15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/95

1.1

CESE salută inițiativa Comisiei de revizuire a Directivei privind intermedierea de asigurări și consideră că propunerea este, în general, pozitivă. Obiectivele care stau la baza propunerii sunt justificate, iar conținutul acesteia este în esență adecvat.

1.2

Totuși, unele aspecte ale propunerii nu au fost explicate suficient, fiind necesar să se reflecteze mai mult asupra acestora înainte de a fi puse în aplicare. În unele cazuri este necesară o definire mai precisă a termenilor pentru punerea în aplicare mai eficientă a dispozițiilor.

1.3

Cerințele de informare a clientului prevăzute în propunere sunt în general adecvate și în avantajul consumatorilor.

1.4

În conformitate cu propunerea, toți intermediarii și toate întreprinderile de asigurare trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese care ar putea apărea în procesul de intermediere de produse de asigurare și să-l informeze pe client în acest sens. CESE consideră importantă această abordare și este de acord cu obiectivul propunerii, dar este de părere că unele aspecte ale propunerii ar putea fi îmbunătățite după cum se arată mai jos.

1.5

CESE salută cerințele suplimentare în materie de protecție a consumatorului în legătură cu achiziționarea unor produse de asigurare. Deseori este vorba de economii pentru pensie care au o mare importanță financiară pentru client și acoperă o perioadă lungă de timp. Astfel de produse sunt deseori complexe, iar diferențele de conținut și de condiții sunt foarte greu de înțeles și evaluat în prealabil. De aceea, în cazul acestei categorii de produse de asigurare, protecția intereselor consumatorilor are o importanță mult mai mare decât în cazul unor simple produse de asigurare cu amploare economică mai redusă.

2.1

Directiva privind intermedierea de asigurări este singurul act legislativ al UE care reglementează vânzarea produselor de asigurare, astfel încât să fie garantate drepturile consumatorului. Ea a fost adoptată în 2002 și trebuia să fie implementată de statele membre până în ianuarie 2005. Scopul directivei este de a asigura o armonizare minimă pe baza unor principii generale, iar transpunerea sa în statele membre s-a realizat în moduri substanțial diferite. Necesitatea revizuirii fusese deja recunoscută cu ocazia controlului implementării realizat de Comisie în perioada 2005-2008.

2.2

În plus, turbulențele de pe piețele financiare au arătat cât de importantă este o protecție eficientă a consumatorilor în toate domeniile financiare. În 2010, grupul G20 a solicitat OCDE și altor organizații internaționale pertinente să elaboreze principii comune în domeniul serviciilor financiare, în vederea consolidării protecției consumatorilor. Propunerea de față de reformare a Directivei privind intermedierea de asigurări trebuie privită și în acest context.

2.3

Propunerea de reformare a directivei (IMD2) vizează ameliorarea reglementării pieței de asigurări, astfel încât să se asigure condiții echitabile pentru toate părțile implicate în vânzarea de produse de asigurare și să se consolideze protecția deținătorilor de polițe.

2.3.1

Obiectivele globale sunt asigurarea unei concurențe nedistorsionate, protecția consumatorilor și integrarea pieței. Conflictele de interese trebuie identificate, soluționate și eliminate. Calificările profesionale ale vânzătorilor trebuie să corespundă complexității produselor vândute. Procedurile pentru activitățile transfrontaliere trebuie simplificate.

2.3.2

Propunerea prevede extinderea domeniului de aplicare a directivei de la simpla vânzare prin intermediari de asigurări la aproape toate tipurile de vânzare de produse de asigurare.

2.3.3

Comisia consideră că propunerea de directivă reprezintă în general un instrument de armonizare minimă și lasă statelor membre o largă marjă de manevră pentru a stabili cerințe mai stricte privind protecția consumatorilor.

3.1

CESE salută inițiativa Comisiei de revizuire a Directivei privind intermedierea de asigurări și consideră că propunerea este, în general, pozitivă. Obiectivele care stau la baza propunerii sunt justificate, iar conținutul acesteia este în esență adecvat. Comitetul este de acord și cu propunerea de evaluare a directivei la cinci ani de la intrarea în vigoare. Totuși, unele aspecte ale propunerii nu au fost explicate suficient, fiind necesar să se reflecteze mai mult asupra acestora înainte de a fi puse în aplicare.

3.2.1

La articolul 1 din propunere se extinde considerabil domeniul de aplicare față de cadrul legal în vigoare. Conceptul „intermediere de asigurări” este extins, cuprinzând acum nu numai intermediari independenți, ci și angajați ai întreprinderilor de asigurare. Acest lucru este pozitiv, deoarece întreaga piață a asigurărilor va fi reglementată prin aceleași dispoziții. Și băncile intră sub incidența directivei, în măsura în care gama lor de produse include și produse de asigurare.

3.2.2

În opinia CESE, este extrem de important să se reglementeze condițiile de vânzare, independent de categoria profesională din sectorul financiar care efectuează această vânzare. De aceea este oarecum surprinzător faptul că în propunere se face referire explicită la gestionarea cu titlu profesional și evaluarea solicitărilor de daune.

3.3.1

CESE salută în mod expres faptul că statele membre trebuie să vegheze ca intermediarii de asigurări și angajații întreprinderilor de asigurare care desfășoară activități de intermediere să-și actualizeze în permanență cunoștințele și competențele de specialitate. În acest context, trebuie accentuat faptul că este responsabilitatea angajatorilor să le asigure angajaților lor accesul la acțiuni de formare, astfel încât aceștia să-și îndeplinească sarcinile în mod eficient și satisfăcător.

3.3.2

În acest context, Comitetul subliniază că ar fi de dorit ca toți intermediarii (atât cei angajați, cât și cei independenți) să fie obligați prin lege să arate dovada formării lor profesionale.

3.3.3

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2), o persoană care desfășoară în mod direct activități de intermediere de asigurări trebuie să nu aibă cazier judiciar pentru infracțiuni din domeniul financiar sau care au adus atingere proprietății. În opinia Comitetului, autoritățile oficiale naționale ar trebui să realizeze controale în acest sens, pentru a garanta integritatea și pentru a evita proceduri complicate și costisitoare. În acest context, faptul că în fiecare stat există criterii diferite de întocmire a unui cazier judiciar ar putea fi o problemă; prin urmare, această reglementare ar putea avea consecințe diferite în fiecare țară.

3.4.1

În propunere se precizează că toate informațiile, inclusiv cele referitoare la comercializare, trebuie să fie clare și să nu inducă în eroare. Din documentele prezentate trebuie să reiasă dacă acestea se referă la comercializare sau la alte tipuri de informații. Intermediarul de asigurări trebuie, de asemenea, să-l informeze pe client în ce măsură este vorba de consultanță privind produsele de asigurare oferite. Trebuie să fie clar dacă intermediarul își desfășoară activitatea în numele unei întreprinderi de asigurare sau ca independent, precum și cine îl remunerează. În opinia CESE, propunerea este, în general, adecvată și în avantajul consumatorilor.

3.4.2

Există riscul potențial ca intermediarul să încerce să se dispenseze de responsabilitatea consilierii, anunțând clientul că nu se oferă consultanță. Dispoziția propusă poate genera astfel o problemă de interpretare. Dacă se dorește menținerea acestei dispoziții, ea va trebui completată printr-o regulă, conform căreia, în cazul în care se dovedește în cele din urmă că intermediarul a efectuat într-adevăr o activitate de consultanță cu privire la produsele pe care le intermediază, clientul nu poate fi privat de posibilitatea de a fi despăgubit pentru consiliere neglijentă.

3.4.3

Multe produse de asigurare simple sunt vândute fără consultanță, de exemplu prin intermediul internetului. Vânzarea fără consultanță face obiectul articolului 18. La articolul 18 alineatul (1) litera b) se stabilește că intermediarul precizează clientului motivele care stau la baza consultanței referitoare la un produs specific de asigurare, chiar dacă articolul se referă la situații în care nu are loc nicio consultanță. Această formulare este contradictorie și prin urmare propunerea trebuie să fie mai precisă cu privire la acest punct.

3.4.4

La articolul 20 se prevede că toate informațiile se comunică consumatorilor pe hârtie. Numărul excepțiilor arată clar că nu mai este vorba de o regulă de bază. În schimb, ar fi mai bine să se transmită pe hârtie elementele esențiale ale informațiilor privind produsul, inclusiv trimiteri la surse de informații suplimentare.

3.5.1

În conformitate cu propunerea, toți intermediarii și toate întreprinderile de asigurare trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese care ar putea apărea în procesul de intermediere de produse de asigurare și să-l informeze pe client în acest sens. CESE consideră important acest aspect și este de acord cu orientarea propunerii, dar consideră că aceasta ar putea fi îmbunătățită după cum urmează.

3.5.2

La articolul 17 alineatul (1) literele d) - g) sunt menționate dispoziții privind informațiile care trebuie comunicate clientului cu privire la natura remunerației intermediarului în legătură cu contractul de asigurare. CESE este de acord că trebuie comunicate informații privind modul de stabilire a remunerației, însă se teme că precizarea exactă a sumei primite, așa cum se prevede la litera f), ar putea deruta clientul în momentul luării deciziei. Este important pentru client să cunoască exact prețul total al produsului, suma ce-i revine intermediarului, precum și remunerația pe care intermediarul o primește eventual de la întreprinderea de asigurare.

3.5.3

Articolul 17 alineatul (4) conține o dispoziție privind divulgarea informațiilor cu privire la remunerația intermediarului în cazurile în care în cadrul contractului de asigurare se efectuează plăți de către client după încheierea acestuia. Având în vedere posibilitățile de plată automate, uzuale în prezent în cazul contractelor de asigurare de lungă durată (de exemplu debitarea directă), propunerea pare să fie o reglementare excesivă. Este suficient ca clientul să fie informat o dată pe an cu privire la remunerația intermediarului.

3.5.4

CESE salută articolul 21 al propunerii referitor la vânzarea încrucișată. Acesta prevede ca intermediarul de asigurări să-l informeze pe client dacă este posibil să cumpere separat diferitele componente ale unui pachet oferit.

3.5.5

Introducerea principiului general al condițiilor de concurență echitabile între canalele de distribuție este foarte importantă pentru o informare echilibrată și pentru transparență, fără să existe riscul denaturării concurenței.

3.6.1

CESE salută faptul că se prevăd cerințele suplimentare speciale în materie de protecție a consumatorului în legătură cu achiziționarea unor produse de asigurare. Există mari diferențe între produsele de asigurare simple și cele cu caracter investițional. Deseori este vorba de economii pentru pensie care au o mare importanța financiară pentru client și acoperă o perioadă lungă de timp. Atât faza de economisire, cât și cea de plată pot dura decenii. Astfel de produse sunt deseori complexe, iar diferențele de conținut și de condiții sunt foarte greu de înțeles și evaluat în prealabil de către client. De aceea, în cazul acestei categorii de produse de asigurare, protecția intereselor consumatorilor are o importanță mult mai mare decât în cazul unor simple produse de asigurare cu amploare economică redusă.

3.6.2

Comitetul pledează pentru definirea mai exactă a produselor în cauză. În ce privește definiția acestora, la articolul 2 alineatul (4) din propunere se face trimitere la documente ce conțin informații-cheie referitoare la produsele de investiții. După părerea Comitetului, această definiție este prea vagă, deoarece propunerea prevede cerințe mai specifice privind protecția consumatorilor în aceste cazuri de intermediere. În acest context, este important să se marcheze precis și în mod obiectiv domeniul de aplicare a acestor definiții, pentru a asigura în practică protecția dorită a consumatorilor (1).

3.6.3

În cazul în care intermediarul îl informează pe client că îi furnizează consultanță în materie de asigurări în mod independent, conform articolului 24 alineatul (5) litera b), acesta nu are dreptul să accepte onorarii, comisioane sau orice alte beneficii bănești plătite sau acordate de o terță parte. CESE salută această propunere având în vedere nevoia specială de protecție a consumatorilor într-o astfel de situație.

3.7.1

În conformitate cu articolul 13, statele membre asigură elaborarea unor proceduri corespunzătoare, eficace, imparțiale și independente pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor. În acest context, CESE subliniază că este important ca astfel de organisme să aibă reale posibilități de verificare și să existe posibilitatea de examinare a probelor în cadrul unei proceduri orale pentru a respecta dispozițiile directivei. Mai mult, Comitetul subliniază că în același timp trebuie să se asigure și posibilități de soluționare judiciară a litigiilor, astfel încât clienții să nu fie direcționați exclusiv către forma alternativă de soluționare a litigiilor.

3.8.1

În conformitate cu articolul 26, statele membre se asigură că sancțiunile și măsurile administrative în cazurile de încălcare a dispozițiilor sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. CESE este de acord cu aceste prevederi.

3.8.2

Însă, în același timp, la articolul 28 alineatul (2) litera f) se precizează că în cazul unei persoane fizice se pot aplica sancțiuni administrative pecuniare de până la 5 000 000 EUR. CESE consideră această sumă excesiv de mare, chiar dacă este vorba de suma maximă care se poate aplica ca sancțiune administrativă pecuniară. Această prevedere poate fi pusă sub semnul întrebării, mai ales că este vorba de o sancțiune administrativă și nu de o despăgubire pentru păgubit stabilită prin hotărâre judecătorească.

3.9.1

La articolul 30 se precizează că trebuie stabilit un mecanism eficient de raportare a încălcărilor. În acest context, Comitetul subliniază că angajații trebuie să aibă posibilitatea să raporteze către autoritățile de supraveghere competente eventuale încălcări ale dispozițiilor, fără repercusiuni în materie de dreptul muncii sau de altă natură. Acest lucru este important pentru securitatea juridică, concurența loială și, desigur, pentru protecția consumatorilor. Posibilitățile de raportare ar trebui să se aplice și în cazul suspiciunii de încălcare a dispozițiilor în vigoare. Nu este suficient ca angajații întreprinderilor de asigurare și de intermediere să aibă posibilitatea de raportare a neregulilor doar prin proceduri interne.

4.1

Este deosebit de important să se definească în ce constă un produs de asigurare cu caracter investițional, întrucât astfel de produse fac obiectul unor dispoziții mai stricte decât alte produse de asigurare. În consecință, definiția formulată la articolul în cauză „un […] contract de asigurare care ar putea fi considerat și […]” este inadecvată. Aceasta permite diferite interpretări a ceea ce ar putea fi un produs de asigurare cu caracter investițional.

4.2

După părerea Comitetului, definiția consultării este neclară. În propunere, se încearcă de mai multe ori o definire a conceptului „consultanță”. La articolul 2 alineatul (9), consultanța este definită ca o recomandare pentru un client. Aceasta este o definiție foarte largă și nu este clar dacă este posibilă intermedierea de produse de asigurare fără consultanță.

4.2.1

În propunere mai există o tentativă de definire a „consultanței”. În capitolul VI, la articolul 17 alineatul (1) litera c) se precizează că trebuie să se indice clientului dacă consultanța se bazează pe o analiză imparțială. La articolul 18 alienatul (3) se explică ce este consultanța bazată pe o analiză imparțială. O astfel de consultanță „se bazează pe o analiză imparțială […] după ce [intermediarul de asigurări sau intreprinderea de asigurare] a analizat un număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piață, pentru a-i putea recomanda [clientului], potrivit unor criterii profesionale, contractul de asigurare care ar răspunde cel mai bine nevoilor clientului”.

4.2.2

Formularea de la articolul 24 alineatele (3) și (5) este diferită. Aici este vorba de consultanță furnizată „în mod independent”. Conform propunerii, această consultanță furnizată în mod independent se poate baza pe o „analiză mai amplă sau mai restrânsă a pieței”.

4.2.3

Concluzionând, se poate spune că propunerea ia în considerare mai multe situații de intermediere:

4.2.4

O consultanță furnizată în mod independent trebuie, așa cum se precizează mai sus, să îndeplinească anumite cerințe privind structura sa. Însă nu este clar dacă aceste cerințe privind structura trebuie îndeplinite și în cazul unei analize mai ample sau mai restrânse a pieței.

4.3.1

Comitetul este de acord că pentru consumator este important să se dezvăluie conflictele de interese și să existe o anumită transparență privind formele de remunerație. Totuși, ar trebui pus accentul nu numai pe transparența privind remunerația, ci și pe sistemele de gestionare a performanței care stau la baza remunerației variabile și a salariilor fixe. Chiar și în lipsa remunerației variabile pot apărea conflicte de interese, și anume în cazurile în care intermediarul trebuie să atingă anumite obiective operaționale. Deseori, poate fi vorba de obiective de vânzare a unui anumit produs, dar și de obiective indirecte. Astfel de obiective pot ascunde riscul de conflicte de interese între obiectivele stabilite de întreprinderea de asigurare și nevoile clientului pentru un produs de asigurare adecvat.