15.3.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 77/109

---

REGULAMENTUL (EURATOM) NR. 237/2014 AL CONSILIULUI

din 13 decembrie 2013

privind instituirea unui instrument pentru cooperarea în materie de securitate nucleară

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 203,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară instituit prin Regulamentul (Euratom) nr. 300/2007 al Consiliului (2) constituie unul dintre instrumentele care oferă sprijin direct politicilor externe ale Uniunii Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice

(2)

Uniunea reprezintă un furnizor major de asistență economică, financiară, tehnică, umanitară și macroeconomică pentru țările terțe. Prezentul regulament face parte din cadrul elaborat pentru planificarea cooperării și furnizarea de asistență în scopul sprijinirii promovării unui nivel ridicat de securitate nucleară, radioprotecție și al aplicării unor sisteme de garanții eficiente și eficace pentru materialul nuclear în țările terțe.

(3)

Accidentul de la Cernobîl din 1986 a subliniat importanța globală a securității nucleare. Accidentul de la Fukushima Daiichi din 2011 a confirmat necesitatea continuării eforturilor în direcția sporirii securității nucleare până la cele mai înalte standarde. Pentru a crea condițiile de securitate nucleară necesare pentru eliminarea pericolelor la adresa vieții și sănătății publice, Comunitatea ar trebui să fie capabilă să sprijine securitatea nucleară în țările terțe.

(4)	Acționând împreună cu statele membre în cadrul politicilor și strategiilor comune, Uniunea este singura care dispune de masa critică necesară pentru a răspunde provocărilor globale, fiind, de asemenea, cel mai bine plasată pentru a coordona cooperarea cu țările terțe.

(5)

Prin Decizia 1999/819/Euratom a Comisiei (3), Comunitatea a aderat la Convenția din 1994 privind securitatea nucleară. Prin Decizia 2005/510/Euratom a Comisiei (4), Comunitatea a aderat, de asemenea, la Convenția comună privind securitatea gestionării combustibilului uzat și securitatea gestionării deșeurilor radioactive.

(6)

Pentru a menține și promova îmbunătățirea continuă a securității nucleare și a reglementării acesteia, Consiliul a adoptat Directiva 2009/71/Euratom (5) și Directiva 2011/70/Euratom (6). Aceste directive și standardele ridicate de securitate nucleară și de management al deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat puse în aplicare în Comunitate constituie exemple care trebuie utilizate pentru încurajarea țărilor terțe în adoptarea unor standarde la fel de ridicate.

(7)	Promovarea cooperării cu economiile emergente în diverse forme, inclusiv în ceea ce privește reglementarea, și promovarea abordărilor, normelor, standardelor și practicilor Uniunii constituie obiective de politică externă ale Strategiei Europa 2020.

(8)	Statele membre ale Comunității sunt părți semnatare ale Tratatului de neproliferare și ale Protocolului adițional.

(9)

Comunitatea acționează deja în strânsă cooperare cu Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA), în conformitate cu dispozițiile capitolului 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice („Tratatul Euratom”), atât în ceea ce privește garanțiile nucleare (în continuarea obiectivelor prevăzute în titlul II capitolul 7 din Tratatul Euratom), cât și în ceea ce privește securitatea nucleară.

(10)

Există mai multe organizații și programe internaționale care urmăresc obiective similare celor prevăzute de prezentul regulament, precum AIEA, Organizația pentru Cooperare li Dezvoltare Economică/Agenția pentru Energie Nucleară, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Parteneriatul de mediu pentru Dimensiunea Nordică (Northern Dimension Environmental Partnership — NDEP).

(11)	Se impune îndeosebi continuarea eforturilor Comunității în sprijinul aplicării unor sisteme de garanții eficace pentru materialul nuclear din țările terțe, pe baza propriilor activități de salvgardare în cadrul Uniunii.

(12)

În aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să se consulte cu Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG), înainte de elaborarea și adoptarea documentului de strategie și a programelor orientative multianuale. Programele de acțiune ar trebui să se bazeze pe o consultare, acolo unde este cazul, cu organismele naționale de reglementare ale statelor membre și pe dialogul cu țările partenere.

(13)	Măsurile care sprijină obiectivele prezentului regulament ar trebui să fie sprijinite, de asemenea, prin exploatarea unor noi sinergii cu acțiunile directe și indirecte ale programelor-cadru Euratom în ceea ce privește cercetarea și formarea în domeniul nuclear.

(14)	Se înțelege că responsabilitatea pentru securitatea instalației revine operatorului, statul având jurisdicție asupra acesteia.

(15)

Deși nevoile financiare în ceea ce privește asistența externă acordată de Uniune sunt din ce în ce mai mari, situația economică și bugetară a Uniunii limitează resursele disponibile pentru această asistență. Prin urmare, Comisia ar trebui să încerce să utilizeze în modul cel mai eficient resursele disponibile, în special prin folosirea instrumentelor financiare cu efect de pârghie. Acest efect de pârghie este sporit prin crearea posibilității de folosire și refolosire a fondurilor investite și generate de respectivele instrumente financiare.

(16)	Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare.

(17)

Competențele de executare privind programarea și finanțarea acțiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 (7), care se aplică în sensul prezentului regulament, chiar dacă nu face trimitere la articolul 106a din Tratatul Euratom. Având în vedere natura acestor acte de punere în aplicare, în special caracterul lor de orientare pentru politici sau implicațiile lor financiare, pentru adoptarea lor ar trebui să se utilizeze, în principiu, procedura de examinare prevăzută de prezentul regulament, cu excepția măsurilor tehnice de punere în aplicare, care au o importanță financiară limitată. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, atunci când, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de un accident nuclear sau radiologic (inclusiv expunerea accidentală), din motive imperative de urgență este necesar un răspuns rapid din partea Comunității în vederea reducerii consecințelor sale.

(18)	Normele și procedurile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să se aplice pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, după caz.

(19)

Uniunea și Comunitatea continuă să fie deservite de un cadru instituțional unic. De aceea, este esențial să se asigure coerența acțiunilor externe ale ambelor. Serviciul European de Acțiune Externă se implică, după caz, în programarea acestui instrument în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului (9).

(20)

Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui să fie obținut prin intermediul coerenței și al complementarității dintre instrumentele pentru acțiuni externe, precum și prin crearea de sinergii între prezentul instrument, alte instrumente pentru acțiuni externe și alte politici ale Uniunii. Aceasta ar trebui să aibă drept consecință consolidarea reciprocă a programelor concepute în temeiul instrumentelor respective.

(21)	Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (Euratom) nr. 300/2007 care expiră la 31 decembrie 2013,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv general

Uniunea finanțează măsuri pentru a sprijini promovarea unui nivel ridicat de securitate nucleară, radioprotecție și aplicarea unor sisteme de garanții eficiente și eficace pentru materialul nuclear în țările terțe, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și cu anexa la acesta.

Articolul 2

Obiective specifice

Cooperarea în temeiul prezentului regulament urmărește următoarele obiective specifice:

1.	promovarea unei culturi a securității nucleare eficace și punerea în aplicare a celor mai înalte standarde de securitate nucleară și de radioprotecție, precum și îmbunătățirea continuă a securității nucleare;

2.	managementul responsabil și în condiții de securitate al combustibilului uzat și al deșeurilor radioactive (respectiv transport, pretratare, tratare, prelucrare, depozitare și eliminare), dezafectarea și reabilitarea fostelor amplasamente și instalații nucleare;

3.	elaborarea unor cadre și metodologii pentru aplicarea unor sisteme eficiente și eficace de garanții pentru materialul nuclear în țările terțe.

Articolul 3

Măsuri specifice

(1)   Obiectivele stabilite la articolul 2 punctul 1 se realizează, în special, prin următoarele măsuri:

(a)	sprijin acordat organismelor de reglementare, organismelor de asistență tehnică;

(b)	consolidarea cadrului de reglementare, în special în ceea ce privește revizuirea și evaluarea, activitățile de autorizare și de supraveghere a centralelor nucleare și a altor instalații nucleare;

(c)	promovarea unor cadre de reglementare, proceduri și sisteme eficace pentru a garanta o protecție adecvată împotriva radiațiilor ionizante provenind de la materialele radioactive, în special de la surse radioactive cu activitate intensă, precum și eliminarea acestora în condiții de siguranță;

(d)

instituirea unor măsuri eficace pentru prevenirea accidentelor cu consecințe radiologice (inclusiv expunerea accidentală) și atenuarea acestor consecințe în cazul în care survin (de exemplu, monitorizarea mediului în cazul unor eliberări radioactive, proiectarea și punerea în aplicare a unor măsuri de atenuare și reabilitare și cooperarea cu organizațiile naționale și internaționale în cazul expunerii accidentale), precum și pentru planificarea în caz de urgență, pregătirea și capacitatea de reacție, măsurile de protecție civilă și de reabilitare;

(e)	sprijin pentru asigurarea securității instalațiilor și amplasamentelor nucleare cu privire la măsurile practice de protecție menite să reducă riscurile de radiații existente la adresa sănătății lucrătorilor și a populației.

(2)   Obiectivele stabilite la articolul 2 punctul 2 se realizează, în special, prin următoarele măsuri:

(a)	sprijin acordat organismelor de reglementare, organizațiilor de asistență tehnică și consolidare a cadrului de reglementare, în special în ceea ce privește gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive;

(b)	elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii și cadre specifice pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive;

(c)	elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii și cadre pentru dezafectarea instalațiilor existente, reabilitarea fostelor amplasamente nucleare și a amplasamentelor vechilor mine de uraniu, precum și recuperarea și gestionarea obiectelor și materialelor radioactive scufundate în mare.

(3)   Obiectivul stabilit la articolul 2 punctul 3 se limitează la aspectele tehnice pentru a garanta faptul că minereurile, materiile brute și materiile speciale de fisiune nu sunt folosite în alte scopuri decât cele declarate de către utilizatori în sensul destinației lor. Acest obiectiv se realizează, în special, prin următoarele măsuri:

(a)	instituirea cadrului de reglementare, a metodologiilor, tehnologiei și abordărilor necesare pentru punerea în aplicare a sistemelor de garanții nucleare, inclusiv contabilizarea corectă și controlul adecvat al materialelor fisionabile la nivel de stat și la nivel de operatori;

(b)	sprijin pentru infrastructură și formarea personalului.

(4)   Măsurile menționate la alineatele (1) și (2) pot include acțiuni de promovare a cooperării internaționale, inclusiv punerea în aplicare și monitorizarea convențiilor și tratatelor internaționale. De asemenea, acestea includ un element considerabil de transfer de cunoștințe, printre care schimb de informații, consolidarea capacităților și formarea în domeniul securității și cercetării nucleare, pentru a consolida sustenabilitatea rezultatelor obținute. Acestea sunt puse în aplicare pe baza cooperării cu autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii și/sau cu cele ale țărilor terțe, cu organismele de reglementare din domeniul nuclear și organizațiile de asistență tehnică ale acestora și/sau cu organizațiile internaționale relevante, în special AIEA. În cazuri specifice și justificate corespunzător, măsurile referitoare la alineatul (1) literele (b) și (c) sunt puse în aplicare prin cooperare cu operatori și/sau organizații competente din statele membre și operatori ai instalațiilor nucleare din țări terțe, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/71/Euratom, și ai amplasamentelor nucleare din țări terțe.

Articolul 4

Conformitate, coerență și complementaritate

(1)   Progresele înregistrate în realizarea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 2 sunt evaluate, respectiv, cu ajutorul următorilor indicatori de performanță:

(a)	numărul și importanța problemelor identificate în cursul punerii în practică a cooperării;

(b)	situația elaborării strategiilor privind combustibilul uzat, deșeurile nucleare și dezafectarea, a cadrului legislativ și de reglementare aferent și a punerii în aplicare a proiectelor;

(c)	numărul și importanța chestiunilor identificate în rapoartele relevante privind garanțiile nucleare.

Înainte de punerea în aplicare a proiectelor și ținând seama de particularitățile fiecărei acțiuni, se definesc indicatori specifici pentru monitorizarea, evaluarea și revizuirea nivelului de performanță, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (2).

(2)   Comisia se asigură că măsurile adoptate sunt conforme cu cadrul strategic general al Uniunii pentru țara parteneră în cauză și, în special, cu obiectivele politicilor și programelor de cooperare pentru dezvoltare și în domeniul economic ale respectivei țări partenere.

(3)   Cooperarea financiară, economică și tehnică prevăzută în cadrul prezentului regulament trebuie să completeze acțiunile de cooperare desfășurate de Uniune în cadrul altor instrumente.

TITLUL II

PROGRAMAREA ȘI ALOCAREA ORIENTATIVĂ A FONDURILOR

Articolul 5

Documentul de strategie

(1)   Acțiunile de cooperare ale Comunității, prevăzute în prezentul regulament, sunt puse în aplicare pe baza unui document de strategie generală multianuală aferent instrumentului pentru cooperarea în materie de securitate nucleară.

(2)   Documentul de strategie constituie fundamentul general pentru cooperare și este elaborat pentru o perioadă de până la șapte ani. Documentul stabilește strategia pentru cooperare a Comunității în temeiul prezentului regulament, ținând seama de nevoile țărilor vizate, de prioritățile Comunității, de situația internațională și de activitățile țărilor terțe respective. De asemenea, documentul de strategie indică valoarea adăugată a cooperării și modul de evitare a suprapunerii cu alte programe și inițiative, în special cele ale organizațiilor internaționale care urmăresc obiective similare și ale marilor donatori.

(3)   Documentul de strategie are rolul de a asigura un cadru coerent pentru cooperarea dintre Comunitate și țara terță sau regiunea parteneră în cauză, în conformitate cu scopul general și domeniul de aplicare, obiectivele, principiile și politica Comunității.

(4)   Elaborarea documentului de strategie face obiectul principiilor eficacității ajutorului: responsabilitate la nivel național, parteneriat, coordonare, armonizare, aliniere la sistemele țării sau regiunii beneficiare, responsabilitate reciprocă și orientare către rezultate.

(5)   Comisia aprobă documentul de strategie, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Comisia revizuiește și, dacă este necesar, actualizează documentul de strategie la jumătatea perioadei sau ori de câte ori este necesar, urmând aceeași procedură.

Articolul 6

Programe orientative multianuale

(1)   Programele orientative multianuale se întocmesc pe baza documentului de strategie menționat la articolul 5. Programele orientative multianuale vizează o perioadă de doi până la patru ani.

(2)   Programele orientative multianuale stabilesc domeniile prioritare selectate pentru finanțare, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatorii de performanță și alocările financiare orientative, atât în general, cât și pentru fiecare domeniu prioritar, inclusiv o rezervă rezonabilă de fonduri nealocate. Această rezervă poate fi prevăzută sub forma unor limite stabilite sau a unui minimum, după caz. Programele orientative multianuale stabilesc orientări în vederea evitării suprapunerilor.

(3)   Programele orientative multianuale se bazează pe o cerere din partea regiunii(regiunilor) sau țărilor partenere și pe un dialog cu acestea, care implică părțile interesate, astfel încât să se asigure că țara sau regiunea în cauză își asumă suficient responsabilitatea procesului și să se încurajeze sprijinul pentru strategiile de dezvoltare naționale. Pentru a asigura complementaritatea și pentru a evita suprapunerile, programele orientative multianuale țin seama de cooperarea internațională actuală și planificată, în special cu organizațiile internaționale care urmăresc obiective similare, și cu principalii donatori din domeniile prevăzute la articolul 2. Programele orientative multianuale indică, de asemenea, valoarea adăugată a cooperării.

(4)   Comisia adoptă programele orientative multianuale, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Pe baza aceleiași proceduri, Comisia revizuiește și, dacă este necesar, actualizează respectivele programe orientative, ținând seama de orice revizuire a documentului de strategie menționat la articolul 5.

TITLUL III

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 7

Programele de acțiune anuale

(1)   Programele de acțiune anuale („programe de acțiune”) se întocmesc pe baza documentului de strategie și a programelor orientative multianuale menționate la articolele 5 și, respectiv 6. Se stabilesc programe de acțiune pentru fiecare țară sau regiune terță, specificându-se detaliile privind punerea în practică a cooperării în temeiul prezentului regulament.

În mod excepțional, în special în cazul în care un program de acțiune nu a fost încă adoptat, Comisia poate adopta, pe baza documentelor orientative de programare, măsuri individuale conform acelorași norme și proceduri ca cele aplicabile pentru programele de acțiune.

În cazul unor necesități, împrejurări sau angajamente neprevăzute și temeinic justificate, Comisia poate adopta măsuri speciale care nu sunt prevăzute în documentele orientative de programare.

(2)   Programele de acțiune precizează obiectivele urmărite, domeniile de intervenție, măsurile și proiectele preconizate, rezultatele preconizate, procedurile de gestionare, precum și valoarea totală a finanțării prevăzute. Acestea cuprind o descriere succintă a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicare a sumelor alocate fiecărei acțiuni, un calendar orientativ al punerii în aplicare și indicatori specifici pentru monitorizarea, evaluarea și revizuirea nivelului de performanță, după caz. După caz, acestea cuprind și rezultatele eventualelor lecții învățate din cooperarea anterioară.

(3)   Comisia adoptă programele de acțiune, măsuri individuale și măsuri speciale în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Comisia poate revizui și prelungi programele de acțiune și măsurile urmând aceeași procedură.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2) nu este necesară pentru:

(i)	măsurile individuale pentru care asistența financiară din partea Uniunii nu depășește 5 milioane EUR,

(ii)	măsurile speciale pentru care asistența financiară din partea Uniunii nu depășește 5 milioane EUR,

(iii)

modificările de ordin tehnic aduse programelor de acțiune, măsurilor individuale și măsurilor speciale.

În sensul prezentului alineat modificările de ordin tehnic înseamnă adaptări cum cele referitoare la:

—	prelungirea duratei de punere în aplicare;

—	realocarea fondurilor între acțiunile cuprinse în programele de acțiune anuale, măsurile și proiectele individuale și speciale cu până la 20 % din bugetul inițial, fără a depăși 5 milioane EUR; sau

—	majorarea sau reducerea bugetului aferent programelor de acțiune anuale, măsurilor individuale sau speciale cu până la 20 % din bugetul inițial, fără a depăși 5 milioane EUR,

cu condiția ca aceste modificări să nu afecteze în mod substanțial obiectivele măsurilor și programelor de acțiune inițiale.

Măsurile adoptate în temeiul prezentului alineat sunt comunicate Parlamentului European, Consiliului și comitetului menționat la articolul 11 alineatul (1) în termen de o lună de la adoptarea lor.

(5)   În cazul unor motive imperative de urgență, justificate corespunzător, referitoare la necesitatea unui răspuns rapid din partea Comunității în vederea atenuării consecințelor unui accident nuclear sau radiologic, Comisia adoptă sau modifică programele de acțiune sau măsurile prin intermediul unor acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (3).

(6)   Comisia poate decide să se ralieze oricărei inițiative lansate de organizațiile internaționale și principalii donatori care urmăresc obiective similare, în măsura în care respectiva inițiativă respectă obiectivul general menționat la articolul 1. Decizia de finanțare corespunzătoare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

Articolul 8

Coerență și complementaritate

Orice programare sau revizuire a programelor care are loc după publicarea raportului intermediar menționat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 236/2014 ține seama de rezultatele, constatările și concluziile acestuia.

Articolul 9

Punerea în aplicare

Prezentul regulament este pus în aplicare în conformitate cu articolul 1 alineatele (3) și (4), precum și cu articolele 3, 4, 5, 7, 8, 9, 12 și 17 din Regulamentul (UE) nr. 236/2014, în absența unei dispoziții contrare în prezentul regulament.

Articolul 10

Raportare

Comisia examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor întreprinse în temeiul prezentului regulament și înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a cooperării. Raportul trebuie să conțină informații referitoare la anul precedent despre măsurile finanțate, informații despre rezultatele acțiunilor de monitorizare și evaluare și despre executarea angajamentelor și plăților bugetare, detaliate pe țări, regiuni și tipuri de cooperare.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de Comitetul de cooperare în materie de securitate nucleară. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, în coroborare cu articolul 5 din acesta.

Articolul 12

Serviciul European de Acțiune Externă

Aplicarea prezentului regulament este în conformitate cu articolul 9 din Decizia 2010/427/UE a Consiliului.

Articolul 13

Valoarea de referință financiară

(1)   Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în perioada 2014 — 2020 este de 225 321 000 EUR.

(2)   Creditele anuale sunt autorizate de către Parlamentul European și Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în cea de a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020.

---

(1)  Avizul din 19 noiembrie 2013 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Regulamentul (Euratom) nr. 300/2007 al Consiliului din 19 februarie 2007 de stabilire a unui instrument pentru cooperarea în materie de securitate nucleară (JO L 81, 22.3.2007, p. 1).

(3)  Decizia Comisiei din 16 noiembrie 1999 privind aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) la Convenția din 1994 privind siguranța nucleară (JO L 318, 11.12.1999, p. 20).

(4)  Decizia 2005/510/Euratom a Comisiei privind aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice la Convenția comună privind securitatea gestionării combustibilului uzat și securitatea gestionării deșeurilor radioactive (JO L 185, 16.7.2005, p. 33).

(5)  Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18).

(6)  Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (JO L 199, 2.8.2011, p. 48).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru acțiuni externe (A se vedea pagina 95 din prezentul Jurnal Oficial).

(9)  Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).

---

---