29.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 191/57

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a ordonanței asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a debitelor în materie civilă și comercială

COM(2011) 445 final – 2011/0204 (COD)

2012/C 191/11

Raportor: dl Jorge PEGADO LIZ

La 14 septembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului european și al Consiliului de instituire a ordonanței asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a debitelor în materie civilă și comercială)

COM(2011) 445 final – 2011/0204 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 17 aprilie 2012.

În cea de-a 480-a sesiune plenară, care a avut loc la 25 și 26 aprilie 2012 (ședința din 26 aprilie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu unanimitate de voturi.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE salută prezentarea acestei propuneri de regulament, al cărei unic neajuns este de a fi sosit târziu în raport cu Cartea verde privind poprirea conturilor bancare, din 2006.

1.2   Cu toate acestea, CESE consideră că propunerea ar fi trebuit să fie însoțită – iar din punct de vedere logic, precedată - de o inițiativă simultană cu privire la transparența conturilor bancare ale debitorilor, conform prevederilor Cărții verzi privind transparența activelor debitorilor, din 2008.

1.3   CESE salută modul în care Comisia a reușit, în pofida multiplelor dificultăți tehnice, să propună un regim juridic care să asigure un echilibru stabil între diversele interese în cauză și un raport echitabil între drepturile diverselor părți interesate.

1.4   CESE salută, de asemenea, acceptarea de către Comisie a numeroase recomandări făcute la elaborarea avizului său privind cartea verde mai sus menționată, respectiv extinderea domeniului de la numerarul depus în conturile bancare la alte instrumente financiare, emiterea unei ordonanțe asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare după obținerea unui titlu executoriu, definirea în sens larg a instanțelor competente, excluderea din cadrul cererii a oricăror sume care nu constituie debit scadent și neachitat odată cu dobânzile de penalizare aferente și a cheltuielilor prevăzute în textul titlului, stabilirea clară a condițiilor de contestare și de opunere față de măsura dispusă, precum și a căilor de atac admise, în vederea garantării legalității procedurii și a drepturilor reclamantului, ale pârâtului sau ale terților.

1.5   Comitetul salută în mod deosebit opțiunea clară pentru un regim alternativ sau opțional, alegerea regulamentului ca instrument comunitar care reprezintă cea mai bună garanție pentru realizarea pieței interne, aplicarea sa exclusivă în cazul situațiilor transfrontaliere și, nu în ultimul rând, alegerea corectă a bazei juridice (articolul 81 alineatul (2) din TFUE), așa cum preconizase CESE. Pe lângă aceasta, CESE pledează pentru adoptarea unui regim adecvat, simplu și proporțional în materie de costuri/beneficii, aceste cerințe fiind legate de caracterul transfrontalier al mecanismului și de mijloacele impuse persoanelor care îl utilizează sau care se confruntă cu el.

1.6   De altfel, CESE nu este pe deplin convins că această măsură este indispensabilă, cu atât mai mult cu cât Marea Britanie nu aderă la ea, și cu cât incertitudinea referitoare la costul total al procedurii, precum și în ce privește identificarea instanței străine competente vor continua să reprezinte niște obstacole, cel puțin pentru societățile comerciale mici. CESE nu este pe deplin convins nici că propunerea respectă principiul subsidiarității și proporționalității atunci când se ia în considerare eliminarea procedurii de exequatur cu ocazia revizuirii Regulamentului Bruxelles I, dată fiind lipsa de precizie a estimărilor referitoare la rezultatele preconizate, așa cum figurează în studiul de impact.

1.7   În cele din urmă, în opinia CESE, conținutul anumitor dispoziții necesită revizuiri și poate fi îmbunătățit, devenind astfel mai clar, mai puțin ambiguu, iar prevederile și dispozițiile mai eficiente, corectându-se chiar și greșelile de traducere sau de format și recomandă pe această cale Comisiei să ia în considerare observațiile sale în acest sens.

2.   Justificarea și contextul propunerii

2.1   Prin actuala sa propunere de regulament, Comisia se înscrie în continuarea Cărții verzi din 2006 privind poprirea asiguratorie a conturilor bancare (1), propunând crearea în ordinea juridică a UE, printr-un regulament, a unui instrument juridic care să funcționeze ca alternativă la procedurile naționale, denumit ordonanță asiguratorie (ordonanța asiguratorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare). Obiectivul acestei ordonanțe asiguratorii este obținerea rapidă și cu cheltuieli minime a indisponibilizării conturilor bancare ale debitorilor în materie civilă și comercială, astfel încât să se împiedice retragerea sau transferul fondurilor depuse în conturi bancare în interiorul Uniunii Europene, cu condiția ca una dintre părți sau dintre componentele patrimoniale vizate să se afle în mai mult de un stat membru (existența unor implicații transfrontaliere conform definiției de la articolul 3) indiferent de tipul de instanță.

2.2   Acest regim este instituit cu caracter opțional (un al doilea regim, cunoscut în general sub denumirea de „al 28-lea regim”) și poate fi utilizat ca alternativă la măsurile de protecție existente în statele membre și în paralel cu acestea, fiind similar ca natură și scop.

2.3   Din diverse motive, nu sunt incluse în regimul propus:

a)	chestiunile fiscale, administrative și vamale,

b)	procedurile de faliment, de lichidare a societăților, de concordate și alte proceduri similare,

c)	securitatea socială,

d)	arbitrajele,

e)	conturile bancare exceptate de la indisponibilizare conform legislației statului membru unde acestea sunt deschise,

f)	decontarea titlurilor de valoare definite conform articolului 10 din Directiva 98/26/CE (2).

2.4   În schimb, se aplică în materie de regimuri matrimoniale, de succesiuni și de efecte patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate (3).

2.5   Ordonanța asiguratorie poate fi solicitată și decretată în mai multe cazuri:

a)	înainte de inițierea unei acțiuni pe fond sau a unei proceduri de executare împotriva pârâtului,

b)	în orice moment pe durata acțiunii în justiție,

c)	după obținerea sentinței pe fond împotriva pârâtului sau a oricărui titlu cu putere executorie în statul membru de origine, dar care încă nu a fost declarat executoriu în statul unde este deschis contul bancar,

d)	după obținerea titlului executoriu care a fost deja declarat executoriu în statul membru unde este deschis contul bancar.

2.6   În primele trei cazuri se aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 1 (articolele 6-13); în cel de-al patrulea caz se aplică prevederile secțiunii 2 (articolele 14 și 15); secțiunea 3 (articolele 16-22) conține dispozițiile procedurale comune tuturor cazurilor.

2.7   Capitolul 3 consacră principiul conform căruia procedura de exequatur nu este necesară în termeni absoluți (articolul 23) și reglementează în detaliu modul de garantare a executării efective a oricărei ordonanțe asiguratorii, stabilind drepturile și obligațiile diferiților actori implicați (bănci, instanțe, autorități naționale competente, reclamanți, pârâți, alți creditori concurenți sau terți vătămați).

2.8   Capitolul 4 (articolele 34-40) reglementează căile de atac, de la acțiunea împotriva refuzului de a emite o ordonanță asiguratorie (articolul 22) până la revizuirea ordonanței asiguratorii în ceea ce privește modificarea/limitarea obiectului său, declarația de extindere, revocarea sau suspendarea acesteia și, în cele din urmă, resursele curente sau excepționale, fără a aduce atingere drepturilor părților conferite de legislația națională aplicabilă privind accesul la acestea (articolul 37). De asemenea, acest capitol reglementează modul de depunere a cauțiunii sau a garanției echivalente ca modalitate de sistare a executării ordonanței asiguratorii.

2.9   În cele din urmă, la capitolul 5, propunerea prevede câteva dispoziții generale privind regimul instituit, printre care și faptul că nu este obligatorie reprezentarea de către un avocat, precum și regimul cheltuielilor și al termenelor.

2.10   De asemenea, aceasta stabilește relațiile cu alte instrumente ale UE și cu alte regulamente naționale aplicabile care vin în completarea sa, precum și obligațiile statelor membre în ceea ce privește garantarea aplicării efective și corecte a instrumentului.

2.11   În urma studiului de impact efectuat în prealabil de Comisie, a rezultat în esență că:

a)	creanțele transfrontaliere nerecuperabile se ridică la 1,12-2 mii de milioane de euro pe an;

b)	valoarea creanțelor de întreținere neachitate poate fi estimată la 268 de milioane de euro pe an;

c)	creanțele incerte din cadrul tranzacțiilor transfrontaliere sunt de aproximativ 55 de mii de milioane pe an;

d)	doar 11,6 % dintre societăți încearcă să recupereze în afara granițelor creditele acordate, prin intermediul unor proceduri naționale de indisponibilizare;

e)	se estimează că în fiecare an se efectuează 34 000 de popriri de conturi, legate de debitele transfrontaliere, reprezentând 640 de milioane de euro.

Conform aceluiași studiu, ordonanța asiguratorie europeană de indisponibilizare va putea:

a)	să asigure recuperarea unei sume cuprinse între 373 de milioane de euro și 600 de milioane de euro în fiecare an, reprezentând debite nerecuperabile suplimentare.

b)	să reducă, potrivit estimărilor, costurile pentru societățile care efectuează comerț transfrontalier cu o sumă cuprinsă între 81,9 milioane și 149 de milioane anual.

3.   Observații generale

3.1   DG JUST ne-a obișnuit, de mult timp, cu texte tehnico-juridice impecabile din punct de vedere al formei, de o calitate superioară a conceptelor și extrem de clare, contribuind astfel la o „legiferare mai bună” și asigurând certitudinea și securitatea juridică.

3.2   Prezenta propunere nu reprezintă o excepție, drept pentru care CESE salută prezentarea sa, singurul său neajuns fiind acela de a fi întârziat.

3.3   Pe de altă parte, Comisia a reușit, în pofida marilor dificultăți tehnice, să propună un regim juridic care să asigure un echilibru stabil al diverselor interese în cauză și un raport echitabil al drepturilor diverselor părți interesate, de altfel bine cântărite în studiul de impact detaliat și bine structurat care însoțește propunerea, și care a fost insistent solicitat de către CESE.

3.4   Mai mult, Comisia a sprijinit numeroase recomandări făcute de CESE la elaborarea avizului său referitor la cartea verde mai sus menționată și la Cartea verde privind transparența activelor debitorilor [COM(2008) 128 final] (4), cum sunt, spre exemplu, emiterea unei ordonanțe asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare după obținerea unui titlu executoriu (secțiunea 2), definirea în sens larg a instanțelor competente (articolul 6), excluderea din cadrul cererii a oricăror sume care nu constituie debit scadent și neachitat odată cu dobânzile de penalizare aferente și a cheltuielilor prevăzute chiar în titlu (precum onorariile avocaților sau alte cheltuieli), sau stabilirea clară a condițiilor de contestare și de opunere față de măsura dispusă, precum și a căilor de atac admise, în vederea garantării legalității procedurii și a drepturilor reclamantului, ale pârâtului sau ale terților.

3.5   Pe de altă parte, Comisia a luat în considerare și o mare parte dintre recomandările Parlamentului European pe această temă, adoptate recent (5) și pe care Comitetul le salută în egală măsură.

3.6   CESE salută, în mod deosebit: opțiunea clară pentru un regim alternativ sau opțional, după cum a recomandat însuși Comitetul, care lasă reclamanților întreaga libertate de a opta pentru legislația națională dacă o doresc; alegerea regulamentului ca instrument al UE care oferă cea mai bună garanție a armonizării legislative indispensabile pentru realizarea pieței interne și cea mai uniformă aplicare pe teritoriul statelor membre, asigurând certitudinea și securitatea juridică, așa cum preconizase CESE; aplicarea sa exclusiv în cazul situațiilor transfrontaliere și, nu în ultimul rând, alegerea corectă a bazei juridice (articolul 81 alineatul (2) din TFUE).

3.7   De asemenea, se salută extinderea obiectului de la numerarul depus în conturile bancare la alte instrumente financiare (6), așa cum a fost sugerată chiar de CESE.

3.8   Cu toate acestea, CESE nu este convins că această măsură este indispensabilă și că se respectă principiul subsidiarității.

3.8.1   În primul rând, însăși Comisia recunoaște faptul că același rezultat ar putea fi, teoretic, atins prin alte mijloace.

3.8.2   În plus, dat fiind că revizuirea Regulamentului Bruxelles I în sensul prevăzut de Comisie poate fi considerată ca sigură, problema esențială privind procedura exequatur este rezolvată.

3.8.3   În cele din urmă, deoarece în studiul de impact bine elaborat, deja menționat, nu se consideră că au fost analizate în mod adecvat și estimate toate cheltuielile suplimentare care rezultă din introducerea unei noi proceduri juridice în sistemul juridic al tuturor statelor membre, sub toate aspectele pe care le implică aplicarea sa - informarea societăților și a consumatorilor, pregătirea judecătorilor, a avocaților, a juriștilor și a altor funcționari din administrația publică în general și din cea judiciară în particular, în afară de cheltuielile suplimentare aferente funcționării structurilor juridice, rezultând din operarea cu diverse formulare în cele 23 de limbi ale UE -, aceste costuri sunt astfel imposibil de comparat, în termenii unei analize costuri-beneficii, cu valoarea estimată a sumelor economisite de societăți și cu suma preconizată rezultată din recuperarea suplimentară a debitelor, sumă care s-ar situa, conform estimărilor, între 373 și 600 milioane de euro. În plus, incertitudinea referitoare la costul total al procedurii, precum și în ce privește identificarea instanței străine competente vor continua să reprezinte niște obstacole. Aceasta ar putea avea efecte negative asupra societăților, în special a celor de mici dimensiuni.

3.9   În plus, CESE continuă să considere, după cum recomandă și Parlamentul European, că inițiativa ar trebui în orice caz să fie însoțită - iar din punct de vedere logic, precedată - de o inițiativă simultană cu privire la transparența patrimoniului debitorilor, și continuă să nu înțeleagă de ce Comisia acordă prioritate (sau exclusivitate) prezentei propuneri și nu celeilalte inițiative menționate.

3.10   În cele din urmă, CESE consideră necesar să critice atât poziția Danemarcei, care exclude aderarea la acest instrument, în conformitate cu declarația sa de principii deja cunoscută, cât și, în mod special, decizia anunțată de Regatul Unit de a nu adera, la rândul său, cu atât mai mult cu cât este vorba de statul membru care nu deține un instrument juridic de acest tip și cu cât una dintre principalele preocupări subliniate cu ocazia discuției despre cartea verde a fost tocmai faptul că sistemul juridic anglo-saxon are această lacună.

4.   Observații specifice

4.1   Articolul 2 alineatul (2) litera (c)

Este necesară clarificarea excluderii arbitrajului astfel încât să nu aducă atingere poziției instanțelor arbitrale care, în diverse state membre, iau decizii care constituie titlu executoriu în aceeași măsură cu sentințele instanțelor ordinare.

4.2   Articolul 2 alineatul (3) și articolul 32

Nu există conturi care nu pot fi poprite, ci numai sume corespunzătoare unor venituri și câștiguri care nu pot fi indisponibilizate.

4.3   Articolul 4 alineatul (1) și articolul 29

Având în vedere situația delicată, noțiunile de „cont deținut de un terț în numele pârâtului” și „cont deținut de un pârât în numele unui terț” trebuie să fie mai bine definite și explicate pentru a nu exista neclarități cu privire la accesul la acestea, care ar putea aduce atingere drepturilor unui terț.

4.4   Articolul 7 alineatul (1) litera (a)

Traducerea acestui alineat nu este corectă în toate versiunile lingvistice.

4.5   Articolul 8 alineatul (2) litera (f)

Cel puțin în versiunea în limba portugheză trimiterea la articolul 17 alineatul (1) litera (b) este incorectă – trebuie înlocuită cu articolul 7 alineatul (1) litera (b).

4.6   Articolul 13

Într-un regim de tipul celui vizat de propunere, nu trebuie să se lase la latitudinea statelor membre stabilirea de termene diferite pentru că nu s-ar mai putea garanta uniformitatea și s-ar genera incertitudine.

4.7   Articolul 20 alineatul (1)

În loc de „pot coopera” se va preciza că instanțele „trebuie să coopereze”.

4.8   Articolul 25 alineatul (1)

Noțiunea „fără întârzieri nejustificate” este vagă și periculoasă; trebuie înlocuită cu un termen fix minim, de tipul „în următoarea zi lucrătoare”.

4.9   Articolul 27 alineatul (3)

Posibilitatea de utilizare a mijloacelor de comunicare electronice sigure trebuia extinsă la funcționarea tuturor instrumentelor, inclusiv relațiile dintre instanțe, în cadrul Programului e-justiție al Comisiei, asigurându-se astfel accelerarea procedurilor.

4.10   Articolul 41

Va trebui să se adauge la final textul „cu excepția cazurilor în care legislația națională a instanței competente prevede în mod obligatoriu reprezentarea prin intermediul unui avocat”.

4.11   Articolul 44

Această prevedere poate genera diferite interpretări, creând astfel incertitudini în desfășurarea procedurilor. Ea ar trebui eliminată.

4.12   Stabilirea termenelor

În cadrul a diferite prevederi, propunerea definește termenele în mai multe feluri. Se menționează „zile consecutive” (articolul 21), precum și „zile lucrătoare” [articolul 24 alineatul (3) litera (c), articolul 27], și, pur și simplu, „zile” [(articolul 35, alineatul (4)]. Din motive de certitudine, termenii ar trebui stabiliți în mod uniform.

4.13   Anexe și articolul 47

Conținutul anexelor și în special limbile în care urmează să fie utilizate și necesitatea traducerii pentru a se asigura înțelegerea lor corectă trebuie să fie mai bine analizat și testat în prealabil. Această observație se aplică și dovezilor suplimentare și depozițiilor orale (articolul 11).

---

(1)  COM(2006) 618 final din 24.10.2006.

(2)  JO L 166 din 11.6.1998, p.. 45.

(3)  Cf. Regulamentului (UE) nr. 1259/2010 (JO L 343, 29.12.2010, p. 10) (ROMA III) (divorț și separare), Regulamentului (CE) nr. 44/2001 (JO L 12, 16.1.2001, p. 1) (materie civilă și comercială), Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1) (materie matrimonială), Propunerii de regulament COM(2011) 127 final din 16.3.2011 (parteneriate înregistrate) și Propunerii de regulament COM(2011) 126 final din 16.3.2011 (regimuri matrimoniale); a se vede avizele CESE: JO C 325, 20.12.2006, p. 65 (drepturile copilului), JO C 325, 20.12.2006, p. 71 (materie matrimonială), JO C 44, 11.2.2011, p. 148 (succesiuni și testamente) și JO C 376, 22.12.2011, p. 87 (efecte patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate).

(4)  Avizele CESE: JO C 10, 15.1.2008, p. 2 și JO C 175. 28.7.2009, p. 73.

(5)  Raportul din proprie inițiativă A-7 0147/2011,14.4.2011, raportoare: Arlene McCarthy; Rezoluția Parlamentului European din 10 mai 2011 (TA (2011) 0193).

(6)  Astfel cum au fost definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE și în anexa I, secțiunea C (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

---