(1)

Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020 pe baza Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumit în continuare „Acordul de retragere”). Acordul de retragere prevede o perioadă de tranziție care se încheie la 31 decembrie 2020. Până la acea dată, dispozițiile din dreptul Uniunii în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia. După încheierea perioadei de tranziție respective, dispozițiile din dreptul Uniunii în materie de TVA nu se mai aplică Regatului Unit sau pe teritoriul acestuia.

(2)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord (denumit în continuare „protocolul”), care face parte integrantă din Acordul de retragere, dispozițiile din dreptul Uniunii în materie de TVA, astfel cum sunt enumerate în anexa 3 la protocol referitoare la bunuri, continuă să se aplice Irlandei de Nord (3) după perioada de tranziție, pentru a evita o frontieră strict controlată între Irlanda și Irlanda de Nord.

(3)

Prin urmare, persoanele impozabile și anumite persoane juridice neimpozabile vor face obiectul unor dispoziții din dreptul Uniunii în materie de TVA în ceea ce privește operațiunile cu bunuri efectuate în Irlanda de Nord, însă ele vor face obiectul dispozițiilor legislației Regatului Unit în materie de TVA pentru toate celelalte operațiuni din Regatul Unit, inclusiv în ceea ce privește Irlanda de Nord.

(4)

Pentru buna funcționare a sistemului de TVA al Uniunii, este esențial să se acorde un număr de identificare în scopuri de TVA distinct fiecărei persoane impozabile care efectuează livrări de bunuri în Irlanda de Nord și fiecărei persoane impozabile sau persoane juridice neimpozabile care efectuează achiziții intracomunitare de bunuri, astfel cum sunt enumerate la articolul 214 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (4), sau unei persoane impozabile în vederea utilizării regimurilor speciale opționale pentru persoanele impozabile care realizează vânzări de bunuri la distanță.

(5)

Prin urmare, în Irlanda de Nord ar trebui introduse numere de identificare în scopuri de TVA distincte cu un prefix specific, pentru a face distincția între persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile ale căror operațiuni cu bunuri, efectuate în Irlanda de Nord, sunt supuse dispozițiilor din dreptul Uniunii în materie de TVA, pe de o parte, și persoanele care efectuează alte operațiuni pentru care sunt identificate în scopuri de TVA în Regatul Unit.

(6)

De regulă, prefixele numerelor de identificare în scopuri de TVA din Uniune se bazează pe codul ISO 3166 – alfa 2 – prin care poate fi identificat statul membru care a atribuit respectivul număr. Irlanda de Nord nu are un cod specific în cadrul acestui sistem, însă ISO prevede posibilitatea de a utiliza coduri X pentru teritoriile care nu au un cod specific. Prin urmare, este oportun să se propună codul „XI” pentru Irlanda de Nord.

(7)

Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,