilaterală și multilaterală a sistemelor, în vederea verificării îndeplinirii criteriilor de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï pentru biocarburanți Ö biocombustibili Õ, și biolichide ð și combustibilii din biomasă ï. În cazul în care decizia este pozitivă, sistemele instituite în conformitate cu prezentul articol nu refuză recunoașterea reciprocă în raport cu sistemul statului membru respectiv în ceea ce privește verificarea respectării criteriilor de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï prevăzute la articolul 2617 alineatele (2)-(75).

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

(7) În cazul în care un operator economic oferă dovezi sau date obținute în conformitate cu un acord sau un sistem care a făcut obiectul unei decizii adoptate în temeiul alineatului (4) ð sau (6) ï, în măsura domeniului de aplicare a deciziei menționate, un stat membru nu solicită furnizorului să prezinte alte dovezi de respectare a criteriilor de durabilitate ð și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ï prevăzute la articolul 2617 alineatele (2)-(75) sau informații privind măsurile menționate la alineatul (3) al doilea paragraf al prezentului articol.

ò nou

Autoritățile competente ale statelor membre sunt autorizate să supervizeze funcționarea organismelor de certificare acreditate de organismul național de acreditare și realizează audituri independente în cadrul unui sistem voluntar.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 6 litera (e)

(8) La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia examinează aplicarea articolului 17 cu privire la o sursă de biocarburant și, în termen de șase luni de la primirea unei cereri, decide, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 25 alineatul (3), dacă statul membru respectiv poate lua în considerare biocarburantul provenit din respectiva sursă în sensul articolului 17 alineatul (1).

ê 2009/28/CE

(9) Până la 31 decembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind:

(a) eficacitatea sistemului instituit pentru furnizarea informațiilor referitoare la criteriile de durabilitate; și

(b) în măsura în care acest lucru este fezabil și adecvat, introducerea unor cerințe obligatorii privind protecția aerului, a solului și a apei, ținând seama de cele mai recente dovezi științifice, precum și de obligațiile internaționale ale Comunității.

Comisia propune, după caz, luarea de măsuri corective.

ê 2009/28/CE articolul 19 alineatul (1) (adaptat)

ð nou

Articolul 1928

Calcularea impactului biocarburanților Ö biocombustibililor Õ, și al biolichidelor ð și combustibililor din biomasă ï în ceea ce privește gazele cu efect de seră 

(1) În scopurile articolului 2617 alineatul (72), reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării biocarburanțilorÖ biocombustibililor Õ, și a biolichidelor ð și combustibililor din biomasă ï se calculează după cum urmează:

(a) atunci când este stabilită, în anexa V partea A sau partea B, o valoare implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru traiectoria Ö filiera Õ de producție și ð , în anexa VI partea A, pentru combustibilii din biomasă și ï atunci când valoarea el pentru biocarburanții Ö biocombustibilii Õ sau biolichidele în cauză, calculată în conformitate cu anexa V partea C punctul 7, ð și pentru combustibilii din biomasă în cauză, calculată în conformitate cu anexa VI partea B punctul 7, ï este egală cu sau mai mică decât zero, prin utilizarea acestei valori implicite; sau

(b) prin utilizarea valorii efective, calculate în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C ð pentru biocombustibili și biolichide și în anexa VI partea B pentru combustibilii din biomasă ï; sau

(c) prin utilizarea unei valori calculate ca suma factorilor formulei Ö formulelor Õ menționate la punctul 1 din în anexa V partea C punctul 1, caz în care valorile implicite dezagregate Ö detaliate Õ din anexa V partea D sau partea E pot fi folosite pentru unii factori, iar valorile efective, calculate în conformitate cu metodologia stabilită în anexa V partea C, pot fi folosite pentru toți ceilalți factori.; Ö sau Õ 

ò nou

(d) prin utilizarea unei valori calculate ca suma factorilor formulelor menționate în anexa VI partea B punctul 1, caz în care valorile implicite detaliate din anexa VI partea C pot fi folosite pentru unii factori, iar valorile efective, calculate în conformitate cu metodologia stabilită în anexa VI partea B, pot fi folosite pentru toți ceilalți factori.

ê 2009/28/CE articolul 19 alineatul (2) (adaptat)

ð nou

(2) Până la 31 martie 2010, Sstatele membre prezintă ð pot prezenta ï Comisiei un raport Ö rapoarte Õ care include o listă a zonelor ð informații privind emisiile tipice de gaze cu efect de seră în urma cultivării de materii prime agricole aferente zonelor ï de pe teritoriul lor Ö care sunt Õ clasificate ca nivel 2 în nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (denumite în continuare „NUTS”) sau la un nivel NUTS de detaliere superior în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) 50 , în cazul în care se poate anticipa că emisiile tipice de gaze cu efect de seră provenite din cultivarea materiilor prime agricole vor fi mai mici sau egale cu emisiile comunicate la rubrica „Valori detaliate implicite pentru cultură” din anexa V partea D la prezenta directivă, alături de o descriere a metodei și a datelor utilizate pentru întocmirea listei respective. ð Rapoartele sunt însoțite de o descriere a metodei și a surselor de date folosite pentru a calcula nivelul emisiilor. ï Metoda respectivă ia în considerare caracteristicile solului, clima și conținutul preconizat în materii primeÖ randamentul preconizat de materii prime Õ.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 7 litera (a) (adaptat)

ð nou

(3) Se pot raporta Ö prezenta Õ Comisiei emisiile tipice de gaze cu efect de seră provenite din cultivarea materiilor prime agricole incluse în rapoartele menționate la alineatul (2), în cazul statelor membre, și în rapoartele echivalente celor menționate la alineatul (2) și redactate de organisme competente, în cazul teritoriilor aflate în afara Uniunii.

(4) Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 2531 alineatul (23), ca rapoartele menționate la alineatulele Ö (2) și Õ (3) din prezentul articol să conțină date exacte în scopul măsurării emisiilor de gaze cu efect de seră asociate cu cultivarea de materii prime ð de biomasă agricolă ï pentru biocarburanți și biolichide produse în mod tradițional în zonele respective Ö incluse în aceste rapoarte Õ în sensul articolului 1726 alineatul (72). ð Prin urmare, aceste date pot fi folosite în locul valorilor implicite detaliate pentru cultivare stabilite în anexa V partea D sau E pentru biocombustibili și biolichide și în anexa VI partea C pentru combustibilii din biomasă. ï

(5) Până cel târziu la 31 decembrie 2012 și ulterior la fiecare doi ani, Comisia întocmește și publică un raport privind estimarea valorilor tipice și implicite prezentate în anexa V părțile B și E, acordând o atenție deosebită emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi și prelucrare.

În eventualitatea în care rapoartele menționate la primul paragraf indică faptul că valorile tipice și implicite estimate din anexa V părțile B și E ar putea să trebuiască să fie modificate pe baza celor mai recente dovezi științifice, Comisia, după caz, transmite o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 7 litera (c) (adaptat)

ð nou

(5)(7). Comisia revizuiește în permanență anexa V ð și anexa VI ï în vederea adăugării ð sau a revizuirii ï, atunci când se justifică, a unor valori pentru alte căi Ö filierele Õ de producție a biocarburanților Ö biocombustibililor Õ ð , biolichidelor și combustibililor din biomasă ï pentru aceleași materii prime sau pentru altele. În cadrul acestei revizuiri se analizează, de asemenea, oportunitatea modificării metodologiei prezentate în anexa V partea C ð și în anexa VI partea B. ï, mai ales în ceea ce privește:

–metoda de calculare a deșeurilor și a reziduurilor;

–metodei de calculare a coproduselor;

–metoda de calculare a cogenerării; și

–statutului de coproduse al reziduurilor de culturi agricole.

Valorile implicite pentru biomotorina din ulei din deșeuri de origine vegetală sau animală se revizuiesc cât mai curând. În cazul în care, în revizuirea Comisiei, se ajunge la concluzia că ar trebui adăugate elemente la anexa V ð sau anexa VI ar trebui modificată ï, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 3225a pentru a adăuga, dar nu pentru a înlătura sau modifica, valorile tipice și implicite estimate din anexa V părțile A, B, D și E pentru căi de producție a biocarburanților și biolichidelor pentru care nu sunt încă incluse valori specifice în anexa respectivă.

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Ö În cazul Õ Orice adaptare sau adăugare oricărei adaptări sau adăugiri la lista valorilor implicite din anexa V ð și din anexa VI, ïrespectă următoarele:

(a) în cazul în care contribuția unui anume factor la emisiile globale este mică sau în cazul în care există variații limitate sau în cazul în care este foarte costisitor sau dificil să se stabilească valorile reale, valorile implicite sunt cele tipice pentru procesele normale de producție;.

(b) în toate celelalte cazuri, valorile implicite se bazează pe un scenariu prudent în comparație cu procesele normale de producție.

ê 2015/1513 articolul 2 punctul 7 litera (d) (adaptat)

ð nou

(6)(8). Atunci când este necesar, pentru a se asigura aplicarea uniformă a anexei V partea C punctul 9 ð și a anexei VI partea B ï, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc specificații tehnice detaliate Ö , inclusiv Õ și definiții detaliate ð , factori de conversie, calculul emisiilor anuale provenite din culturi și/sau al reducerilor de emisii în urma modificării stocurilor de carbon de deasupra solului și din subsol de pe terenuri deja cultivate și calculul reducerilor de emisii în urma captării dioxidului de carbon, a înlocuirii dioxidului de carbon și a stocării geologice a dioxidului de carbon ï. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 3125 alineatul (23).

ê 2009/28/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 2029

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile de punere în aplicare menționate la articolul 2617 alineatulele (23) al doilea paragraf ð și (6) ï, articolul 18 alineatul (3) al treilea paragraf, la articolul 2718 alineatul (6), articolul 18 alineatul (8), articolul 19 alineatul (5), și la articolul 2819 alineatulele (57) primul paragraf Ö și (6) Õ și articolul 19 alineatul (8) din prezenta directivă iau în considerare pe deplin obiectivele articolului 7a din Directiva 98/70/CE 51 .