18.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3

2.1.

Unul dintre aspectele identificate de Comisia Europeană în legătură cu acordarea de împrumuturi în mod iresponsabil pe piețele de credite ipotecare din Uniune se referă la împrumuturile în monedă străină pe care consumatorii le contractează în moneda respectivă pentru a beneficia de rata avantajoasă a dobânzii oferită, fără a înțelege în mod corespunzător riscurile valutare pe care le implică astfel de împrumuturi (2).

2.2.

În Raportul său privind evaluarea stabilității financiare („Financial Stability Review”), BCE a arătat în 2010 că recenta criză financiară a evidențiat riscurile sistemice potențiale asociate preponderenței împrumuturilor în monedă străină în anumite state membre și a subliniat necesitatea monitorizării și rezolvării acestei probleme, astfel încât să se prevină o creștere a numărului de împrumuturi în monedă străină (3). BCE a observat că nivelurile ridicate ale împrumuturilor în monedă străină acordate împrumutaților neasigurați împotriva riscurilor pot constitui o vulnerabilitate importantă în anumite state membre, întrucât astfel de împrumuturi transformă expunerea directă la cursul de schimb a sistemului bancar în risc de credit și expun economia unor riscuri macrofinanciare semnificative. În plus, un nivel ridicat al îndatorării în monedă străină poate limita marja de manevră a politicii monetare și eficacitatea acesteia. Având în vedere aceste efecte secundare negative asociate acordării de împrumuturi în monedă străină, BCE a observat că este important ca responsabilii politici să adopte măsuri prin care să se evite acumularea excesivă a acestor împrumuturi în sistemul bancar (4).

2.3.

În contextul menționat, BCE a arătat că adoptarea unor măsuri de politică de reglementare și de supraveghere poate avea un rol important în reducerea riscurilor care rezultă din acordarea de împrumuturi în monedă străină (5). Ca principiu general, în vederea limitării împrumuturilor în monedă străină, responsabilii politici sunt puternic încurajați să creeze un mediu global de desfășurare a activității pentru agenții economici, care să favorizeze adoptarea deciziilor în mod prudent și informat atât de către împrumutători, cât și de către împrumutați. Acest lucru implică aplicarea unor politici macroeconomice durabile, menite să asigure stabilitatea, și a unor politici de consolidare a cunoștințelor financiare, precum și reglementarea și supravegherea financiară adecvate (6). În acest sens, directiva propusă prevede informațiile care trebuie furnizate consumatorilor în cazul acordării unui împrumut într-o monedă diferită de moneda națională a împrumutatului (7). BCE consideră că informațiile furnizate ar trebui să includă și o explicație cu privire la riscurile potențiale la care sunt expuși consumatorii în cazul unui credit într-o monedă străină (8).

3.1.

Conform directivei propuse, fiecare stat membru trebuie să asigure accesul nediscriminatoriu al tuturor creditorilor (9) la bazele de date utilizate în statul membru respectiv în vederea evaluării bonității consumatorilor și a monitorizării modului în care consumatorii își respectă obligațiile prevăzute în contractul de credit pe toată durata acestuia. În plus, conform directivei propuse, Comisiei îi este delegată competența de a defini criterii uniforme de înregistrare și condițiile de prelucrare a datelor aplicabile bazelor de date, inclusiv pragurile de înregistrare, și de a prevedea definiții comun acceptate pentru termenii-cheie utilizați de bazele de date respective (10).

3.2.

Cu privire la aceste aspecte, în afara unei sugestii de redactare de natură tehnică (a se vedea modificarea 1), BCE ar dori să formuleze următoarele comentarii cu privire la competențele delegate Comisiei.

3.2.1.

În primul rând, bazele de date la care se referă directiva propusă includ baze de date care sunt administrate de birouri de credit private sau de agenții de informații privind creditele, precum și de registrele publice de credit; în statele membre respective, aceste baze de date sunt folosite pentru evaluarea bonității consumatorilor și pentru monitorizarea modului în care consumatorii își respectă obligațiile prevăzute în contractul de credit pe durata acestuia. În mai multe state membre, registrele centrale de credit sunt păstrate de băncile centrale naționale (BCN), unele dintre aceste registre servind scopurilor menționate anterior. BCE, care acționează în calitate de catalizator în acest domeniu (11), sprijină cooperarea, schimbul de informații și armonizarea definițiilor și conceptelor între registrele centrale de credit la nivel transfrontalier (12). Turbulențele recurente înregistrate în sectorul bancar și financiar au subliniat importanța registrelor centrale de credit în ceea ce privește ajutorul acordat instituțiilor de credit pentru monitorizarea și gestionarea riscului de creditare într-un mod eficient, prin accesul acordat acestor instituții la informații privind gradul de îndatorare a împrumutaților. Registrele centrale de credit sunt utile pentru exercitarea supravegherii prudențiale, a sarcinii băncii centrale de a contribui la stabilitatea sistemului financiar, precum și pentru scopuri statistice. Dezvoltarea unor sinergii transfrontaliere între registrele centrale de credit ar trebui să contribuie totodată la asigurarea unui acces adecvat al creditorilor la acestea.

3.2.2.

În al doilea rând, BCE sprijină propunerea de a conferi Comisiei competențe delegate pentru a defini criterii uniforme de înregistrare a creditelor și condițiile de prelucrare a datelor aplicabile bazelor de date, în vederea promovării armonizării normelor în acest domeniu. Pentru asigurarea armonizării și accesibilității datelor furnizate în vederea comunicării la nivel transfrontalier, condițiile de prelucrare a datelor și criteriile de înregistrare a creditelor presupun definirea unui set de atribute esențiale, a unor mijloace comune de identificare și a unei definiții comune a conceptelor fundamentale și a conținutului de date. În plus, ar trebui avute în vedere aspectele privind confidențialitatea și protecția datelor, precum și cele legate de interoperabilitatea bazelor de date naționale. Totodată, BCE înțelege că aceste criterii uniforme de înregistrare a creditelor ar trebui interpretate ca fiind standarde minime, care permit birourilor de credit private sau agențiilor de informații privind creditele și registrelor centrale de credit ca, în contextul obiectivelor și al modelelor lor de afaceri, să colecteze informații suplimentare cu privire la aceste credite, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar.

3.2.3.

În al treilea rând, având în vedere competențele lor specifice și expertiza în acest domeniu, BCE recomandă cooperarea strânsă cu Autoritatea bancară europeană (ABE), cu BCE și cu băncile centrale din SEBC care administrează bazele de date menționate anterior. De asemenea, pentru consecvență și exhaustivitate, BCE recomandă să se confere Comisiei competențe delegate echivalente cu privire la contractele de credit pentru consumatori, în contextul bazelor de date menționate la articolul 9 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (13). În cazul în care legiuitorul decide să nu confere competențe delegate Comisiei, BCE recomandă ca, în continuarea activității desfășurate până acum (14), să se exploreze posibilitățile de continuare a armonizării normelor și practicilor la nivelul Uniunii, ținând cont și de recomandările forurilor internaționale, de exemplu cu privire la supravegherea eficientă a sistemelor de raportare a creditelor (15).