52009DC0257

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.6.2009

COM(2009) 257 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă

1. INTRODUCERE

Recesiunea afectează în special persoanele: în prezent, principalele provocări pentru UE trebuie să fie evitarea ratelor mari ale șomajului, stimularea creării de noi locuri de muncă și crearea condițiilor pentru relansarea economică, redresare și creștere durabilă. Acest lucru va fi realizat numai printr-o cooperare mai strânsă între toate părțile interesate, o coordonare ameliorată a politicilor și o mai bună învățare reciprocă, care să implice un angajament comun pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor potrivite: conservarea locurilor de muncă durabile în cadrul activităților economice sănătoase și sprijinirea persoanelor pentru ocuparea forței de muncă în domenii productive; măsuri pentru sprijinirea celor mai vulnerabile categorii; și pentru pregătirea în domeniile locurilor de muncă și competențelor viitoare. Măsurile necesare pentru combaterea impactului crizei asupra mediului social și asupra ocupării forței de muncă trebuie coordonate cu reformele structurale necesare care vizează provocările pe termen lung ale globalizării, schimbărilor demografice și climatice.

Strategia de la Lisabona a UE a subliniat legătura dintre crearea de locuri de muncă pe de o parte și politicile active din domeniul muncii, un cadru macroeconomic robust, investiții destinate competențelor, cercetării și infrastructurii, o mai bună reglementare și promovarea antreprenoriatului și inovării, pe de altă parte. UE a reacționat prompt la criză prin intermediul Planului european de redresare economică, în care se subliniază necesitatea contracarării efectelor crizei asupra locurilor de muncă. Primele efecte ale planului sunt deja promițătoare, iar rețelele de securitate socială își joacă rolul de stabilizatori. Măsurile de redresare luate de statele membre sunt conforme cu obiectivele UE privind reforma pe termen lung (a se vedea anexa 1).

Totuși, întrucât piețele muncii continuă să se deterioreze ca urmare a recesiunii economice, sunt necesare acțiuni suplimentare De la Consiliul European de primăvară, Comisia, statele membre, Parlamentul European, partenerii sociali și reprezentanții societății civile au depus eforturi pentru găsirea celor mai bune soluții de contracarare a efectului crizei asupra locurilor de muncă.

2. UN ANGAJAMENT COMUN PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ: PRIORITĂȚI ȘI ACȚIUNI CHEIE

Europa nu trebuie doar să contracareze recesiunea, ci să o transforme într-o oportunitate de a crea o economie mai productivă, mai inovatoare, mai calificată și cu emisii reduse de carbon. o economie cu piețe ale muncii deschise și care să favorizeze integrarea, care să ofere o societate mai solidară și egală, precum și locuri de muncă adecvate preocupărilor privind vârsta, egalitatea între femei și bărbați și reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie. Acest lucru nu poate fi realizat dintr-odată, ci mai curând în urma unui efort colectiv permanent.

Piețele muncii din Europa se vor schimba radical în urma crizei. Lucrătorii și societățile trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a se adapta cu succes la aceste realități în curs de schimbare: pentru a menține locuri de muncă stabile, a îmbunătăți competențele la toate nivelurile, a reintegra persoanele în câmpul muncii și favoriza crearea de noi locuri de muncă. „Locurile de muncă ecologice” au potențialul de a deveni un element esențial al creșterii piețelor muncii din UE: deja în prezent, peste 20 de milioane de locuri de muncă pot fi considerate „ecologice” (10% din totalul locurilor de muncă), iar studii recente indică faptul că, de exemplu, numărul locurilor de muncă din sectorul energiilor regenerabile are potențialul de a se dubla până în 2020, atingând un număr total de 2,8 milioane[1].

Flexicuritatea rămâne abordarea adecvată pentru modernizarea și sprijinirea adaptabilității piețelor muncii, îmbunătățirea productivității și pregătirea redresării; Comisia salută acordul partenerilor sociali din UE, în cadrul programului lor comun de lucru, de a monitoriza punerea în aplicare a principiilor comunitare comune de flexicuritate și de a trage concluzii comune.

Comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea redresării economice europene”[2] a subliniat o serie de elemente destinate sprijinirii statelor membre în elaborarea și punerea în aplicare de politici de ocupare a forței de muncă. Pe această bază, Consiliul European de primăvară și cele trei ateliere consacrate ocupării forței de muncă care au avut loc la Madrid, Stockholm și Praga în aprilie 2009 au contribuit la definirea a trei priorități cheie : menținerea nivelului ocupării forței de muncă, crearea de locuri de muncă și promovarea mobilității; îmbunătățirea competențelor și satisfacerea nevoilor piețelor muncii; îmbunătățirea accesului la piața muncii. În fine, summitul din 7 mai privind ocuparea forței de muncă a permis schimburi de opinii în privința acestor priorități și a permis găsirea unui numitor comun în ceea ce privește 10 acțiuni[3].

Ținând cont de acest efort comun, Comunicarea propune un angajament comun al UE pentru ocuparea forței de muncă, destinat unei colaborări mai strânse între Uniune și statele membre, precum și între partenerii sociali din UE în privința a trei priorități cheie, orientate asupra unor acțiuni concrete și sprijinite de toate instrumentele comunitare disponibile, în special de Fondul social european (FSE) și de Fondul european de ajustare la globalizare. Prioritățile și acțiunile ar trebui adaptate la situațiile în curs de schimbare,din fiecare stat membru, ale pieței muncii și bugetului, profitând totodată la maxim de valoarea adăugată a acțiunilor UE de sprijinire a eforturilor statelor membre și ale partenerilor sociali. Angajamentul comun ar trebui să contribuie la întărirea rolului Europei în cadrul efortului mondial al comunității internaționale destinat redresării și creșterii durabile. Progresele înregistrate în punerea în aplicare ar trebui discutate de către Comisie, statele membre și partenerii sociali în cadrul summiturilor sociale tripartite.

2.1. MENȚINEREA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ, CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ, PROMOVAREA MOBILITĂȚII

Măsurile temporare de reducere a timpului de lucru s-au dovedit eficace pentru păstrarea nivelului ocupării forței de muncă în mai multe state membre, în special când au fost însoțite de sprijin financiar pentru compensarea pierderii de venituri și pentru formarea profesională. Ele reprezintă o parte importantă a principiilor flexicurității în UE și a modelelor de flexicuritate naționale. Aceste acorduri pot duce la economii pentru firme, legate de costurile de concediere și (re)angajare, pot evita pierderea capitalului uman caracteristic companiei mărind, în același timp, șansele lucrătorilor de a se angaja. Ele ar trebui să fie temporare și bine orientate, să nu afecteze participarea pe piața muncii și competitivitatea și să permită accesul la aceste avantaje al IMM-urilor și al lucrătorilor cu contracte pe durată determinată.

Crearea de locuri de muncă necesită un mediu adecvat pentru antreprenoriat, inovare și activități independente, precum și o atenție sporită pentru politicile privind cererea. În mod asemănător, o cultură practică de anticipare și de gestionare a restructurării întreprinderilor – cu participarea societăților, lucrătorilor, partenerilor sociali și autorităților publice – poate îmbunătăți competitivitatea și capacitatea de adaptare și poate garanta evoluția carierelor lucrătorilor, conservând, totodată, țesutul economic al regiunilor și comunităților. Comisia salută lucrările comune ale partenerilor sociali din UE privind restructurarea, care ar trebui să servească drept model pentru definirea bunelor practici mai bine documentate. Măsurile care implică serviciile publice de ocupare a forței de muncă și partenerii sociali garantează faptul că lucrătorilor concediați li se acordă sprijinul necesar pentru a găsi alte locuri de muncă și pentru formarea profesională. Statele membre pot acorda ajutoare pentru sprijinirea noilor întreprinderi mici, fie situate în regiuni asistate, fie înființate de femei antreprenor. Eurofound, Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, precum și Cedefop, Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, vor fi mobilizate pentru a pune la dispoziție informații și experți în domeniul gestionării schimbării și al previziunii competențelor.

Chiar în mijlocul crizei actuale, numeroase oferte de locuri de muncă nu sunt acoperite pe teritoriul Europei din cauza decalajelor dintre competențele disponibile și nevoile pieței muncii. Lucrătorilor care își pierd locul de muncă ar trebui să li se faciliteze mai mult căutarea unui loc de muncă în străinătate fără ca aceștia să își piardă dreptul la ajutorul de șomaj în țara de reședință; această posibilitate există, dar este în general limitată la o perioadă scurtă, de trei luni. De asemenea, mobilitatea este în prezent foarte limitată, inclusiv pentru ucenici și stagiari, din cauza situațiilor foarte diferite ale statelor membre și a lipsei de informații pentru cetățeni în privința posibilităților legate de mobilitate. Serviciile publice de ocupare a forței de muncă joacă un rol cheie în acest cadru. O punere eficace în practică a directivei privind detașarea lucrătorilor necesită o cooperare administrativă sporită și un schimb de bune practici.

Acțiuni prioritare propuse

O mai bună utilizare a acordurilor de lucru pe termen scurt

- Statele membre ar trebui să elaboreze programe eficace, sprijinite de Fondul social european (FSE), pentru a proteja locurile de muncă viabile și a optimiza impactul acordurilor temporare de lucru pe termen scurt și stagiilor, evitând totodată repercusiunile negative (a se vedea anexa 2).

O mai bună anticipare și gestionare a restructurărilor

- Comisia a creat o serie de „instrumente pentru restructurare”[4]; pe această bază, un schimb de experiență între toate părțile interesate ar putea duce la elaborarea celor mai bune practici pentru facilitarea anticipării și gestionării restructurării întreprinderilor, cu sprijinul FSE;

- Pentru facilitarea proceselor de restructurare, partenerii sociali ar putea stabili, cu ajutorul FSE, parteneriate sectoriale, și anume planuri de acțiune specifice și acorduri de repartizare a sarcinilor cu autoritățile regionale și locale. Astfel de parteneriate (sprijinite de Comisie) ar fi utile în sectoarele care se confruntă cu dificultăți la scară europeană și ar putea folosi ca exemplu industria auto. În mod asemănător, în limita posibilităților, partenerii sociali și autoritățile locale ar trebui să încheie acorduri negociate pentru a sprijini în căutarea unui nou loc de muncă lucrătorii care ar putea fi concediați, prin intermediul serviciilor de formare, de asistență profesională și de căutare a unui loc de muncă. concedierea ar trebui să fie utilizată numai în ultimă instanță.

Stimularea creării de locuri de muncă

- Statele membre ar trebui să-și intensifice eforturile pentru crearea unui mediu propice spiritului întreprinzător, de exemplu prin reducerea în mod durabil a costurilor salariale indirecte (inclusiv a fiscalității), prin investiții în cercetare și infrastructură, prin reducerea sarcinilor administrative, prin încurajarea îmbunătățirii reglementărilor și prin stimularea dezvoltării IMM-urilor;

- Cu sprijinul partenerilor sociali și cu ajutorul FSE, statele membre ar trebui să propună un ajutor pentru crearea de întreprinderi durabile de către șomeri și tineri, de exemplu prin punerea la dispoziția lor a unor formări profesionale și a capitalului de pornire.

Favorizarea mobilității

- Comisia va lansa o campanie de sensibilizare și informare pe scară largă privind posibilitățile în privința mobilității intracomunitare, cu ajutorul portalului cu oferte de locuri de muncă „EURES”[5]. Ea va crea, de asemenea, un nou serviciu on-line, denumit „Match and Map” (o acțiune pilot în acest sens va fi prezentată până la sfârșitul lui 2009), care va pune la dispoziție informații privind meseriile și ofertele de învățare și formare profesională, pentru a facilita căutarea de către utilizatori a locurilor de muncă din Europa care corespund competențelor lor.

- Statele membre sunt încurajate să mărească la 6 luni perioada în care un șomer care caută de lucru în alt stat membru poate beneficia de ajutor de șomaj;

2.2. ÎMBUNĂTĂȚIREA NIVELULUI COMPETENȚELOR, ADAPTAREA LA NEVOILE PIEȚEI MUNCII

Prosperitatea Europei depinde de capacitatea ei de a crea locuri de muncă competitive și durabile, ocupate de o mână de lucru cu înaltă calificare: Un angajament comun în favoarea îmbunătățirii competențelor la toate nivelurile este, prin urmare, esențial, atât pentru a răspunde repercusiunilor imediate ale crizei asupra locurilor de muncă, cât și pentru a pregăti terenul pentru o economie cu emisii reduse de carbon, mai competitivă și bazată pe cunoaștere.

Educarea și formarea profesională trebuie adaptate mai bine la nevoile pieței muncii, inclusiv în sectoarele tradiționale ale economiei: tinerii trebuie să poată asimila competențele care corespund locurilor de muncă disponibile în prezent și să posede competențele transversale necesare adaptabilității pe o piață a muncii cu o evoluție rapidă. Absența recunoașterii calificărilor și competențelor dobândite în cadrul învățământului neoficial reduce posibilitatea găsirii unui loc de muncă. Dialogul social joacă un rol important în definirea calificărilor, dobândirea și recunoașterea calificărilor, îndeosebi în sectoarele economice emergente.

Pentru a profita din plin de perspectivele de redresare și a promova inovarea socială, este primordială definirea nevoilor de competențe actuale și viitoare, astfel cum este prevăzut în inițiativa „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”. În unele state membre, consiliile sectoriale privind locurile de muncă și competențele contribuie deja la mobilizarea întreprinderilor, partenerilor sociali și autorităților publice în vederea determinării viitoarelor nevoi; Mai multe parteneriate între universități și întreprinderi sunt destinate îmbunătățirii elaborării programului academic, a spiritului antreprenorial și a transferului de cunoștințe. Aceste inițiative ar trebui să devină o practică comună și să servească drept bază pentru planurile de studiu și formare profesională.

Necesitatea modernizării învățământului și formării profesionale continuă să există și după învățământul inițial. Datele disponibile arată că întreprinderile care nu oferă o formare profesională salariaților lor sunt de două ori mai expuse falimentului față de celelalte. Autoritățile publice, societățile și partenerii sociali ar putea contribui, prin mecanisme comune de finanțare, la sprijinirea și stimularea participării la formări profesionale.

Având în vedere numărul redus de oferte de locuri de muncă ca urmare a recesiunii, persoanele care își termină în prezent studiile riscă să se confrunte cu șomajul și cu perioade de inactivitate, ceea ce poate afecta capacitatea lor de a găsi un loc de muncă chiar și după redresarea economiei. În absența competențelor de bază – iar acestea sunt prea des deficitare – găsirea unui loc de muncă este și mai dificilă. Tinerii care încearcă să intre pe piața muncii au nevoie de cel mai bun sprijin posibil, sub forma plasamentelor, formărilor profesionale practice sau accesului la studii suplimentare pentru dobândirea de competențe cheie necesare integrării cu succes pe piața muncii. Acest ajutor se poate concretiza prin: menținerea și dezvoltarea uceniciei în societăți private și în sectorul public, în pofida crizei, prin intermediul unor obiective naționale bine concepute; diversificarea posibilităților de mobilitate pentru studiu, inclusiv în cazul ucenicilor, educației și formării profesionale și al stagiarilor de nivel postuniversitar, precum și luarea de acțiuni ferme pentru reducerea numărului de tineri care abandonează prematur școala și de tineri cu un nivel insuficient de competențe cheie. Programul UE de învățare de-a lungul vieții ar trebui mobilizat, de asemenea, pentru sprijinirea acțiunilor care explorează modalitățile de a îmbunătăți asimilarea competențelor relevante pentru locurile de muncă, precum și parteneriatele între întreprinderi și instituțiile de învățământ.

Acțiuni prioritare propuse

Dezvoltarea competențelor și intensificarea învățării de-a lungul vieții

- Comisia va acorda o importanță sporită programului „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”. Ea va prezenta o analiză sectorială a nevoilor de competențe emergente, incluzând competențe necesare unei economii cu emisii reduse de carbon. Totodată, va difuza un ghid pentru formarea profesională în IMM-uri și va studia posibilitatea creării, la nivelul UE, a unui consiliu pentru competențe sectoriale cu participarea întreprinderilor, partenerilor sociali și autorităților publice;

- Statele membre ar trebui să utilizeze asistența din partea FSE pentru a-și întări rapid capacitatea de a anticipa și prevedea evoluția cererii de noi competențe, pentru a putea pune la dispoziție o ofertă de competențe corespunzătoare în sectoarele și industriile cele mai afectate de criză. Statele membre ar trebui să amelioreze, în continuare, calitatea și accesibilitatea învățământului și formării profesionale;

- Statele membre ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali pentru a continua elaborarea și punerea în practică a unor cadre naționale de competențe, bazate pe rezultatele învățării și aflate în concordanță cu Cadrul european de calificări. Ele ar trebui să consolideze, printre altele, sistemele de validare a competențelor, inclusiv în contextul învățării informale, mai ales în sectoare cu un potențial ridicat de creștere a numărului locurilor de muncă oferite, cum ar fi sănătatea sau serviciile de îngrijire pe termen lung;

- În contextul noului cadru strategic pentru învățare și formare profesională, Comisia și statele membre ar trebui să întărească eficacitatea învățării de-a lungul vieții prin favorizarea metodelor flexibile de învățare și formare profesională. Recent, Uniunea Europeană și-a dat acordul asupra faptului că 15% din lucrători ar trebui să participe la procesul de învățare de-a lungul vieții, iar 40% din persoanele cu vârsta între 30 și 34 de ani ar trebui să fie absolvente de studii universitare până în 2020. Pentru a înregistra progrese rapide în îmbunătățirea competențelor forței de muncă pentru îndeplinirea acestor criterii, statele membre sunt încurajate să fixeze obiective naționale în domeniile acoperite de criteriile europene, ținând cont de nevoile lor specifice.

Sprijinirea tinerilor începând din prezent

Cu sprijinul Comisiei, al FSE și, după caz, al partenerilor sociali, statele membre ar trebui să:

- se asigure că cel puțin 5 milioane de tineri europeni pot să înceapă un program de ucenicie de înaltă calitate până la sfârșitul lui 2010. De asemenea, societățile ar trebui să ofere în continuare locuri pentru ucenici pentru a îmbunătăți capacitatea de angajare a elevilor;

- elaboreze urgent strategii pentru reducerea abandonului școlar timpuriu și pentru a se asigura că un număr sporit de tineri termină școala cu o calificare corespunzătoare nivelului secundar superior, având în vedere că multe țări depășesc cu mult pragul comunitar de 10% al abandonului școlar. Acest lucru ar putea să implice: măsuri pentru prelungirea școlarizării; mărirea duratei învățământului obligatoriu; plata unor alocații de școlaritate; parcursuri educative flexibile și suple în școli și în instituții de învățământ profesional;

- consolideze obiectivul european „Nou început” destinat combaterii șomajului în rândul tinerilor: fiecare persoană ar trebui să primească o ofertă de formare profesională sau de angajare cel târziu la o lună de la intrarea în șomaj în cazul tinerilor cu vârsta între 15 – 19 ani și cel târziu la două luni pentru cei cu vârsta între 20 – 24 ani; să sprijine organizațiile de tineri care oferă stagii și contribuie la combaterea abandonului școlar timpuriu.

2.3. ÎMBUNĂT ĂȚIREA ACCESULUI LA LOCURI DE MUNCĂ

Pentru atenuarea impactului social al crizei, este primordială menținerea și plasarea mai multor persoane pe piața muncii, în special a femeilor, lucrătorilor mai în vârstă și a altor grupuri care sunt victime ale discriminării, pentru a preveni șomajul și inactivitatea de lungă durată. Cea mai bună cale de a evita excluderea este ocuparea forței de muncă. Europa socială începe cu un loc de muncă – cu toate că mult prea mulți cetățeni ai UE care ar putea intra pe piața muncii nu au acces la un loc de muncă, chiar și înainte de criză.

Principiile comune al UE privind incluziunea activă oferă un cadru integrat pentru creșterea ocupării forței de muncă, combaterea excluziunii sociale și sprijinirea coeziunii sociale prin intermediul modernizării sistemelor de protecție socială. argumentele în favoarea unei puneri rapide în practică și monitorizării recentei recomandări a Comisiei privind incluziunea activă, sprijinită de Consiliu, sunt mai puternice ca niciodată. Criza impune apariția unor noi tipuri de solidaritate. Regimurile de venituri minime deja existente în majoritatea statelor membre pot juca un rol important în calitate de stabilizatori automați și pot fi consolidate, dacă este cazul, pentru a ajuta la păstrarea puterii de cumpărare a celor fără loc de muncă, în special în țări în care ajutorul de șomaj are cea mai scurtă acoperire sau durată.

Sunt necesare acțiuni urgente pentru efectuarea de plăți tranzitorii și îmbunătățirea accesului la locuri de muncă: reducerea costurilor cu angajarea suportate de angajatori și exploatarea potențialului de creare a unor locuri de muncă destinate în special persoanelor mai puțin calificate; reducerea obstacolelor care afectează munca; îmbunătățirea regimurilor fiscale și de prestații pentru ca intrarea pe piața muncii să fie interesantă din punct de vedere financiar, inclusiv prin reducerea presiunii fiscale asupra celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei; stimularea șomerilor pentru a-și crea propria întreprindere, de exemplu prin formare în domeniul spiritului antreprenorial și prin acordarea de microcredite. Țări care se confruntă în prezent cu fenomenul revenirii lucrătorilor emigranți, ca urmare a crizei, ar trebui să favorizeze integrarea lor rapidă pe piața muncii. Întrucât femeile fac obiectul unor contracte precare sau se află în afara pieței muncii mai des decât bărbații, ar trebui întărite măsurile de garantare a egalității de șanse între femei și bărbați.

În vederea îmbunătățirii șanselor persoanelor dezavantajate, inclusiv a emigranților legali din țări terțe, de a reuși pe piața muncii, precum și pentru a sprijini, în cel mai precoce stadiu posibil, lucrătorii concediați și șomerii, se impune cu forță colaborarea mai strânsă între autoritățile publice, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale, serviciile de educație pentru adulți, partenerii sociali și societatea civilă. Statele membre și serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui, de asemenea, să pună accentul pe învățarea reciprocă pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea politicilor active ale pieței muncii.

Acțiuni prioritare propuse

Intensificarea măsurilor de activare și facilitarea accesului la locuri de muncă

Statele membre ar trebui să consacre o parte importantă a resurselor lor provenind din FSE pentru a îmbunătăți eficiența sistemelor lor naționale de ocupare a forței de muncă și a politicilor active pe piața muncii, stimulând totodată crearea de întreprinderi sau activitățile independente. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru punerea în practică și monitorizarea active ale principiilor comune ale UE privind incluziunea activă. În conformitate cu aceste principii și ținând cont de posibilitățile ample create de actualele reguli privind ajutoarele de stat, statele membre sunt invitate să:

- consolideze obiectivul Uniunii Europene din cadrul acțiunii „Un nou început” pentru adulții aflați în șomaj, pentru a se asigura că aceștia beneficiază de un loc de muncă, o formare profesională suplimentară, o perioadă de ucenicie sau altă măsură de creștere a capacității de angajare, cel târziu la 3 luni de la înregistrarea la serviciul public de ocupare a forței de muncă;

- sprijine reinserția profesională a șomerilor de lungă durată prin reducerea costurilor salariale indirecte, de exemplu prin suprimarea contribuțiilor la asigurările sociale în cazul angajării pe o perioadă de 6 luni a unui șomer de lungă durată și perceperea unor contribuții reduse pentru o perioadă suplimentară;

- promoveze angajarea grupurilor vulnerabile și a lucrătorilor în vârstă prin intermediul prestațiilor condiționate de aflarea în câmpul muncii și al stimulării angajărilor, inclusiv în economia socială, descurajând totodată pensionarea anticipată;

- stimuleze cererea și locurile de muncă pentru mâna de lucru puțin calificată, de exemplu prin introducerea reducerilor de impozite sau prin alte măsuri de stimulare, cum ar fi tichetele de servicii pentru serviciile la domiciliu și pentru serviciile de îngrijire;

- întărească, cu sprijinul Comisiei, cooperarea și schimbul de experiență între serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă pentru a mări capacitatea lor de a se ocupa de importantul aflux de noi persoane care caută un loc de muncă.

3. UTILIZAREA MAI EFICACE A FONDURILOR COMUNITARE

Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă trebuie să se bazeze pe totalitatea instrumentelor comunitare disponibile. Statele membre sprijină deja, prin intermediul FSE, numeroase măsuri de relansare care corespund priorităților și acțiunilor fundamentale precizate în prezenta comunicare (a se vedea anexa 3). În plus, de la adoptarea Planului european de redresare, instituțiile UE au căzut de acord asupra unei serii de modificări ale legislației care să întărească rolul FSE în atenuarea impactului crizei. De asemenea, Fondul European de Dezvoltare Regională ar trebui utilizat pe deplin pentru sprijinirea acțiunilor de combatere a crizei.

Accesul la FSE și utilizarea lui au fost simplificate; Statele membre primesc mai repede avansuri mai mari: circa 1,8 miliarde EUR au fost transferați. De asemenea, domeniul de acțiune al Fondului european de adaptare la globalizare (EGF) a fost extins și poate fi deja exploatat pe deplin: orice încetare a activității unei societăți care implică mai mult de 500 de persoane și care este datorată crizei poate fi în prezent acoperită; criteriile de eligibilitate au fost simplificate, de asemenea.

3.1. MOBILIZAREA TUTUROR FONDURILOR DISPONIBILE PENTRU A REACȚIONA LA CRIZĂ

FSE este un instrument excepțional pentru investițiile umane: în fiecare an, aproximativ 9 milioane de cetățeni beneficiază direct de sprijinul FSE. Pot fi depuse eforturi sporite pentru a exploata pe deplin aceste posibilități. Impactul brusc al crizei impune mobilizarea urgentă a resurselor FSE care, în mod normal, sunt cheltuite treptat, de-a lungul unei perioade de 9 – 10 ani. Prin utilizarea completă a bugetului disponibil, în cadrul perspectivelor financiare ale UE, Comisia va pune la dispoziția FSE circa 19 miliarde EUR numai pentru perioada 2009 – 2010.

Comisia va sprijini activ statele membre pentru ca acestea să efectueze rapid transferul de fonduri, respectând în același timp normele comunitare referitoare la ajutoarele de stat[6]; ea va introduce o procedură accelerată permițând, oricând va fi nevoie, adaptarea unui program FSE în cel mult o lună, și va furniza orientări operaționale autorităților naționale. De asemenea, Comisia invită statele membre să accelereze cheltuielile și să reducă obstacolele din sistemele lor naționale de finanțare, astfel încât plățile din FSE efectuate în conturile trezoreriei naționale să fie imediat transferate beneficiarilor programelor FSE. Statele membre sunt încurajate, de asemenea, să profite din plin de creditele acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a mări cheltuielile FSE destinate măsurilor lor de redresare rapidă.

Implicarea partenerilor sociali este de o importanță strategică pentru succesul măsurilor de ocupare a forței de muncă, astfel cum este subliniat în „Recomandările comune privind sprijinul acordat de FSE pentru relansarea economică”. În regiunile mai puțin dezvoltate, FSE prevede alocarea unui ajutor de 1,2 miliarde EUR destinat partenerilor sociali, exclusiv destinat întăririi capacităților și acțiunilor comune. Partenerii sociali, în cooperare cu statele membre, ar trebui să profite din plin de această posibilitate.

În scopul optimizării impactului ajutorului financiar comunitar și național asupra priorităților și acțiunilor fundamentale precizate în prezenta comunicare, statele membre, cu participarea partenerilor sociali, vor beneficia de sprijin pentru instituirea măsurilor de reacție rapidă; în acest context, ajutorul financiar al FSE se va concentra în principal asupra:

- sprijinirii lucrătorilor și societăților confruntate cu restructurarea , cu ajutorul programelor de formare în întreprindere completate, după caz, de stimulente pentru angajarea șomerilor de lungă durată; stimulentelor pentru reducerea costului mobilității către regiuni cu oportunități de angajare (de exemplu prin subvenționarea costurilor de transport);

- promovării spiritului antreprenorial și activităților independente , inclusiv creării de noi întreprinderi sau reducerii costului creditelor; conceperii de planuri de afaceri durabile și consilierii noilor întreprinderi; reducerii birocrației și simplificării procedurilor pentru crearea de întreprinderi;

- adaptării competențelor la nevoile pieței muncii , inclusiv prin formări profesionale și programe de învățământ de înaltă calitate; noi sisteme sau programe de formare profesională privind spiritul antreprenorial și o economie cu emisii reduse de carbon; stimularea inovării de către cercetători; instrumente, inclusiv TIC, pentru mai buna observare și anticipare a nevoilor pieței muncii;

- tinerilor , prin mărirea numărului de locuri, de burse sau de împrumuturi în domeniile formării și învățământului formal; stimularea întreprinderilor pentru a propune tinerilor stagii, perioade de ucenicie sau locuri de muncă; creării de parcursuri alternative pentru tinerii care au abandonat prematur școala

- celor mai vulnerabile grupuri prin instituirea de măsuri de activare și de stimulare pentru ca întreprinderile să angajeze mai mulți lucrători defavorizați sau să adapteze condițiile de lucru pentru concilierea activității profesionale cu viața privată (de exemplu, în cazul lucrătorilor în vârstă, al persoanelor cu handicap);

- serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru ca acestea să-și poată propune serviciile unui număr din ce în ce mai mare de clienți, să dezvolte competențele propriului personal și să promoveze cooperarea cu alte părți interesate.

3.2. URGENTAREA FINANȚĂRII PENTRU COMBATEREA CRIZEI

Două posibilități de finanțare urgentă vor contribui în mod decisiv la măsurile de redresare ale statelor membre:

- Pentru finanțarea punerii în practică a măsurilor de redresare rapidă și, mai general, a investițiilor din cadrul politicii de coeziune, Comisia va propune în viitorul apropiat o modificare a regulamentului privind fondurile structurale, pentru a permite statelor membre să nu asigure cofinanțarea națională în 2009 și 2010. Fără modificarea repartizării fondurilor între statele membre sau a plafonului anual al cadrului financiar al UE pentru creditele de plată, această opțiune, care constă în concentrarea cheltuielilor la începutul programului prin intermediul unei rate comunitare de rambursare de 100% în timpul perioadei în care se estimează că se va atinge punctul culminant al crizei, ar trebui să accelereze realizarea proiectelor, reducând totodată constrângerile financiare, în special în statele membre în care cofinanțarea FSE reprezintă o parte importantă din totalul cheltuielilor aferente ocupării forței de muncă. În parteneriat cu statele membre, Comisia va monitoriza cu atenție impactul măsurilor de reacție rapidă cu ajutorul sistemelor actuale de notificare anuală și strategică ale FSE.

- Comisia va propune în curând un nou instrument de microfinanțare comunitar în favoarea ocupării forței de muncă pentru a asigura dezvoltarea microîntreprinderilor și a economiei sociale, oferind astfel o nouă șansă șomerilor și facilitând accesul la antreprenoriat al unora din grupurile cele mai defavorizate din Europa, inclusiv tinerilor. Datorită reafectării a 100 de milioane EUR din bugetul actual, care ar putea duce la mobilizarea a peste 500 de milioane EUR , în cadrul unei inițiative comune cu instituțiile financiare internaționale, în special cu grupul BEI, acest instrument va oferi noilor antreprenori o posibilitate suplimentară de a beneficia de un ajutor financiar specific, într-un context actual în care oferta de credite este redusă. În afară de dobânzile avantajoase acordate de FSE, creatorii de microîntreprinderi vor beneficia, de asemenea, de consiliere, formare profesională, ajutor personalizat și de mijloace consolidate.

4. PREGATIREA VIITOARELOR ETAPE

Pentru a ieși mai întărită din criză, UE trebuie să exploateze pe deplin posibilitățile oferite de economia socială de piață, continuând strategia sa de reformă pe termen lung, al cărei scop este transformarea Uniunii într-o economie cu emisii reduse de carbon, mai competitivă și mai inovatoare, cu piețe ale muncii deschise, care să ofere o societate mai inclusivă, cu locuri de muncă mai bune. În acest scop, Europa trebuie să investească în competențele și capacitatea de angajare a persoanelor și să garanteze existența unor piețe ale muncii inclusive și eficiente, guvernate de principiile flexicurității.

În mod evident, consecințele crizei actuale sunt fără precedent și în ultimele luni au fost distruse multe locuri de muncă, dar de-a lungul anilor de creștere care au precedat criza au fost create mult mai multe locuri de muncă. În cursul ultimilor doisprezece ani, UE a jucat un rol important în îmbunătățirea politicilor și funcționării pieței muncii, mai întâi prin Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă (SEOFM), iar ulterior în cadrul Strategiei de la Lisabona, care a permis identificarea provocărilor comune, a priorităților și bunelor practici, definirea obiectivelor comune ambițioase și schimbul de cunoștințe.

Principala responsabilitate pentru dezvoltarea pieței muncii și a politicilor sociale va continua să rămână în sarcina statelor membre, iar situațiile diferite între statele membre și în cadrul lor pot impune o abordare diferențiată. Valorile comune de deschidere, solidaritate și oportunitate, sprijinite de diferitele politici și instituții naționale și comunitare, precum și de o legislație comunitară consistentă, oferă cetățenilor europeni avantaje concrete și o valoare adăugată comunitară.

Răspunsul Uniunii la criză trebuie să se bazeze, în continuare, pe aceste valori. Practic, rolul Uniunii este astăzi mai important ca niciodată; strategia comunitară după 2010 în domeniul ocupării forței de muncă va avea nevoie de instrumente, resurse și metode îmbunătățite, precum și de o viziune clară a principalelor provocări cu care se confruntă societățile noastre, pentru ca Europa și cetățenii ei să iasă întăriți din recesiune.

Coordonarea politică care are loc în cadrul Strategiei privind ocuparea forței de muncă, în special prin intermediul liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă și al recomandărilor proprii fiecărei țări, este un instrument esențial care favorizează realizarea reformelor destinate stimulării creșterii economice și creării de locuri de muncă. Totuși, pe baza experienței și provocărilor mondiale, strategice, tehnologice, demografice și legate de mediu, politicile și viitoarele obiective vor trebui consolidate pentru mai buna promovare a productivității, competitivității și egalității sociale.

Până la sfârșitul lui 2009, Comisia va prezenta propuneri privind strategia pentru creștere și locuri de muncă după 2010, inclusiv privind Strategia pentru ocuparea forței de muncă. În acest fel, Comisia va ține cont de discuțiile actuale din cadrul instituțiilor Uniunii Europene și dintre toate părțile interesate, în special în ceea ce privește o serie de orientări subliniate până în prezent:

- Cele trei priorități politice descrise în prezenta comunicare vor avea aceeași relevanță pentru viitoarea Strategie pentru ocuparea forței de muncă, având în vedere că Uniunea Europeană reduce diferențele decalajul dintre diminuarea efectelor crizei și pregătirea relansării. Strategia privind ocuparea forței de muncă ar trebui să dea un impuls politicilor pieței muncii, astfel încât ele să stimuleze creșterea și ocuparea forței de muncă, să mărească considerabil nivelurile de competență și să exploateze rolul pozitiv, în plan economic, al politicilor de incluziune în domeniul ocupării forței de muncă și al viabilității financiare;

- În cadrul unei strategii europene reînnoite pentru creștere și locuri de muncă, Strategia privind ocuparea forței de muncă ar trebui simplificată și concentrată în jurul unor obiective precise și limitate, pentru a garanta o coerență mai mare;

- Responsabilitatea la nivel național ar trebui întărită: parlamentele naționale, partenerii sociali și alte părți interesate ar trebui să fie mai des asociate la elaborarea și adoptarea programelor de reforme ale statelor membre. O utilizare mai bine orientată a fondurilor structurale, în special a FSE, ar trebui să favorizeze punerea în practică a politicilor din domeniul ocupării forței de muncă;

- Rolul coordonator al Comisiei și al statelor membre în colaborare cu partenerii sociali va fi esențial pentru facilitarea comparațiilor transnaționale și pentru evaluarea rezultatelor.

5. CONCLUZIE

Un angajament european comun privind prioritățile prezentate în prezenta comunicare ar trebui să contribuie la abordarea provocărilor Uniunii pe termen mediu și lung, precum și la asigurarea coerenței între aceste provocări și măsurile de redresare pe termen scurt.

Comisia invită Consiliul European să:

- își dea acordul asupra celor trei priorități ale angajamentului european comun în favoarea ocupării forței de muncă;

- aprobe procesul de punere în practică, de către statele membre, Comisie și partenerii sociali, a acțiunilor propuse în cadrul fiecărei priorități, ținând cont de situația specifică din fiecare stat membru;

- aprobe propunerile Comisiei legate de o mai bună utilizare a fondurilor comunitare în contextul combaterii crizei;

- invite participanții la summitul tripartit care are loc înaintea fiecărui Consiliu European de primăvară să examineze și să monitorizeze progresele înregistrate odată cu punerea în practică a priorităților și acțiunilor din cadrul angajamentului comun.

- să ia notă de propunerea Comisiei de a controla punerea în practică a angajamentului comun european, în cooperare cu statele membre și cu partenerii sociali europeni, și de a prezenta în fața Consiliului European din primăvara lui 2010 un raport privind progresele înregistrate și impactul lor asupra agendei Uniunii după 2010.

Anexe:

1. Măsuri luate recent de statele membre în favoarea ocupării forței de muncă.

2. Favorizarea reducerii temporare a timpului de lucru.

3. Mai buna utilizare a FSE.

[1] A se vedea site-ul web: http://ec.europa.eu/energy/renewables/studies/doc/renewables/2009_employ_res_report.pdf

[2] COM(2009) 114, 4.3.2009.

[3] A se vedea site-ul web: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=103&langId=en&eventsId=173&furtherEvents=yes

[4] A se vedea site-ul web: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=103&langId=en

[5] http://ec.europa.eu/eures/home.jsp?lang=ro

[6] În prezent, Comisia a adoptat orientări privind ajutorul de stat compatibil pentru formarea profesională, precum și orientări privind ajutorul de stat compatibil pentru lucrătorii defavorizați și cu handicap – SEC(2009) 257.