11.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 7/3

(1)

Articolul 14 din tratat impune Uniunii, fără a aduce atingere articolelor 93, 106 și 107 din tratat, să își utilizeze competențele în așa fel încât să se asigure că serviciile de interes economic general funcționează pe baza principiilor și condițiilor care le permit să își îndeplinească atribuțiile.

(2)

Pentru ca anumite servicii de interes economic general să fie prestate pe baza unor principii și în condiții care le permit să își îndeplinească atribuțiile, sprijinul financiar din partea statului s-ar putea dovedi necesar pentru a acoperi parțial sau integral costurile specifice ce rezultă din obligațiile de serviciu public. În conformitate cu articolul 345 din tratat, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este irelevant dacă aceste servicii de interes economic general sunt prestate de întreprinderi publice sau private.

(3)

Articolul 106 alineatul (2) din tratat stabilește în acest sens că întreprinderile cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general sau care au caracterul unui monopol fiscal sunt supuse reglementărilor prevăzute de tratat, în special normelor privind concurența, în măsura în care aceste norme nu împiedică, de jure sau de facto, îndeplinirea misiunii încredințate. Totuși, această excepție nu trebuie să împiedice dezvoltarea schimburilor comerciale într-o măsură care ar contraveni intereselor Uniunii.

(4)

În hotărârea pronunțată în cauza Altmark (1), Curtea de Justiție a hotărât că o compensație pentru obligația de serviciu public nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat, cu condiția îndeplinirii a patru criterii cumulative. În primul rând, întreprinderea beneficiară trebuie să aibă efectiv de îndeplinit obligații privind furnizarea unui serviciu public, iar obligațiile respective trebuie să fie clar definite. În al doilea rând, parametrii pe baza cărora se calculează compensația trebuie stabiliți în prealabil, în mod obiectiv și transparent. În al treilea rând, compensația nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru acoperirea integrală sau parțială a costurilor suportate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile rezultate și un profit rezonabil. În cele din urmă, în cazul în care selectarea întreprinderii care are de îndeplinit obligații de serviciu public într-un caz concret nu s-a realizat pe baza unei proceduri de achiziții publice care ar permite selecționarea ofertantului capabil să furnizeze serviciile respective la cel mai mic preț pentru comunitate, nivelul compensației necesare trebuie stabilit pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar fi suportat o întreprindere obișnuită, bine gestionată și dotată corespunzător cu mijloacele adecvate.

(5)

În cazul în care nu sunt îndeplinite aceste criterii și se respectă condițiile generale de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din tratat, compensația pentru obligația de serviciu public reprezintă ajutor de stat și intră sub incidența articolelor 93, 106, 107 și 108 din tratat.

(6)

În afara prezentei decizii, trei instrumente sunt relevante pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul compensațiilor acordate pentru prestarea de servicii de interes economic general:

(7)

Decizia 2005/842/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (4) specifică înțelesul și aria de cuprindere a exceptării conform articolului 106 alineatul (2) din tratat și stabilește norme în baza cărora să se poată monitoriza eficient îndeplinirea criteriilor prevăzute în dispozițiile menționate. Prezenta decizie înlocuiește Decizia 2005/842/CE și stabilește condițiile în baza cărora ajutorul de stat sub forma compensației pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu se supune cerinței de notificare prealabilă prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat, întrucât poate fi considerat compatibil cu articolul 106 alineatul (2) din tratat.

(8)

Acest ajutor poate fi considerat compatibil doar în cazul în care este acordat pentru a se asigura furnizarea de servicii de interes economic general, în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat. Rezultă din jurisprudență că, în absența unor norme sectoriale ale Uniunii Europene în acest domeniu, statele membre beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește definirea serviciilor care ar putea fi considerate ca fiind de interes economic general. Astfel, sarcina Comisiei constă în a se asigura că nu există nicio eroare vădită în ceea ce privește definirea serviciilor de interes economic general.

(9)

Dacă sunt întrunite anumite condiții, compensațiile cu valoare redusă acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general nu afectează dezvoltarea schimburilor comerciale și concurența într-o măsură care să fie contrară intereselor Uniunii. Prin urmare, nu ar trebui să fie necesară o notificare individuală a unui ajutor de stat în cazul compensațiilor a căror valoare anuală este mai mică decât valoarea stabilită, cu condiția întrunirii cerințelor prevăzute de prezenta decizie.

(10)

Având în vedere creșterea nivelului schimburilor intraunionale în domeniul prestării de servicii de interes economic general, demonstrate de exemplu de dezvoltarea puternică a prestatorilor multinaționali în cadrul unei serii de sectoare de o mare importanță pentru dezvoltarea pieței interne, este adecvat să stabilească o valoare mai redusă decât se prevăzuse în Decizia 2005/842/CE pentru compensația care poate fi exceptată, în temeiul prezentei decizii, de la obligația notificării, însă permițând ca această valoare să fie calculată ca medie anuală pe întreaga perioadă de atribuire.

(11)

Spitalele și întreprinderile cu atribuții în domeniul serviciilor sociale și cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general prezintă caracteristici specifice de care trebuie să se țină seama. În special, trebuie să se țină seama de faptul că, având în vedere condițiile economice actuale și stadiul de dezvoltare a pieței interne, serviciile sociale pot avea nevoie de ajutoare a căror valoare să depășească pragul menționat în prezenta decizie, astfel încât să se compenseze costurile serviciilor publice. Un nivel mai ridicat al compensațiilor pentru servicii sociale nu duce, astfel, în mod obligatoriu, la apariția unui risc mai mare de denaturare a concurenței. În consecință, întreprinderile cu atribuții în domeniul serviciilor sociale, inclusiv asigurarea de locuințe sociale pentru cetățenii defavorizați sau pentru grupurile dezavantajate din punct de vedere social care, din cauza constrângerilor legate de solvabilitate, nu pot obține locuințe în condiții de piață, trebuie să beneficieze, de asemenea, de o exceptare de la notificarea prevăzută în prezenta decizie, chiar și în cazul în care valoarea compensației pe care o primesc depășește pragul general de compensare stabilit în prezenta decizie. Același lucru trebuie să se aplice în cazul spitalelor care furnizează asistență medicală, inclusiv, dacă este cazul, serviciilor de urgență și serviciilor auxiliare legate direct de activitățile lor principale, în special în domeniul cercetării. Pentru a putea beneficia de exceptarea de la obligația de notificare, serviciile sociale trebuie să fie servicii bine precizate, care îndeplinesc nevoi sociale esențiale în domeniul asistenței medicale și de lungă durată, al îngrijirii copilului, al accesului și reintegrării pe piața muncii, al locuințelor sociale, al asistenței și incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

(12)

Gradul în care o anumită măsură de compensare afectează comerțul și concurența depinde nu numai de valoarea medie anuală a compensației și de sectorul în cauză, ci și de durata întregii perioade de atribuire. Cu excepția cazului în care se justifică o perioadă mai îndelungată datorită necesității de a se efectua o investiție semnificativă, de exemplu în domeniul locuințelor sociale, aplicarea prezentei decizii ar trebui, prin urmare, să fie limitată la perioade maxime de atribuire de zece ani.

(13)

În vederea aplicării articolului 106 alineatul (2) din tratat, trebuie ca întreprinderii în cauză să i se fi încredințat în mod expres de către statul membru prestarea unui anumit serviciu de interes economic general.

(14)

Pentru a se asigura îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 106 alineatul (2) din tratat, este necesară stabilirea unor condiții mai exacte care trebuie îndeplinite în legătură cu atribuirea prestării unor servicii de interes economic general. Valoarea compensației poate fi calculată și verificată corect numai dacă obligațiile de serviciu public care revin întreprinderilor și eventualele obligații care revin statului sunt stabilite în mod clar prin unul sau mai multe acte întocmite de autoritățile publice competente din statul membru în cauză. Forma actului poate să difere de la un stat membru la altul, dar acesta trebuie să precizeze cel puțin întreprinderile în cauză, conținutul și durata exactă, precum și, după caz, teritoriul vizat de obligațiile de serviciu public impuse, acordarea oricăror drepturi exclusive sau speciale, și trebuie să descrie mecanismul de compensare și parametrii pentru stabilirea compensației, evitarea eventualelor supracompensații și recuperarea acestora. Pentru a asigura transparența în legătură cu aplicarea prezentei decizii, actul de atribuire ar trebui să includă și o trimitere la prezenta decizie.

(15)

Pentru a se evita denaturarea nejustificată a concurenței, compensația nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor nete suportate de întreprindere pentru prestarea serviciului, inclusiv un profit rezonabil.

(16)

Compensația care depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor nete suportate de întreprinderea în cauză pentru efectuarea serviciului nu este necesară pentru prestarea serviciului de interes economic general și, prin urmare, constituie ajutor de stat incompatibil, care trebuie rambursat statului. Compensația acordată pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general, dar folosită în realitate de întreprinderea în cauză pentru a acționa pe o altă piață în alte scopuri decât cele stabilite prin actul de atribuire nu este necesară pentru furnizarea serviciului de interes economic general și, prin urmare, poate constitui, la rândul său, ajutor de stat incompatibil, care trebuie rambursat.

(17)

Costul net care trebuie avut în vedere trebuie calculat ca diferența dintre costurile suportate pentru efectuarea serviciului de interes economic general și veniturile provenite din serviciul de interes economic general sau, alternativ, ca diferența dintre costul net de funcționare cu îndeplinirea obligației de serviciu și costul net ori profitul obținut atunci când întreprinderea funcționează fără îndeplinirea obligației de serviciu public. În special, dacă obligația de serviciu public determină o reducere a veniturilor, de exemplu ca urmare a tarifelor reglementate, însă nu afectează costurile, trebuie să fie permis să se determine costul net suportat în îndeplinirea obligației de serviciu public pe baza beneficiului nerealizat. Pentru a se evita orice denaturări nejustificate ale concurenței, este necesar, de asemenea, să se țină seama de toate veniturile obținute din prestarea serviciului de interes economic general, și anume toate veniturile pe care furnizorul nu le-ar fi obținut dacă nu i-ar fi fost atribuite astfel de obligații pentru calcularea valorii compensației. În cazul în care întreprinderea în cauză deține drepturi speciale sau exclusive asociate altor activități decât serviciile de interes economic general pentru care se acordă ajutoare, care generează profituri ce depășesc profitul rezonabil, sau beneficiază de alte avantaje oferite de stat, acestea trebuie să fie incluse în cadrul veniturilor, indiferent de clasificarea acestora în temeiul articolului 107 din tratat.

(18)

Profitul rezonabil trebuie stabilit ca rată de rentabilitate a capitalului, care ia în considerare gradul de risc sau absența riscului asumat. Rata de rentabilitate a capitalului trebuie definită drept rata rentabilității interne obținută de întreprindere din capitalul pe care l-a investit, pe toată perioada de atribuire privind furnizarea unui serviciu de interes economic general.

(19)

Profitul care nu depășește rata de swap relevantă plus 100 de puncte de bază nu trebuie considerat nerezonabil. În acest context, rata de swap aplicabilă este considerată a fi o rată a rentabilității adecvată pentru o investiție fără risc. Prima de 100 de puncte de bază are drept scop, inter alia, de a compensa riscul de lichiditate legat de investirea de capital în vederea furnizării unui serviciu de interes economic general pe durata perioadei de atribuire.

(20)

În cazurile în care întreprinderea căreia i s-a încredințat prestarea serviciului nu suportă un risc comercial major, de exemplu pentru că îi sunt compensate integral costurile aferente prestării serviciului, profiturile care depășesc valoarea de referință a ratei de swap aplicabile plus 100 de puncte de bază nu trebuie considerate rezonabile.

(21)

În cazul în care, datorită circumstanțelor specifice, nu este adecvat să se utilizeze rata de rentabilitate a capitalului, statele membre trebuie să se poată baza și pe alți indicatori ai nivelului profitului pentru a stabili ce ar trebui să fie considerat un profit rezonabil, de exemplu rentabilitatea medie a capitalurilor proprii, rentabilitatea capitalului angajat, rentabilitatea activelor sau rentabilitatea vânzărilor.

(22)

Pentru a stabili ce înseamnă profit rezonabil, statele membre trebuie să poată introduce criterii de stimulare legate cu precădere de calitatea serviciului prestat și de creșterea eficienței productivității. Creșterea eficienței nu trebuie să diminueze calitatea serviciului prestat. De exemplu, statele membre trebuie să poată stabili în actul de atribuire obiectivele pentru eficientizarea productivității, astfel încât nivelul compensației să depindă de măsura în care au fost atinse obiectivele fixate. Actul de atribuire poate prevedea ca, în cazul în care întreprinderea nu își îndeplinește obiectivele, compensația să fie redusă prin aplicarea unei formule de calcul specificată în actul de atribuire, în timp ce, în cazul în care întreprinderea depășește obiectivele stabilite, compensația poate fi majorată prin aplicarea unei metode prezentate în actul de atribuire. Orice recompense legate de creșterea eficienței la nivelul productivității trebuie stabilite astfel încât aceste beneficii să se repartizeze în mod echilibrat între întreprinderi și statul membru și/sau utilizatori.

(23)

Articolul 93 din tratat constituie o lex specialis cu privire la articolul 106 alineatul (2) din tratat. Articolul 93 stabilește normele aplicabile compensației pentru obligația de serviciu public în sectorul transportului terestru. Articolul 93 a fost interpretat prin Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului (5), care stabilește normele aplicabile compensației pentru obligațiile de serviciu public în traficul public de călători. Aplicarea acestuia la traficul de călători pe căile navigabile interioare este de competența statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 exceptează de la notificare, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, toate compensările din sectorul transportului terestru care îndeplinesc condițiile prevăzute de acest regulament. În conformitate cu hotărârea în cauza Altmark, compensația din sectorul transportului terestru care nu respectă dispozițiile articolului 93 din tratat nu poate fi declarată compatibilă cu tratatul în baza articolului 106 alineatul (2) din tratat sau în baza oricărei alte dispoziții din tratat. În consecință, prezenta decizie nu se aplică sectorului transportului terestru.

(24)

Spre deosebire de transportul pe uscat, sectoarele transportului maritim și aerian sunt reglementate de dispozițiile articolului 106 alineatul (2) din tratat. Anumite norme aplicabile compensației pentru obligația de serviciu public în sectoarele transportului maritim și aerian se regăsesc în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (6) și în Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (7). Cu toate acestea, spre deosebire de Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, regulamentele respective nu se referă la compatibilitatea elementelor susceptibile de a constitui ajutoare de stat și nici nu prevăd exceptarea de la obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Prin urmare, trebuie ca prezenta decizie să se aplice compensației pentru obligația de serviciu public în sectoarele transportului aerian și maritim cu condiția ca, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta decizie, respectiva compensație să respecte și normele sectoriale prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1008/2008 și (CEE) nr. 3577/92, după caz.

(25)

În cazurile specifice ale compensațiilor pentru obligația de serviciu public acordate pentru legăturile aeriene sau maritime spre insule și pentru aeroporturi și porturi care constituie servicii de interes economic general în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, este necesar să se prevadă, de asemenea, praguri pe baza numărului mediu anual de călători, întrucât acesta reflectă mai exact realitatea economică a activităților în cauză și natura acestora, aceea de servicii de interes economic general.

(26)

Exceptarea de la obligația notificării prealabile pentru anumite servicii de interes economic general nu exclude posibilitatea ca statele membre să notifice un proiect de ajutor specific. În cazul unei astfel de notificări sau în cazul în care Comisia analizează compatibilitatea unui anumit ajutor, în urma unei plângeri sau ex officio, Comisia va evalua dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta decizie. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, măsura va fi evaluată în conformitate cu principiile prezentate în Comunicarea Comisiei privind cadrul pentru ajutorul de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public.

(27)

Prezenta decizie trebuie să se aplice fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi (8).

(28)

Prezenta decizie trebuie să se aplice fără a aduce atingere legislației Uniunii în domeniul concurenței, în special articolelor 101 și 102 din tratat.

(29)

Prezenta decizie trebuie să se aplice fără a aduce atingere legislației Uniunii în domeniul achizițiilor publice.

(30)

Prezenta decizie trebuie să se aplice fără a aduce atingere dispozițiilor mai stricte în materia obligațiilor de serviciu public prevăzute de legislația sectorială a Uniunii.

(31)

Trebuie stabilite dispoziții tranzitorii pentru ajutorul individual acordat înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii. Schemele de ajutor aplicate în conformitate cu Decizia 2005/842/CE înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii ar trebui să fie, în continuare, compatibile cu piața internă și să fie exceptate de la obligația de notificare pentru o perioadă suplimentară de doi ani. Ajutoarele acordate înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, dar care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta decizie, sunt compatibile cu piața internă și sunt exceptate de la obligația de notificare.

(32)

Comisia preconizează să efectueze o reexaminare a prezentei decizii după cinci ani de la intrarea sa în vigoare,

(a)

compensație care nu depășește valoarea anuală de 15 milioane EUR pentru furnizarea unor servicii de interes economic general în alte domenii decât transportul și infrastructura de transport;

în cazul în care valoarea compensației variază pe durata de valabilitate a actului de atribuire, valoarea anuală se calculează ca medie a sumelor anuale reprezentând compensația preconizată a fi acordată pe durata de valabilitate a actului de atribuire;

(b)

compensația pentru prestarea unor servicii de interes economic general de către spitale care asigură servicii de îngrijire medicală, inclusiv, după caz, servicii de urgență. Desfășurarea unor activități auxiliare direct legate de activitățile principale, în special în domeniul cercetării, nu împiedică, totuși, aplicarea prezentului alineat;

(c)

compensația pentru prestarea de servicii de interes economic general care răspund unor cerințe sociale în ceea ce privește îngrijirea medicală și de lungă durată, îngrijirea copilului, accesul și reintegrarea pe piața muncii, locuințele sociale, îngrijirea și incluziunea socială a grupurilor vulnerabile;

(d)

compensația pentru prestarea de servicii de interes economic general pentru legăturile aeriene sau maritime către insule al căror trafic mediu anual nu depășește 300 000 de pasageri pe parcursul a două exerciții financiare anterioare celui în care a fost încredințată prestarea serviciului de interes economic general;

(e)

compensația pentru prestarea de servicii de interes economic general pentru aeroporturi și porturi cu un trafic mediu anual ce nu depășește 200 000 de pasageri în cazul aeroporturilor și 300 000 de pasageri în cazul porturilor, pe parcursul a două exerciții financiare anterioare celui în care a fost încredințată prestarea serviciului de interes economic general.

(a)

conținutul și durata obligațiilor de serviciu public;

(b)

denumirea întreprinderii și, dacă este cazul, teritoriul în cauză;

(c)

natura drepturilor exclusive sau speciale acordate întreprinderii de către autoritatea care acordă aceste drepturi;

(d)

o descriere a mecanismului de compensare și a parametrilor aplicați pentru calculul, controlul și reexaminarea compensației;

(e)

modalitățile de evitare a supracompensării și de recuperare a eventualelor supracompensații; precum și

(f)

o trimitere la prezenta decizie.

(a)

atunci când activitățile întreprinderii în cauză se limitează la serviciul de interes economic general, se pot lua în calcul toate costurile acesteia;

(b)

atunci când întreprinderea desfășoară și alte activități care nu intră în domeniul de aplicare al serviciului de interes economic general, se iau în calcul numai costurile legate de serviciul de interes economic general;

(c)

costurile aferente serviciului de interes economic general pot acoperi toate costurile directe suportate pentru îndeplinirea serviciului de interes economic general și o contribuție proporțională la costuri, comună atât serviciului de interes economic general, cât și altor activități;

(d)

costurile legate de investiții, cu precădere cele privind infrastructura, pot fi luate în calcul atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea serviciului de interes economic general.

(a)

actul de atribuire sau un rezumat care cuprinde elementele prevăzute la articolul 4;

(b)

sumele reprezentând ajutorul acordat anual întreprinderii.

(a)

o descriere a modului de aplicare a prezentei decizii și a dispozițiilor acesteia în cazul serviciilor care intră sub incidența prezentei decizii, inclusiv activitățile interne;

(b)

valoarea totală a ajutorului acordat în conformitate cu prezenta decizie, defalcat pe sectoare economice și pe beneficiari;

(c)

o mențiune din care să rezulte dacă, pentru un anumit tip de serviciu, aplicarea prezentei decizii a creat dificultăți ori a avut drept rezultat plângeri din partea terților;

precum și

(d)

alte informații solicitate de Comisie referitoare la aplicarea prezentei decizii și care trebuie furnizate în timp util, înainte de prezentarea raportului.

(a)

orice schemă de ajutor aplicată înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, compatibilă cu piața internă și exceptată de la obligația de notificare în conformitate cu Decizia 2005/842/CE își menține compatibilitatea cu piața internă și este exceptată de la obligația de notificare pentru o perioadă suplimentară de doi ani;

(b)

orice ajutor acordat înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, incompatibil cu piața internă și neexceptat de la obligația de notificare în conformitate cu Decizia 2005/842/CE, dar care îndeplinește condițiile stabilite de prezenta decizie, este compatibil cu piața internă și este exceptat de la obligația de notificare prealabilă.