15.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 242/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 452/2007 (2) (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă cuprinsă între 9,9 % și 38,1 % asupra importurilor de mese de călcat, cu sau fără suport, cu sau fără absorbție și/sau încălzire și/sau suflantă, inclusiv mânecare, și componente esențiale ale acestora, respectiv picioarele, blatul și suportul pentru fierul de călcat, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Ucraina.

(2)

La 12 iunie 2007, un producător-exportator chinez care a cooperat, respectiv Foshan Shunde Yongjian Housewares and Hardware Co. Ltd (denumit în continuare „Foshan Shunde”) a introdus un recurs pe lângă Tribunal („Tribunalul de Prima Instanță” anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona) pentru a obține anularea Regulamentului (CE) nr. 452/2007 în ceea ce o privește pe recurentă (3).

(3)

La 29 ianuarie 2008, Tribunalul a respins recursul societății Foshan Shunde.

(4)

La 3 aprilie 2008, Foshan Shunde a depus un apel la Curtea de Justiție, cerându-i să anuleze hotărârea Tribunalului și urmărind să obțină anularea Regulamentului (CE) nr. 452/2007 în ceea ce o privește pe recurentă.

(5)

La 1 octombrie 2009, Curtea de Justiție a anulat, prin hotărârea sa în cauza C-141/08 P (denumită în continuare „hotărârea Curții de Justiție”), hotărârea anterioară a Tribunalului din data de 29 ianuarie 2008. Prin hotărârea sa, Curtea de Justiție a considerat că drepturile la apărare ale societății Foshan Shunde fuseseră afectate în mod concret de încălcarea articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază. Prin urmare, Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu în măsura în care acesta instituie o taxă antidumping asupra importurilor de mese de călcat produse de Foshan Shunde.

(6)

În cauza T-2/95 (4) (denumită în continuare „cauza IPS”), Tribunalul a recunoscut că, în cazul în care o procedură cuprinde mai multe etape administrative, anularea uneia dintre aceste etape nu atrage după sine anularea întregii proceduri. Procedura antidumping este un exemplu de procedură care cuprinde mai multe etape. Prin urmare, anularea regulamentului în litigiu în ceea ce privește o parte nu atrage după sine anularea întregii proceduri anterioare adoptării regulamentului în cauză. În plus, în conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile Uniunii sunt obligate să respecte hotărârea Curții de Justiție din data de 1 octombrie 2009. Acest lucru implică, de asemenea, posibilitatea de a remedia aspectele regulamentului în litigiu care au condus la anularea sa, fără a modifica părțile necontestate care nu au fost afectate de hotărârea Curții de Justiție – astfel cum s-a susținut în cauza C-458/98 P (5) (denumită în continuare „cauza de recurs IPS”). Trebuie notat faptul că, cu excepția constatării unei încălcări a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, toate celelalte constatări formulate în regulamentul în litigiu rămân în mod automat valabile, în măsura în care Curtea de Justiție a respins toate cererile prezentate în acest sens.

(7)

În urma hotărârii Curții de Justiție din data de 1 octombrie 2009, a fost publicat un aviz (6) referitor la redeschiderea parțială a anchetei antidumping privind importurile de mese de călcat originare, printre altele, din RPC. Scopul redeschiderii s-a limitat la punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în ceea ce privește societatea Foshan Shunde.

(8)

Comisia a înștiințat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii despre care avea cunoștință că sunt interesați, reprezentanții țării exportatoare și industria din Uniune cu privire la redeschiderea parțială a anchetei. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul fixat în aviz.

(9)

Toate părțile care și-au manifestat dorința în termenul menționat și care au demonstrat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate au avut posibilitatea de a fi audiate.

(10)

Au fost primite observații din partea a doi producători-exportatori din RPC (unul dintre ei fiind partea direct interesată, respectiv Foshan Shunde), a industriei din Uniune și a doi importatori neafiliați.

(11)

Toate părțile vizate au fost informate cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere recomandarea instituirii de taxe antidumping definitive în ceea ce privește societatea Foshan Shunde. Le-a fost acordat un termen pentru a le permite să-și prezinte observațiile referitoare la informațiile comunicate. Observațiile părților au fost examinate și, după caz, constatările la care se ajunsese au fost modificate în consecință.

(12)

Se reamintește faptul că regulamentul în litigiu a fost anulat deoarece Comisia trimisese Consiliului propunerea sa de instituire a unei taxe antidumping definitive înainte de expirarea termenului obligatoriu de 10 zile prevăzut la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază pentru primirea observațiilor formulate după ce documentul de informare finală a fost trimis părților interesate.

(13)

Foshan Shunde a afirmat că hotărârea Curții de Justiție nu necesită nicio măsură de punere în aplicare. Conform afirmațiilor acestei societăți, redeschiderea anchetei este ilegală, deoarece regulamentul de bază nu prevede în mod expres această posibilitate și deoarece o redeschidere ar fi în contradicție cu termenul obligatoriu de 15 luni pentru finalizarea unei anchete, stabilit la articolul 6 alineatul (9) din regulamentul de bază și cu termenul de 18 luni stabilit la articolul 5.10 din Acordul antidumping al OMC. Conform societății Foshan Shunde, cauza IPS nu putea servi drept precedent, deoarece se baza pe Regulamentul (CEE) nr. 2423/88 al Consiliului din 11 iulie 1988 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (7) (regulamentul de bază vechi), care nu prevedea încă termene obligatorii. Foshan Shunde a afirmat, de asemenea, că în cazul în care Comisia ar decide să treacă la punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție, ea ar trebui să facă acest lucru pe baza documentului de informare finală al Comisiei, din data de 20 februarie 2007, în temeiul căruia părții i-a fost atribuit tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”) și care nu a constatat niciun dumping din partea acestei societăți, și nu pe baza documentului de informare finală revizuit din data de 23 martie 2007 în care Comisia a confirmat constatarea sa provizorie de a nu acorda TEP societății Foshan Shunde și a stabilit marja de dumping la 18,1 %.

(14)

Celălalt producător-exportator chinez, Zheijiang Harmonic Hardware Products Co. Ltd (denumit în continuare „Zheijiang Harmonic”) a prezentat o serie de argumente care erau, în mod esențial, identice cu cele prezentate de Foshan Shunde, și anume că redeschiderea procedurii nu are niciun temei juridic și că legislația nu prevede posibilitatea de a reinstitui taxe antidumping dincolo de termenele fixate de regulamentul de bază și de Acordul antidumping al OMC. De asemenea, acesta a afirmat că publicarea unui document de informare revizuit și acordarea unei perioade de răspuns în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază nu pot remedia încălcarea drepturilor la apărare ale societății Zheijiang Harmonic și instituirea ilegală a taxelor. În sfârșit, el a subliniat că Comisia nu poate reinstitui măsuri antidumping pe baza informațiilor referitoare la anul 2005, respectiv la o perioadă anterioară cu mai mult de patru ani redeschiderii parțiale a anchetei, întrucât aceasta nu ar fi în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, Zheijang Harmonic a afirmat că Comisia nu poate redeschide cauza deoarece și-a pierdut obiectivitatea și imparțialitatea, întrucât regulamentul în litigiu propus de Comisie a fost parțial anulat de Curtea de Justiție.

(15)

Cei doi importatori/producători neafiliați din Uniune nu au comunicat informații sau date privind temeiurile legale ale redeschiderii anchetei, ci au insistat mai degrabă asupra rolului lor în calitate de actori pe piața meselor de călcat din Uniune. Unul dintre ei a semnalat, de asemenea, repercusiunile pe care le vor avea anularea regulamentului de către Curtea de Justiție și redeschiderea parțială ulterioară a anchetei asupra activităților lor.

(16)

Industria din Uniune a afirmat că producătorii din Uniune plătesc prețul neregulii identificate de Curtea de Justiție, întrucât se regăsesc fără protecție împotriva importurilor despre care s-a constatat că fac obiectul unui dumping și cauzează un prejudiciu. Industria din Uniune a propus reluarea procedurii din stadiul în care a apărut neregula Comisiei, și anume din momentul în care societatea chineză trebuia să-și comunice observațiile privind documentul de informare finală revizuit al Comisiei din data de 23 martie 2007, precum și luarea unei decizii privind observațiile părții și trimiterea unei noi propuneri către Consiliu, limitată la situația societății Foshan Shunde, cu scopul de a reinstitui taxa antidumping asupra importurilor de mese de călcat fabricate de Foshan Shunde. Industria din Uniune a afirmat, de asemenea, că o abordare similară a fost urmată în trecut [respectiv în hotărârile luate în cauza IPS, în cauza de recurs IPS și în Regulamentul (CE) nr. 253/2004 al Consiliului (8) adoptat în urma hotărârii Curții de Justiție în cauza C-76/00 P Petrotub SA și Republica SA/Consiliul]. În plus, conform afirmațiilor acestei părți, termenul de 15 luni prevăzut în regulamentul de bază nu se aplică modificării unui regulament care instituie taxe antidumping pentru a pune în aplicare o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(17)

Se reamintește faptul că Curtea de Justiție a respins toate argumentele de fond prezentate de Foshan Shunde în ceea ce privește temeinicia cauzei. Astfel, instituțiile Uniunii sunt obligate să corecteze partea procedurii administrative în care a avut loc neregula, în cadrul anchetei inițiale.

(18)

Argumentul conform căruia introducerea termenelor de 15 și, respectiv, de 18 luni pentru încheierea anchetelor antidumping împiedică Comisia să adopte abordarea urmată în cauza IPS a fost considerat nefondat. Se consideră că acest termen nu este relevant pentru punerea în aplicare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Într-adevăr, un astfel de termen reglementează doar durata anchetei inițiale, de la data deschiderii la data acțiunii finale, și nu se referă la măsurile ulterioare care ar trebui luate eventual, de exemplu în urma unui control jurisdicțional. În plus, trebuie notat faptul că orice altă interpretare ar însemna că o acțiune în justiție intentată cu succes de industria din Uniune nu ar avea niciun efect concret pentru această parte, dacă se acceptă faptul că expirarea termenului de încheiere a anchetei inițiale nu permite punerea în aplicare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acest lucru ar fi contrar principiului conform căruia toate părțile ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de un control jurisdicțional eficace.

(19)

Se reamintește, de asemenea, faptul că Tribunalul a considerat, în hotărârea sa în cauzele comune T-163/94 și T-165/94 (9), că nici termenul flexibil aplicabil în temeiul vechiului regulament de bază nu poate fi extins dincolo de limitele rezonabile și că o anchetă care durează mai mult de trei ani este prea lungă. Această hotărâre contrastează cu cauza IPS, în care punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție a avut loc la șapte ani după deschiderea anchetei inițiale, iar hotărârea Curții de Justiție nu conține nicio indicație conform căreia termenele ar fi reprezentat o problemă.

(20)

Prin urmare, se concluzionează că articolul 6 alineatul (9) din regulamentul de bază se aplică doar inițierii procedurilor și încheierii anchetei deschise în temeiul articolului 5 alineatul (9) din regulamentul de bază, și nu unei redeschideri parțiale a anchetei în vederea punerii în aplicare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(21)

Această concluzie este în conformitate cu abordarea adoptată pentru punerea în aplicare a deciziilor care figurează în rapoartele grupurilor speciale și ale organului de apel al OMC, care recunoaște că instituțiile pot remedia lacunele unui regulament care instituie taxe antidumping pentru a se conforma rapoartelor organului de soluționare a litigiilor, inclusiv în cazurile referitoare la Uniune (10). În aceste cazuri, s-a considerat necesară adoptarea unor proceduri speciale pentru punerea în aplicare a rapoartelor grupurilor speciale și ale organului de apel al OMC, rapoartele acestora neavând aplicabilitate directă în ordinea juridică a Uniunii, spre deosebire de deciziile luate de Curtea de Justiție, care sunt direct aplicabile.

(22)

În ceea ce privește argumentele prezentate cu privire la aplicarea articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, trebuie notat faptul că nu a putut fi stabilită nicio încălcare a acestui articol, întrucât Comisia nu a deschis o nouă procedură, ci a redeschis ancheta inițială pentru a pune în aplicare o hotărâre a Curții de Justiție.

(23)

În ceea ce privește argumentul conform căruia Foshan Shunde ar trebui să primească documentul de informare din data de 20 februarie 2007, și nu documentul de informare revizuit din data de 23 martie 2007, trebuie notat faptul că, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție, Comisia ar trebui să corecteze neregula procedurală. Această neregulă administrativă a avut loc doar atunci când Foshan Shunde a avut la dispoziție mai puțin de 10 zile pentru a-și prezenta observațiile cu privire la documentul de informare revizuit. În consecință, valabilitatea etapelor precedente ale anchetei inițiale nu a fost afectată de hotărârea Curții de Justiție și, prin urmare, nu este necesar să facă obiectul unei reexaminări în cadrul redeschiderii parțiale actuale.

(24)

Ținând cont de observațiile comunicate de către părți și de analiza acestor observații, s-a concluzionat că punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție ar trebui să se concretizeze printr-o nouă transmitere către Foshan Shunde și către toate celelalte părți interesate a documentului de informare finală revizuit din data de 23 martie 2007, pe baza căruia s-a propus reinstituirea unei taxe antidumping la importurile de mese de călcat fabricate de Foshan Shunde prin regulamentul în litigiu.

(25)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat, de asemenea, că Comisia ar trebui să acorde societății Foshan Shunde și tuturor celorlalte părți interesate suficient timp pentru a comunica observații cu privire la documentul de informare finală revizuit din data de 23 martie 2007, urmând apoi să evalueze aceste observații pentru a determina dacă este necesar să propună Consiliului reinstituirea taxei antidumping asupra importurilor de mese de călcat fabricate de Foshan Shunde, pe baza faptelor referitoare la perioada de anchetă inițială.

(26)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se pună în aplicare hotărârea Curții de Justiție.

(27)

Tuturor părților interesate li s-a oferit ocazia de a prezenta observații, aplicând termenul de 10 zile prescris la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază. Observațiile lor au fost analizate și luate în considerare atunci când a fost cazul, însă nu au fost de natură să modifice concluziile sus-menționate.

(28)

Foshan Shunde și toate celelalte părți interesate au primit documentul de informare finală revizuit din data de 23 martie 2007, pe baza căruia s-a propus reinstituirea taxei antidumping la importurile de mese de călcat fabricate de Foshan Shunde, în lumina faptelor referitoare la perioada de anchetă inițială.

(29)

Foshan Shunde și toate celelalte părți interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la acest document de informare revizuit. Observațiile orale și scrise transmise de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare. În lumina observațiilor prezentate, se pot observa următoarele: linia de conduită adoptată în prezentul regulament se bazează pe faptul că în hotărârea Curții de Justiție se subliniază că articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu poate primi o interpretare care ar obliga Comisia să propună Consiliului măsuri definitive care ar perpetua o eroare săvârșită în aprecierea inițială a criteriilor materiale ale acestei dispoziții (11). Deși Curtea de Justiție a prezentat această observație în legătură cu o eroare în detrimentul recurentei în cauza respectivă, este clar că această interpretare ar trebui aplicată în mod imparțial, ceea ce înseamnă că o eroare în detrimentul industriei din Uniune nu poate fi nici ea perpetuată. Astfel cum este indicat în documentul de informare finală revizuit, din data de 23 martie 2007, și în documentul de informare specifică revizuit din aceeași dată, precum și în scrisorile anterioare ale Comisiei adresate recurentei, pe care se bazează aceste documente, societății Foshan Shunde ar trebui să-i fie refuzat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, deoarece practicile sale contabile prezintă mai multe deficiențe grave și, prin urmare, nu sunt în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Această încălcare a celui de-al doilea criteriu de la articolul 2 alineatul (7) nu poate fi remediată de statisticile menționate în ultima frază de la punctul 12 din hotărârea Curții de Justiție. Prin urmare, abordarea luată inițial în considerare în documentul de informare finală din data de 20 februarie 2007 ar trebui calificată drept eroare care ar trebui corectată. În interesul industriei din Uniune, care trebuie protejată împotriva dumpingului, ar trebui reinstituită cât mai curând posibil taxa antidumping care rezultă în ceea ce o privește pe recurentă.

(30)

După ce a fost informat cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat recomandarea reinstituirii măsurilor antidumping definitive, un producător-exportator chinez a oferit un angajament de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, această ofertă de angajament nu a adus o soluție la problemele deja subliniate în considerentul 68 din regulamentul în litigiu, în special la necesitatea de a stabili, pentru fiecare dintre numeroasele tipuri de produse, prețuri de import minime semnificative care să poată fi corect monitorizate de către Comisie, fără să existe un risc grav de eludare. Mai mult, oferta de angajament de preț propunea fie un preț minim mediu vizând un singur tip de produs exportat către Uniune, fie mai multe prețuri de import minime stabilite, încă o dată, pe baza unor prețuri medii ponderate pentru combinații de anumite produse. În plus, toate combinațiile de prețuri de import minime propuse au fost semnificativ inferioare celor mai ridicate prețuri de export stabilite. Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că un astfel de angajament este nerealist și, prin urmare, nu poate fi acceptat. Partea în cauză a fost informată în consecință și a avut posibilitatea de a prezenta observații. Cu toate acestea, observațiile sale nu au modificat concluzia menționată anterior.

(31)

Prezenta procedură nu afectează data la care măsurile instituite prin regulamentul în litigiu vor expira în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază,