17.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 302/32

---

DIRECTIVA 2009/65/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 13 iulie 2009

de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)

Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (2) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (3). Deoarece urmează să fie efectuate modificări suplimentare, directiva ar trebui reformată din motive de claritate.

(2)

Directiva 85/611/CEE a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea și succesul sectorului european al fondurilor de investiții. Cu toate acestea, în pofida ameliorărilor introduse de la adoptarea sa, în special în 2001, necesitatea modificării cadrului juridic al OPCVM-urilor în vederea adaptării acestuia la piețele financiare ale secolului XXI a devenit din ce în ce mai evidentă. Cartea Verde a Comisiei din 12 iulie 2005 privind consolidarea cadrului UE privind fondurile de investiții a lansat o dezbatere publică cu privire la modul în care ar trebui modificată Directiva 85/611/CEE, pentru a face față noilor provocări. Acest proces de consultare intensivă a condus la concluzia general acceptată că sunt necesare modificări substanțiale ale directivei respective.

(3)

O coordonare a legislațiilor interne care reglementează organismele de plasament colectiv ar fi oportună pentru a apropia, la nivel comunitar, condițiile de concurență dintre aceste organisme și pentru a asigura o protecție mai eficientă și mai uniformă pentru deținătorii de titluri de participare. O astfel de coordonare facilitează eliminarea restricțiilor privind libera circulație, la nivel comunitar, a titlurilor de participare ale OPCVM-urilor.

(4)	Având în vedere obiectivele menționate anterior, este de dorit să se prevadă, pentru OPCVM-urile stabilite în statele membre, norme comune de bază privind autorizarea, controlul, structura și activitatea lor și informațiile pe care acestea sunt obligate să le publice.

(5)

Este necesar să se limiteze coordonarea legislațiilor statelor membre la OPCVM-urile de alt tip decât cele „închise”, care își oferă titlurile de participare spre vânzare către public în Comunitate. Este de dorit ca OPCVM-urile să aibă posibilitatea, ca parte a obiectivului lor de investiții, de a efectua investiții în instrumente financiare, altele decât valorile mobiliare, care sunt suficient de lichide. Instrumentele financiare care pot figura în portofoliul de active al OPCVM-urilor ar trebui enumerate în prezenta directivă. Selecția elementelor unui portofoliu de investiții prin intermediul unui indice este o tehnică de administrare.

(6)

În cazul în care o dispoziție a prezentei directive impune unui OPCVM să ia măsuri, dispoziția în cauză ar trebui înțeleasă ca făcând referire la societatea de administrare atunci când un OPCVM este constituit ca fond deschis de investiții administrat de o societate de administrare sau care nu este în măsură să acționeze direct deoarece nu are personalitate juridică.

(7)	Titlurile de participare emise de OPCVM-uri sunt considerate ca fiind instrumente financiare în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (4).

(8)

Autorizația acordată societății de administrare în statul membru de origine ar trebui să asigure protecția investitorului și solvabilitatea societăților de administrare, pentru a contribui la stabilitatea sistemului financiar. Abordarea adoptată în prezenta directivă constă în realizarea armonizării esențiale necesare și suficiente pentru a se ajunge la recunoașterea reciprocă a autorizării și a sistemelor de supraveghere prudențială, astfel încât să fie posibilă acordarea unei autorizări unice, valabilă în întreaga Comunitate, precum și aplicarea principiului supravegherii de către statul membru de origine.

(9)

Pentru a garanta faptul că societatea de administrare va fi în măsură să îndeplinească obligațiile care îi revin din activitățile sale și să își asigure astfel stabilitatea, sunt necesare un capital inițial și fonduri proprii suplimentare. Pentru a lua în considerare evoluțiile, în special din punctul de vedere al cerințelor de capital pentru riscul operațional în cadrul Comunității și al altor organisme internaționale, aceste cerințe, inclusiv recurgerea la garanții, ar trebui reexaminate.

(10)	Este necesar, pentru a proteja investitorii, să se asigure supravegherea internă a tuturor societăților de administrare, în special prin desemnarea a doi conducători și a utilizării unor mecanisme de control intern adecvate.

(11)	Principiul supravegherii de către statul membru de origine va permite societăților de administrare autorizate în statul membru de origine să desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în întreaga Comunitate prin crearea de sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii.

(12)

În ceea ce privește administrarea portofoliului colectiv (administrarea fondurilor deschise de investiții și a societăților de investiții), autorizarea acordată unei societăți de administrare în statul membru de origine ar trebui să îi permită acesteia desfășurarea următoarelor activități în statele membre gazdă, fără a aduce atingere capitolului XI: distribuirea, prin constituirea unei sucursale, a titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții armonizate administrate de către societatea respectivă în statul membru de origine; distribuirea, prin constituirea unei sucursale, a acțiunilor societăților de investiții armonizate a căror administrare o asigură respectiva societate; distribuirea titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții armonizate sau a acțiunilor la societățile de investiții armonizate administrate de către alte societăți de administrare; desfășurarea tuturor celorlalte funcții și sarcini incluse în activitatea de administrare a portofoliului colectiv; administrarea activelor societăților de investiții constituite în alte state membre decât cel de origine; desfășurarea, pe bază de mandate și în contul societăților de administrare constituite în alt stat membru decât cel de origine, a funcțiilor incluse în activitatea de administrare a portofoliului colectiv. Atunci când o societate de administrare distribuie titlurile de participare la propriile fonduri deschise de investiții armonizate sau acțiunile la propriile societăți de investiții armonizate în statele membre gazdă, fără a înființa o sucursală, aceasta ar trebui să fie supusă numai normelor privind comercializarea transfrontalieră.

(13)

În ceea ce privește domeniul de activitate al societăților de administrare și pentru a se lua în considerare legislația națională și a permite acestor societăți să realizeze importante economii de scară, este oportun să se permită acestor societăți să desfășoare, de asemenea, și activitatea de administrare a portofoliilor individuale de investiții în baza mandatului acordat de investitori (administrare a portofoliilor individuale), inclusiv a celor deținute de fondurile de pensii, precum și alte activități conexe specifice legate de activitatea principală, fără a prejudicia stabilitatea unor astfel de societăți. Cu toate acestea, ar trebui prevăzute norme specifice pentru prevenirea conflictelor de interese atunci când societățile de administrare sunt autorizate să desfășoare atât activități de administrare a portofoliului colectiv, cât și activități de administrare a portofoliului individual.

(14)

Activitatea de administrare a portofoliilor individuale de investiții este un serviciu de investiții reglementat de Directiva 2004/39/CE. Pentru a asigura un cadru de reglementare uniform în acest domeniu, este de dorit ca societățile de administrare a căror autorizație include și acest serviciu să fie supuse condițiilor de funcționare prevăzute de directiva respectivă.

(15)	Statul membru de origine ar trebui, ca regulă generală, să poată stabili norme mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă, în special în ceea ce privește condițiile de autorizare, cerințele prudențiale și normele referitoare la raportare și la prospect.

(16)

Este de dorit să se stabilească norme care să definească condițiile prealabile în care o societate de administrare poate delega, pe bază de mandat, unor terți, sarcini și funcții specifice cu scopul de a crește eficiența administrării sale. Pentru a garanta o aplicare corectă a principiului supravegherii de către statul membru de origine, statele membre care acceptă aceste delegări ar trebui să se asigure de faptul că societatea de administrare căreia i s-a eliberat autorizația nu își deleagă în mod global funcțiile unuia sau mai multor terți, astfel încât să devină o entitate vidă, și că existența mandatelor nu împiedică buna exercitare a supravegherii societății de administrare. Aceste delegări de funcții proprii nu ar trebui, cu toate acestea, să afecteze în niciun fel răspunderea societății de administrare și a depozitarului în raport de deținătorii de titluri de participare și de autoritățile competente.

(17)	Pentru a asigura o concurență echitabilă și o supraveghere adecvată pe termen lung, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a examina posibilitățile de armonizare a modalităților de delegare la nivel comunitar.

(18)

Principiul supravegherii de către statul membru de origine impune ca autoritățile competente să nu acorde sau să retragă autorizația în cazul în care factori precum conținutul programului de activități, distribuția geografică sau activitățile desfășurate efectiv indică în mod clar faptul că respectiva societate de administrare a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage normelor mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia intenționează să desfășoare sau desfășoară cea mai mare parte a activităților. În sensul prezentei directive, o societate de administrare ar trebui autorizată în statul membru în care se află sediul său social. Conform principiului supravegherii de către statul membru de origine, numai autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare ar trebui să fie considerate responsabile de supravegherea modului de organizare a societății de administrare, inclusiv a tuturor procedurilor și resurselor pentru exercitarea funcțiilor de gestionare menționate în anexa II, care ar trebui să se supună legislației statului membru de origine al societății de administrare.

(19)

În cazul în care OPCVM-ul este administrat de o societate de administrare autorizată într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului, societatea de administrare în cauză ar trebui să adopte și să instituie proceduri și modalități corespunzătoare pentru tratarea plângerilor adresate de investitori, de exemplu prin intermediul unor dispoziții corespunzătoare privind modalitățile de distribuție sau prin indicarea unei adrese în statul membru de origine al OPCVM-ului, care nu ar trebui neapărat să fie o adresă a societății de administrare. Societatea de administrare respectivă ar trebui să adopte, de asemenea, proceduri și modalități corespunzătoare pentru a furniza informații publicului sau autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, la cererea acestora, de exemplu prin desemnarea unei persoane de contact din rândurile personalului societății de administrare, pentru a soluționa cererile de informații. Cu toate acestea, societățile de administrare în cauză nu ar trebui să fie obligate de legislația statului membru de origine al OPCVM-ului să aibă un reprezentant local în respectivul stat membru pentru a-și îndeplini aceste sarcini.

(20)

Autoritățile competente care autorizează OPCVM-urile ar trebui să ia în considerare regulile fondului deschis de investiții sau actele constitutive ale societății de investiții, alegerea depozitarului și capacitatea societății de administrare de a administra OPCVM-urile. În cazul în care societatea de administrare este stabilită în alt stat membru, autoritățile competente ar trebui să se poată baza pe un atestat emis de autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare cu privire la tipul de OPCVM pe care societatea de administrare este autorizată să-l administreze. Autorizarea unui OPCVM nu ar trebui să fie condiționată de cerințe suplimentare de capital la nivelul societății de administrare, de stabilirea sediului social al societății de administrare în statul membru de origine al OPCVM-ului și nici de locul de desfășurare a oricărei activități a societății de administrare în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(21)

Autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare ar trebui să fie abilitate să supravegheze respectarea reglementărilor privind constituirea și funcționarea OPCVM-urilor, care ar trebui să fie supuse legislației statului membru de origine al OPCVM-ului. În acest sens, autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare ar trebui să poată obține informații direct de la societatea de administrare. În special, autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare pot solicita societăților de administrare să furnizeze informații privind tranzacțiile referitoare la investițiile OPCVM-urilor autorizate în statul membru în cauză, inclusiv informații conținute în registrele și evidențele acestor tranzacții și în conturile fondului. Pentru a remedia orice caz de încălcare a normelor aflate în responsabilitatea lor, autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare ar trebui să se poată baza pe cooperarea autorităților competente ale statului membru de origine al societății de administrare și, după caz, ar trebui să poată lua măsuri directe împotriva societății de administrare.

(22)

Statul membru de origine al OPCVM-ului ar trebui să aibă posibilitatea de a impune reglementări privind conținutul registrului deținătorilor de titluri de participare al OPCVM-ului. Organizarea ținerii registrului și locul păstrării acestuia ar trebui să fie totuși stabilite în reglementările interne ale societății de administrare.

(23)

Este necesar să se asigure statului membru de origine al OPCVM-ului toate mijloacele pentru remedierea oricărei încălcări a regulilor OPCVM-ului. În acest sens, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului ar trebui să poată lua măsuri preventive, precum și să aplice sancțiuni societății de administrare. În ultimă instanță, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societății de administrare să înceteze să administreze OPCVM-ul. Statele membre ar trebui să prevadă dispozițiile necesare pentru a asigura administrarea corespunzătoare sau lichidarea OPCVM-ului într-un astfel de caz.

(24)

În scopul prevenirii unei supravegheri arbitrare și pentru a promova încrederea în eficacitatea supravegherii exercitate de autoritățile statului membru de origine, autorizarea ar trebui să fie refuzată în cazul în care un OPCVM este împiedicat să își comercializeze titlurile sale de participare în statul membru de origine. După autorizare, OPCVM-ul ar trebui să poată alege liber statul membru sau statele membre în care își va comercializa titlurile de participare în conformitate cu prezenta directivă.

(25)

Pentru a proteja interesele acționarilor și a asigura condiții de concurență echitabile pe piață pentru organismele de plasament colectiv armonizate, este necesar un capital inițial pentru societățile de investiții. Cu toate acestea, societățile de investiții care au desemnat o societate de administrare vor fi acoperite prin fondurile proprii suplimentare ale societății de administrare.

(26)

Atunci când sunt aplicabile norme privind coordonarea activităților și delegarea de funcții și în cazul în care o astfel de delegare de către societatea de administrare este permisă în temeiul legislației statului său membru de origine, societățile de investiții autorizate ar trebui să respecte astfel de norme, mutatis mutandis, fie în mod direct, în cazul în care nu au desemnat o societate de administrare autorizată în conformitate cu prezenta directivă, fie indirect, în cazul în care au desemnat o astfel de societate de administrare.

(27)

În pofida necesității unei consolidări între OPCVM-uri, fuziunile OPCVM-urilor se confruntă cu numeroase dificultăți juridice și administrative în Comunitate. Prin urmare, pentru a ameliora funcționarea pieței interne, este necesar să se prevadă dispoziții care să faciliteze fuziunile între OPCVM-uri (și compartimentele lor de investiții). Cu toate că unele state membre pot autoriza numai fondurile constituite pe bază de contract civil, fuziunile transfrontaliere între toate tipurile de OPCVM (fonduri constituite pe bază de contract civil, fonduri constituite prin act constitutiv și fonduri de tip „unit trust”) ar trebui permise și recunoscute de fiecare stat membru, fără a mai fi necesar ca statele membre să introducă noi forme juridice de OPCVM-uri în legislația națională.

(28)

Prezenta directivă are ca obiect tehnicile de fuziune cel mai des utilizate în statele membre. Acest lucru nu înseamnă că toate statele membre trebuie să introducă toate cele trei tehnici în legislațiile lor naționale, ci că fiecare stat membru ar trebui să recunoască transferul de active care rezultă din aceste tehnici de fuziune. Prezenta directivă nu împiedică OPCVM-urile să recurgă la alte tehnici într-un cadru exclusiv național, în cazul în care niciunul dintre OPCVM-urile implicate în fuziune nu a emis o notificare cu privire la comercializarea transfrontalieră a titlurilor sale de participare. Fuziunile naționale respective continuă să fie reglementate de dispozițiile aplicabile din legislația națională. Dispozițiile din legislația națională privind cvorumul nu ar trebui să facă discriminări între fuziunile naționale și cele transfrontaliere și nici nu ar trebui să fie mai stricte decât cele aplicabile fuziunilor de entități corporative.

(29)

Pentru a proteja interesele investitorilor, statele membre ar trebui să prevadă ca fuziunile naționale sau transfrontaliere propuse între OPCVM-uri să facă obiectul unei autorizări din partea autorităților lor competente. În ceea ce privește fuziunile transfrontaliere, autoritățile competente ale OPCVM-ului absorbit ar trebui să autorizeze fuziunea, astfel încât să garanteze că interesele deținătorilor de titluri de participare care vor schimba în mod efectiv OPCVM-urile sunt protejate corespunzător. În cazul în care fuziunea implică mai multe OPCVM-uri absorbite, iar respectivele OPCVM-uri au sedii în diferite state membre, fuziunea trebuie autorizată de autoritățile competente ale fiecărui OPCVM absorbit, în strânsă cooperare unele cu altele, inclusiv prin schimburi corespunzătoare de informații. Dat fiind faptul că interesele deținătorilor de titluri de participare ale OPCVM-urilor absorbante trebuie, de asemenea, protejate în mod adecvat, acestea ar trebui luate în considerare de autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului absorbant.

(30)

În plus, atât deținătorii de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbit, cât și deținătorii de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbant ar trebui să aibă dreptul să solicite răscumpărarea sau rambursarea titlurilor lor de participare sau, dacă este posibil, convertirea lor gratuită în titluri de participare ale unui alt OPCVM cu o politică de investiții asemănătoare care este administrat de aceeași societate de administrare sau de o altă societate afiliată. Acest drept nu ar trebui să facă obiectul unor taxe suplimentare, ci numai obiectul unor comisioane, care trebuie reținute exclusiv de către respectivul OPCVM pentru acoperirea costurilor de decapitalizare în orice situație, în conformitate cu prospectele OPCVM-ului absorbit și ale OPCVM-ului absorbant.

(31)

Ar trebui, de asemenea, asigurat controlul suplimentar al fuziunilor de către terți. Depozitarii fiecăruia dintre OPCVM-urile care participă la fuziune ar trebui să verifice conformitatea proiectului comun de fuziune cu dispozițiile aplicabile ale prezentei directive și cu regulile fondului OPCVM-ului. Un depozitar sau un auditor independent ar trebui să întocmească un raport în numele tuturor OPCVM-urilor care participă la fuziune, în care să valideze metodele de evaluare ale activelor și pasivelor respectivelor OPCVM-uri și metoda de calcul al ratei de schimb stabilite în proiectul comun de fuziune, precum și rata reală de schimb și, după caz, plata în numerar pe titlu de participare. Pentru a limita costurile aferente fuziunilor transfrontaliere, ar trebui să fie posibilă întocmirea unui raport unic pentru toate OPCVM-urile participante, iar auditorul legal al OPCVM-ului absorbit și/sau al OPCVM-ului absorbant ar trebui să aibă această posibilitate. Cu scopul de a proteja interesele investitorilor, deținătorilor de titluri de participare ar trebui să li se ofere posibilitatea de a obține gratuit, la cerere, un exemplar al unui astfel de raport.

(32)

Este deosebit de important ca deținătorii de titluri de participare să fie informați în mod adecvat cu privire la fuziunea propusă, iar drepturile lor să fie suficient protejate. Cu toate că interesele deținătorilor de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbit sunt de o importanță primară, ar trebui protejate și interesele deținătorilor de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbant.

(33)

Dispozițiile privind fuziunile prevăzute de prezenta directivă nu aduc atingere punerii în aplicare a legislației privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, în special a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor între întreprinderi (Regulamentul privind concentrările economice) (5).

(34)

Comercializarea liberă a titlurilor de participare ale OPCVM-urilor autorizate să investească până la 100 % din activele lor în valori mobiliare emise de același emitent (stat, autorități locale etc.) nu ar trebui să aibă efecte directe sau indirecte de perturbare a funcționării pieței de capital sau de complicare a finanțării unui stat membru.

(35)

Definiția valorilor mobiliare incluse în prezenta directivă se aplică exclusiv în sensul prezentei directive și nu afectează prin nimic diversele definiții utilizate în legislația națională în alte sensuri, cum ar fi impozitarea. Această definiție nu include deci acțiunile și alte valori mobiliare echivalente acțiunilor emise de societăți de tip „Building Societies” și „Industrial and Provident Societies”, a căror proprietate nu poate fi, în practică, transferată decât prin răscumpărarea lor de către organismul emitent.

(36)

Instrumentele pieței monetare includ instrumentele transferabile care, în mod normal, sunt tranzacționate cu precădere pe piața monetară, și nu pe piețele reglementate, de exemplu bonurile de tezaur și bonurile emise de autoritățile locale, certificatele de depozit, certificatele de trezorerie, obligațiunile bancare pe termen mediu și accepturile bancare.

(37)	Noțiunea de „piață reglementată” utilizată în cadrul prezentei directive corespunde celei utilizate în Directiva 2004/39/CE.

(38)

Este de dorit să se permită unui OPCVM să își investească activele în titluri de participare ale OPCVM-urilor și ale altor organisme de plasament colectiv de tip deschis care investesc, de asemenea, în activele financiare lichide menționate în prezenta directivă și care funcționează după principiul diversificării riscurilor. Este necesar ca OPCVM-urile și alte organisme de plasament colectiv în care investește un OPCVM să fie supuse unei supravegheri eficace.

(39)

Ar trebui facilitată dezvoltarea posibilităților unui OPCVM de a investi în alte OPCVM-uri și organisme de plasament colectiv. Este deci esențial să se asigure faptul că o astfel de activitate de investiție nu reduce protecția investitorului. Datorită creșterii posibilităților care se oferă OPCVM-urilor de a investi în titluri de participare ale altor OPCVM-uri și organisme de plasament colectiv, este necesară stabilirea anumitor norme privind limitele cantitative, comunicarea informațiilor și prevenirea fenomenului de cascadă.

(40)

Pentru a lua în considerare evoluția pieței și în perspectiva realizării uniunii economice și monetare, este de dorit să se permită OPCVM-urilor să investească în depozite bancare. Pentru a garanta o lichiditate adecvată a investițiilor în depozite, depozitele respective ar trebui să fie rambursabile la cerere sau să poată fi retrase. În cazul în care depozitele sunt constituite la o instituție de credit al cărei sediu se află într-o țară terță, instituția de credit ar trebui să fie supusă unor norme prudențiale echivalente celor prevăzute în dreptul comunitar.

(41)

Pe lângă cazul în care un OPCVM investește în depozite bancare în conformitate cu regulile fondului sau ale documentelor sale constitutive, ar trebui să se prevadă posibilitatea pentru OPCVM-uri de a deține alte active lichide, cum ar fi depozitele bancare la vedere. Deținerea acestor alte active lichide poate fi justificată, de exemplu, în următoarele situații: pentru a face față cheltuielilor curente sau excepționale; în caz de vânzare, pe durata necesară reinvestirii în valori mobiliare, în instrumente ale pieței monetare și/sau în alte active financiare prevăzute de prezenta directivă; sau în intervalul de timp strict necesar în cazul în care, din cauza situației nefavorabile a pieței, investițiile în valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare și alte active financiare ar trebui suspendate.

(42)	Din motive prudențiale, este necesar să se evite ca un OPCVM să își concentreze în mod excesiv investițiile care îl expun unui risc al contrapărții asupra unei aceleiași entități sau asupra unui ansamblu de entități aparținând aceluiași grup.

(43)

OPCVM-urile ar trebui să fie autorizate în mod expres, în cadrul politicii lor generale de investiție și/sau în scopul acoperirii în vederea atingerii unui obiectiv financiar determinat sau a unui profil de risc indicat în prospect, să investească în instrumente financiare derivate. Pentru a asigura protecția investitorilor, este necesară limitarea expunerii potențiale maxime care decurge din instrumentele financiare derivate, astfel încât să nu depășească valoarea totală netă a portofoliului OPCVM-urilor. Pentru a asigura o sensibilizare permanentă la riscurile și angajamentele care decurg din tranzacțiile asupra instrumentelor derivate și pentru a controla respectarea limitelor fixate pentru investiții, aceste riscuri și angajamente ar trebui să fie continuu evaluate și controlate. De asemenea, pentru a garanta protecția investitorilor prin măsuri de publicitate, OPCVM-urile ar trebui să își descrie strategiile, tehnicile și limitele de investiție aplicabile tranzacțiilor lor asupra instrumentelor derivate.

(44)

Este necesar ca măsurile pentru soluționarea posibilelor diferențe dintre dobânzile produselor atunci când riscul de credit este transferat prin securitizare, astfel cum se preconizează avându-se î vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (6) și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare) (7), să fie consecvente și coerente în toate reglementările relevante din sectorul financiar. Comisia va prezenta propuneri legislative adecvate, inclusiv în privința prezentei directive, pentru a asigura consecvența și coerența necesare, după o evaluare corespunzătoare a impactului unor astfel de propuneri.

(45)

În ceea ce privește instrumentele derivate negociate în afara pieței reglementate (OTC), ar trebui impuse cerințe privind eligibilitatea contrapărților și a instrumentelor, precum și lichiditatea și evaluarea permanentă a pozițiilor. Aceste cerințe vizează garantarea unui nivel adecvat de protecție a investitorilor, apropiat celui de care beneficiază la achiziționarea de instrumente derivate tranzacționate pe piețele reglementate.

(46)

Operațiunile asupra instrumentelor derivate nu ar trebui niciodată să fie utilizate pentru eludarea principiilor și normelor enunțate în prezenta directivă. Referitor la instrumentele derivate OTC, în cazul concentrării riscurilor asupra unei singure contrapărți sau asupra unui același grup de contrapărți, trebuie să se aplice norme suplimentare în materie de diversificare a riscurilor.

(47)

Anumite tehnici de administrare de portofoliu destinate organismelor de plasament colectiv care investesc în principal în acțiuni sau obligațiuni sunt fondate pe reproducerea indicilor de acțiuni sau de obligațiuni. Este de dorit să se permită OPCVM-urilor să reproducă indici de acțiuni sau de obligațiuni foarte cunoscuți și recunoscuți. În consecință, poate fi necesară definirea unor norme mai flexibile de diversificare a riscurilor pentru OPCVM-urile care investesc în acțiuni sau obligațiuni în acest scop.

(48)

Organismele de plasament colectiv care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei directive nu ar trebui utilizate în alte scopuri în afară de plasarea colectivă a capitalului colectat de la public în conformitate cu normele prevăzute de prezenta directivă. În cazurile enumerate în prezenta directivă, ar trebui să existe posibilitatea pentru un OPCVM de a avea filiale numai în cazul în care acestea sunt indispensabile pentru desfășurarea efectivă, în contul OPCVM-ului, a anumitor activități, de asemenea definite în prezenta directivă. Este necesară asigurarea unei supravegheri eficiente a OPCVM-urilor. Prin urmare, înființarea unei filiale a unui OPCVM într-o țară terță ar trebui autorizată numai în cazurile și în conformitate cu condițiile definite prin prezenta directivă. Obligația generală de a acționa exclusiv în interesul deținătorilor de titluri de participare și, în special, obiectivul creșterii eficienței costurilor nu ar putea justifica în niciun caz faptul ca un OPCVM să ia măsuri care ar putea împiedica autoritățile competente să își exercite în mod eficient misiunea lor de supraveghere.

(49)

Versiunea inițială a Directivei 85/611/CEE prevedea o derogare de la restricționarea procentajului de active pe care un OPCVM îl putea investi în valori mobiliare emise de aceeași entitate, care se aplica în cazul obligațiunilor emise sau garantate de către un stat membru. Această derogare permitea OPCVM-urilor să investească în special până la 35 % din activele lor în astfel de obligațiuni. O derogare similară, însă mai limitată, se justifică în ceea ce privește obligațiunile din sectorul privat care, chiar și în absența unei garanții de stat, oferă garanții speciale investitorului în temeiul normelor specifice care le sunt aplicabile. Este necesar, prin urmare, să se extindă această derogare la ansamblul obligațiunilor din sectorul privat care îndeplinesc criteriile stabilite în comun, lăsând statelor membre sarcina de a întocmi lista obligațiunilor pentru care intenționează, după caz, să acorde o derogare.

(50)

Mai multe state membre au adoptat dispoziții care permit organismelor de plasament colectiv necoordonate să își regrupeze activele într-un așa-numit fond de tip „master”. Pentru a le permite OPCVM-urilor să apeleze la astfel de structuri, este necesară exceptarea OPCVM-urilor de tip „feeder” care doresc să își regrupeze activele într-un OPCVM de tip „master” de la interdicția de a investi mai mult de 10 % din activele lor sau, după caz, 20 % din activele lor într-un singur organism de plasament colectiv. Această exceptare se justifică prin faptul că OPCVM-ul de tip „feeder” își investește toate sau aproape toate activele în portofoliul diversificat al OPCVM-ului de tip „master”, care este el însuși supus normelor de diversificare aplicabile OPCVM-urilor.

(51)

Pentru a facilita funcționarea eficace a pieței interne și pentru a asigura același nivel de protecție a investitorilor în întreaga Comunitate, ar trebui autorizate atât structurile de tip „master-feeder” în cadrul cărora fondul de tip „master” și fondul de tip „feeder”” sunt stabilite în același stat membru, cât și cele în care fondurile sunt stabilite în state membre diferite. Pentru ca investitorii să înțeleagă mai bine structurile de tip „master-feeder”, iar autoritățile de reglementare să le supravegheze mai ușor, în special în context transfrontalier, niciun OPCVM de tip „feeder” nu ar trebui să poată investi în mai mult de un fond de tip „master”. Pentru a asigura același nivel de protecție a investitorilor în întreaga Comunitate, fondul de tip „master” ar trebui să fie el însuși un OPCVM autorizat. Pentru a evita sarcinile administrative inutile, dispozițiile privind notificarea comercializării transfrontaliere nu ar trebui să se aplice atunci când un OPCVM de tip „master” nu mobilizează capital de la consumatorii individuali dintr-un stat membru altul decât cel în care este stabilit, dar are unul sau mai multe OPCVM-uri de tip „feeder”în statul membru respectiv.

(52)

Pentru a proteja investitorii OPCVM-ului de tip „feeder”, investițiile OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master” ar trebui să facă obiectul unei autorizări prealabile din partea autorităților statului membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder”. Doar investiția inițială în OPCVM-ul de tip „master”, cu care OPCVM-ul de tip „feeder” depășește limita aplicabilă investiției în alt OPCVM, necesită aprobare. Pentru a facilita funcționarea eficace a pieței interne și pentru a asigura același nivel de protecție a investitorilor în întreaga Comunitate, condițiile care trebuie îndeplinite, precum și documentele și informațiile care trebuie furnizate pentru aprobarea investiției OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master” ar trebui să fie exhaustive.

(53)

Pentru a permite OPCVM-ului de tip „eeder” să acționeze în interesul deținătorilor de titluri de participare și, în special, să fie în măsură să obțină de la OPCVM-ul de tip „master” toate informațiile și documentele necesare îndeplinirii obligațiilor sale, OPCVM-ul de tip „feeder” și OPCVM-ul de tip „master” ar trebui să încheie un acord cu caracter obligatoriu și executoriu. Cu toate acestea, dacă atât OPCVM-ul de tip „feeder”, cât și OPCVM-ul de tip „master” sunt administrate de aceeași societate de administrare, ar trebui să fie suficient ca aceasta să stabilească norme interne de conduită. Acordurile asupra schimburilor de informații încheiate între depozitarii sau, respectiv, auditorii OPCVM-ului de tip „feeder” și cei ai OPCVM-ului de tip „master” ar trebui să asigure fluxul informațiilor și al documentelor de care are nevoie depozitarul sau auditorul OPCVM-ului de tip „feeder”” pentru a-și îndeplini atribuțiile. Prezenta directivă ar trebui să garanteze că, atunci când respectă cerințele în cauză, depozitarii sau auditorii nu încalcă restricțiile privind divulgarea informațiilor sau restricțiile de protecție a datelor.

(54)

Pentru a garanta un nivel înalt de protecție a intereselor investitorilor OPCVM-ului de tip „feeder””, prospectul, informațiile cheie destinate investitorilor, precum și informațiile publicitare ar trebui adaptate la specificul structurilor de tip „master-feeder”. Investiția OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master”” nu ar trebui să afecteze capacitatea OPCVM-ului de tip „feeder” de a răscumpăra sau a rambursa titluri de participare la cererea deținătorilor săi de titluri de participare și de a acționa în interesul acestora din urmă.

(55)

În temeiul prezentei directive, deținătorii de titluri de participare ar trebui protejați de aplicarea unor costuri suplimentare nejustificate. Interdicția OPCVM-ului de tip „master” de a-i factura OPCVM-ului de tip „feeder” comisioane de subscriere și rambursare reflectă acest principiu general. OPCVM-urile de tip „master” ar trebui totuși să aibă posibilitatea de a percepe comisioane de subscriere și rambursare celorlalți investitori, alții decât cei ai OPCVM-urilor de tip „feeder”.

(56)

Regulile de conversie ar trebui să permită unui OPCVM existent să se transforme într-un OPCVM de tip „feeder”. În același timp, regulile respective ar trebui să asigure o protecție suficientă a deținătorilor de titluri de participare. Deoarece o astfel de transformare constituie o schimbare fundamentală a politicii de investiții, OPCVM-ul care se transformă în OPCVM de tip „feeder” ar trebui să aibă obligația de a furniza deținătorilor săi de titluri de participare suficiente informații pentru ca aceștia să poată decide dacă să își mențină sau nu investiția. Autoritățile competente nu ar trebui să solicite OPCVM-ului de tip „feeder” să furnizeze mai multe informații sau alte informații decât cele specificate în prezenta directivă.

(57)

Ori de câte ori autoritățile competente ale statului membru gazdă al unui OPCVM de tip „master” sunt informate cu privire la o neregulă în legătură cu OPCVM-ul respectiv sau constată că acesta nu respectă dispozițiile prezentei directive, autoritățile în cauză pot decide, dacă este cazul, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul de tip „master” sunt informați în mod corespunzător.

(58)

Statele membre ar trebui să facă o distincție clară între informațiile publicitare și informațiile care trebuie furnizate în mod obligatoriu investitorilor în temeiul prezentei directive. Informațiile care trebuie furnizate în mod obligatoriu investitorilor includ informațiile cheie, prospectul, raportul anual și cel semestrial.

(59)

Informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui furnizate acestora într-un document specific și cu titlu gratuit, într-un interval de timp rezonabil înainte de a achiziționa titluri de participare ale OPCVM-ului, pentru a-i ajuta să ia decizii de investiții în cunoștință de cauză. Informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui să conțină numai elementele esențiale pentru luarea unor astfel de decizii. Natura informațiilor care trebuie să se regăsească în informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui armonizată integral, pentru a asigura o protecție a investitorilor și o comparabilitate adecvate. Informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui prezentate într-un format concis. Un document unic, de o lungime limitată, care să prezinte informațiile într-o anumită ordine, constituie modalitatea cea mai adecvată pentru ca prezentarea să fie suficient de clară și simplă pentru micii investitori și să permită comparații utile, în special în ceea ce privește costurile și profilurile de risc legate de decizia de investiție.

(60)	Autoritățile competente din fiecare stat membru pot face publice, într-o secțiune separată de pe paginile lor de Internet, informații cheie destinate investitorilor privind toate OPCVM-urile autorizate în respectivul stat membru.

(61)

Informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui elaborate pentru toate OPCVM-urile. Societățile de administrare sau, după caz, societățile de investiții ar trebui să furnizeze entităților relevante informațiile cheie destinate investitorilor, în funcție de metoda de comercializare utilizată (vânzări directe sau prin intermediar). Intermediarii ar trebui să furnizeze clienților și potențialilor clienți informațiile cheie destinate investitorilor.

(62)

OPCVM-urile ar trebui să-și poată comercializa titlurile de participare în alte state membre, cu respectarea unei proceduri de notificare bazate pe o mai bună comunicare între autoritățile competente ale statelor membre. După transmiterea unui dosar de notificare complet de către autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, statul membru gazdă al OPCVM-ului nu ar trebui să mai fie în măsură să se opună accesului la piața sa al unui OPCVM stabilit într-un alt stat membru, nici să conteste autorizarea acordată de respectivul stat membru.

(63)

OPCVM-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a-și comercializa titlurile de participare, cu condiția să adopte măsurile necesare pentru a garanta existența mijloacelor corespunzătoare pentru efectuarea plăților către deținătorii de titluri de participare, pentru răscumpărarea sau rambursarea titlurilor de participare, precum și pentru transmiterea informațiilor pe care OPCVM-urile sunt obligate să le furnizeze.

(64)

Pentru a facilita comercializarea transfrontalieră a titlurilor de participare ale OPCVM-urilor, controlul conformității aranjamentelor pentru o astfel de comercializare cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile în statul membru gazdă al OPCVM-ului ar trebui realizat după ce OPCVM-ul a intrat pe piață în respectivul stat membru. Controlul poate avea ca obiect conformitatea modalităților de comercializare, în special conformitatea modalităților de distribuție, și obligația de a prezenta informațiile publicitare în mod corect, clar și neînșelător. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice autoritățile competente ale statului membru gazdă să verifice dacă informațiile publicitare, care nu includ informațiile cheie destinate investitorilor, prospectele și rapoartele anuale și semestriale, sunt în conformitate cu legislația națională, înainte ca OPCVM-ul să le poată folosi, cu condiția ca acest control să fie nediscriminatoriu și să nu împiedice accesul OPCVM-ului pe piață.

(65)

În scopul consolidării certitudinii juridice, este necesar să se asigure accesul ușor, pe cale electronică și într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional, al unui OPCVM care își comercializează titlurile de participare într-un cadru transfrontalier la informații complete cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile în statul membru gazdă al OPCVM-ului care reglementează în mod specific modalitățile de comercializare a titlurilor de participare ale OPCVM-urilor. În ceea ce privește răspunderea pentru publicarea acestor informații, ar trebui să se aplice legislația națională.

(66)

Pentru a facilita accesul OPCVM-urilor pe piețele altor state membre, acestea ar trebui să aibă obligația de a traduce, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale unui stat membru gazdă, ori într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale acestuia, numai informațiile cheie destinate investitorilor. Informațiile cheie destinate investitorilor ar trebui să specifice limba sau limbile în care sunt disponibile alte documente informative obligatorii și informații suplimentare. Traducerile ar trebui să fie realizate sub responsabilitatea OPCVM-urilor, care ar trebui să decidă dacă este necesară o traducere simplă sau una autorizată.

(67)	Pentru a facilita accesul pe piețele altor state membre, este important să se facă publice taxele de notificare.

(68)

Statele membre ar trebui să adopte măsurile administrative și organizatorice necesare pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile naționale și autoritățile competente ale altor state membre, inclusiv prin acorduri bilaterale sau multilaterale între autoritățile în cauză, care ar putea prevedea delegarea voluntară a sarcinilor.

(69)

Este necesară consolidarea convergenței puterilor de care dispun autoritățile competente, pentru a obține o aplicare egală a prezentei directive în toate statele membre. O serie de competențe minime comune, compatibile cu cele conferite autorităților competente în temeiul altor acte comunitare privind serviciile financiare, ar trebui să garanteze eficacitatea supravegherii. În plus, statele membre ar trebui să stabilească normele privind sancțiunile, care pot include sancțiuni penale și administrative, precum și măsurile administrative aplicabile în cazuri de încălcare a dispozițiilor prezentei directive. De asemenea, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor respective.

(70)	Este necesară consolidarea dispozițiilor privind schimbul de informații între autoritățile competente naționale, precum și a obligațiilor reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare.

(71)	În vederea furnizării de servicii transfrontaliere, ar trebui atribuite competențe clare autorităților competente respective, pentru a elimina eventualele lipsuri sau suprapuneri, în conformitate cu legislația aplicabilă.

(72)

Dispozițiile prezentei directive referitoare la exercitarea eficientă a funcțiilor de supraveghere ale autorităților competente includ supravegherea în mod consolidat, care trebuie exercitată asupra unui OPCVM sau a unei întreprinderi care contribuie la activitatea acestuia, în cazul în care dispozițiile de drept comunitar prevăd acest lucru. În astfel de cazuri, autoritățile cărora li se solicită autorizația trebuie să poată identifica autoritățile competente pentru exercitarea supravegherii consolidate asupra respectivului OPCVM sau asupra întreprinderii care contribuie la activitatea acestuia.

(73)

Principiul supravegherii de către statul membru de origine prevede ca autoritățile competente să retragă sau să nu acorde autorizația în cazul în care factori precum conținutul programelor de activități, distribuția geografică sau activitățile efectiv desfășurate indică în mod clar faptul că un OPCVM sau o întreprindere care contribuie la activitatea acestuia a optat pentru sistemul juridic al unui stat membru cu scopul de a se sustrage unor norme mai stricte în vigoare într-un alt stat membru pe teritoriul căruia își desfășoară sau intenționează să își desfășoare cea mai mare parte a activităților.

(74)	Anumite conduite, precum frauda sau abateri ale persoanelor din interior, pot afecta stabilitatea, inclusiv integritatea sistemului financiar, chiar și în cazul în care sunt implicate alte întreprinderi decât OPCVM-urile sau întreprinderile care contribuie la activitatea acestora.

(75)

Este indicat să se prevadă posibilitatea unor schimburi de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele care, prin funcția lor, contribuie la consolidarea stabilității sistemului financiar. Cu toate acestea, în scopul păstrării caracterului confidențial al informațiilor furnizate, lista destinatarilor acestor informații trebuie să fie strict limitată.

(76)	Este necesar să se precizeze condițiile în care sunt autorizate astfel de schimburi de informații.

(77)	În cazul în care se prevede că informațiile pot fi divulgate numai cu acordul expres al autorităților competente, acestea din urmă își pot da acordul, după caz, sub rezerva respectării unor condiții stricte.

(78)

Ar trebui autorizate, de asemenea, schimburile de informații între, pe de o parte, autoritățile competente și, pe de altă parte, băncile centrale și alte organisme cu funcții similare băncilor centrale, în capacitatea lor de autorități monetare, sau, după caz, alte autorități publice responsabile pentru supravegherea sistemelor de plată.

(79)

În prezenta directivă ar trebui să se includă aceeași obligație cu privire la secretul profesional pentru autoritățile responsabile cu autorizarea și supravegherea OPCVM-urilor și a întreprinderilor care contribuie la respectiva autorizare și supraveghere, precum și aceleași posibilități de a efectua schimburi de informații ca cele prevăzute pentru autoritățile responsabile cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de credit, a întreprinderilor de investiții și a întreprinderilor de asigurare.

(80)

În scopul consolidării supravegherii prudențiale a OPCVM-urilor sau a întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora și al protejării clienților OPCVM-urilor sau ai întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora, auditorii ar trebui să aibă obligația de a raporta în mod prompt autorităților competente, ori de câte ori, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, identifică, în timpul desfășurării sarcinilor lor, anumite aspecte care pot avea un efect semnificativ asupra situației financiare sau asupra organizării administrative și contabile a unui OPCVM sau a unei întreprinderi care contribuie la activitatea acestuia.

(81)

Având în vedere scopul urmărit prin prezenta directivă, este de dorit ca statele membre să prevadă ca această obligație să se aplice în toate cazurile în care un auditor descoperă astfel de aspecte în timpul desfășurării sarcinilor sale la nivelul unei întreprinderi care are legături strânse cu un OPCVM sau cu o întreprindere care contribuie la activitatea acestuia.

(82)

Obligația auditorilor de a comunica, după caz, autorităților competente anumite aspecte și decizii referitoare la un OPCVM sau la o întreprindere care contribuie la activitatea acestuia pe care le descoperă în timpul desfășurării sarcinilor lor într-o entitate care nu este nici un OPCVM, nici o întreprindere care contribuie la activitatea unui OPCVM nu modifică în sine natura sarcinilor acestora în cadrul entității în cauză și nici modul în care trebuie să își desfășoare aceste sarcini în cadrul entității în cauză.

(83)	Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze reglementările naționale privind impozitarea, inclusiv măsurile pe care statele membre le pot impune pentru a asigura aplicarea respectivelor reglementări pe teritoriile lor.

(84)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(85)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte următoarele măsuri de punere în aplicare. În ceea ce privește societățile de administrare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri care să specifice detaliile privind cerințele organizatorice, gestionarea riscului, conflictele de interese și normele de conduită. În ceea ce privește depozitarii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri care să specifice măsurile pe care trebuie să le ia depozitarii pentru-și aduce la îndeplinire sarcinile în ceea ce privește un OPCVM administrat de o societate de administrare stabilită în alt stat membru decât statul membru de origine și caracteristicile acordului între depozitar și societatea de administrare. Aceste măsuri de punere în aplicare ar trebui să faciliteze aplicarea uniformă a obligațiilor societăților de administrare și ale depozitarilor, dar care nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului societăților de administrare de a desfășura activitățile pentru care au fost autorizate de către statul lor de origine în întreaga Comunitate, prin crearea de sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii, inclusiv administrarea de OPCVM-uri în alte state membre.

(86)	În ceea ce privește fuziunile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri destinate să specifice conținutul, formatul și modalitatea de transmitere a acestor informații către deținătorii de titluri de participare.

(87)

În ceea ce privește structurile de tip „master-feeder”, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri destinate să specifice conținutul acordului între OPCVM-urile de tip „master” și „feeder” sau normele interne de conduită, conținutul acordului privind schimbul de informații fie între depozitarii sau auditorii lor, măsuri adecvate pentru a coordona calendarul calculării și al publicării valorii activului lor net, pentru a evita aplicarea strategiei de „market timing”, impactul fuziunii „master”-ului asupra autorizării „feeder”-ului, tipurile de nereguli la nivelul „master”-ului care trebuie raportate „feeder”-ului, formatul și modalitatea de transmitere a informațiilor către deținătorii de titluri de participare cu ocazia transformării dintr-un OPCVM într-un OPCVM de tip „feeder”, procedura de evaluare și control al transferului de active de la un „feeder” la un „master” și rolul depozitarului „feeder”-ului în acest proces.

(88)

În ceea ce privește dispozițiile privind divulgarea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri destinate să prevadă condițiile care trebuie respectate la furnizarea prospectului pe un alt tip de suport durabil decât pe hârtie sau prin intermediul unei pagini de Internet care nu constituie un suport durabil, conținutul detaliat și complet, forma și prezentarea informațiilor cheie destinate investitorilor, ținând seama de caracterul diferit sau de componentele OPCVM-ului în cauză, precum și condițiile specifice cu privire la furnizarea informațiilor cheie destinate investitorilor pe un alt tip de suport durabil decât pe hârtie sau prin intermediul unei pagini de Internet care nu constituie un suport durabil.

(89)

În ceea ce privește notificarea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri destinate să specifice sfera informațiilor cu privire la normele locale aplicabile care urmează să fie publicate de autoritățile competente ale statului membru gazdă, precum și detaliile tehnice cu privire la accesul autorităților competente ale statului membru gazdă, printre altele, la documentele arhivate și actualizate privind OPCVM-urile.

(90)	Comisia ar trebui să fie împuternicită de asemenea, printre altele, să clarifice definițiile, să alinieze terminologia și să reformuleze definițiile în funcție de actele ulterioare cu privire la OPCVM-uri și la alte aspecte conexe.

(91)

Deoarece măsurile menționate în considerentele 85-90 au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(92)

Deoarece obiectivele acțiunii avute în vedere nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în măsura în care implică adoptarea unor norme care cuprind elemente comune aplicabile la nivel comunitar și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivelor obiective.

(93)	Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la acele dispoziții care reprezintă o schimbare majoră în comparație cu directiva supusă reformării. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din directivele anterioare.

(94)	Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa III partea B.

(95)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, precum și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CUPRINS

CAPITOLUL I

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

CAPITOLUL II

AUTORIZAREA OPCVM-URILOR

CAPITOLUL III

OBLIGAȚII PRIVIND SOCIETĂȚILE DE ADMINISTRARE

SECȚIUNEA 1

Condiții de inițiere a activității

SECȚIUNEA 2

Relații cu țările terțe

SECȚIUNEA 3

Condiții de funcționare

SECȚIUNEA 4

Libertatea de stabilire și de prestare a serviciilor

CAPITOLUL IV

OBLIGAȚII PRIVIND DEPOZITARUL

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII PRIVIND SOCIETĂȚILE DE INVESTIȚII

SECȚIUNEA 1

Condiții de inițiere a activității

SECȚIUNEA 2

Condiții de funcționare

SECȚIUNEA 3

Obligații privind depozitarul

CAPITOLUL VI

FUZIUNI ALE OPCVM-URILOR

SECȚIUNEA 1

Principiu, autorizare și aprobare

SECȚIUNEA 2

Controlul de către terți, informarea deținătorilor de titluri de participare și alte drepturi ale deținătorilor de titluri de participare

SECȚIUNEA 3

Costuri și intrarea în vigoare

CAPITOLUL VII

OBLIGAȚII PRIVIND POLITICA DE INVESTIȚII A OPCVM-URILOR

CAPITOLUL VIII

STRUCTURI DE TIP „MASTER-FEEDER”

SECȚIUNEA 1

Domeniu de aplicare și aprobare

SECȚIUNEA 2

Dispoziții comune pentru OPCVM-ul de tip „feeder” și OPCVM-ul de tip „master”

SECȚIUNEA 3

Depozitari și auditori

SECȚIUNEA 4

Informații obligatorii și publicitare ale OPCVM-ului de tip „feeder”

SECȚIUNEA 5

Transformarea OPCVM-urilor existente în OPCVM-uri de tip „feeder” și schimbarea OPCVM-ului de tip „master”

SECȚIUNEA 6

Obligații și autorități competente

CAPITOLUL IX

OBLIGAȚII PRIVIND INFORMAREA INVESTITORILOR

SECȚIUNEA 1

Publicarea unui prospect și a rapoartelor periodice

SECȚIUNEA 2

Publicarea altor informații

SECȚIUNEA 3

Informații cheie destinate investitorilor

CAPITOLUL X

OBLIGAȚII GENERALE ALE OPCVM-URILOR

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII SPECIALE APLICABILE OPCVM-URILOR CARE ÎȘI COMERCIALIZEAZĂ TITLURILE DE PARTICIPARE ÎN STATELE MEMBRE, ALTELE DECÂT CELE ÎN CARE SUNT STABILITE

CAPITOLUL XII

DISPOZIȚII PRIVIND AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU AUTORIZAREA ȘI SUPRAVEGHEREA

CAPITOLUL XIII

COMITETUL EUROPEAN PENTRU VALORI MOBILIARE

CAPITOLUL XIV

DEROGĂRI, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

SECȚIUNEA 1

Derogări

SECȚIUNEA 2

Dispoziții tranzitorii și finale

ANEXA I

Schemele A și B

ANEXA II

Funcții incluse în activitatea de administrare a portofoliului colectiv

ANEXA III

Partea A

Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare

Partea B

Lista termenelor limită de transpunere în legislația națională și de aplicare

ANEXA IV

Tabel de corespondență

CAPITOLUL I

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) stabilite pe teritoriul statelor membre.

(2)   În sensul prezentei directive și sub rezerva articolului 3, „OPCVM” cuprinde organismele:

(a)	al căror unic obiect este investiția colectivă în valori mobiliare și/sau alte active financiare lichide prevăzute la articolul 50 alineatul (1) de capital atras de la public și a căror operare este supusă principiului diversificării riscurilor; și

(b)

ale căror titluri de participare sunt, la cererea deținătorilor de titluri de participare, răscumpărate sau rambursate, direct sau indirect, din activele acestor organisme. Activitatea OPCVM-ului de a se asigura că valoarea titlurilor sale de participare tranzacționate pe piață nu variază semnificativ în raport cu valoarea activului net unitar este considerată echivalentă unor astfel de răscumpărări sau rambursări.

Statele membre pot permite ca OPCVM-urile să fie constituite din mai multe compartimente de investiții.

(3)   Organismele menționate la alineatul (2) pot fi constituite, în conformitate cu legea aplicabilă în materie de contracte (ca fonduri deschise de investiții administrate de o societate de administrare), sub formă de fonduri de investiții de tip „unit trust” sau sub formă statutară (societate de investiții).

În sensul prezentei directive:

(a)	termenul „fond deschis de investiții” include, de asemenea, „unit trusts”;

(b)	termenul „titluri de participare” ale unui OPCVM include, de asemenea, acțiunile acelui OPCVM.

(4)   Societățile de investiții ale căror active sunt investite prin intermediul unor filiale în principal în alte bunuri decât în valori mobiliare nu sunt reglementate de prezenta directivă.

(5)   Statele membre interzic OPCVM-urilor care intră sub incidența prezentei directive să se transforme în organisme de plasament colectiv care nu intră sub incidența prezentei directive.

(6)   Sub rezerva dispozițiilor din dreptul comunitar în materie de circulație a capitalului, precum și sub rezerva articolului 91, a articolului 92 și a articolului 108 alineatul (1) al doilea paragraf, niciun stat membru nu poate aplica alte dispoziții de orice fel în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru OPCVM-urile stabilite în alt stat membru sau pentru titlurile de participare emise de aceste OPCVM-uri, în cazul în care aceste OPCVM-uri își comercializează titlurile de participare pe teritoriul statului membru în cauză.

(7)   Fără a aduce atingere prezentului capitol, statele membre pot aplica OPCVM-urilor stabilite pe teritoriul lor dispoziții mai stricte sau suplimentare față de cele din prezenta directivă, cu condiția ca acestea să aibă aplicabilitate generală și să nu fie contrare prezentei directive.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)	„depozitar” înseamnă o instituție răspunzătoare de sarcinile prevăzute la articolele 22 și 32 și supusă celorlalte dispoziții prevăzute în capitolul IV și în secțiunea 3 din capitolul V;

(b)	„societate de administrare” înseamnă o societate a cărei activitate curentă o reprezintă administrarea OPCVM-urilor sub formă de fonduri deschise de investiții sau societăți de investiții (administrarea portofoliului colectiv al OPCVM);

(c)	„stat membru de origine al societății de administrare” înseamnă statul membru în care este situat sediul social al societății de administrare;

(d)	„stat membru gazdă al unei societăți de administrare” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, pe teritoriul căruia societatea de administrare deține o sucursală sau prestează servicii;

(e)	„stat membru de origine al unui OPCVM” înseamnă statul membru în care OPCVM-ul este autorizat în conformitate cu articolul 5;

(f)	„stat membru gazdă al unui OPCVM” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine al unui OPCVM, în care sunt comercializate titluri de participare ale OPCVM-ului;

(g)	„sucursală” înseamnă un punct de exploatare care face parte dintr-o societate de administrare fără a avea personalitate juridică și care prestează servicii pentru care societatea de administrare a fost autorizată;

(h)	„autorități competente” înseamnă autoritățile pe care fiecare stat membru le desemnează în temeiul articolului 97;

(i)

„legături strânse” înseamnă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: (i) „participație”, care înseamnă deținerea, direct sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi; sau (ii) „control”, care înseamnă relația dintre o „întreprindere-mamă” și o „filială”, astfel cum sunt definite la articolele 1 și 2 din cea de a Șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile consolidate (10) și în toate cazurile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 83/349/CEE, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

(j)

„participație calificată” înseamnă deținerea, într-o societate de administrare, a unei participații directe sau indirecte care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influențe considerabile asupra administrării societății de administrare în care există această participație;

(k)	„capital inițial” înseamnă fondurile astfel cum sunt menționate la articolul 57 literele (a) și (b) din Directiva 2006/48/CE;

(l)	„fonduri proprii” înseamnă fondurile proprii astfel cum sunt menționate la titlul V capitolul 2 secțiunea 1 din Directiva 2006/48/CE;

(m)

„suport durabil” înseamnă orice instrument cu ajutorul căruia investitorul poate stoca informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informațiile respective să poată fi consultate ulterior pe o perioadă de timp adaptată scopului acestor informații și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

(n)	„valori mobiliare” înseamnă: (i) acțiunile și alte valori echivalente acțiunilor („acțiuni”); (ii) obligațiuni și alte titluri de creanță („obligațiuni”); (iii) orice alte valori negociabile care dau dreptul de a achiziționa astfel de valori mobiliare pe calea subscrierii sau schimbului;

(o)	„instrumente ale pieței monetare” înseamnă acele instrumente în mod normal negociate pe piața monetară care sunt lichide și a căror valoare poate fi determinată cu precizie în orice moment;

(p)

„fuziune” înseamnă o operațiune prin care: (i) unul sau mai multe OPCVM-uri sau compartimente de investiții ale acestora, denumite „OPCVM-uri absorbite”, își transferă, în momentul dizolvării lor fără lichidare, totalitatea patrimoniului unui alt OPCVM existent sau unui compartiment de investiții al acestuia, denumit „OPCVM absorbant”, în schimbul repartizării de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbant către deținătorii lor de titluri de participare, precum și, eventual, al unei plăți în numerar care să nu depășească 10 % din valoarea activului net a respectivelor titluri de participare; (ii) două sau mai multe OPCVM-uri sau compartimente de investiții ale acestora, denumite „OPCVM-uri absorbite”, își transferă, în momentul dizolvării lor fără lichidare, totalitatea patrimoniului unui OPCVM pe care îl formează sau unui compartiment de investiții al acestuia, denumit „OPCVM absorbant”, în schimbul repartizării de titluri de participare ale OPCVM-ului absorbant către deținătorii lor de titluri de participare, precum și, eventual, al unei plăți în numerar care să nu depășească 10 % din valoarea activului net a respectivelor titluri de participare; (iii) unul sau mai multe OPCVM-uri sau compartimente de investiții ale acestora, „OPCVM-urile absorbite”, care continuă să existe până la lichidarea tuturor pasivelor, își transferă activul net unui alt compartiment de investiții al aceluiași OPCVM, unui OPCVM pe care îl formează sau unui alt OPCVM existent sau unui compartiment de investiții al acestuia, „OPCVM-ul absorbant”;

(q)	„fuziune transfrontalieră” înseamnă o fuziune între mai multe OPCVM-uri: (i) dintre care cel puțin două sunt stabilite în state membre diferite; sau (ii) care sunt stabilite în același stat membru, dar fuziunea are ca rezultat un nou OPCVM stabilit în alt stat membru;

(r)	„fuziune națională” înseamnă o fuziune între OPCVM-uri stabilite în același stat membru, în cazul în care cel puțin unul dintre OPCVM-urile implicate a emis o notificare în conformitate cu articolul 93.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (b), activitatea curentă a unei societăți de administrare include funcțiile menționate în anexa II.

(3)   În sensul alineatului (1) litera (g), toate sediile stabilite în același stat membru de către o societate de administrare cu sediul social într-un alt stat membru sunt considerate ca o singură sucursală.

(4)   În sensul alineatului (1) litera (i) punctul (ii), se aplică următoarele definiții:

(a)	o filială a unei filiale este, de asemenea, considerată ca fiind o filială a întreprinderii-mamă care se află la conducerea acelor întreprinderi;

(b)	o situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control este considerată, de asemenea, ca fiind o legătură strânsă între persoanele respective.

(5)   În sensul alineatului (1) litera (j), se iau în considerare drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (11).

(6)   În sensul alineatului (1) litera (l), se aplică mutatis mutandis articolele 13-16 din Directiva 2006/49/CE.

(7)   În sensul alineatului (1) litera (n), valorile mobiliare exclud tehnicile și instrumentele menționate la articolul 51.

Articolul 3

Următoarele întreprinderi nu sunt considerate OPCVM-uri care intră sub incidența prezentei directive:

(a)	organisme de plasament colectiv de tip închis;

(b)	organisme de plasament colectiv care atrag capital fără a promova vânzarea titlurilor lor de participare către persoane din Comunitate sau din orice parte a acesteia;

(c)	organisme de plasament colectiv ale căror titluri de participare, în temeiul regulilor fondului sau al actelor constitutive ale societății de investiții, pot fi vândute numai publicului din țările terțe;

(d)	categoriile de organisme de plasament colectiv prevăzute de legislația statului membru în care sunt stabilite organismele de plasament colectiv, pentru care normele prevăzute în capitolul VII și la articolul 83 sunt inadecvate având în vedere politica lor de plasament și de împrumut.

Articolul 4

Pentru aplicarea prezentei directive, un OPCVM este considerat ca fiind stabilit în statul său membru de origine.

CAPITOLUL II

AUTORIZAREA OPCVM-URILOR

Articolul 5

(1)   Pentru a-și desfășura activitatea, un OPCVM trebuie autorizat în conformitate cu prezenta directivă.

Această autorizație este valabilă în toate statele membre.

(2)   Un fond deschis de investiții este autorizat numai în cazul în care autoritățile competente ale statului său membru de origine aprobă cererea societății de administrare de a administra fondul respectiv, regulile fondului și alegerea depozitarului. O societate de investiții este autorizată doar în cazul în care autoritățile competente ale statului său membru de origine aprobă atât actele constitutive ale societății și alegerea depozitarului, cât și, dacă este cazul, cererea societății de administrare desemnate să administreze societatea de investiții respectivă.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul în care OPCVM-ul nu are sediul în statul membru de origine al societății de administrare, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului decid cu privire la cererea societății de administrare de a administra OPCVM-ul în conformitate cu articolul 20. Autorizarea nu trebuie condiționată de administrarea OPCVM-ului de către o societate de administrare cu sediul social în statul membru de origine al OPCVM-ului sau de desfășurarea sau delegarea unor activități ale societății de administrare în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(4)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului pot să nu autorizeze un OPCVM, în cazul în care:

(a)	acestea decid că societatea de investiții nu satisface condițiile prealabile definite în capitolul V; sau

(b)	societatea de administrare nu este autorizată să administreze un OPCVM în statul său membru de origine.

Fără a aduce atingere articolului 29 alineatul (2), societatea de administrare sau, după caz, societatea de investiții este informată, în termen de două luni de la depunerea cererii complete, dacă autorizarea OPCVM-ului a fost sau nu aprobată.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului nu autorizează un OPCVM în cazul în care conducătorii depozitarului nu au o reputație suficient de bună sau experiența necesară pentru a administra respectivul tip de OPCVM. În acest sens, identitatea conducătorilor depozitarului și a fiecărei persoane care le succedă în funcții se comunică de îndată autorităților competente.

Prin „conducători” se înțelege persoanele care, în temeiul legii sau al documentelor constitutive, îl reprezintă pe depozitar sau care stabilesc efectiv politica depozitarului.

(5)   Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului nu acordă autorizația în cazul în care un OPCVM este împiedicat din punct de vedere juridic (de exemplu, printr-o dispoziție conținută în regulile fondului sau în documentele constitutive) să își comercializeze titlurile de participare în statul membru de origine.

(6)   Orice înlocuire a societății de administrare sau a depozitarului, precum și orice modificare a regulilor fondului sau a actelor constitutive ale societății de investiții este supusă aprobării autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului.

(7)   Statele membre se asigură că informațiile complete cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative de punere în aplicare a prezentei directive referitoare la constituirea și funcționarea OPCVM-urilor sunt ușor accesibile de la distanță sau prin mijloace electronice. Statele membre se asigură că respectivele informații sunt disponibile cel puțin într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional, sunt furnizate în mod clar și fără ambiguități și sunt actualizate în permanență.

CAPITOLUL III

OBLIGAȚII PRIVIND SOCIETĂȚILE DE ADMINISTRARE

SECȚIUNEA 1

Condiţii de iniţiere a activităţii

Articolul 6

(1)   Inițierea activității societății de administrare este subordonată unei autorizații prealabile eliberate de autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare. Autorizația acordată unei societăți de administrare pe baza prezentei directive este valabilă pentru toate statele membre.

(2)   Activitățile societății de administrare trebuie să se limiteze la administrarea OPCVM-urilor autorizate în conformitate cu prezenta directivă, ceea ce nu exclude posibilitatea de administrare suplimentară a altor organisme de plasament colectiv care nu sunt reglementate de prezenta directivă și pentru care societatea de administrare face obiectul unei supravegheri prudențiale, dar ale căror titluri de participare nu pot fi comercializate în alte state membre în temeiul prezentei directive.

Activitatea de administrare a OPCVM-urilor include, în sensul prezentei directive, funcțiile menționate în anexa II.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot autoriza societățile de administrare să furnizeze, în plus față de administrarea OPCVM-urilor, următoarele servicii:

(a)

administrarea de portofolii individuale de investiții, inclusiv a celor deținute de fondurile de pensii, în conformitate cu mandatele acordate de către investitori în mod individual și discreționar, în cazul în care aceste portofolii includ unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE; și

(b)	ca servicii conexe: (i) activitatea de consultanță pentru investiții privind unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE; (ii) activitatea de păstrare și gestionare legată de titlurile de participare ale organismelor de plasament colectiv.

Societățile de administrare nu pot fi autorizate în niciun caz, în temeiul prezentei directive, să asigure exclusiv serviciile menționate în prezentul alineat sau să presteze servicii conexe fără a fi autorizate pentru serviciile menționate la litera (a) de la primul paragraf.

(4)   Articolul 2 alineatul (2) și articolele 12, 13 și 19 din Directiva 2004/39/CE se aplică prestării serviciilor menționate la alineatul (3) din prezentul articol de către societățile de administrare.

Articolul 7

(1)   Fără a aduce atingere altor condiții de aplicare generală prevăzute de legislația internă, autoritățile competente acordă autorizația unei societăți de administrare numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

societatea de administrare dispune de un capital inițial de cel puțin 125 000 EUR, având în vedere următoarele: (i) în cazul în care valoarea portofoliilor societății de administrare depășește 250 000 000 EUR, societatea de administrare trebuie să-și suplimenteze fondurile proprii cu 0,02 % din suma cu care valoarea portofoliilor societății de administrare depășește 250 000 000 EUR, dar, în orice caz, totalul necesar dintre capitalul inițial și suma suplimentară nu trebuie să depășească 10 000 000 EUR; (ii) în sensul prezentului alineat, următoarele portofolii trebuie să fie considerate ca portofolii ale unei societăți de administrare: — fondurile deschise de investiții administrate de respectiva societate, inclusiv portofoliile a căror administrare a delegat-o, dar excluzând portofoliile pe care le administrează prin delegare; — societățile de investiții pentru care respectiva societate este societatea de administrare desemnată; — alte organisme de plasament colectiv administrate de respectiva societate, inclusiv portofoliile pentru care a delegat funcția de administrare, dar cu excluderea portofoliilor pe care le administrează prin delegare; (iii) indiferent de suma la care se aplică cerințele respective, fondurile proprii ale societății de administrare nu pot fi niciodată mai mici decât suma stabilită la articolul 21 din Directiva 2006/49/CE;

(b)

persoanele care conduc în mod efectiv activitatea societății de administrare întrunesc condițiile de bună reputație și de experiență necesare tipului de OPCVM-uri administrate de respectiva societate, identitatea respectivelor persoane și a oricărei persoane care le succedă în funcție fiind comunicate de îndată autorităților competente, iar desfășurarea activității societății de administrare fiind determinată de către cel puțin două persoane care întrunesc astfel de condiții;

(c)	cererea de autorizare este însoțită de un program de activitate, în care se indică cel puțin structura organizatorică a societății de administrare; și

(d)	sediul central și sediul social ale societății de administrare sunt situate în același stat membru.

În sensul aplicării dispozițiilor prevăzute la litera (a) de la primul paragraf, statele membre pot autoriza societățile de administrare să nu asigure până la 50 % din fondurile proprii suplimentare menționate la litera (a) punctul (i), în cazul în care acestea beneficiază de o garanție egală cu suma specificată dată de o instituție de credit sau de o societate de asigurare care își are sediul social într-un stat membru sau într-o țară terță, cu condiția ca aceasta să facă obiectul normelor prudențiale pe care autoritățile competente le consideră echivalente cu cele prevăzute în legislația comunitară.

(2)   În cazul în care există legături strânse între societatea de administrare și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile competente acordă autorizația numai dacă aceste legături strânse nu împiedică buna desfășurare a activității lor de supraveghere.

Autoritățile competente refuză, de asemenea, autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care societatea de administrare are legături strânse sau anumite dificultăți privind aplicarea acestora împiedică exercitarea eficientă a funcției lor de supraveghere.

Autoritățile competente impun ca societățile de administrare să le furnizeze informațiile de care au nevoie pentru a monitoriza în mod continuu respectarea condițiilor prevăzute în prezentul alineat.

(3)   Autoritățile competente informează solicitantul, în termen de șase luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizația. Refuzul autorizării se motivează.

(4)   O societate de administrare își poate începe activitatea imediat ce îi este acordată autorizația.

(5)   Autoritățile competente nu pot retrage autorizația unei societăți de administrare reglementate de prezenta directivă decât în cazul în care aceasta:

(a)

nu își începe activitatea în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației, renunță în mod expres la autorizație sau a renunțat la exercitarea activității reglementate de prezenta directivă de peste șase luni, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a prevăzut că în aceste cazuri autorizația devine caducă;

(b)	a obținut autorizația prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(c)	nu mai îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizația;

(d)	nu mai respectă dispozițiile Directivei 2006/49/CE, în cazul în care autorizația acoperă și administrarea de portofolii individuale în mod discreționar, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din prezenta directivă;

(e)	a încălcat în mod grav și/sau sistematic prevederile adoptate în temeiul prezentei directive; sau

(f)	se înscrie într-unul dintre cazurile de retragere prevăzute de legislația națională.

Articolul 8

(1)   Autoritățile competente nu acordă autorizația care să permită exercitarea activității unei societăți de administrare decât după obținerea informațiilor despre identitatea acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participație calificată și despre valoarea acestei participații.

Autoritățile competente refuză autorizarea în cazul în care, ținând seama de necesitatea garantării unei administrări sănătoase și prudente a societății de administrare, nu sunt convinse că acționarii sau asociații menționați la primul paragraf corespund cerințelor.

(2)   Statele membre nu aplică sucursalelor societăților de administrare care au sediul social în exteriorul Comunității care își încep sau își exercită activitatea dispoziții care să le asigure un tratament mai favorabil decât cel aplicat sucursalelor societăților de administrare cu sedii sociale în state membre.

(3)   Autoritățile competente ale celuilalt stat membru implicat sunt consultate în prealabil cu privire la autorizarea oricărei societăți de administrare care este:

(a)	filială a unei alte societăți de administrare, a unei întreprinderi de investiții, a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de asigurare autorizate într-un alt stat membru;

(b)	filială a întreprinderii-mamă a unei alte societăți de administrare, întreprinderi de investiții, instituții de credit sau întreprinderi de asigurare autorizate într-un alt stat membru; sau

(c)	o societate controlată de aceleași persoane fizice sau juridice ca o altă societate de administrare, întreprindere de investiții, instituție de credit sau întreprindere de asigurare autorizată într-un alt stat membru.

SECȚIUNEA 2

Relaţii cu ţările terţe

Articolul 9

(1)   Relațiile cu țările terțe sunt reglementate în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolului 15 din Directiva 2004/39/CE.

În sensul prezentei directive, termenii „întreprindere de investiții” și „întreprinderi de investiții” din cuprinsul articolului 15 din Directiva 2004/39/CE înseamnă „societate de administrare”, respectiv „societăți de administrare”; termenul „furnizare de servicii de investiții” din cuprinsul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2004/39/CE înseamnă „prestare de servicii”.

(2)   Statele membre informează Comisia asupra oricărei dificultăți de ordin general întâlnite de OPCVM-uri în cadrul comercializării titlurilor lor de participare în orice țară terță.

SECȚIUNEA 3

Condiţii de funcţionare

Articolul 10

(1)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare cer ca societatea de administrare pe care au autorizat-o să respecte în orice situație condițiile prevăzute la articolul 6 și articolul 7 alineatele (1) și (2).

Fondurile proprii ale unei societăți de administrare nu pot scădea sub nivelul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (a). Dacă totuși se întâmplă acest lucru, autoritățile competente pot, în cazul în care circumstanțele o justifică, să acorde societăților un termen limitat care să le permită rectificarea situației sau încetarea activităților.

(2)   Supravegherea prudențială a unei societăți de administrare revine autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare, indiferent dacă aceasta își înființează sau nu o sucursală sau prestează sau nu servicii într-un alt stat membru, fără a aduce atingere acelor prevederi din prezenta directivă care atribuie responsabilitatea autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare.

Articolul 11

(1)   Participațiile calificate în societățile de administrare se supun acelorași norme ca cele stabilite la articolele 10, 10a și 10b din Directiva 2004/39/CE.

(2)   În sensul prezentei directive, termenii „întreprindere de investiții” și „întreprinderi de investiții” din cuprinsul articolului 10 din Directiva 2004/39/CE înseamnă „societate de administrare”, respectiv „societăți de administrare”.

Articolul 12

(1)   Fiecare stat membru stabilește norme prudențiale pe care orice societate de administrare autorizată în statul membru respectiv este obligată să le respecte în orice situație în ceea ce privește activitatea de administrare a OPCVM-urilor autorizate conform prezentei directive.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare, ținând de asemenea seama de natura OPCVM-ului administrat de către o societate de administrare, cer în special ca fiecare astfel de societate:

(a)

să aibă o bună organizare administrativă și contabilă, dispozitive de control și de securitate în domeniul prelucrării electronice a datelor, precum și mecanisme adecvate de control intern, incluzând, în special, norme privind tranzacțiile personale ale angajaților săi sau deținerea ori administrarea investițiilor în instrumente financiare cu scopul de a investi pe cont propriu și garantând, cel puțin, că fiecare tranzacție în care este implicat OPCVM-ul poate fi reconstituită în ceea ce privește originea sa, părțile la ea, natura sa, precum și momentul și locul în care a fost efectuată și că activele OPCVM-ului administrate de societatea de administrare sunt investite în conformitate cu regulile fondului sau în conformitate cu documentele constitutive și dispozițiile legale în vigoare;

(b)	să fie structurată și organizată astfel încât să se reducă la minimum riscul ca conflictele de interese dintre societate și clienții săi, dintre doi clienți ai săi, dintre unul dintre clienții săi și un OPCVM sau dintre două OPCVM-uri să aducă atingere intereselor OPCVM-ului sau ale clienților.

(2)   Societățile de administrare care sunt autorizate să presteze și serviciul de administrare de portofolii în mod discreționar, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (3) litera (a):

(a)	nu sunt autorizate să investească întregul portofoliu al investitorului sau o parte a acestuia în titluri de participare ale OPCVM-urilor a căror administrare o asigură, decât în cazul în care primesc aprobarea generală prealabilă a clientului;

(b)	în ceea ce privește serviciile menționate la articolul 6 alineatul (3) intră sub incidența dispozițiilor Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (12).

(3)   Fără a aduce atingere articolului 116, Comisia adoptă, până la 1 iulie 2010, măsuri de punere în aplicare care să specifice procedurile și mecanismele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și cerințele structurale și organizatorice pentru evitarea conflictelor de interese în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf litera (b).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 13

(1)   În cazul în care legislația statului membru de origine al societății de administrare permite societăților de administrare să delege unor terți, în scopul desfășurării mai eficiente a activității, exercitarea, în contul acestor societăți, a uneia sau mai multora dintre funcțiile lor, trebuie îndeplinite toate condițiile prealabile de mai jos:

(a)

societatea de administrare trebuie să informeze în mod adecvat autoritățile competente ale statului său membru de origine; autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare transmit informațiile fără întârziere autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului;

(b)	mandatul nu trebuie să împiedice buna desfășurare a supravegherii societății de administrare și, în special, nu trebuie să împiedice nici societatea să acționeze, nici OPCVM-ul să fie administrat în interesul investitorilor săi;

(c)

în cazul în care delegarea privește administrarea investițiilor, mandatul poate fi acordat numai întreprinderilor autorizate sau înmatriculate cu scopul de administrare a activelor și supuse unei supravegheri prudențiale; delegarea trebuie să fie conformă cu criteriile de repartizare a investițiilor stabilite periodic de către societățile de administrare;

(d)	în cazul în care mandatul privește administrarea investițiilor și este dat unei întreprinderi dintr-o țară terță, trebuie asigurată cooperarea dintre autoritățile de supraveghere implicate;

(e)	niciun mandat privind funcția principală de administrare a investițiilor nu poate fi dat depozitarului sau oricărei alte întreprinderi ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale societății de administrare sau ale deținătorilor de titluri de participare;

(f)	trebuie să existe măsuri care să permită persoanelor care conduc activitatea societății de administrare să controleze eficient, în orice moment, activitatea întreprinderii căreia îi este dat mandatul;

(g)	mandatul nu trebuie să împiedice persoanele care conduc societatea de administrare să dea oricând instrucțiuni suplimentare întreprinderii căreia îi sunt delegate funcțiile sau să îi retragă mandatul imediat, atunci când aceasta este în interesul investitorilor;

(h)	întreprinderea căreia îi vor fi delegate funcțiile trebuie să fie calificată și capabilă să exercite respectivele funcții, având în vedere natura funcțiilor de delegat; și

(i)	prospectele OPCVM-ului trebuie să precizeze funcțiile pe care societatea de administrare a fost autorizată să le delege în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Faptul că societatea de administrare a delegat orice funcții terților nu are în niciun caz consecințe asupra răspunderii societății de administrare și a depozitarului. Societatea de administrare nu își poate delega funcțiile într-o asemenea măsură, încât să devină o societate de tip „cutie poștală”.

Articolul 14

(1)   Fiecare stat membru elaborează norme de conduită pe care societățile de administrare autorizate în respectivul stat membru le respectă în permanență. Aceste norme trebuie să reflecte cel puțin principiile enunțate în prezentul alineat. Principiile respective obligă societatea de administrare:

(a)	să acționeze, în desfășurarea activităților sale, în mod loial și echitabil, în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează și al integrității pieței;

(b)	să acționeze cu competența, grija și diligența care se impun, în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează și al integrității pieței;

(c)	să aibă și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților sale;

(d)	să depună eforturi pentru a evita conflictele de interese și, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, să se asigure că OPCVM-urile pe care le administrează sunt tratate în mod echitabil; și

(e)	să se conformeze tuturor reglementărilor aplicabile în desfășurarea activităților, astfel încât să promoveze cele mai bune interese ale investitorilor săi și integritatea pieței.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 116, Comisia adoptă, până la 1 iulie 2010, măsuri de punere în aplicare cu scopul de a garanta că societatea de administrare respectă obligațiile prevăzute la alineatul (1), în special pentru:

(a)	a stabili criterii corespunzătoare pentru a acționa cu bună credință și în mod echitabil, cu competența, grija și prudența cuvenite, în interesul OPCVM-urilor;

(b)	a specifica principiile necesare pentru a se asigura că societățile de administrare utilizează eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor; și

(c)

a defini măsurile pe care societățile de administrare le pot lua în mod rezonabil pentru a identifica, împiedica, gestiona și/sau divulga conflictele de interese, precum și pentru a stabili criteriile corespunzătoare pentru determinarea tipurilor de conflicte de interese a căror existență poate afecta interesele OPCVM-urilor;

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 15

Societățile de administrare sau, după caz, societățile de investiții adoptă măsurile menționate la articolul 92 și elaborează proceduri și modalități adecvate pentru a garanta că plângerile adresate de investitori sunt tratate corespunzător și că nu se impun restricții investitorilor în exercitarea drepturilor lor, în cazul în care societatea de administrare este autorizată într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului. Măsurile respective permit investitorilor să depună plângeri în limba sau în limbile oficiale ale statelor lor membre.

Societățile de administrare elaborează, de asemenea, proceduri și modalități adecvate pentru a furniza informațiile consumatorilor sau autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, la cererea acestora.

SECȚIUNEA 4

Libertatea de stabilire şi de prestare a serviciilor

Articolul 16

(1)   Statele membre se asigură că societățile de administrare autorizate de autoritățile competente ale statelor lor membre de origine își pot desfășura pe teritoriul lor activitatea pentru care au primit autorizația, fie prin înființarea unei sucursale, fie în temeiul libertății de a presta servicii.

În cazul în care o societate de administrare astfel autorizată își propune doar să comercializeze, fără a-și înființa o sucursală, titlurile de participare ale OPCVM-ului pe care îl administrează în conformitate cu anexa II într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului, fără a intenționa să desfășoare orice alte activități sau să furnizeze orice alte servicii, această comercializare este reglementată numai de cerințele prevăzute în capitolul XI.

(2)   Statele membre nu trebuie să supună înființarea unei sucursale sau prestarea de servicii obligației de a obține o autorizație sau celei de a asigura un nivel minim al capitalului sau oricărei măsuri cu efect echivalent.

(3)   Sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol, un OPCVM este liber să desemneze sau să fie administrat de o societate de administrare autorizată într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului în conformitate cu dispozițiile relevante din prezenta directivă, cu condiția ca o astfel de societate de administrare să respecte:

(a)	dispozițiile de la articolul 17 sau de la articolul 18; și

(b)	dispozițiile de la articolul 19 și de la articolul 20.

Articolul 17

(1)   Pe lângă obligația de a satisface condițiile impuse la articolele 6 și 7, o societate de administrare care dorește să își înființeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru pentru a desfășura activitatea pentru care a primit autorizație informează autoritățile competente ale statului său membru de origine în mod corespunzător.

(2)   Statele membre solicită fiecărei societăți de administrare care dorește să își înființeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru să furnizeze, în momentul notificării prevăzute la alineatul (1), următoarele informații și documente:

(a)	statul membru pe teritoriul căruia intenționează să înființeze o sucursală;

(b)

un program de activitate care să precizeze activitățile și serviciile prevăzute la articolul 6 alineatele (2) și (3) avute în vedere, precum și structura organizatorică a sucursalei și care include o descriere a sistemului de gestionare a riscurilor elaborat de societatea de administrare. Programul include, de asemenea, o descriere a procedurilor și a măsurilor luate în conformitate cu articolul 15;

(c)	adresa din statul membru gazdă al societății de administrare de la care pot fi obținute documentele; și

(d)	numele persoanelor care răspund de conducerea sucursalei.

(3)   Cu condiția ca, date fiind activitățile avute în vedere, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare să nu aibă motive de dubiu privind caracterul adecvat al structurii administrative sau al situației financiare a societății de administrare, în intervalul de două luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (2), acestea comunică informațiile respective autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare și notifică în consecință societatea de administrare în cauză. Acestea comunică în plus precizări privind orice schemă de compensare destinată să protejeze investitorii.

În cazul în care autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare refuză să comunice informațiile menționate la alineatul (2) autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare, ele trebuie să facă cunoscute motivele acestui refuz societății de administrare în cauză în decurs de două luni de la primirea tuturor informațiilor. Refuzul sau absența răspunsului dă dreptul de a sesiza instanțele din statul membru de origine al societății de administrare.

În cazul în care o societate de administrare dorește să desfășoare activitatea de administrare a portofoliului colectiv prevăzută în anexa II, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare anexează la documentația transmisă autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare o atestare care să certifice că societatea de administrare a primit autorizație în conformitate cu prezenta directivă, precum și o descriere a domeniului de aplicare al autorizației societății de administrare și detalii cu privire la orice restricții ale tipurilor de OPCVM-uri pe care societatea de administrare este autorizată să le administreze.

(4)   O societate de administrare care desfășoară activități prin intermediul unei sucursale pe teritoriul unui stat membru gazdă respectă normele elaborate de statul membru gazdă al societății de administrare în conformitate cu articolul 14.

(5)   Autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare sunt responsabile cu monitorizarea respectării alineatului (4).

(6)   Înainte ca sucursala unei societăți de administrare să își înceapă activitatea, autoritățile competente ale statului membru gazdă al respectivei societăți dispun de două luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2) pentru organizarea supravegherii respectării de către societatea de administrare a normelor aflate sub responsabilitatea lor.

(7)   La primirea unei comunicări din partea autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare sau în caz de lipsă a unui răspuns din partea acestora în termenul prevăzut la alineatul (6), sucursala poate fi înființată și își poate începe activitatea.

(8)   În caz de modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), societatea de administrare comunică în scris această modificare autorităților competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă cu cel puțin o lună înaintea efectuării schimbării, astfel încât autoritățile statului membru de origine al societății de administrare să poată lua o decizie asupra acestei modificări în conformitate cu alineatul (3), iar autoritățile competente ale statului membru gazdă, în conformitate cu alineatul (6).

(9)   În caz de modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare informează în consecință autoritățile competente ale statului membru gazdă al acesteia.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare actualizează informațiile cuprinse în atestarea menționată la alineatul (3) al treilea paragraf și informează autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare în cazul în care apare o modificare a domeniului de aplicare al autorizației societății de administrare sau a detaliilor cu privire la orice restricții ale tipurilor de OPCVM-uri pe care societatea de administrare este autorizată să le administreze.

Articolul 18

(1)   Orice societate de administrare care dorește să desfășoare pentru prima dată activitățile pentru care a primit autorizație pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul libertății de a presta servicii comunică autorităților competente ale statului membru de origine al societății de administrare următoarele informații:

(a)	statul membru pe teritoriul căruia societatea de administrare intenționează să își desfășoare activitatea; și

(b)

un program de activitate care să indice activitățile și serviciile menționate la articolul 6 alineatele (2) și (3) avute în vedere și care include o descriere a sistemului de gestionare a riscurilor elaborat de societatea de administrare. Include, de asemenea, o descriere a procedurilor și a măsurilor luate în conformitate cu articolul 15.

(2)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare comunică autorităților competente ale statului membru gazdă al acesteia informațiile menționate la alineatul (1), în termen de o lună de la primirea acestora.

Autoritățile competente ale statului de origine al societății de administrare comunică, de asemenea, detalii asupra oricărei scheme de compensare aplicabile, destinate protejării investitorilor.

În cazul în care o societate de administrare dorește să desfășoare activitatea de administrare a portofoliului colectiv prevăzută în anexa II, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare anexează la documentația transmisă autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare o atestare care să certifice că societatea de administrare a primit autorizație în conformitate cu prezenta directivă, precum și o descriere a domeniului de aplicare al autorizației societății de administrare și detalii cu privire la orice restricții ale tipurilor de OPCVM-uri pe care societatea de administrare este autorizată să le administreze.

Sub rezerva dispozițiilor de la articolele 20 și 93, societatea de administrare poate, din acel moment, să își înceapă activitatea în statul membru gazdă.

(3)   O societate de administrare care desfășoară activități în temeiul libertății de a presta servicii respectă normele elaborate de statul membru de origine al societății de administrare în conformitate cu articolul 14.

(4)   În caz de modificare a conținutului informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (1) litera (b), societatea de administrare notifică, în scris, această modificare autorităților competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă înainte de efectuarea acesteia. Autoritatea competentă a statului membru de origine al societății de administrare actualizează informațiile cuprinse în atestarea menționată la alineatul (2) și informează autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare în cazul în care apare o modificare a domeniului de aplicare al autorizației societății de administrare sau a detaliilor cu privire la orice restricții ale tipurilor de OPCVM-uri pe care societatea de administrare este autorizată să le administreze.

Articolul 19

(1)   O societate de administrare care desfășoară activități de administrare a portofoliului colectiv într-un cadru transfrontalier, prin înființarea unei sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii, respectă normele statului membru de origine al societății de administrare referitoare la organizarea societății de administrare, inclusiv modalitățile de delegare, procedurile de gestionare a riscurilor, normele și supravegherea prudențială, procedurile menționate la articolul 12 și cerințele de raportare ale societății de administrare. Aceste norme nu trebuie să fie mai stricte decât cele aplicabile societăților de administrare care își desfășoară activitatea doar în statul lor membru de origine.

(2)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare sunt responsabile cu monitorizarea conformității cu alineatul (1).

(3)   O societate de administrare care desfășoară activități de administrare a portofoliului colectiv într-un cadru transfrontalier, prin înființarea unei sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii, respectă normele statului membru de origine al OPCVM-ului referitoare la constituirea și funcționarea acestuia, și anume normele aplicabile:

(a)	constituirii și autorizării OPCVM-urilor;

(b)	emisiunii și rambursării titlurilor de participare și a acțiunilor;

(c)	politicilor și limitelor de investiții, inclusiv calculului expunerii totale și al ratei de îndatorare;

(d)	restricțiilor privind creditele, împrumuturile și vânzările descoperite;

(e)	evaluării activelor și contabilității OPCVM-urilor;

(f)	calculării prețului de emisiune și/sau a prețului de răscumpărare și erorilor de calcul al valorii nete a activelor și compensării conexe a investitorilor;

(g)	distribuirii sau reinvestirii veniturilor;

(h)	cerințelor de informare și de raportare ale OPCVM-urilor, inclusiv în ceea ce privește prospectul, informațiile cheie destinate investitorilor și rapoartele periodice;

(i)	măsurilor luate pentru comercializare;

(j)	relației cu deținătorii de titluri de participare;

(k)	fuziunii și restructurării OPCVM-urilor;

(l)	lichidării și dizolvării OPCVM-urilor;

(m)	dacă este cazul, conținutului registrului deținătorilor de titluri de participare;

(n)	comisioanelor de autorizare și supraveghere referitoare la OPCVM-uri; și

(o)	exercitării drepturilor de vot ale deținătorilor de titluri de participare și a altor drepturi ale deținătorilor de titluri de participare referitoare la litere (a)-(m).

(4)   Societatea de administrare respectă obligațiile prevăzute în regulile fondului sau în actele constitutive, precum și obligațiile prevăzute în prospect, care trebuie să fie conforme cu legislația aplicabilă menționată la alineatele (1) și (3).

(5)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului sunt responsabile cu monitorizarea conformității cu alineatele (3) și (4).

(6)   Societatea de administrare hotărăște cu privire la și își asumă responsabilitatea pentru adoptarea și punerea în aplicarea a deciziilor structurale și organizatorice necesare pentru ca societatea de administrare să poată respecta normele referitoare la constituirea și funcționarea OPCVM-urilor, precum și obligațiile prevăzute în regulile fondului sau în actele constitutive și obligațiile prevăzute în prospect.

(7)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare au responsabilitatea de a monitoriza conformitatea structurii și organizării societății, în vederea asigurării respectării de către societatea de administrare a obligațiilor și a normelor referitoare la constituirea și funcționarea tuturor OPCVM-urilor pe care acesta le administrează.

(8)   Statele membre se asigură că nicio societate de administrare autorizată într-un stat membru nu este supusă unor cerințe suplimentare în statul membru de origine al OPCVM-ului în ceea ce privește domeniile reglementate de prezenta directivă, cu excepția cazurilor menționate în mod explicit în prezenta directivă.

Articolul 20

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5, o societate de administrare care depune o cerere pentru administrarea unui OPCVM cu sediul în alt stat membru prezintă autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului următoarea documentație:

(a)	contractul scris încheiat cu depozitarul, menționat la articolele 23 și 33; și

(b)	informațiile referitoare la modalitățile de delegare cu privire la funcțiile legate de administrarea portofoliului colectiv și de gestionare, menționate în anexa II.

În cazul în care o societate de administrare administrează deja alte OPCVM-uri de același tip în statul membru de origine al OPCVM-ului, este suficient să se facă referire la documentele deja furnizate.

(2)   În măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea normelor pentru care sunt responsabile, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului pot solicita autorităților competente ale statului membru de origine al societății de administrare clarificări și informații referitoare la documentația menționată la alineatul (1) și, pe baza atestării menționate la articolele 17 și 18, clarificări și informații pentru a verifica dacă tipul de OPCVM pentru care se solicită autorizarea intră în sfera de aplicare a autorizației societății de administrare. După caz, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare se pronunță în termen de 10 zile lucrătoare de la cererea inițială.

(3)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului pot respinge cererea societății de administrare numai în cazul în care:

(a)	societatea de administrare nu respectă dispozițiile care intră în competența respectivelor autorități în conformitate cu articolul 19;

(b)	societatea de administrare nu este autorizată de autoritățile competente ale statului său membru de origine să administreze tipul de OPCVM pentru care se solicită autorizarea; sau

(c)	societatea de administrare nu a prezentat documentația menționată la alineatul (1).

Înainte de a respinge o cerere, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului se consultă cu autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare.

(4)   Orice modificare ulterioară de substanță a documentației menționate la alineatul (1) este notificată de societatea de administrare autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului.

Articolul 21

(1)   Statul membru gazdă al societății de administrare poate solicita, în scopuri statistice, ca toate societățile de administrare care au sucursale pe teritoriul său să prezinte periodic autorităților competente din respectivul stat membru gazdă rapoarte asupra activităților desfășurate pe teritoriul acelui stat membru gazdă.

(2)   Statul membru gazdă al societății de administrare poate solicita societăților de administrare care își desfășoară activitatea pe teritoriul său, prin înființarea unei sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii, să îi furnizeze informațiile necesare pentru a monitoriza respectarea de către aceste societăți a normelor care intră în responsabilitatea statului membru gazdă al societății de administrare și care le sunt aplicabile.

Aceste cerințe nu trebuie să fie mai stricte decât acelea pe care statele membre în cauză le impun societăților de administrare înființate pe teritoriul lor pentru a monitoriza respectarea de către acestea din urmă a acelorași standarde.

Societățile de administrare se asigură că procedurile și modalitățile menționate la articolul 15 le permit autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM să obțină informațiile menționate în prezentul alineat direct de la societățile de administrare.

(3)   În cazul în care autoritățile competente ale statului membru gazdă al unei societăți de administrare care deține o sucursală sau prestează servicii pe teritoriul statului respectiv constată că aceasta nu respectă una dintre normele care intră în responsabilitatea lor, aceste autorități cer ca societatea de administrare în cauză să pună capăt acestei încălcări și informează autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare.

(4)   În cazul în care societatea de administrare în cauză refuză să furnizeze statului său membru gazdă informațiile care intră în sfera sa de responsabilitate sau nu procedează la luarea măsurilor necesare pentru a pune capăt încălcării menționate la alineatul (3), autoritățile competente ale statului său membru gazdă informează în consecință autoritățile statului membru de origine al societății de administrare. Autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare iau, în cel mai scurt timp, toate măsurile adecvate pentru ca societatea de administrare în cauză să furnizeze informațiile solicitate de statul membru gazdă al societății de administrare în conformitate cu alineatul (2) sau să pună capăt încălcării. Natura acestor măsuri se comunică autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare.

(5)   În cazul în care, în pofida măsurilor luate de către autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc inadecvate sau nu sunt disponibile în statul membru respectiv, societatea de administrare refuză în continuare să furnizeze informațiile solicitate de statul membru gazdă al societății de administrare în conformitate cu alineatul (2) sau persistă în încălcarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative menționate la același alineat și aflate în vigoare în statul membru gazdă, autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare pot, după ce au informat autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare, să ia măsurile adecvate, inclusiv în conformitate cu articolele 98 și 99, pentru a preveni sau sancționa neregulile viitoare și, după caz, să împiedice societatea de administrare în cauză să efectueze noi operațiuni pe teritoriul său. Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă notificarea actelor legale necesare pentru astfel de măsuri societăților de administrare. În cazul în care serviciul prestat în statul membru gazdă al societății de administrare este administrarea unui OPCVM, statul membru gazdă al societății de administrare poate cere societății de administrare să înceteze administrarea OPCVM-ului respectiv.

(6)   Orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (4) sau (5) care implică măsuri sau sancțiuni trebuie să fie justificată adecvat și comunicată societății de administrare în cauză. Orice astfel de măsură poate fi atacată în instanță în statul membru care a adoptat-o.

(7)   Înainte de a aplica procedura prevăzută la alineatele (3), (4) sau (5), autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare pot, în caz de urgență, să ia toate măsurile de precauție necesare pentru a proteja interesele investitorilor și ale altor persoane cărora le sunt furnizate serviciile. Comisia și autoritățile competente ale celorlalte state membre implicate sunt informate asupra unor astfel de măsuri în cel mai scurt timp.

După consultarea autorităților competente ale statelor membre implicate, Comisia poate decide dacă statul membru în cauză trebuie să modifice sau să elimine aceste măsuri.

(8)   Autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare se consultă cu autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului înainte de a retrage autorizația societății de administrare. În astfel de situații, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului iau măsurile adecvate pentru a proteja interesele investitorilor. Măsurile respective pot include decizii pentru a împiedica societatea de administrare menționată să efectueze noi tranzacții pe teritoriul său.

Din doi în doi ani, Comisia publică un raport privind aceste cazuri.

(9)   Statele membre informează Comisia asupra numărului și tipului cazurilor în care au refuzat autorizarea în temeiul articolului 17 sau în care au respins cererea în temeiul articolului 20, precum și cu privire la orice măsuri luate în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol.

Din doi în doi ani, Comisia publică un raport privind aceste cazuri.

CAPITOLUL IV

OBLIGAȚII PRIVIND DEPOZITARUL

Articolul 22

(1)   Activele unui fond deschis de investiții trebuie încredințate spre păstrare unui depozitar.

(2)   Răspunderea unui depozitar, astfel cum este prevăzută la articolul 24, nu este afectată de încredințarea către un terț a tuturor activelor pe care le are în păstrare sau a unei părți din acestea.

(3)   Un depozitar trebuie:

(a)	să se asigure că vânzarea, emisiunea, răscumpărarea, rambursarea și anularea titlurilor de participare efectuate în contul fondului deschis de investiții sau de către o societate de administrare sunt realizate în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulile fondului;

(b)	să se asigure că valoarea titlurilor de participare este calculată în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulile fondului;

(c)	să îndeplinească instrucțiunile societății de administrare, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale aplicabile sau regulilor fondului;

(d)	să se asigure că în operațiunile care implică activele fondului deschis de investiții, contravaloarea îi este achitată în termenele uzuale;

(e)	să se asigure că veniturile fondului deschis de investiții sunt folosite în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulile fondului.

Articolul 23

(1)   Depozitarul își are sediul social sau este stabilit în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(2)   Depozitarul este o instituție care face obiectul unor norme prudențiale și al unei supravegheri permanente. Acesta prezintă suficiente garanții financiare și profesionale pentru a-și putea desfășura eficient activitățile care îi revin ca depozitar și pentru a-și îndeplini obligațiile aferente acestei funcții.

(3)   Statele membre stabilesc care dintre categoriile de instituții prevăzute la alineatul (2) pot fi alese ca depozitari.

(4)   Depozitarul permite autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului să obțină, la cerere, toate informațiile pe care depozitarul le-a obținut în exercitarea obligațiilor sale și care sunt necesare pentru ca autoritățile competente să poată supraveghea respectarea de către OPCVM a dispozițiilor prezentei directive.

(5)   În cazul în care statul membru de origine al societății de administrare este diferit de statul membru de origine al OPCVM-ului, depozitarul încheie un contract scris cu societatea de administrare, care reglementează fluxul informațiilor considerate necesare pentru a-i permite acestuia să își îndeplinească funcțiile prevăzute la articolul 22 și în alte acte cu putere de lege sau acte administrative relevante pentru depozitari în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(6)   Comisia poate adopta măsuri de aplicare referitoare la măsurile pe care trebuie să le ia depozitarul pentru a-și îndeplini obligațiile privind un OPCVM administrat de o societate de administrare stabilită într-un alt stat membru, inclusiv informațiile care trebuie incluse în acordurile standard ce urmează a fi utilizate de depozitar și de societatea de administrare în conformitate cu alineatul (5).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 24

Depozitarul răspunde, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de origine al OPCVM-ului, față de societatea de administrare și deținătorii de titluri de participare pentru orice pierdere suferită de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii nejustificate a obligațiilor sale sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

Răspunderea față de deținătorii de titluri de participare poate fi invocată direct sau indirect, prin intermediul societății de administrare, în funcție de natura juridică a raporturilor dintre depozitar, societatea de administrare și deținătorii de titluri de participare.

Articolul 25

(1)   O societate nu poate fi în același timp societate de administrare și depozitar.

(2)   Societatea de administrare și depozitarul, în exercitarea funcțiilor lor, acționează independent și exclusiv în interesul deținătorilor de titluri de participare.

Articolul 26

Legea sau regulile fondului definesc condițiile privind înlocuirea societății de administrare și a depozitarului și prevăd normele care permit asigurarea protecției deținătorilor de titluri de participare în cazul acestei înlocuiri.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚII PRIVIND SOCIETĂȚILE DE INVESTIȚII

SECȚIUNEA 1

Condiţii de iniţiere a activităţii

Articolul 27

Inițierea activității unei societăți de investiții este subordonată unei autorizații prealabile acordate de către autoritățile competente ale statului membru de origine societății de investiții.

Statele membre stabilesc forma legală pe care o societate de investiții trebuie să o adopte.

Sediul social al societății de investiții trebuie să se afle în statul membru de origine al societății de investiții.

Articolul 28

Societatea de investiții nu poate desfășura alte activități în afara celor prevăzute la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 29

(1)   Fără a aduce atingere altor condiții de aplicare generală prevăzute de legislația internă, autoritățile competente ale statului membru de origine al societăților de investiții nu acordă autorizația unei societăți de investiții care nu și-a desemnat o societate de administrare decât în cazul în care societatea de investiții dispune de un capital inițial suficient de minimum 300 000 EUR.

În plus, în cazul în care o societate de investiții nu și-a desemnat o societate de administrare autorizată conform prezentei directive, se aplică următoarele condiții:

(a)	autorizația se acordă numai în cazul în care cererea de autorizare este însoțită de un program de operațiuni în care se indică cel puțin structura organizatorică a societății de investiții;

(b)

conducătorii societății de investiții trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă și pentru tipul de activități desfășurate de respectiva societate și, în acest scop, identitatea conducătorilor și a oricărei persoane care le succedă în funcții trebuie notificată de îndată autorităților competente; coordonarea activității unei societăți de investiții trebuie asigurată de cel puțin două persoane care îndeplinesc aceste condiții, iar prin conducători se înțelege acele persoane care, în temeiul legii sau al documentelor constitutive, reprezintă societatea de investiții sau care decid efectiv politica societății; și

(c)	în cazul în care există legături strânse între societatea de investiții și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile competente acordă autorizația numai dacă aceste legături strânse nu împiedică buna desfășurare a activității lor de supraveghere.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al unei societăți de investiții refuză, de asemenea, autorizarea, în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care societatea de investiții are legături strânse sau anumite dificultăți privind aplicarea acestora împiedică buna desfășurare a activității lor de supraveghere.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al societăților de investiții impun ca acestea să le comunice informațiile de care au nevoie.

(2)   În cazul în care o societate de investiții nu și-a desemnat o societate de administrare, societatea de investiții este informată, în termen de șase luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizația. Refuzul autorizării este motivat.

(3)   Societatea de investiții își poate începe activitatea imediat ce îi este acordată autorizația.

(4)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societăților de investiții pot retrage autorizația eliberată unei societăți de investiții care face obiectul prezentei directive numai în cazul în care aceasta:

(a)

nu își începe activitatea în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației, renunță în mod expres la autorizație sau a renunțat să exercite activitatea reglementată de prezenta directivă de mai mult de șase luni, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a prevăzut că în aceste cazuri autorizația devine caducă;

(b)	a obținut autorizația prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(c)	nu mai îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizația;

(d)	a încălcat în mod grav și/sau sistematic prevederile adoptate în temeiul prezentei directive; sau

(e)	se înscrie într-unul dintre cazurile de retragere prevăzute de legislația internă.

SECȚIUNEA 2

Condiţii de funcţionare

Articolul 30

Articolele 13 și 14 se aplică mutatis mutandis societăților de investiții care nu și-au desemnat o societate de administrare autorizată conform prezentei directive.

În sensul articolelor menționate la primul paragraf, sintagma „societate de administrare” înseamnă „societate de investiții”.

Societățile de investiții administrează numai activele propriului lor portofoliu și nu pot în niciun caz să fie mandatate pentru administrarea de active în contul unui terț.

Articolul 31

Fiecare stat membru de origine al societăților de investiții stabilește norme prudențiale pe care societățile de investiții care nu au desemnat o societate de administrare autorizată conform prezentei directive sunt obligate să le respecte în orice moment.

În special, autoritățile competente ale statului membru de origine al unei societăți de investiții, având în vedere și natura societății respective, solicită ca aceasta să aibă o bună organizare administrativă și contabilă, dispozitive de control și de securitate în domeniul prelucrării electronice a datelor, precum și mecanisme adecvate de control intern, incluzând, în special, norme privind operațiunile personale ale angajaților sau deținerea sau administrarea investițiilor în instrumente financiare cu scopul de a-și investi capitalul inițial și garantând, cel puțin, că fiecare tranzacție în care este implicată societatea poate fi reconstituită în ceea ce privește originea sa, părțile la ea, natura sa, precum și momentul și locul în care a fost efectuată și că activele societății de investiții sunt investite conform documentelor constitutive și dispozițiilor legale în vigoare.

SECȚIUNEA 3

Obligaţii privind depozitarul

Articolul 32

(1)   Activele unei societăți de investiții trebuie încredințate unui depozitar pentru păstrare.

(2)   Răspunderea unui depozitar, astfel cum este prevăzută la articolul 34, nu este afectată de faptul că depozitarul încredințează unui terț toate sau o parte din activele pe care le are în păstrare.

(3)   Un depozitar trebuie să se asigure că:

(a)	vânzarea, emisiunea, răscumpărarea, rambursarea și anularea titlurilor de participare efectuate de o societate de investiții sau în contul acesteia se efectuează în conformitate cu legea și cu actele constitutive ale societății de investiții;

(b)	în operațiunile care implică activele societății de investiții, contravaloarea îi este achitată în termenele uzuale; și

(c)	venitul societății de investiții este utilizat în conformitate cu legea și actele constitutive.

(4)   Statul membru de origine al societății de investiții poate decide că societățile de investiții stabilite pe teritoriul său care își comercializează titlurile de participare exclusiv prin intermediul uneia sau al mai multor burse de valori la a căror cotă oficială sunt admise titlurile lor de participare nu sunt obligate să aibă un depozitar în sensul prezentei directive.

Articolele 76, 84 și 85 nu se aplică acestor societăți de investiții. Cu toate acestea, normele privind evaluarea activelor unor astfel de societăți de investiții se stabilesc prin legislația națională aplicabilă sau prin actele lor constitutive.

(5)   Statul membru de origine al societății de investiții poate decide că societățile de investiții stabilite pe teritoriul său care își comercializează cel puțin 80 % din titlurile de participare la una sau mai multe burse de valori desemnate prin actele lor constitutive nu sunt obligate să aibă un depozitar, în sensul prezentei directive, cu condiția ca titlurile lor de participare să fie admise la cota oficială a burselor de valori din statele membre pe teritoriul cărora își comercializează titlurile de participare și cu condiția ca tranzacțiile efectuate de astfel de societăți de investiții în afara bursei să fie efectuate doar la cursul bursei.

Actele constitutive ale unei societăți de investiții indică bursa din țara în care se comercializează titlurile de participare a cărei cotație determină prețul la care societatea de investiții efectuează tranzacțiile în afara bursei în respectiva țară.

Un stat membru se prevalează de derogarea prevăzută în primul paragraf numai în cazul în care consideră că deținătorii de titluri de participare beneficiază de o protecție echivalentă cu cea a deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-urile care au un depozitar în înțelesul prezentei directive.

Societățile de investiții menționate în prezentul alineat și la alineatul (4) trebuie, în special:

(a)	în absența unor dispoziții relevante în legislația națională, să indice în actele lor constitutive metodele de calcul pentru valoarea unitară a activului net corespunzătoare titlurilor de participare;

(b)	să intervină pe piață pentru a împiedica modificarea la bursă a valorii titlurilor lor de participare cu mai mult de 5 % față de valoarea unitară a activului net corespunzătoare titlurilor lor de participare;

(c)	să stabilească valoarea unitară a activului net corespunzătoare titlurilor de participare, să o comunice autorităților competente de cel puțin două ori pe săptămână și să o publice de două ori pe lună.

De cel puțin două ori pe lună, un auditor independent se asigură că valoarea titlurilor de participare este calculată în conformitate cu legea și cu actele constitutive ale societății de investiții.

Cu această ocazie, auditorul verifică dacă activele societății de investiții sunt investite în conformitate cu normele stabilite de lege și actele constitutive ale societății de investiții.

(6)   Comisiei îi este comunicată de către statele membre identitatea societăților de investiții care beneficiază de derogările prevăzute la alineatele (4) și (5).

Articolul 33

(1)   Depozitarul își are sediul social sau este stabilit în același stat membru ca societatea de investiții.

(2)   Depozitarul este o instituție care face obiectul unor norme prudențiale și al unei supravegheri permanente.

(3)   Statele membre stabilesc care dintre categoriile de instituții prevăzute la alineatul (2) pot fi alese ca depozitari.

(4)   Depozitarul permite autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului să obțină, la cerere, toate informațiile pe care depozitarul le-a obținut în exercitarea obligațiilor sale și care sunt necesare pentru ca autoritățile competente să poată supraveghea respectarea de către OPCVM a prezentei directive.

(5)   În cazul în care statul membru de origine al societății de administrare este altul decât statul membru de origine al OPCVM-ului, depozitarul semnează un acord scris cu societatea de administrare, care reglementează fluxul informațiilor considerate necesare pentru a-i permite acestuia să își îndeplinească funcțiile prevăzute la articolul 32 și în alte acte cu putere de lege sau acte administrative relevante pentru depozitari în statul membru de origine al OPCVM-ului.

(6)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare referitoare la măsurile pe care trebuie să le ia depozitarul pentru a-și îndeplini obligațiile privind un OPCVM administrat de o societate de administrare stabilită într-un alt stat membru, inclusiv informațiile care trebuie incluse în acordul standard ce urmează a fi utilizat de depozitar și de societatea de administrare în conformitate cu alineatul (5).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 34

Depozitarul răspunde, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de origine al societății de investiții, față de societatea de investiții și deținătorii de titluri de participare pentru orice pierdere suferită de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sale sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

Articolul 35

(1)   O societate nu poate fi în același timp societate de investiții și depozitar.

(2)   În îndeplinirea funcțiilor sale, un depozitar acționează exclusiv în interesul deținătorilor de titluri de participare.

Articolul 36

Legea sau actele constitutive ale societății de investiții definesc condițiile privind înlocuirea depozitarului și prevăd normele care permit să se asigure protecția deținătorilor de titluri de participare în cazul acestei înlocuiri.

CAPITOLUL VI

FUZIUNI ALE OPCVM-URILOR

SECȚIUNEA 1

Principiu, autorizare şi aprobare

Articolul 37

În sensul prezentului capitol, noțiunea de OPCVM acoperă și compartimentele de investiții ale unui OPCVM.

Articolul 38

(1)   Sub rezerva condițiilor prevăzute în acest capitol și fără a se ține seama de modul în care OPCVM-urile sunt constituite în conformitate cu articolul 1 alineatul (3), statele membre autorizează fuziunile naționale și fuziunile transfrontaliere definite la articolul 2 alineatul (1) literele (q) și (r) în conformitate cu una sau mai multe dintre tehnicile de fuziune prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (p).

(2)   Tehnicile de fuziune utilizate pentru fuziunile transfrontaliere definite la articolul 2 alineatul (1) litera (q) trebuie să fie prevăzute în legislația statului membru de origine al OPCVM-ului absorbit.

Tehnicile de fuziune utilizate pentru fuziunile naționale definite la articolul 2 alineatul (1) litera (r) trebuie să fie prevăzute în legislația statului membru în care sunt stabilite OPCVM-urile.

Articolul 39

(1)   Fuziunile trebuie să fie autorizate, în prealabil, de către autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit.

(2)   OPCVM-ul absorbit furnizează toate informațiile următoare autorităților competente din propriul stat membru de origine:

(a)	proiectul comun al fuziunii propuse, aprobat în mod corespunzător de către OPCVM-ul absorbit și de către OPCVM-ul absorbant;

(b)	o versiune actualizată a prospectului și a informațiilor cheie destinate investitorilor, menționate la articolul 78, ale OPCVM-ului absorbant, dacă acesta este stabilit într-un alt stat membru;

(c)

câte o declarație emisă de depozitarul OPCVM-ului absorbit și al celui absorbant, care să ateste că, în conformitate cu articolul 41, aceștia au verificat conformitatea elementelor enumerate la articolul 40 alineatul (1) literele (a), (f) și (g) cu prezenta directivă și cu regulile fondului sau cu documentele constitutive ale OPCVM-urilor respective; și

(d)	informațiile cu privire la fuziunea propusă, pe care OPCVM-ul absorbit și OPCVM-ul absorbant intenționează să le furnizeze deținătorilor lor de titluri de participare.

Aceste informații sunt furnizate într-o formă care să permită atât autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului absorbit, cât și autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului absorbant să le citească în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru sau statelor membre în cauză sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente respective.

(3)   Imediat ce dosarul este complet, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit transmit fără întârziere copii ale informațiilor menționate la alineatul (2) autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului absorbant. Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit și, respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbant analizează impactul potențial al fuziunii propuse asupra deținătorilor de titluri de participare, la OPCVM-ul absorbit și la OPCVM-ul absorbant, pentru a evalua dacă deținătorilor de titluri de participare li se oferă informații adecvate.

Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit pot solicita în scris, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar, clarificarea informațiilor destinate deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit.

În cazul în care consideră că acest lucru este necesar, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbant pot solicita, în scris și nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la primirea copiilor conținând toate informațiile menționate la alineatul (2), ca OPCVM-ul absorbant să modifice informațiile care urmează să fie oferite deținătorilor de titluri de participare ale sale.

Într-un astfel de caz, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbant transmit obiecțiile lor autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit. Acestea informează autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit dacă sunt mulțumite de informațiile modificate care urmează să fie furnizate deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-ul absorbant în termen de 20 de zile de la data la care au fost notificate cu privire la acestea.

(4)   Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit autorizează fuziunea propusă, dacă următoarele condiții sunt îndeplinite:

(a)	fuziunea propusă respectă toate cerințele articolelor 39-42;

(b)	OPCVM-ul absorbant a notificat, în conformitate cu articolul 93, comercializarea titlurilor sale de participare în toate statele membre în care OPCVM-ul absorbit este fie autorizat, fie a notificat comercializarea titlurilor sale de participare, în conformitate cu articolul 93; și

(c)

autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit și al OPCVM-ului absorbant se declară mulțumite de informațiile propuse pentru a fi furnizate deținătorilor de titluri de participare sau autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbant nu și-au exprimat nici o nemulțumire în temeiul alineatului (3) paragraful al patrulea.

(5)   Dacă consideră că dosarul nu este complet, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului absorbit solicită informații suplimentare în termen de 10 zile de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2).

Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit informează OPCVM-ul în cauză, în termen de 20 de zile lucrătoare de la depunerea dosarului complet, în conformitate cu alineatul (2), dacă fuziunea a fost sau nu autorizată.

Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit informează, de asemenea, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbant cu privire la decizia lor.

(6)   Statele membre pot permite, în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) al doilea paragraf, o derogare de la articolele 52-55 în cazul OPCVM-urilor absorbante.

Articolul 40

(1)   Statele membre impun OPCVM-ului absorbit și OPCVM-ului absorbant întocmirea unui proiect comun de fuziune.

Proiectul comun de fuziune prevede următoarele elemente:

(a)	identificarea tipului de fuziune și de OPCVM-uri implicate;

(b)	contextul și motivația fuziunii propuse;

(c)	impactul preconizat al fuziunii propuse asupra deținătorilor de titluri de participare, atât la OPCVM-ul absorbit, cât și la OPCVM-ul absorbant;

(d)	criteriile adoptate pentru evaluarea activului și, atunci când este cazul, a pasivului la data la care se calculează rata de schimb, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1);

(e)	metoda de calcul al ratei de schimb;

(f)	data prevăzută pentru intrarea în vigoare a fuziunii;

(g)	normele aplicabile transferului de active, respectiv schimbului de titluri de participare; și

(h)	în cazul unei fuziuni în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (p) punctul (ii) și, după caz, al articolului 2 alineatul (1) litera (p) punctul (iii), regulile fondului sau documentele constitutive ale noului OPCVM-ului absorbant.

Autoritățile competente nu pot solicita includerea unor informații suplimentare în proiectul comun de fuziune.

(2)   OPCVM-ul absorbit și OPCVM-ul absorbant pot decide să includă și alte elemente în proiectul comun de fuziune.

SECȚIUNEA 2

Controlul de către terţi, informarea deţinătorilor de titluri de participare şi alte drepturi ale deţinătorilor de titluri de participare

Articolul 41

Statele membre impun ca depozitarul OPCVM-ului absorbit și cel al OPCVM-ului absorbant să verifice conformitatea elementelor menționate la articolul 40 alineatul (1) literele (a), (f) și (g) cu cerințele din prezenta directivă și cu regulile fondului sau cu documentele constitutive ale OPCVM-urilor lor.

Articolul 42

(1)   Legislația statelor membre de origine ale OPCVM-ului absorbit încredințează unui depozitar sau unui auditor independent, autorizat în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (13), sarcina de a valida următoarele:

(a)	criteriile adoptate pentru evaluarea activului și, atunci când este cazul, a pasivului la data la care se calculează rata de schimb, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1);

(b)	după caz, plata în numerar pentru fiecare titlu de participare; și

(c)	metoda de calcul al ratei de schimb, precum și rata de schimb valabilă la data la care se calculează respectiva rată, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1).

(2)   Auditorii statutari ai OPCVM-ului absorbit sau auditorul statutar al OPCVM-ului absorbant sunt considerați auditori independenți în sensul alineatului (1).

(3)   O copie a rapoartelor auditorului independent sau, după caz, ale depozitarului, se pune la dispoziția deținătorilor de titluri de participare, atât la OPCVM-ul absorbit, cât și la OPCVM-ul absorbant, precum și la dispoziția autorităților competente respective, la cerere și gratuit.

Articolul 43

(1)   Statele membre impun OPCVM-ului absorbit și OPCVM-ului absorbant să furnizeze deținătorilor lor de titluri de participare informații utile și exacte cu privire la fuziunea propusă, pentru ca aceștia să poată lua o decizie în cunoștință de cauză privind impactul propunerii asupra investiției lor.

(2)   Informațiile în cauză se furnizează deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit și la OPCVM-ul absorbant numai după ce autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului absorbit au autorizat fuziunea propusă, în temeiul articolului 39.

Ele se transmit cu cel puțin 30 de zile înainte de data limită pentru solicitarea răscumpărării sau rambursării sau, dacă este cazul, a conversiei fără costuri suplimentare, în conformitate cu articolul 45 alineatul (1).

(3)   Informațiile care trebuie furnizate deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit și la OPCVM-ul absorbant cuprind și informații utile și exacte cu privire la fuziunea propusă, pentru ca deținătorii de titluri de participare să poată lua o decizie în cunoștință de cauză privind impactul posibil al acestei fuziuni asupra investiției lor și să-și poată exercita drepturile prevăzute la articolele 44 și 45.

Informațiile trebuie să cuprindă elementele următoare:

(a)	contextul și motivația fuziunii propuse;

(b)

impactul posibil al fuziunii propuse asupra deținătorilor de titluri de participare, inclusiv, dar nu numai, orice diferențe semnificative cu privire la politica și strategia de investiții, costuri, rezultatul preconizat, raportarea periodică și riscul de diminuare a performanței și, dacă este cazul, o avertizare vizibilă adresată investitorilor privind eventualitatea modificării regimului lor fiscal după fuziune;

(c)

orice drepturi specifice pe care deținătorii de titluri de participare le au în legătură cu fuziunea propusă, inclusiv, dar nu numai, dreptul de a obține informații suplimentare, dreptul de a obține, la cerere, o copie a raportului auditorului independent sau al depozitarului, precum și dreptul de a solicita răscumpărarea sau rambursarea sau, dacă este cazul, conversia gratuită a titlurilor lor de participare, în conformitate cu articolul 45 alineatul (1), precum și data limită pentru exercitarea acestui drept;

(d)	aspectele procedurale pertinente și data prevăzută pentru intrarea în vigoare a fuziunii;

(e)	o copie a informațiilor cheie destinate investitorilor, menționate la articolul 78, ale OPCVM-ului absorbant.

(4)   În cazul în care OPCVM-ul absorbit sau OPCVM-ul absorbant a emis o notificare în conformitate cu articolul 93, informațiile menționate la alineatul (3) trebuie furnizate fie în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru gazdă al OPCVM-ului relevant, fie într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale acestuia. Traducerea se efectuează sub responsabilitatea OPCVM-ului căruia i se solicită informațiile în cauză. Traducerea în cauză reflectă fidel conținutul informațiilor originale.

(5)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să specifice în detaliu conținutul, formatul și mijlocul de transmitere a informațiilor menționate la alineatele (1) și (3).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 44

Atunci când legislația națională a statelor membre prevede aprobarea fuziunilor între OPCVM-uri de către deținătorii de titluri de participare, statele membre se asigură că o asemenea aprobare nu necesită mai mult de 75 % din voturile date de către deținătorii de titluri de participare prezenți sau reprezentați la adunarea generală a deținătorilor de titluri de participare.

Primul paragraf nu aduce atingere unui eventual cvorum prevăzut de legislația națională. Statele membre nu impun cvorumuri mai stricte pentru fuziuni transfrontaliere decât cvorumurile pentru fuziuni naționale și nici cvorumuri mai stricte pentru fuziuni între OPCVM-uri decât pentru fuziuni între entități corporative.

Articolul 45

(1)   Legile statelor membre prevăd că deținătorii de titluri de participare atât la OPCVM-ul absorbit, cât și la OPCVM-ul absorbant au dreptul să solicite, fără alte taxe decât cele percepute de către OPCVM-uri pentru acoperirea costurilor de decapitalizare, răscumpărarea sau rambursarea titlurilor lor de participare sau, dacă este posibil, convertirea lor gratuită în titluri de participare la un alt OPCVM cu o politică de investiții asemănătoare și administrat de aceeași societate de administrare sau de orice altă societate de care societatea de administrare este legată prin conducere sau control comun sau printr-o participație substanțială directă sau indirectă. Acest drept se naște din momentul în care deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit și deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbant au fost informați cu privire la fuziunea propusă în conformitate cu articolul 43 și încetează să existe la cinci zile lucrătoare după data la care se calculează rata de schimb menționată la articolul 47 alineatul (1).

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), pentru fuziuni între OPCVM-uri și prin derogare de la articolul 84 alineatul (1), statele membre pot permite autorităților competente să impună sau să autorizeze suspendarea temporară a subscrierii, a răscumpărării sau a rambursării titlurilor de participare, cu condiția ca această suspendare să se justifice prin intenția de a proteja deținătorii de titluri de participare.

SECȚIUNEA 3

Costuri şi intrarea în vigoare

Articolul 46

Cu excepția cazului în care OPCVM-ul nu a desemnat o societate de administrare, statele membre se asigură că toate cheltuielile juridice, administrative sau pentru servicii de consultanță aferente pregătirii și realizării fuziunii nu sunt imputate OPCVM-ului absorbit, OPCVM-ului absorbant sau deținătorilor lor de titluri de participare.

Articolul 47

(1)   În cazul fuziunilor naționale, data la care fuziunea intră în vigoare, precum și data la care se calculează rata de schimb între titlurile de participare la OPCVM-ul absorbit și titlurile de participare la OPCVM-ul absorbant și, dacă este cazul, data la care se determină valoarea activului net pentru plățile în numerar se stabilește în conformitate cu legislația statelor membre.

În cazul fuziunilor transfrontaliere, datele în cauză se determină în conformitate cu legislația statului membru de origine al OPCVM-ului absorbant. Dacă este cazul, statele membre se asigură că datele în cauză sunt stabilite după aprobarea fuziunii de către deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbant sau la OPCVM-ul absorbit.

(2)   Intrarea în vigoare a fuziunii se face publică prin toate mijloacele adecvate și în modul stabilit de legislația statului membru de origine al OPCVM-ului absorbant și se notifică autorităților competente din statele membre de origine ale OPCVM-ului absorbant și OPCVM-ului absorbit.

(3)   O fuziune care a intrat în vigoare conform dispozițiilor alineatului (1) nu poate fi declarată nulă și neavenită.

Articolul 48

(1)   O fuziune realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (p) punctul (i) are următoarele consecințe:

(a)	toate activele și pasivele OPCVM-ului absorbit sunt transferate OPCVM-ului absorbant sau, după caz, depozitarului OPCVM-ului absorbant;

(b)

deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit devin deținători de titluri de participare la OPCVM-ul absorbant și, dacă este cazul, aceștia au dreptul să primească o plată în numerar care nu depășește 10 % din valoarea activului net a titlurilor de participare deținute de aceștia la OPCVM-ul absorbit; și

(c)	OPCVM-ul absorbit încetează să existe la data intrării în vigoare a fuziunii.

(2)   O fuziune realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (p) punctul (ii) are următoarele consecințe:

(a)	toate activele și pasivele OPCVM-ului absorbit sunt transferate noului OPCVM absorbant sau, dacă este cazul, depozitarului OPCVM-ului absorbant;

(b)

deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit devin deținători de titluri de participare la noul OPCVM absorbant și, dacă este cazul, aceștia au dreptul să primească o plată în numerar care nu depășește 10 % din valoarea activului net a titlurilor de participare deținute de aceștia la OPCVM-ul absorbit; și

(c)	OPCVM-ul absorbit încetează să existe la data intrării în vigoare a fuziunii.

(3)   O fuziune realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (p) punctul (iii) are următoarele consecințe:

(a)	activul net al OPCVM-ului absorbit este transferat OPCVM-ului absorbant sau, dacă este cazul, depozitarului OPCVM-ului absorbant;

(b)	deținătorii de titluri de participare la OPCVM-ul absorbit devin deținători de titluri de participare la OPCVM-ul absorbant; și

(c)	OPCVM-ul absorbit continuă să existe până la lichidarea tuturor pasivelor.

(4)   Statele membre se asigură că este creată o procedură prin care societatea de administrare a OPCVM-ului absorbant transmite o confirmare depozitarului OPCVM-ului absorbant conform căreia transferul activelor și, după caz, al pasivelor a fost finalizat. În cazul în care OPCVM-ul absorbant nu a desemnat o societate de administrare, acesta transmite confirmarea depozitarului OPCVM-ului absorbant.

CAPITOLUL VII

OBLIGAȚII PRIVIND POLITICA DE INVESTIȚII A OPCVM-URILOR

Articolul 49

Pentru OPCVM-urile constituite din mai mult de un compartiment de investiții, fiecare compartiment de investiții este considerat a fi un OPCVM separat în sensul normelor prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 50

(1)   Investițiile unui OPCVM se efectuează exclusiv în unul sau mai multe dintre următoarele active:

(a)	valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare înscrise sau tranzacționate pe o piață reglementată, astfel cum este definită aceasta la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;

(b)	valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare negociate pe o altă piață reglementată într-un stat membru, care funcționează în mod regulat și care este recunoscută și deschisă publicului;

(c)

valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare admise la cota oficială a unei burse de valori dintr-o țară terță sau negociate pe o altă piață reglementată dintr-o țară terță, care funcționează în mod regulat și este recunoscută și deschisă publicului, cu condiția ca alegerea bursei sau a pieței să fi fost aprobată de autoritățile competente sau prevăzută de lege și de regulile fondului sau de actele constitutive ale societății de investiții;

(d)

valori mobiliare nou-emise, sub rezerva ca: (i) condițiile de emisiune să includă un angajament conform căruia se va solicita ca admiterea la tranzacționare în cadrul unei burse de valori sau pe altă piață reglementată, care funcționează în mod regulat și este recunoscută și deschisă publicului, să fie depusă, cu condiția ca alegerea bursei sau a pieței să fi fost aprobată de autoritățile competente sau prevăzută de lege sau de regulile fondului ori de actele constitutive ale societății de investiții; și (ii) admiterea menționată la punctul (i) să fie obținută cel târziu înainte de sfârșitul perioadei de un an de la emisiune;

(e)

titluri de participare ale OPCVM-urilor autorizate conform prezentei directive și alte organisme de plasament colectiv în sensul articolului 1 alineatul (2) literele (a) și (b), fie că sunt stabilite sau nu într-un stat membru, cu condiția ca: (i) aceste alte organisme de plasament colectiv să fie autorizate conform unei legislații care prevede că aceste organisme sunt supuse unei supravegheri considerate de către autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului ca fiind echivalentă cu cea prevăzută de legislația comunitară și că este suficient asigurată cooperarea între autorități; (ii) nivelul de protecție garantată deținătorilor de titluri de participare ale celorlalte organisme de plasament colectiv să fie echivalent celui asigurat deținătorilor de titluri de participare ale unui OPCVM și, în special, ca regulile referitoare la segregarea activelor, împrumuturile, vânzările descoperite de valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare să fie echivalente cu cerințele prezentei directive; (iii) activitățile celorlalte organisme de plasament colectiv să facă obiectul unor rapoarte semestriale și anuale care să permită o evaluare a activului și a pasivului, a veniturilor și a operațiunilor din perioada de raportare; și (iv) OPCVM-urile sau celelalte organisme de plasament colectiv a căror achiziție este avută în vedere să nu poată investi la rândul lor, conform regulilor fondurilor sau actelor constitutive, mai mult de 10 % din activele lor în titluri de participare ale altor OPCVM-uri sau ale altor organisme de plasament colectiv;

(f)

depozitele constituite la o instituție de credit care sunt rambursabile la cerere sau care oferă dreptul de retragere, cu o scadență care nu depășește 12 luni, cu condiția ca instituția de credit să aibă sediul social într-un stat membru sau, în cazul în care sediul social al instituției de credit este situat într-o țară terță, să fie supus unor norme prudențiale considerate de către autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului ca echivalente celor prevăzute de legislația comunitară;

(g)

instrumente financiare derivate, inclusiv instrumentele lichide echivalente, care sunt negociate pe o piață reglementată menționată la literele (a), (b) și (c), sau instrumente financiare derivate negociate în afara pieței reglementate (instrumente derivate în afara pieței reglementate), cu condiția ca: (i) suportul derivatelor să constea în instrumentele cărora li aplică prezentul alineat, în indici financiari, în rate de dobândă, în rate de schimb valutar sau în devize, în care OPCVM-ul poate efectua investiții conform obiectivelor sale de investiții, astfel cum sunt prevăzute în regulile fondului sau în actele constitutive; (ii) contrapărțile în cadrul tranzacțiilor derulate în afara pieței reglementate să fie instituții supuse unei supravegheri prudențiale și să aparțină categoriilor autorizate de autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului; și (iii) instrumentele financiare derivate negociate în afara pieței reglementate să facă obiectul unei evaluări zilnice, de încredere și verificabile și să poată, la inițiativa OPCVM-ului, fi vândute, lichidate sau închise în orice moment, la justa lor valoare, printr-o tranzacție în sens contrar; sau

(h)

instrumente ale pieței monetare altele decât cele tranzacționate pe o piață reglementată și menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (o), cu condiția ca emisiunea sau emitentul acestor instrumente să fie supuse reglementării privind protecția investitorilor și a economiilor acestora și cu condiția ca aceste instrumente să fie: (i) emise sau garantate de o administrație centrală, regională sau locală sau o bancă centrală a unui stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Comunitate sau de Banca Europeană de Investiții, de o țară terță sau, în cazul unui stat federal, de unul dintre membrii componenți ai federației ori de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre; (ii) emise de un organism ale cărui titluri sunt negociate pe piețele reglementate menționate la litera (a), (b) sau (c); (iii) emise sau garantate de o entitate supusă supravegherii prudențiale, în conformitate cu criteriile definite de legislația comunitară, sau de o entitate care este supusă și care se conformează unor reguli prudențiale considerate de autoritățile competente ca fiind cel puțin la fel de stricte ca și cele prevăzute de legislația comunitară; sau (iv) emise de alte entități care aparțin acelor categorii aprobate de autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului, cu condiția ca investițiile în aceste instrumente să fie supuse unor norme de protecție a investitorilor echivalente cu cele prevăzute la punctele (i), (ii) sau (iii) și ca emitentul să fie o societate al cărei capital și ale cărei rezerve să se ridice la cel puțin 10 000 000 EUR și care își prezintă și publică conturile anuale conform celei de a Patra Directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (14), fie o entitate care, în cadrul unui grup de societăți care include una sau mai multe societăți listate, are rolul de a finanța grupul, fie o entitate care are rolul de a finanța vehiculele de securitizare care beneficiază de o linie bancară de finanțare.

(2)   Cu toate acestea, un OPCVM nu poate:

(a)	investi mai mult de 10 % din activele sale în valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare, altele decât cele prevăzute la alineatul (1); sau

(b)	investi în metale prețioase sau în înscrisuri care atestă deținerea acestora.

Un OPCVM poate deține alte active lichide.

(3)   O societate de investiții poate achiziționa bunuri mobile și imobile care sunt indispensabile pentru desfășurarea directă a activității sale.

Articolul 51

(1)   O societate de administrare sau de investiții trebuie să utilizeze un sistem de gestionare a riscurilor care să îi permită să controleze și să aprecieze în orice moment riscul asociat pozițiilor și contribuția acestora la profilul de risc general al portofoliului.

Aceasta trebuie să folosească un sistem care să permită evaluarea precisă și independentă a valorilor instrumentelor derivate în afara pieței reglementate.

Ea trebuie să comunice în mod regulat autorităților competente din statul său membru de origine tipurile de instrumente derivate, riscurile inerente, limitele cantitative, precum și metodele alese pentru estimarea riscurilor asociate tranzacțiilor asupra instrumentelor derivate pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează.

(2)   Statele membre pot autoriza OPCVM-urile să folosească tehnici și instrumente care au ca obiect valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare, în condițiile și în limitele pe care le fixează, cu condiția ca aceste tehnici și instrumente să fie folosite în scopurile unei administrări eficiente de portofoliu.

În cazul în care aceste operațiuni privesc utilizarea de instrumente derivate, aceste condiții și limite sunt conforme dispozițiilor prezentei directive.

În niciun caz operațiunile în cauză nu vor determina un OPCVM să se abată de la obiectivele sale de investiții, astfel cum sunt prevăzute în regulile fondului OPCVM-ului, în actul său constitutiv sau în prospect.

(3)   Un OPCVM se asigură că expunerea sa globală legată de instrumentele derivate nu depășește valoarea totală netă a portofoliului său.

Expunerea este calculată ținându-se seama de valoarea curentă a activelor suport, de riscul contrapărții, de evoluția pieței și de perioada de timp rămasă până la lichidarea pozițiilor, ceea ce se aplică în mod egal și paragrafelor trei și patru.

Un OPCVM poate, în conformitate cu politica sa de investiții și în limitele stabilite la articolul 52 alineatul (5), să investească în instrumente financiare derivate, cu condiția ca expunerea la risc a activelor suport să nu depășească limitele agregate de investiții stabilite la articolul 52. Statele membre pot prevedea, în cazul în care un OPCVM investește în instrumente financiare derivate pe baza unui indice, ca investițiile în cauză să nu fie în mod necesar combinate în sensul limitelor stabilite la articolul 52.

În cazul în care valorile mobiliare sau instrumentele pieței monetare conțin un instrument derivat, instrumentul derivat trebuie luat în considerare la aplicarea cerințelor prezentului articol.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 116, Comisia adoptă, până la 1 iulie 2010, măsuri de punere în aplicare în care precizează:

(a)	criteriile de evaluare a gradului de adecvare a sistemului de gestionare a riscurilor utilizat de societatea de administrare, în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf;

(b)	normele detaliate privind evaluarea precisă și independentă a valorii instrumentelor derivate negociate în afara pieței reglementate; și

(c)	normele detaliate privind conținutul și procedura care trebuie urmată în transmiterea informațiilor menționate la alineatul (1) al treilea paragraf către autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 52

(1)   Un OPCVM nu poate investi mai mult de:

(a)	5 % din activele sale în valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare emise de către aceeași entitate; sau

(b)	20 % din activele sale în depozite constituite la aceeași entitate.

Expunerea la riscul de contraparte al OPCVM-ului într-o tranzacție cu instrumente financiare derivate negociate în afara piețelor reglementate nu poate depăși fie:

(a)	10 % din activele sale în cazul în care contrapartea este o instituție de credit de tipul celor menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (f), fie

(b)	5 % din activele sale, în celelalte cazuri.

(2)   Statele membre pot ridica limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf până la maximum 10 %. În acest caz, totuși, valoarea totală a valorilor mobiliare și a instrumentelor pieței monetare deținute de OPCVM în fiecare dintre emitenții în care investește peste 5 % din activele sale nu poate depăși 40 % din valoarea activelor sale. Această limită nu se aplică depozitelor și tranzacțiilor asupra instrumentelor derivate negociate în afara pieței reglementate cu instituții financiare care fac obiectul unei supravegheri prudențiale.

Fără a aduce atingere limitelor individuale stabilite la alineatul (1), un OPCVM nu poate combina, în cazul în care acest lucru ar duce la investiții de mai mult de 20 % din activele sale într-o singură entitate:

(a)	investiții în valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare emise de acea entitate;

(b)	depozitele făcute în acea entitate; sau

(c)	riscurile care decurg din tranzacțiile asupra instrumentelor derivate în afara pieței reglementate cu acea entitate.

(3)   Statele membre pot ridica limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf până la maximum 35 %, în cazul în care valorile mobiliare sau instrumentele pieței monetare sunt emise sau garantate de un stat membru, de autoritățile sale locale, de o țară terță sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre.

(4)   Statele membre pot ridica limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf până la maximum 25 % pentru anumite obligațiuni, în cazul în care acestea sunt emise de către o instituție de credit care are sediul social într-un stat membru și care este în mod legal supusă unei supravegheri speciale efectuate de către autoritățile publice și destinată protejării deținătorilor de obligațiuni. În special, sumele derivate din emisiunea acestor obligațiuni trebuie investite, conform legislației, în active care, pe toată durata de valabilitate a obligațiunilor, pot acoperi creanțele rezultate din obligațiuni și care, în caz de faliment al emitentului, vor fi utilizate cu prioritate pentru a rambursa principalul și a plăti dobânzile acumulate.

În cazul în care un OPCVM investește mai mult de 5 % din activele sale în obligațiunile menționate în primul paragraf și care sunt emise de către un singur emitent, valoarea totală a acestor investiții nu poate depăși 80 % din valoarea activelor OPCVM-ului.

Statele membre comunică Comisiei lista categoriilor de obligațiuni menționate la primul paragraf și categoriile de emitenți autorizați, conform legislației și dispozițiilor privind controlul menționate la paragraful respectiv, să emită obligațiuni conforme cu criteriile enunțate în prezentul articol. Aceste liste vor fi însoțite de o notă de precizare a statutului de garanții oferite. Comisia comunică de îndată celorlalte state membre aceste informații, precum și toate observațiile pe care le consideră adecvate și le pune la dispoziția publicului. Această comunicare poate face obiectul unor schimburi de opinii în cadrul Comitetului european pentru valori mobiliare menționat la articolul 112 alineatul (1).

(5)   Valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare menționate la alineatele (3) și (4) nu sunt luate în considerare pentru aplicarea limitei de 40 % menționate la alineatul (2).

Limitele prevăzute la alineatele (1)-(4) nu pot fi combinate; în consecință, investițiile în valori mobiliare sau în instrumente ale pieței monetare emise de aceeași entitate, în depozite sau în instrumente derivate, efectuate cu respectiva entitate în conformitate cu alineatele (1)-(4) nu pot depăși un total de 35 % din activele OPCVM-ului.

Societățile grupate în scopul consolidării conturilor, în sensul Directivei 83/349/CEE sau conform normelor contabile recunoscute pe plan internațional, sunt considerate ca fiind o singură entitate pentru calcularea limitelor prevăzute în prezentul articol.

Statele membre pot autoriza investițiile cumulative în valori mobiliare și în instrumente ale pieței monetare în cadrul aceluiași grup până la o limită de 20 %.

Articolul 53

(1)   Fără a aduce atingere limitelor prevăzute la articolul 56, statele membre pot ridica limitele prevăzute la articolul 52 la maximum 20 % pentru investițiile în acțiuni sau în obligațiuni emise de o aceeași entitate, în cazul în care, în conformitate cu regulile fondului sau cu documentele constitutive, politica de investiții a OPCVM-ului are ca obiect reproducerea compoziției unui indice de acțiuni sau obligațiuni precis care este recunoscut de autoritățile competente, pe următoarea bază:

(a)	compoziția indicelui este destul de diversificată;

(b)	indicele constituie un etalon reprezentativ al pieței la care se aplică;

(c)	este publicat într-un mod adecvat.

(2)   Statele membre pot ridica limita prevăzută la alineatul (1) până la un maxim de 35 %, în cazul în care se dovedește ca fiind justificată de condițiile excepționale de pe piață, în special pe piețele reglementate în care anumite valori mobiliare sau anumite instrumente ale pieței monetare sunt în mare măsură dominante. Investiția până la această limită este permisă numai pentru un singur emitent.

Articolul 54

(1)   Prin derogare de la articolul 52, statele membre pot autoriza OPCVM-urile să investească, conform principiului diversificării riscurilor, până la 100 % din activele lor în valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare emise sau garantate de un stat membru, de una sau mai multe dintre autoritățile locale ale acestuia, de țări terțe sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre.

Autoritățile competente ale statelor membre de origine ale OPCVM-urilor acordă o astfel de derogare doar în cazul în care consideră că deținătorii de titluri de participare la OPCVM-uri beneficiază de o protecție echivalentă cu cea a deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-urile care respectă limitele prevăzute la articolul 52.

Un astfel de OPCVM trebuie să dețină valori mobiliare aferente a cel puțin 6 emisiuni diferite, dar valorile mobiliare care aparțin unei anumite emisiuni nu pot depăși 30 % din totalul activelor sale.

(2)   OPCVM-urile menționate la alineatul (1) trebuie să menționeze, în mod expres, în regulile fondului sau actele constitutive ale societății de investiții, statele membre, autoritățile locale sau organismele publice internaționale care emit sau garantează valorile în care intenționează să investească mai mult de 35 % din activele lor.

Asemenea reguli sau acte constitutive trebuie aprobate de autoritățile competente.

(3)   Toate OPCVM-urile prevăzute la alineatul (1) trebuie să includă, în prospecte sau în informațiile publicitare, o declarație expresă care să atragă atenția asupra acestei autorizații și să indice statele membre, autoritățile locale și/sau organismele publice internaționale în valorile cărora intenționează să investească sau au investit mai mult de 35 % din activele lor.

Articolul 55

(1)   Un OPCVM poate achiziționa titlurile de participare ale OPCVM-urilor sau ale altor organisme de plasament colectiv menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (e), cu condiția ca un maxim de 10 % din activele sale să fie plasate în titlurile de participare ale aceluiași OPCVM sau ale altui organism de plasament colectiv. Statele membre pot ridica această limită până la maximum 20 %.

(2)   Investițiile în titluri de participare ale altor organisme de plasament colectiv decât OPCVM-uri nu pot depăși, în total, 30 % din activele OPCVM-ului.

Statele membre pot permite ca, în cazul în care un OPCVM a achiziționat titluri de participare ale altor OPCVM-uri sau ale altor organisme de plasament colectiv, activele respectivelor OPCVM-uri sau ale altor organisme de plasament colectiv să nu fie în mod obligatoriu combinate în sensul limitelor prevăzute la articolul 52.

(3)   În cazul în care un OPCVM investește în titlurile de participare ale altor OPCVM-uri sau ale altor organisme de plasament colectiv care sunt administrate, direct sau prin mandat, de către aceeași societate de administrare sau de către orice altă societate de care societatea de administrare este legată prin conducere sau control comun sau printr-o participație substanțială directă sau indirectă, respectiva societate de administrare nu poate factura comisioane de subscriere sau de rambursare pentru investiția OPCVM-ului în titluri de participare ale respectivelor OPCVM-uri sau organisme de plasament colectiv.

Un OPCVM care investește o parte importantă a activelor sale în alte OPCVM-uri sau alte organisme de plasament colectiv indică în prospectul său nivelul maxim al comisioanelor de administrare care pot fi facturate atât către OPCVM-ul însuși, cât și către celelalte OPCVM-uri sau organisme de plasament colectiv în cadrul cărora intenționează să investească. Acesta indică în raportul său anual procentajul maxim al comisioanelor de administrare suportate atât de OPCVM-ul însuși, cât și de alte OPCVM-uri sau organisme de plasament colectiv în care investește.

Articolul 56

(1)   O societate de investiții sau o societate de administrare, pentru ansamblul fondurilor deschise de investiții pe care le administrează și care intră sub incidența prezentei directive, nu poate achiziționa acțiuni cu drept de vot care să îi permită exercitarea unei influențe semnificative în administrarea emitentului.

Până la o coordonare ulterioară, statele membre trebuie să țină seama de normele existente în legislațiile altor state membre care definesc principiul enunțat la primul paragraf.

(2)   Un OPCVM nu poate achiziționa mai mult de:

(a)	10 % din acțiunile fără drept de vot ale unui același emitent;

(b)	10 % din obligațiunile unui același emitent;

(c)	25 % din titlurile de participare ale unui același OPCVM sau ale oricărui alt organism de plasament colectiv, în sensul articolului 1 alineatul (2) literele (a) și (b);

(d)	10 % din instrumentele pieței monetare emise de un același emitent.

Limitele prevăzute la literele (b), (c) și (d) pot să nu fie respectate în momentul achiziției, în cazul în care, la respectivul moment, valoarea brută a obligațiunilor sau a instrumentelor pieței monetare sau valoarea netă a titlurilor emise nu poate fi calculată.

(3)   Statele membre pot renunța la aplicarea alineatelor (1) și (2) în ceea ce privește:

(a)	valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare emise sau garantate de un stat membru sau de autoritățile sale locale;

(b)	valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare emise sau garantate de o țară terță;

(c)	valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare emise de organisme publice internaționale din care fac parte unul sau mai multe state membre;

(d)

acțiunile deținute de un OPCVM în capitalul unei societăți dintr-o țară terță care își investește activele mai ales în titluri ale emitenților care au sediul social în acea țară, atunci când, în temeiul legislației acesteia, o astfel de deținere reprezintă pentru OPCVM singura posibilitate de a investi în titluri ale emitenților din acea țară; sau

(e)

acțiunile deținute de către una sau mai multe societăți de investiții în capitalul filialelor care desfășoară exclusiv activități de administrare, de consultanță sau de comercializare în țara în care este stabilită filiala, în ceea ce privește răscumpărarea de titluri de participare la cererea deținătorilor și numai în contul societății sau al societăților respective.

Derogarea menționată la litera (d) de la primul paragraf din prezentul alineat se aplică numai în cazul în care, prin politica sa de investiții, societatea din țara terță respectă limitele prevăzute la articolele 52 și 55 și la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. În cazul depășirii limitelor prevăzute la articolele 52 și 55, articolul 57 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 57

(1)   OPCVM-urile nu sunt obligate să se conformeze în mod necesar limitelor prevăzute în prezentul capitol în exercitarea drepturilor de subscriere aferente valorilor mobiliare sau instrumentelor pieței monetare care fac parte din activele lor.

În cadrul supravegherii respectării principiului diversificării riscurilor, statele membre pot permite OPCVM-urilor recent autorizate derogări de la articolele 52-55 timp de șase luni de la data autorizării acestora.

(2)   În cazul în care limitele prevăzute la alineatul (1) sunt depășite, din motive independente de voința OPCVM-ului sau ca rezultat al exercitării drepturilor de subscriere, acesta trebuie, în operațiunile sale de vânzare, să se ocupe cu prioritate de remedierea acestei situații, luând în considerare interesul deținătorilor de titluri de participare.

CAPITOLUL VIII

STRUCTURI DE TIP „MASTER-FEEDER”

SECȚIUNEA 1

Domeniu de aplicare şi aprobare

Articolul 58

(1)   Un OPCVM de tip „feeder” este un OPCVM sau un compartiment de investiții al acestuia care a fost autorizat să investească, prin derogare de la articolul 1 alineatul (2) litera (a), articolul 50, articolul 52, articolul 55 și articolul 56 alineatul (2) litera (c), cel puțin 85 % din activele sale în titluri de participare emise de un alt OPCVM sau de un compartiment de investiții al acestuia (OPCVM-ul de tip „„master”).

(2)   Un OPCVM de tip „feeder” poate deține până la 15 % din activele sale sub formă de:

(a)	alte active lichide în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) al doilea paragraf;

(b)	instrumente financiare derivate care pot fi utilizate doar în scopul acoperirii, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) litera (g) și articolul 51 alineatele (2) și (3);

(c)	bunuri mobile și imobile care sunt indispensabile pentru desfășurarea directă a activității, în cazul în care OPCVM-ul de tip „feeder” este o societate de investiții.

În scopul respectării cerințelor prevăzute la articolul 51 alineatul (3), OPCVM-ul de tip „feeder” trebuie să calculeze expunerea sa globală aferentă deținerii de instrumente financiare derivate prin combinarea expunerii sale directe în temeiul literei (b) de la primul paragraf, fie cu:

(a)	expunerea reală a OPCVM-ului de tip „master” aferentă deținerii de instrumente financiare derivate, proporțional cu investițiile OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master”; sau

(b)	expunerea maximă potențială a OPCVM-ului de tip „master” aferentă deținerii de instrumente financiare derivate prevăzută în regulile fondului sau în actul constitutiv al acestuia, proporțional cu investițiile OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master”.

(3)   Un OPCVM de tip „master” este un OPCVM sau un compartiment de investiții al acestuia care:

(a)	are cel puțin un OPCVM de tip „feeder” printre deținătorii săi de titluri de participare;

(b)	nu trebuie să fie el însuși un OPCVM de tip „feeder”; şi

(c)	nu trebuie să dețină titluri de participare ale unui OPCVM de tip „feeder”.

(4)   Se aplică următoarele derogări în cazul unui OPCVM de tip „master”:

(a)

dacă un OPCVM de tip „master” are cel puțin două OPCVM-uri de tip „feeder” printre deținătorii săi de titluri de participare, articolul 1 alineatul (2) litera (a) și articolul 3 litera (b) nu se aplică, oferind OPCVM-ului de tip „master” posibilitatea de a alege sau nu să atragă capital de la alți investitori;

(b)	dacă un OPCVM de tip „master” nu atrage capital de la public într-un stat membru altul decât statul în care este stabilit, ci are doar unul sau mai multe OPCVM-uri de tip „feeder” în statul membru în cauză, capitolul XI și articolul 108 alineatul (1) al doilea paragraf nu se aplică.

Articolul 59

(1)   Statele membre se asigură că investițiile unui OPCVM de tip „feeder” într-un anumit OPCVM de tip „master” care depășesc limita aplicabilă în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) pentru investiții în alte OPCVM-uri sunt supuse, în prealabil, aprobării de către autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder”.

(2)   OPCVM-ul de tip „feeder” este informat, în termen de 15 zile lucrătoare din momentul predării unui dosar complet, dacă autoritățile competente au aprobat sau nu investițiile OPCVM-ului de tip „feeder” în OPCVM-ul de tip „master”.

(3)   Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” acordă aprobarea dacă OPCVM-ul de tip „feeder”, depozitarul și auditorul acestuia, precum și OPCVM-ul de tip „master” respectă toate cerințele stabilite în acest capitol. În acest scop, OPCVM-ul de tip „feeder” trebuie să furnizeze autorităților competente din statul membru de origine următoarele documente:

(a)	regulile fondului sau documentele constitutive ale OPCVM-ului de tip „feeder” și ale OPCVM-ului de tip „master”;

(b)	prospectul și informațiile cheie destinate investitorilor ale OPCVM-ului de tip „feeder” și ale OPCVM-ului de tip „master”, menționate la articolul 78;

(c)	acordul dintre OPCVM-ul de tip „feeder” și OPCVM-ul de tip „master” sau normele interne de conduită menționate la articolul 60 alineatul (1);

(d)	atunci când este cazul, informațiile care trebuie furnizate deținătorilor de titluri de participare menționate la articolul 64 alineatul (1);

(e)	dacă OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” au depozitari diferiți, acordul asupra schimbului de informații prevăzut la articolul 61 alineatul (1) între respectivii depozitari;

(f)	dacă OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” au auditori diferiți, acordul asupra schimbului de informații prevăzut la articolul 62 alineatul (1) între respectivii auditori.

Dacă OPCVM-ul de tip „feeder” este stabilit într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „master” OPCVM-ul de tip „feeder” trebuie să prezinte, de asemenea, atestarea emisă de autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „master” care atestă faptul că OPCVM-ul de tip „master” este un OPCVM sau un compartiment de investiții al acestuia care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 58 alineatul (3) literele (b) și (c). Documentele sunt prezentate de către OPCVM-ul de tip „feeder” în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” sau într-o limbă agreată de autoritățile competente ale acestuia.

SECȚIUNEA 2

Dispoziţii comune pentru OPCVM-ul de tip „feeder” şi OPCVM-ul de tip „master”

Articolul 60

(1)   Statele membre îi impun OPCVM-ului de tip „master” obligația de a furniza OPCVM-ului de tip „feeder” toate documentele și informațiile necesare pentru ca acesta să îndeplinească cerințele stabilite în prezenta directivă. În acest scop, OPCVM-ul de tip „feeder” încheie un acord cu OPCVM-ul de tip „master”.

OPCVM-ul de tip „feeder” nu are dreptul să investească mai mult decât limita prevăzută la articolul 55 alineatul (1) în titluri de participare la acel OPCVM de tip „master” înainte de intrarea în vigoare a acordului menționat la primul paragraf. Acest acord este disponibil, la cerere și în mod gratuit, tuturor deținătorilor de titluri de participare.

În cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” sunt administrate de aceeași societate de administrare, acordul poate fi înlocuit cu reguli interne de conduită care să asigure respectarea cerințelor prevăzute în prezentul alineat.

(2)   OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” iau măsurile necesare pentru a coordona calendarul calculării și al publicării valorii activului lor net, pentru a evita aplicarea strategiei de „market timing” (ajustarea permanentă a portofoliului la schimbările pieței) titlurilor lor de participare, prevenind posibilitățile de arbitraj.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 84, în cazul în care OPCVM-ul de tip „master” suspendă temporar răscumpărarea, rambursarea sau subscrierea titlurilor sale de arbitraj, fie din proprie inițiativă, fie la cererea autorităților sale competente, fiecare dintre OPCVM-urile sale de tip „feeder” are dreptul să suspende răscumpărarea, rambursarea sau subscrierea titlurilor sale de participare, prin derogare de la condițiile prevăzute la articolul 84 alineatul (2), în aceeași perioadă ca și OPCVM-ul de tip „master”.

(4)   Dacă un OPCVM de tip „master” se lichidează, OPCVM-ul de tip „feeder” se va lichida, de asemenea, în afară de cazul în care autoritățile competente din statul său membru de origine aprobă:

(a)	investirea a cel puțin 85 % din activele OPCVM-ului de tip „feeder” în titluri de participare la un alt OPCVM de tip „master”; sau

(b)	modificarea regulilor fondului sau a documentelor sale constitutive pentru ca OPCVM-ul de tip „feeder” să se poată transforma într-un OPCVM care nu este un OPCVM de tip „feeder”.

Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale specifice privind lichidarea obligatorie, lichidarea unui OPCVM de tip „master” nu se poate realiza mai devreme de trei luni de la data la care OPCVM-ul de tip „master” și-a informat toți deținătorii de titluri de participare și autoritățile competente din statele membre de origine ale OPCVM-urilor de tip „feeder” cu privire la decizia obligatorie de lichidare.

(5)   Dacă un OPCVM de tip „master” fuzionează cu un alt OPCVM sau dacă se divizează în două sau mai multe OPCVM-uri, OPCVM-urile de tip „feeder” sunt lichidate, în afară de cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine aprobă ca OPCVM-ul de tip „feeder”:

(a)	să continue să fie un OPCVM de tip „feeder” al OPCVM-ului de tip „master” sau al unui alt OPCVM în urma fuziunii sau a divizării OPCVM-ului de tip „master”; sau

(b)	să investească cel puțin 85 % din activele sale în titluri de participare la un alt OPCVM de tip „master” care nu rezultă din fuziune sau din divizare; sau

(c)	să își modifice regulile fondului sau documentele sale constitutive pentru a se transforma într-un OPCVM care nu este un OPCVM de tip „feeder”.

Nicio fuziune sau divizare a unui OPCVM de tip „master” nu intră în vigoare decât dacă OPCVM-ul de tip „master” a transmis tuturor deținătorilor săi de titluri de participare și autorităților competente din statele membre de origine ale OPCVM-urilor sale de tip „feeder” informațiile menționate la articolul 43 sau informații comparabile cu acestea cel târziu cu 60 de zile înaintea datei propuse pentru intrarea în vigoare.

În afară de cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” au acordat aprobarea în temeiul primului paragraf litera (a), OPCVM-ul de tip „feeder” poate permite OPCVM-ului de tip „feeder” să răscumpere sau să ramburseze toate titlurile de participare la OPCVM-ul de tip „master” înainte ca fuziunea sau divizarea OPCVM-ului de tip „master” să intre în vigoare.

(6)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare privind:

(a)	conținutul acordului sau al normelor interne de conduită menționate la alineatul (1);

(b)	măsurile menționate la alineatul (2) care sunt considerate adecvate; și

(c)	procedurile de aprobare în temeiul alineatelor (4) și (5) în caz de lichidare, fuziune sau divizare a OPCVM-ului de tip „master”.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

SECȚIUNEA 3

Depozitari şi auditori

Articolul 61

(1)   Statele membre impun ca, în cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” au depozitari diferiți, depozitarii în cauză să încheie un acord asupra schimbului de informații, cu scopul de a asigura îndeplinirea obligațiilor de către ambii depozitari.

OPCVM-ul de tip „feeder” nu trebuie să investească în titluri de participare la OPCVM-ul de tip „master” până la intrarea în vigoare a respectivului acord.

Atunci când respectă cerințele prevăzute în prezentul capitol, nici depozitarul OPCVM-ului de tip „master” și nici cel al OPCVM-ului de tip „feeder” nu pot fi considerați ca acționând cu încălcarea normelor prin care se stabilesc restricții de divulgare a informațiilor sau a normelor de protecție a datelor, în cazurile în care astfel de norme sunt impuse prin contract, printr-un act cu putere de lege sau printr-un act administrativ. Respectarea cerințelor respective nu atrage răspunderea de niciun fel a unui astfel de depozitar sau a unei persoane împuternicite de acesta.

Statele membre impun OPCVM-ului de tip „feeder” sau, dacă este cazul, societății de administrare a OPCVM-ului de tip „feeder” obligația de a comunica depozitarului OPCVM-ului de tip „feeder” orice informație cu privire la OPCVM-ul de tip „master” care este necesară pentru realizarea îndatoririlor depozitarului OPCVM-ului de tip „feeder”.

(2)   Depozitarul OPCVM-ului de tip „master” informează fără întârziere autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului de tip „master”, OPCVM-ul de tip „feeder” sau, dacă este cazul, societatea de administrare și depozitarul OPCVM-ului de tip „feeder” despre orice nereguli constatate cu privire la OPCVM-ul de tip „master” care se consideră că au un impact negativ asupra OPCVM-ului de tip „feeder”.

(3)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să precizeze:

(a)	elementele care trebuie incluse în acordul menționat la alineatul (1);

(b)	tipurile de nereguli menționate la alineatul (2) care se consideră că au un impact negativ asupra OPCVM-ului de tip „feeder”.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 62

(1)   Statele membre impun ca, în cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” au auditori diferiți, acești auditori să încheie un acord asupra schimbului de informații, cu scopul de a asigura îndeplinirea obligațiilor de către ambii auditori, inclusiv privind aranjamentele necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la alineatul (2).

OPCVM-ul de tip „feeder” nu trebuie să investească în titluri de participare la OPCVM-ul de tip „master” până la intrarea în vigoare a respectivului acord.

(2)   În raportul său de audit, auditorul OPCVM-ului de tip „feeder” ia în considerare raportul de audit al OPCVM-ului de tip „master”. Dacă OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” nu au același exercițiu contabil, auditorul OPCVM-ului de tip „master” elaborează un raport ad hoc la data închiderii exercițiului pentru OPCVM-ul de tip „feeder”.

În special, auditorul OPCVM-ului de tip „feeder” trebuie să includă în raport orice nereguli semnalate în raportul de audit al OPCVM-ului de tip „master”, precum și impactul acestora asupra OPCVM-ului de tip „feeder”.

(3)   Atunci când respectă cerințele prevăzute în prezentul capitol, nici auditorul OPCVM-ului de tip „master” și nici cel al OPCVM-ului de tip „feeder” nu pot fi considerați ca acționând cu încălcarea normelor prin care se stabilesc restricții de divulgare a informațiilor sau a normelor de protecție a datelor, în cazurile în care astfel de norme sunt impuse prin contract, printr-un act cu putere de lege sau printr-un act administrativ. Respectarea cerințelor respective nu atrage răspunderea de niciun fel a unui astfel de auditor sau a unei persoane împuternicite de acesta.

(4)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să precizeze conținutul acordului menționat la alineatul (1) primul paragraf.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

SECȚIUNEA 4

Informaţii obligatorii şi publicitare ale OPCVM-ului de tip „feeder”

Articolul 63

(1)   Statele membre impun ca, pe lângă informațiile prevăzute în anexa I schema A, prospectul OPCVM-ului de tip „feeder” să conțină următoarele informații:

(a)	o declarație care să ateste că OPCVM-ul de tip „feeder” este un OPCVM de tip „feeder” al unui anumit OPCVM de tip „master” și că, în această calitate, investește în mod permanent cel puțin 85 % din activele sale în titluri de participare la acel OPCVM de tip „master”;

(b)

obiectivul și politica de investiții, inclusiv profilul de risc și dacă performanța OPCVM-ului de tip „feeder” este identică cu cea a OPCVM-ului de tip „master” sau diferă de aceasta, iar în cazul în care diferă, în ce măsură și din ce motive, inclusiv o descriere a investițiilor făcute în conformitate cu articolul 58 alineatul (2);

(c)	o descriere succintă a OPCVM-ului de tip „master”, organizarea sa, obiectivul și politica sa de investiții, inclusiv profilul de risc, precum și informații privind modalitățile prin care se poate obține prospectul OPCVM-ului de tip „master”;

(d)	un rezumat al acordului încheiat între OPCVM-ul de tip „feeder” și OPCVM-ul de tip „master” sau al normelor interne de conduită prevăzute la articolul 60 alineatul (1);

(e)	modul în care deținătorii de titluri de participare pot obține informații suplimentare cu privire la OPCVM-ul de tip „master” și la acordul încheiat între OPCVM-ul de tip „feeder” și OPCVM-ul de tip „master” în temeiul articolului 60 alineatul (1);

(f)	o descriere a tuturor remunerațiilor și a rambursărilor costurilor imputate OPCVM-ului de tip „feeder” în urma investiției acestuia în titluri de participare la OPCVM-ul de tip „master”, precum și totalul cheltuielilor OPCVM-ului de tip „feeder” și ale OPCVM-ului de tip „master”; şi

(g)	o descriere a consecințelor fiscale pentru OPCVM-ul de tip „feeder” ale investiției sale în OPCVM-ul de tip „master”.

(2)   Pe lângă informațiile prevăzute în anexa I schema B, raportul anual al OPCVM-ului de tip „feeder” include și o declarație cu privire la totalul cheltuielilor OPCVM-ului de tip „feeder” și ale OPCVM-ului de tip „master”.

Rapoartele anuale și semestriale ale OPCVM-ului de tip „feeder” precizează modalitățile prin care pot fi obținute raportul anual și, respectiv, cel semestrial al OPCVM-ului de tip „master”.

(3)   Pe lângă cerințele prevăzute la articolele 74 și 82, OPCVM-ul de tip „feeder” trimite autorităților competente din statul său membru de origine prospectul, informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78 și toate modificările aduse acestora, precum și rapoartele anuale și semestriale ale OPCVM-ului de tip „master”.

(4)   Un OPCVM de tip „feeder” indică în toate informațiile publicitare pertinente că investește cel puțin 85 % din activele sale în titluri de participare la astfel de OPCVM-uri de tip „master”.

(5)   OPCVM-ul de tip „feeder” trimite investitorilor, la cerere și în mod gratuit, un exemplar tipărit al prospectului și rapoartele anuale și semestriale ale OPCVM-ului de tip „master”.

SECȚIUNEA 5

Transformarea OPCVM-urilor existente în OPCVM-uri de tip „feeder” OPCVM-ului de tip „master” şi schimbarea

Articolul 64

(1)   Statele membre impun ca, în cazul în care un OPCVM de tip „feeder” desfășoară deja activități în calitate de OPCVM, inclusiv ca OPCVM de tip „feeder” al unui alt OPCVM de tip „master”, OPCVM-ul de tip „feeder” să furnizeze deținătorilor de titluri de participare informațiile următoare:

(a)	o declarație care să ateste că autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” au aprobat investiția OPCVM-ului de tip „feeder” în titluri de participare la un astfel de OPCVM master;

(b)	informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78, cu privire la OPCVM-ul de tip „feeder” și la OPCVM-ul de tip „master”;

(c)	data la care OPCVM-ul de tip „feeder” urmează să investească în OPCVM-ul de tip „master” sau, dacă a investit deja în acesta, data la care investiția sa va depăși limita permisă în conformitate cu articolul 55 alineatul (1); și

(d)

o declarație care să ateste că deținătorii de titluri de participare au dreptul să solicite, în termen de 30 de zile, răscumpărarea sau rambursarea titlurilor lor de participare, fără alte taxe decât cele percepute de către OPCVM-uri pentru acoperirea costurilor de decapitalizare; dreptul în cauză se naște din momentul în care OPCVM-ul de tip „feeder” a furnizat informațiile menționate la prezentul alineat.

Aceste informații se transmit cel târziu cu 30 de zile înainte de data menționată la primul paragraf litera (c).

(2)   În cazul în care OPCVM-ul de tip „feeder” a emis o notificare în conformitate cu articolul 93, informațiile menționate la alineatul (1) se furnizează în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru gazdă al OPCVM-ului de tip „feeder” sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale acestuia. Traducerea se efectuează sub responsabilitatea OPCVM-ului de tip „feeder”. Traducerea reflectă fidel conținutul originalului.

(3)   Statele membre se asigură că OPCVM-ul de tip „feeder” nu investește în titluri de participare la un anumit OPCVM de tip „master” peste limita permisă în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) înainte de încheierea perioadei de 30 de zile menționate la alineatul (1) al doilea paragraf.

(4)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare privind:

(a)	formatul și modalitatea de transmitere a informațiilor menționate la alineatul (1); sau

(b)

în cazul în care OPCVM-ul de tip „feeder” își transferă toate activele, sau o parte din ele, către OPCVM-ul de tip „master” în schimbul titlurilor de participare, procedura de evaluare și control al unei astfel de contribuții în natură, precum și rolul depozitarului OPCVM-ului de tip „feeder” în procesul respectiv.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

SECȚIUNEA 6

Obligaţii şi autorităţi competente

Articolul 65

(1)   OPCVM-ul de tip „feeder” monitorizează efectiv activitatea OPCVM-ului de tip „master”. În îndeplinirea acestei obligații, OPCVM-ul de tip „feeder” se poate baza pe informațiile și documentele primite de la OPCVM-ul de tip „master” sau, dacă este cazul, de la societatea de administrare, depozitarul sau auditorul acestuia, cu excepția cazului în care există motive de îndoială cu privire la exactitatea acestor informații și documente.

(2)   În cazul în care, în cadrul unei investiții în titluri de participare la OPCVM-ul de tip „master””, OPCVM-ul de tip „feeder”, societatea de administrare a OPCVM-ului de tip „feeder” sau orice persoană care acționează fie în numele OPCVM-ului de tip „feeder”, fie al societății de administrare a respectivului OPCVM de tip „feeder” primește o taxă de distribuire, un comision sau un alt beneficiu bănesc, taxa de distribuire, comisionul sau celelalte beneficii bănești intră în activele OPCVM-ului de tip „feeder”.

Articolul 66

(1)   OPCVM-ul de tip „master” informează fără întârziere autoritățile competente din statul membru de origine al acestuia cu privire la identitatea fiecărui OPCVM de tip „feeder” care investește în titlurile sale de participare. În cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” sunt stabilite în state membre diferite, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „master” informează în cel mai scurt timp autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” cu privire la astfel de investiții.

(2)   OPCVM-ul de tip „master” nu percepe comisioane de subscriere sau de răscumpărare din partea OPCVM-ului de tip „feeder” pentru cumpărarea sau vânzarea de titluri de participare ale respectivului OPCVM de tip „master”.

(3)   OPCVM-ul de tip „master” garantează că toate informațiile necesare în conformitate cu prezenta directivă, cu legislația comunitară, cu legislația națională în vigoare, cu regulile fondului sau ale documentelor constitutive sunt furnizate în timp util OPCVM-ului de tip „feeder” sau, dacă este cazul, societății de administrare a acestuia, precum și autorităților competente, depozitarului și auditorului OPCVM-ului de tip „feeder”.

Articolul 67

(1)   În cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” sunt stabilite în același stat membru, autoritățile competente notifică fără întârziere OPCVM-ului de tip „feeder” orice decizie, măsură, constatare a nerespectării condițiilor prezentului capitol sau orice informație trimisă în temeiul articolului 106 alineatul (1) referitoare la OPCVM-ul de tip „master” sau, dacă este cazul, la societatea de administrare, depozitarul sau auditorul acestuia.

(2)   În cazul în care OPCVM-ul de tip „master” și OPCVM-ul de tip „feeder” sunt stabilite în state membre diferite, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „master” comunică în cel mai scurt timp autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” orice decizie, măsură, constatare a nerespectării condițiilor prezentului capitol sau orice informație transmisă în temeiul articolului 106 alineatul (1) referitoare la OPCVM-ul de tip „master” sau, dacă este cazul, la societatea de administrare, depozitarul sau auditorul acestuia. Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului de tip „feeder” informează imediat OPCVM-ul de tip „feeder” în acest sens.

CAPITOLUL IX

OBLIGAȚII PRIVIND INFORMAREA INVESTITORILOR

SECȚIUNEA 1

Publicarea unui prospect şi a rapoartelor periodice

Articolul 68

(1)   O societate de investiții și o societate de administrare, pentru fiecare dintre fondurile deschise de investiții pe care le administrează, publică următoarele:

(a)	un prospect;

(b)	un raport anual pentru fiecare exercițiu financiar; și

(c)	un raport semestrial care să acopere primele șase luni ale exercițiului financiar.

(2)   Rapoartele anuale și semestriale se publică la următoarele termene, începând cu sfârșitul următoarelor perioade la care se referă aceste rapoarte:

(a)	patru luni în cazul raportului anual; sau

(b)	două luni în cazul raportului semestrial.

Articolul 69

(1)   Prospectul conține informațiile necesare pentru ca investitorii să poată aprecia în deplină cunoștință de cauză investiția care le este propusă și, în special, riscurile pe care aceasta le implică.

Prospectul include o descriere clară și explicită a profilului riscurilor fondului, indiferent de instrumentele în care acesta investește.

(2)   Prospectul trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în anexa I schema A, cu condiția ca informațiile să nu figureze deja în regulile fondului sau în documentele constitutive anexate prospectului în conformitate cu articolul 71 alineatul (1).

(3)   Raportul anual conține un bilanț sau o situație a activelor și pasivelor, un cont detaliat de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar, un raport asupra activităților din exercițiul financiar și alte informații prevăzute în anexa I schema B, precum și orice informații semnificative care să permită investitorilor să ia o decizie în cunoștință de cauză privind evoluția activităților și a rezultatelor OPCVM-ului.

(4)   Raportul semestrial include cel puțin informațiile prevăzute în secțiunile I-IV ale anexei I schema B. În cazul în care un OPCVM și-a plătit sau își propune să plătească dividende interimare, cifrele trebuie să indice rezultatele după impozitarea jumătății de an respective și dividendul interimar plătit sau propus.

Articolul 70

(1)   Prospectul precizează categoriile de active în care un OPCVM este autorizat să investească. Acesta indică și dacă OPCVM-ul poate investi în instrumente financiare derivate, caz în care prospectul conține o declarație expresă în care să se afirme dacă aceste operațiuni pot fi efectuate în scopul acoperirii riscului sau în vederea realizării obiectivelor de investiții, precum și efectele posibile ale utilizării de instrumente financiare derivate asupra profilului de risc al OPCVM-ului în cauză.

(2)   În cazul în care un OPCVM investește în principal într-una dintre categoriile de active definite la articolul 50, altele decât valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare, sau în cazul în care un OPCVM reproduce un indice de acțiuni sau obligațiuni în conformitate cu articolul 53, acesta trebuie să includă în prospectul său și, după caz, în informațiile publicitare o mențiune vizibilă care să atragă atenția asupra politicii sale de investiții.

(3)   În cazul în care valoarea unitară a activului net a unui OPCVM ar putea avea o mare volatilitate datorită compoziției portofoliului său sau tehnicilor de administrare de portofoliu care pot fi utilizate, prospectul și, după caz, informațiile publicitare trebuie să conțină o mențiune vizibilă care să atragă atenția asupra acestei caracteristici a OPCVM-ului.

(4)   În cazul în care un investitor solicită acest lucru, societatea de administrare furnizează, de asemenea, informații suplimentare privind limitele cantitative care se aplică gestionării riscurilor la OPCVM, privind metodele alese pentru respectarea acestor limite și asupra evoluției recente a riscurilor și randamentelor principalelor categorii de instrumente.

Articolul 71

(1)   Regulile fondului sau actele constitutive ale societății de investiții fac parte integrantă din prospect și se anexează la acesta.

(2)   Nu este obligatoriu, cu toate acestea, ca documentele menționate la alineatul (1) să fie anexate prospectului, cu condiția ca investitorul să fie informat că, la cererea sa, aceste documente îi vor fi trimise sau că va fi informat despre locul în care va putea să le consulte în fiecare stat membru în care titlurile de participare sunt comercializate.

Articolul 72

Elementele esențiale ale prospectului trebuie să fie actualizate.

Articolul 73

Datele contabile conținute în rapoartele anuale trebuie verificate de una sau mai multe persoane împuternicite, în temeiul legii, să verifice aceste conturi în conformitate cu Directiva 2006/43/CE. Raportul întocmit de aceștia și, după caz, rezervele lor sunt reproduse integral în fiecare raport anual.

Articolul 74

OPCVM-urile transmit autorităților competente din statele lor membre de origine prospectele lor, orice modificări aduse acestora, precum și rapoartele lor anuale și semestriale. OPCVM-urile furnizează această documentație autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare, la cerere.

Articolul 75

(1)   Prospectul și cele mai recente rapoarte anuale și semestriale publicate se furnizează investitorilor, la cerere și în mod gratuit.

(2)   Prospectul poate fi furnizat pe suport durabil sau prin intermediul unei pagini de Internet. Un exemplar tipărit se furnizează investitorilor la cerere și în mod gratuit.

(3)   Rapoartele anuale și semestriale se pun la dispoziția investitorilor în modul specificat în prospect și în informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78. Un exemplar tipărit al rapoartelor anuale și semestriale se trimite investitorilor, la cerere și în mod gratuit.

(4)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care definesc condițiile specifice care trebuie îndeplinite în momentul în care prospectul se transmite pe suport durabil, altul decât hârtia, sau prin intermediul unei pagini de Internet care nu constituie un suport durabil.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

SECȚIUNEA 2

Publicarea altor informaţii

Articolul 76

OPCVM-ul are obligația publicării, în mod corespunzător și cel puțin de două ori pe lună, a prețului de emisiune, de vânzare, de răscumpărare sau de rambursare al titlurilor de participare de fiecare dată când emite, vinde, răscumpără sau rambursează aceste titluri de participare.

Autoritățile competente pot permite, cu toate acestea, OPCVM-ului să reducă această frecvență la o dată pe lună, cu condiția că această derogare să nu prejudicieze interesul deținătorilor de titluri de participare.

Articolul 77

Toate informațiile publicitare adresate investitorilor sunt clar identificabile ca atare. Acestea trebuie să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare investitorii. În special, nicio comunicare publicitară conținând o invitație la achiziționarea de titluri de participare ale unui OPCVM care cuprinde informații specifice despre un OPCVM nu poate conține mesaje ce contrazic sau diminuează importanța informațiilor cuprinse în prospect și a informațiilor cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78. Acestea indică existența unui prospect și disponibilitatea informațiilor cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78 și specifică unde și în ce limbă investitorii și potențialii investitori pot obține aceste informații sau cum pot avea acces la ele.

SECȚIUNEA 3

Informaţii cheie destinate investitorilor

Articolul 78

(1)   Statele membre solicită ca societățile de investiții și societățile de administrare, pentru fiecare dintre fondurile deschise de investiții pe care acestea din urmă le administrează, să întocmească un scurt document care să cuprindă informații cheie destinate investitorilor. Documentul respectiv este denumit în continuare în prezenta directivă „informații cheie destinate investitorilor”. Sintagma „informații cheie destinate investitorilor” trebuie să fie menționată explicit în acest document, în una dintre limbile menționate la articolul 94 alineatul (1) litera (b).

(2)   Informațiile cheie destinate investitorilor cuprind informații adecvate cu privire la caracteristicile esențiale ale OPCVM-ului în cauză, care trebuie furnizate investitorilor astfel încât aceștia să fie în mod rezonabil în măsură să înțeleagă natura și riscurile produsului investițional propus și, prin urmare, să ia decizii de investiții în cunoștință de cauză.

(3)   Informațiile cheie destinate investitorilor prezintă informații cu privire la următoarele elemente esențiale referitoare la OPCVM-ul în cauză:

(a)	identificarea OPCVM-ului;

(b)	o scurtă descriere a obiectivelor de investiții și a politicii de investiții;

(c)	o prezentare a performanțelor anterioare sau, dacă este cazul, previziuni ale rezultatelor;

(d)	costurile și cheltuielile aferente; și

(e)	profilul de risc/randament al investiției, inclusiv orientări și avertizări adecvate privind riscurile aferente investițiilor în OPCVM-ul în cauză.

Elementele esențiale în cauză trebuie să poată fi înțelese de către investitor fără a face trimitere la alte documente.

(4)   Informațiile cheie destinate investitorilor indică în mod clar unde și cum se obțin informații suplimentare cu privire la investiția propusă, inclusiv, dar nu numai, locul și modul în care se pot obține la cerere, gratuit și în orice moment, prospectul și rapoartele anuale și semestriale, precum și limba în care astfel de informații sunt puse la dispoziția investitorilor.

(5)   Informațiile cheie destinate investitorilor se redactează în mod concis, într-un limbaj nontehnic. Ele se prezintă într-un format obișnuit, ușor de comparat, astfel încât micii investitori să le poată înțelege.

(6)   Informațiile cheie destinate investitorilor se utilizează fără a fi adaptate sau completate, cu excepția traducerilor, în toate statele membre în care OPCVM-ul a notificat comercializarea titlurilor sale de participare în conformitate cu articolul 93.

(7)   Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare pentru a defini următoarele:

(a)	conținutul detaliat și complet al informațiilor cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4);

(b)

conținutul detaliat și complet al informațiilor cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor în următoarele cazuri specifice: (i) pentru OPCVM-urile cu diferite compartimente de investiții, informațiile cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor care investesc într-un anumit compartiment de investiții, inclusiv modalitățile de transfer de la un compartiment la altul și costurile aferente; (ii) pentru OPCVM-urile care oferă diferite categorii de acțiuni, informațiile cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor care investesc într-o anumită categorie de acțiuni; (iii) pentru fondurile de fonduri, informațiile cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor care investesc într-un OPCVM care, la rândul său, investește într-un OPCVM sau în unul dintre organismele de plasament colectiv menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (e); (iv) pentru structurile de tip „master-feeder”, informațiile cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor care investesc într-un OPCVM de tip „feeder”; (v) pentru OPCVM-urile structurate, cu capital protejat, sau pentru OPCVM-uri similare, informațiile cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor în legătură cu caracteristicile speciale ale unor astfel de OPCVM-uri; și

(c)	detaliile specifice privind formatul și prezentarea informațiilor cheie destinate investitorilor care trebuie furnizate investitorilor în conformitate cu alineatul (5).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 79

(1)   Informațiile cheie destinate investitorilor constituie informații precontractuale. Ele sunt corecte, clare și neînșelătoare. Conținutul lor este conform cu părțile corespunzătoare ale prospectului.

(2)   Statele membre se asigură că răspunderea civilă nu poate fi derivată exclusiv din informațiile cheie destinate investitorilor sau din traducerile acestora, cu excepția cazului în care informațiile cheie sunt înșelătoare, incorecte sau neconforme cu părțile corespunzătoare ale prospectului. Informațiile cheie destinate investitorilor conțin o avertizare clară în acest sens.

Articolul 80

(1)   Statele membre prevăd ca societățile de investiții și societățile de administrare, pentru fiecare fond deschis pe care acestea din urmă îl administrează, care vând titluri de participare ale OPCVM-urilor investitorilor fie direct, fie prin intermediul unei alte persoane fizice sau juridice împuternicite, ce acționează sub responsabilitatea sa deplină și necondiționată, să furnizeze investitorilor informații cheie destinate investitorilor cu privire la respectivele OPCVM-uri, în timp util și înainte de data propusă pentru subscrierea de titluri de participare ale unor astfel de OPCVM-uri.

(2)   Statele membre prevăd ca societățile de investiții și societățile de administrare, pentru fiecare fond deschis pe care acestea din urmă îl administrează, care nu vând investitorilor titluri de participare ale OPCVM-urilor direct sau prin intermediul unei alte persoane fizice sau juridice împuternicite, ce acționează sub responsabilitatea sa deplină și necondiționată față de investitori, să furnizeze la cerere informații cheie destinate investitorilor entităților care emit produse financiare și intermediarilor care vând investitorilor titluri de participare ale unor astfel de OPCVM-uri sau le oferă consultanță cu privire la investițiile potențiale în astfel de OPCVM-uri sau în produsele care prezintă o expunere față de astfel de OPCVM-uri. Statele membre prevăd ca intermediarii care vând investitorilor titluri de participare ale unor astfel de OPCVM-uri sau le oferă consultanță cu privire la investițiile potențiale în astfel de OPCVM-uri să furnizeze informații esențiale pentru investitori clienților sau potențialilor lor clienți.

(3)   Informațiile cheie destinate investitorilor sunt furnizate gratuit.

Articolul 81

(1)   Statele membre autorizează societățile de investiții și societățile de administrare, pentru fiecare fond deschis pe care acestea din urmă îl administrează, să furnizeze informații cheie destinate investitorilor pe un suport durabil sau prin intermediul unei pagini de Internet. Un exemplar tipărit se distribuie investitorului la cerere și în mod gratuit.

În plus, o versiune actualizată a informațiilor cheie destinate investitorilor se publică pe pagina de Internet a societății de investiții sau a societății de administrare.

(2)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare prin care să precizeze condițiile specifice care trebuie respectate la furnizarea unor informații cheie destinate investitorilor pe un alt tip de suport durabil decât pe hârtie sau prin intermediul unei pagini de Internet care nu constituie un suport durabil.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 82

(1)   OPCVM-urile transmit autorităților competente din statul membru de origine informațiile lor cheie destinate investitorilor, precum și orice modificări aduse acestora.

(2)   Elementele esențiale ale informațiilor cheie destinate investitorilor trebuie să fie actualizate.

CAPITOLUL X

OBLIGAȚII GENERALE ALE OPCVM-URILOR

Articolul 83

(1)   Nu pot lua împrumuturi:

(a)	o societate de investiții;

(b)	o societate de administrare sau un depozitar care acționează în folosul unui fond deschis de investiții.

Un OPCVM poate, cu toate acestea, achiziționa devize prin intermediul unui tip de împrumut reciproc acoperit („back-to-back”).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot autoriza OPCVM-urile să împrumute, cu condiția ca un astfel de împrumut:

(a)	să aibă caracter temporar și să reprezinte: — în cazul societăților de investiții, până la concurența a 10 % din activele lor; sau — în cazul unui fond deschis de investiții, până la concurența a 10 % din valoarea fondului; sau

(b)	să fie menit să permită achiziția de bunuri imobiliare indispensabile pentru desfășurarea directă a activităților lor și, în cazul societăților de investiții, să reprezinte până la 10 % din activele lor.

În cazul în care un OPCVM este autorizat să împrumute în conformitate cu literele (a) și (b), împrumuturile respective nu pot să depășească în total 15 % din activele sale.

Articolul 84

(1)   Un OPCVM răscumpără sau rambursează titlurile sale de participare la cererea deținătorului de titluri de participare.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1):

(a)	un OPCVM poate, în conformitate cu legislația statului membru gazdă, cu regulile fondului sau cu actele constitutive ale societății de investiții, să suspende provizoriu răscumpărarea sau rambursarea titlurilor sale de participare;

(b)	statul membru de origine al OPCVM-urilor poate permite autorităților lor competente să ceară suspendarea răscumpărării sau a rambursării titlurilor de participare în interesul deținătorilor de titluri de participare sau în interes public.

Suspendarea provizorie prevăzută la litera (a) de la primul paragraf este prevăzută doar în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele o cer și în cazul în care suspendarea se justifică având în vedere interesele deținătorilor de titluri de participare.

(3)   În cazul unei suspendări provizorii în conformitate cu alineatul (2) litera (a), OPCVM-ul comunică de îndată decizia sa autorităților competente ale statului membru gazdă, precum și autorităților competente ale tuturor statelor membre în care își comercializează titlurile de participare.

Articolul 85

Normele privind evaluarea activelor și cele privind calcularea prețului de vânzare sau de emisiune și a prețului de răscumpărare sau de rambursare a titlurilor de participare ale unui OPCVM sunt prevăzute de legea statului membru gazdă al OPCVM-ului, în regulile fondului sau în actele constitutive ale societății de investiții.

Articolul 86

Distribuirea sau reinvestirea veniturilor unui OPCVM se realizează în conformitate cu legea și cu regulile fondului sau cu actele constitutive ale societății de investiții.

Articolul 87

Titlurile de participare ale unui OPCVM nu sunt emise decât în cazul în care echivalentul prețului de emisiune net este vărsat în activele OPCVM-ului în termenele uzuale. Aceasta nu exclude distribuirea de titluri de participare în mod gratuit.

Articolul 88

(1)   Fără a aduce atingere aplicării articolelor 50 și 51, nu pot acorda credite sau să fie giranți în folosul unui terț:

(a)	nici societatea de investiții;

(b)	nici societatea de administrare sau depozitarul care acționează în folosul unui fond deschis de investiții.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică organismele menționate în respectivul alineat să achiziționeze valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare sau alte instrumente financiare menționate la articolul 50 alineatul (1) literele (e), (g) și (h) care nu sunt plătite integral.

Articolul 89

Nu pot efectua vânzări descoperite de valori mobiliare, instrumente ale pieței monetare sau alte instrumente financiare menționate la articolul 50 alineatul (1) literele (e), (g) și (h):

(a)	nici societățile de investiții;

(b)	nici societatea de administrare sau depozitarul care acționează în folosul unui fond deschis de investiții.

Articolul 90

Legea statului membru de origine al OPCVM-ului sau regulile fondului precizează remunerațiile și cheltuielile pe care o societate de administrare este împuternicită să le efectueze pentru un fond deschis de investiții, precum și modalitatea de calcul al acestor remunerații.

Legea sau actele constitutive ale societății de investiții precizează natura costurilor pentru societate.

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII SPECIALE APLICABILE OPCVM-URILOR CARE ÎŞI COMERCIALIZEAZĂ TITLURILE DE PARTICIPARE ÎN STATELE MEMBRE, ALTELE DECÂT CELE ÎN CARE SUNT STABILITE

Articolul 91

(1)   Statele membre gazdă ale OPCVM-urilor se asigură că acestea din urmă își pot comercializa titlurile de participare pe teritoriul lor după notificarea în conformitate cu articolul 93.

(2)   Statele membre gazdă ale OPCVM-urilor nu impun acestora obligații sau proceduri administrative suplimentare în temeiul alineatului (1) privind aspectele reglementate de prezenta directivă.

(3)   Statele membre se asigură că informațiile complete cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive și care sunt deosebit de relevante în ceea ce privește modalitățile prevăzute pentru comercializarea, pe teritoriul lor, a titlurilor de participare ale OPCVM-urilor stabilite în alt stat membru sunt ușor accesibile de la distanță și prin mijloace electronice. Statele membre se asigură că respectivele informații sunt disponibile într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional, că sunt furnizate în mod clar și neambiguu și că sunt actualizate.

(4)   În sensul prezentului capitol, noțiunea de OPCVM acoperă și compartimentele de investiții ale unui OPCVM.

Articolul 92

OPCVM-ul ia, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul membru în care se comercializează titlurile sale de participare, măsurile necesare pentru ca plățile către deținătorii de titluri de participare, răscumpărarea sau rambursarea titlurilor de participare, precum și transmiterea informațiilor care îi revin OPCVM-ului să fie asigurate deținătorilor de titluri de participare din acest stat membru.

Articolul 93

(1)   În cazul în care un OPCVM își propune să își comercializeze titlurile de participare într-un alt stat membru decât statul său membru de origine, acesta trimite în prealabil o scrisoare de notificare autorităților competente ale statului membru de origine.

Scrisoarea de notificare include informații privind modalitățile prevăzute pentru comercializarea de titluri de participare ale OPCVM-urilor în statul membru gazdă, inclusiv, dacă este cazul, privind clasele de acțiuni. În cazul articolului 16 alineatul (1), scrisoarea precizează faptul că titlurile de participare ale OPCVM-ului sunt comercializate de societatea de administrare care administrează OPCVM-ul.

(2)   OPCVM-ul anexează la scrisoarea de notificare menționată la alineatul (1) ultima versiune a următoarelor documente:

(a)	regulile fondului sau documentele sale constitutive, prospectele sale și, după caz, ultimul raport și raportul semestrial următor, traduse în conformitate cu dispozițiile articolului 94 alineatul (1) literele (c) și (d); și

(b)	informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78, traduse în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) literele (b) și (d);

(3)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului verifică dacă documentația trimisă de OPCVM în conformitate cu alineatele (1) și (2) este completă.

Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului transmit documentația completă menționată la alineatele (1) și (2) autorităților competente ale statului membru în care OPCVM-ul își propune să comercializeze titluri de participare, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii scrisorii de notificare însoțite de documentația completă prevăzută la alineatul (2). Autoritățile competente ale statului membru de origine anexează la documentație o atestare care să certifice că OPCVM-ul îndeplinește condițiile impuse prin prezenta directivă.

La transmiterea documentației, autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului notifică de îndată OPCVM-ul cu privire la transmitere. OPCVM-ul poate intra pe piață în statul membru gazdă de la data respectivei notificări.

(4)   Statele membre se asigură că scrisoarea de notificare menționată la alineatul (1) și atestarea menționată la alineatul (3) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional, cu excepția cazului în care statul membru de origine al OPCVM-ului și statul membru gazdă al OPCVM-ului acceptă ca scrisoarea de notificare și atestarea respective să fie furnizate într-o limbă oficială a ambelor state membre.

(5)   Statele membre se asigură că transmiterea și arhivarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (3) sunt acceptate de autoritățile lor competente.

(6)   În sensul procedurii de notificare prevăzute de prezentul articol, autoritățile competente ale statului membru în care un OPCVM își propune să comercializeze titluri de participare nu solicită alte documente, certificate sau informații în afara celor prevăzute de prezentul articol.

(7)   Statul membru de origine al OPCVM-ului se asigură că autoritățile competente ale statului membru gazdă au acces, pe cale electronică, la documentele prevăzute la alineatul (2) și, dacă este cazul, la orice traducere a acestora. Acesta se asigură că respectivele documente și traduceri sunt actualizate de către OPCVM. OPCVM-ul notifică orice modificări ale documentelor menționate la alineatul (2) autorităților competente ale statului său membru gazdă și indică unde pot fi obținute aceste documente în variantă electronică.

(8)   În cazul modificării informațiilor privind modalitățile de comercializare comunicate în scrisoarea de notificare în conformitate cu alineatul (1) sau al unei modificări a clasei de acțiuni care se comercializează, OPCVM-ul transmite autorităților competente ale statului membru gazdă o notificare scrisă în acest sens înainte de a pune în aplicare respectiva modificare.

Articolul 94

(1)   În cazul în care își comercializează titlurile de participare într-un stat membru gazdă, un OPCVM furnizează investitorilor de pe teritoriul respectivului stat membru toate informațiile și documentele pe care are obligația să le furnizeze investitorilor din statul membru de origine în conformitate cu capitolul IX.

Respectivele informații și documente sunt furnizate investitorilor în conformitate cu următoarele dispoziții:

(a)	fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului IX, respectivele informații și/sau documente sunt furnizate investitorilor conform modalităților prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative ale statului membru gazdă al OPCVM-ului;

(b)	informațiile cheie destinate investitorilor prevăzute la articolul 78 se traduc în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru gazdă al OPCVM-ului sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale respectivului stat membru;

(c)

alte informații sau documente decât informațiile cheie destinate investitorilor prevăzute la articolul 78 se traduc, la alegerea OPCVM-ului, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru gazdă al OPCVM-ului sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale respectivului stat membru sau într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional; și

(d)	traducerile informațiilor și/sau documentelor în temeiul literelor (b) și (c) se realizează sub responsabilitatea OPCVM-ului și reflectă cu fidelitate conținutul informațiilor originale.

(2)   Cerințele prevăzute la alineatul (1) se aplică, de asemenea, oricăror modificări ale informațiilor și documentelor prevăzute la prezentul alineat.

(3)   Frecvența publicării prețului de emisiune, vânzare, răscumpărare sau rambursare a titlurilor de participare ale unui OPCVM în conformitate cu articolul 76 este reglementată de actele cu putere de lege și actele administrative ale statului membru de origine al OPCVM-ului.

Articolul 95

(1)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare privind:

(a)	sfera informațiilor prevăzute la articolul 91 alineatul (3);

(b)	facilitarea accesului autorităților competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului la informațiile și/sau documentele prevăzute la articolul 93 alineatele (1), (2) și (3) în conformitate cu articolul 93 alineatul (7).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

(2)   Comisia poate adopta, de asemenea, măsuri de punere în aplicare privind:

(a)	forma și conținutul unui model standard de scrisoare de notificare, care să fie utilizat de un OPCVM în scopul notificării în conformitate cu articolul 93 alineatul (1), care să includă indicații privind documentele la care se referă traducerile;

(b)	forma și conținutul unui model standard de atestare, care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu articolul 93 alineatul (3);

(c)	procedura pentru schimbul de informații și utilizarea mijloacelor electronice de comunicare între autoritățile competente, în scopul notificării în conformitate cu dispozițiile articolului 93.

Măsurile respective se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 112 alineatul (3).

Articolul 96

În scopul desfășurării activităților lor, OPCVM-urile pot folosi, într-un stat membru gazdă, aceeași referire la forma lor juridică (cum ar fi „societate de investiții” sau „fond deschis de investiții”) în denumirea lor ca și cea pe care o folosesc în statul membru de origine.

CAPITOLUL XII

DISPOZIȚII PRIVIND AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU AUTORIZAREA ȘI SUPRAVEGHEREA

Articolul 97

(1)   Statele membre desemnează autoritățile competente care trebuie să îndeplinească atribuțiile prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta, precizând împărțirea eventuală a atribuțiilor.

(2)   Autoritățile competente sunt autorități publice sau organisme desemnate de autorități publice.

(3)   Autoritățile statului membru de origine al OPCVM-ului au competența de a supraveghea OPCVM-ul, inclusiv, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 19. Cu toate acestea, autoritățile statului membru gazdă al OPCVM-ului au competența de a supraveghea respectarea dispozițiilor care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive și a dispozițiilor prevăzute la articolele 92 și 94.

Articolul 98

(1)   Autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Aceste competențe se exercită:

(a)	în mod direct;

(b)	în colaborare cu alte autorități;

(c)	sub responsabilitatea autorităților competente, prin delegare către entități cărora li s-au delegat sarcini; sau

(d)	prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(2)   În conformitate cu alineatul (1), autoritățile competente au cel puțin competența:

(a)	de a avea acces la orice document, indiferent de forma sa, și de a primi o copie a acestuia;

(b)	de a solicita oricărei persoane să prezinte informații și, în cazul în care este necesar, să citeze și să audieze o persoană în vederea obținerii de informații;

(c)	de a proceda la inspecții la fața locului;

(d)	de a solicita înregistrările telefonice și ale schimburilor informatice existente;

(e)	de a solicita încetarea oricărei practici contrare dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive;

(f)	de a solicita înghețarea sau punerea sub sechestru a activelor;

(g)	de a solicita interzicerea temporară a exercitării activității profesionale;

(h)	de a solicita societăților de investiții, societăților de administrare sau depozitarilor autorizați să furnizeze informații;

(i)	de a adopta orice tip de măsură pentru a se asigura că societățile de investiții, societățile de administrare sau depozitarii continuă să respecte cerințele prezentei directive;

(j)	de a solicita suspendarea emiterii, răscumpărării sau rambursării titlurilor de participare în interesul deținătorilor de titluri de participare sau în interes public;

(k)	de a retrage autorizația unui OPCVM, unei societăți de administrare sau unui depozitar;

(l)	de a sesiza autoritățile judiciare în vederea urmăririi penale; și

(m)	de a autoriza auditorii sau experții să efectueze verificări sau investigații.

Articolul 99

(1)   Statele membre stabilesc regimul de măsuri și sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea normelor respective. Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizații și dreptului lor de a aplica sancțiuni penale, statele membre se asigură mai ales că, în conformitate cu dreptul lor intern, pot fi luate măsuri administrative adecvate sau că pot fi aplicate sancțiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive.

Măsurile și sancțiunile în cauză trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(2)   Fără a aduce atingere regimului de măsuri și sancțiuni aplicabile în caz de încălcare a altor dispoziții naționale adoptate în temeiul prezentei directive, statele membre stabilesc mai ales măsuri și sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive privind obligația de a prezenta informații cheie destinate investitorilor într-un format care poate fi înțeles de către micii investitori, în conformitate cu articolul 78 alineatul (5).

(3)   Statele membre abilitează autoritățile competente să facă publică orice măsură sau sancțiune impusă pentru încălcarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, cu excepția situațiilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav piețele financiare, să dăuneze intereselor investitorilor sau să aducă un prejudiciu disproporționat părților implicate.

Articolul 100

(1)   Statele membre asigură instituirea unor proceduri eficiente de reclamație și atac pentru soluționarea extrajudiciară a disputelor cu consumatorii cu privire la activitatea OPCVM-urilor, apelând, după caz, la organismele existente.

(2)   Statele membre se asigură că niciun act cu putere de lege nu împiedică organismele menționate la alineatul (1) să coopereze efectiv la soluționarea litigiilor transfrontaliere.

Articolul 101

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre cooperează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive sau pentru exercitarea competențelor care le sunt conferite de prezenta directivă sau de legislația națională.

Statele membre adoptă măsurile administrative și organizatorice necesare pentru a facilita cooperarea prevăzută la prezentul alineat.

Autoritățile competente își exercită competențele în scopul cooperării, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigații nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în statul lor membru.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre își comunică de îndată informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentei directive.

(3)   În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru are motive întemeiate să suspecteze că pe teritoriul unui alt stat membru se comit sau au fost comise acte care încalcă dispozițiile prezentei directive de către entități care nu sunt supuse supravegherii autorității competente respective, autoritatea în cauză informează autoritățile competente ale celuilalt stat membru în legătură cu aceasta într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritățile competente care au primit informațiile adoptă măsurile necesare, comunică rezultatele intervenției lor autorității competente care le-a informat și, în măsura posibilului, îi comunică elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competențelor autorității competente notificatoare.

(4)   Autoritățile competente ale unui stat membru pot solicita cooperarea autorităților competente ale unui alt stat membru în cadrul unei activități de supraveghere sau în scopul unei verificări la fața locului sau în cadrul unei investigații pe teritoriul acestuia din urmă în cadrul competențelor conferite de prezenta directivă. În cazul în care o autoritate competentă primește o solicitare de verificare la fața locului sau de investigație:

(a)	efectuează ea însăși verificarea sau investigația;

(b)	permite autorității solicitante să efectueze verificarea sau investigația; sau

(c)	permite auditorilor sau experților să efectueze verificarea sau investigația.

(5)   În cazul în care verificarea sau investigația se desfășoară pe teritoriul unui stat membru de către autoritatea competentă a aceluiași stat membru, autoritatea competentă a statului membru care a solicitat cooperarea poate cere ca membri ai personalului său să însoțească personalul care efectuează verificarea sau investigația. Cu toate acestea, verificarea sau investigația face obiectul controlului general al statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară.

În cazul în care verificarea sau investigația se desfășoară pe teritoriul unui stat membru de către autoritatea competentă a unui alt stat membru, autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară verificarea sau investigația poate solicita ca membri ai personalului său să însoțească personalul care efectuează verificarea sau investigația.

(6)   Autoritățile competente ale statului membru în care se desfășoară verificarea sau investigația pot refuza să facă schimb de informații în conformitate cu alineatul (2) sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigații sau a unei verificări la fața locului în conformitate cu alineatul (4) numai în cazul în care:

(a)	o astfel de investigație, verificare la fața locului sau schimb de informații riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;

(b)	a fost deja angajată o procedură judiciară privind aceleași fapte sau împotriva acelorași persoane pe lângă autoritățile statului membru respectiv;

(c)	a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă privind aceleași fapte sau împotriva acelorași persoane în statul membru respectiv.

(7)   Autoritățile competente notifică autorităților competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul alineatului (6). Notificarea precizează motivele deciziei lor.

(8)   Autoritățile competente pot atrage atenția Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (15) cu privire la situațiile în care:

(a)	o cerere de schimb de informații în temeiul articolului 109 a fost respinsă sau nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil de timp;

(b)	o cerere de efectuare a unei investigații sau a unei verificări la fața locului în conformitate cu articolul 110 a fost respinsă sau nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil de timp; sau

(c)	o cerere prin care se solicita ca personalul să fie autorizat să însoțească personalul autorității competente a celuilalt stat membru a fost respinsă sau nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil de timp.

(9)   Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare privind procedurile de efectuare a verificărilor la fața locului și a investigațiilor.

Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 112 alineatul (3).

Articolul 102

(1)   Statele membre prevăd că toate persoanele care exercită sau au exercitat activități pentru autoritățile competente, precum și auditorii și experții instruiți de autoritățile competente se supun obligației de a păstra secretul profesional. Această obligație implică faptul că aceștia nu pot divulga nici o informație confidențială la care persoanele respective au avut acces în timpul îndeplinirii sarcinilor lor niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumativă sau prescurtată, astfel încât OPCVM-urile și societățile de administrare și depozitarii (denumiți în continuare „întreprinderi care contribuie la activitatea OPCVM-urilor”) să nu poată fi identificați individual, fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal.

Cu toate acestea, în cazul în care un OPCVM sau o întreprindere care contribuie la activitatea acestuia a fost declarată în stare de faliment sau în care lichidarea a fost declarată de către o instanță judecătorească, informațiile confidențiale care nu se referă la terți implicați în încercările de salvare pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică autoritățile competente din statele membre să schimbe informații în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte dispoziții comunitare aplicabile OPCVM-urilor sau întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora. Informațiile în cauză sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la alineatul (1).

Autoritățile competente care fac schimburi de informații cu alte autorități competente în temeiul prezentei directive pot preciza, în momentul comunicării, că informațiile respective nu pot fi divulgate fără consimțământul lor expres, caz în care aceste informații pot fi schimbate doar în scopurile pentru care autoritățile respective și-au exprimat consimțământul.

(3)   Statele membre pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informații cu autoritățile competente din țări terțe sau cu autorități sau organisme din țări terțe, în sensul alineatului (5) din prezentul articol și al articolului 103 alineatul (1), numai în cazul în care informațiile comunicate fac obiectul unor garanții privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate în prezentul articol. Aceste schimburi de informații sunt destinate îndeplinirii sarcinii de supraveghere a respectivelor autorități sau organisme.

În cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără consimțământul expres al autorităților competente care le-au transmis și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au exprimat consimțământul.

(4)   Autoritățile competente care primesc informații confidențiale în temeiul alineatelor (1) sau (2) pot utiliza aceste informații confidențiale pe parcursul îndeplinirii funcțiilor lor în următoarele scopuri:

(a)

pentru a controla dacă sunt îndeplinite condițiile care reglementează inițierea activității OPCVM-urilor sau a întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora și pentru a facilita controlul exercitării activității respective, a procedurilor administrative și contabile și a mecanismelor de control intern;

(b)	pentru a impune sancțiuni;

(c)	pentru a introduce căi de atac administrative împotriva deciziilor luate de autoritățile competente; și

(d)	pentru a introduce acțiuni în justiție inițiate în temeiul articolului 107 alineatul (2).

(5)   Alineatele (1) și (4) nu împiedică schimbul de informații în cadrul unui stat membru sau între statele membre, atunci când respectivul schimb de informații are loc între o autoritate competentă și:

(a)	autoritățile cu responsabilitate publică de supraveghere a instituțiilor de credit, a societăților de investiții, a societăților de asigurare sau a altor instituții financiare sau autoritățile responsabile pentru supravegherea piețelor financiare;

(b)	organismele implicate în lichidarea sau falimentul OPCVM-urilor sau al întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora sau organismele implicate în proceduri similare; sau

(c)	persoane însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale societăților de investiții sau ale altor instituții financiare.

În special, alineatele (1) și (4) nu împiedică desfășurarea, de către autoritățile competente menționate anterior, a funcțiilor lor de supraveghere sau furnizarea, către organismele care administrează programe de compensare, a informațiilor necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor.

Informațiile furnizate în conformitate cu primul paragraf sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la alineatul (1).

Articolul 103

(1)   Fără a aduce atingere articolului 102 alineatele (1)-(4), statele membre pot autoriza schimburi de informații între o autoritate competentă și:

(a)	autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor implicate în lichidarea și falimentul OPCVM-urilor sau întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora sau alte organisme implicate în proceduri similare;

(b)	autoritățile responsabile cu supravegherea persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale întreprinderilor de investiții și ale altor instituții financiare.

(2)   Statele membre care recurg la derogarea prevăzută la alineatul (1) impun respectarea cel puțin a următoarelor condiții:

(a)	aceste informații sunt destinate desfășurării supravegherii menționate la alineatul (1);

(b)	informațiile primite sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la articolul 102 alineatul (1); și

(c)	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără consimțământul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au exprimat consimțământul.

(3)   Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților care pot primi informații în temeiul alineatului (1).

(4)   Fără a aduce atingere articolului 102 alineatele (1)-(4), statele membre pot autoriza, în scopul consolidării stabilității, inclusiv a integrității sistemului financiar, schimburi de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele responsabile, în temeiul legii, pentru identificarea și investigarea încălcărilor dispozițiilor dreptului societăților comerciale.

(5)   Statele membre care recurg la derogarea prevăzută la alineatul (4) impun respectarea cel puțin a următoarelor condiții:

(a)	informațiile servesc îndeplinirii sarcinii menționate la alineatul (4);

(b)	informațiile primite sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la articolul 102 alineatul (1); și

(c)	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără consimțământul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au exprimat consimțământul.

Pentru a aplica litera (c) de la primul paragraf, autoritățile sau organismele menționate la alineatul (4) comunică autorităților competente care le-au furnizat informațiile identitatea și responsabilitățile exacte ale persoanelor cărora trebuie să li se furnizeze informațiile în cauză.

(6)   În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele menționate la alineatul (4) își îndeplinesc sarcina de identificare și investigare cu ajutorul unor persoane numite în acest scop, având în vedere competența specifică a acestora, și care nu sunt angajate în sectorul public, posibilitatea de a schimba informații prevăzută la respectivul alineat se poate extinde asupra acestor persoane, în condițiile prevăzute la alineatul (5).

(7)   Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților sau a organismelor care pot primi informații în temeiul alineatului (4).

Articolul 104

(1)   Articolele 102 și 103 nu împiedică o autoritate competentă să transmită băncilor centrale și altor organisme cu funcție similară, în calitate de autorități monetare, informațiile necesare îndeplinirii sarcinilor acestora și nici nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente informațiile de care ar putea avea nevoie în sensul articolului 102 alineatul (4). Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la articolul 102 alineatul (1).

(2)   Articolele 102 și 103 nu împiedică autoritățile competente să comunice informațiile menționate la articolul 102 alineatele (1)-(4) unei case de compensare sau unui alt organism similar, recunoscut de legislația internă ca furnizor de servicii de compensare sau regularizare pentru una dintre piețele din statele lor membre, în cazul în care acestea consideră că este necesar să comunice informațiile în scopul asigurării unei bune funcționări a organismelor în cauză în ceea ce privește neregulile sau neregulile potențiale ale participanților de pe piață.

Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la articolul 102 alineatul (1).

Cu toate acestea, statele membre se asigură că informațiile primite în conformitate cu articolul 102 alineatul (2) nu pot fi divulgate în condițiile menționate la prezentul alineat primul paragraf fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 102 alineatele (1) și (4), statele membre pot autoriza, în temeiul dispozițiilor stabilite prin lege, furnizarea anumitor informații către alte departamente din cadrul administrațiilor centrale naționale responsabile cu legislația privind supravegherea OPCVM-urilor și a întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora, a instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a societăților de investiții și a întreprinderilor de asigurare, precum și către inspectorii instruiți de departamentele în cauză.

Cu toate acestea, aceste informații pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial.

Cu toate acestea, statele membre prevăd ca informațiile primite în conformitate cu articolul 102 alineatele (2) și (5) să nu poată fi divulgate niciodată în cazurile menționate în prezentul alineat, cu excepția cazului în care se obține consimțământul expres al autorităților competente care au divulgat informațiile respective.

Articolul 105

Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare privind procedurile de schimb de informații între autoritățile competente.

Măsurile respective se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 112 alineatul (3).

Articolul 106

(1)   Statele membre prevăd cel puțin că orice persoană autorizată în conformitate cu Directiva 2006/43/CE, care desfășoară, în cadrul unui OPCVM sau al unei întreprinderi care contribuie la activitatea acestuia, auditul statutar prevăzut la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE, la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 73 din prezenta directivă sau orice altă sarcină legală, are obligația de a raporta de îndată autorităților competente orice aspect sau decizie referitoare la întreprinderea în cauză, identificate în urma desfășurării sarcinii respective și care este posibil să constituie:

(a)	o încălcare importantă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative de stabilire a condițiilor care reglementează autorizarea sau care reglementează în mod specific desfășurarea activității OPCVM-urilor sau a întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora;

(b)	o deteriorare a funcționării continue a OPCVM-ului sau a întreprinderii care contribuie la activitatea acestuia; sau

(c)	un refuz de certificare a conturilor sau exprimarea unor rezerve.

Persoana respectivă are sarcina de a raporta orice aspecte și decizii identificate pe parcursul îndeplinirii sarcinii descrise la litera (a), în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse rezultate dintr-o relație de control cu OPCVM-ul sau cu o întreprindere care contribuie la activitatea acestuia în cadrul căreia desfășoară respectiva sarcină.

(2)   Comunicarea, cu bună-credință, către autoritățile competente, de către persoane autorizate în conformitate cu Directiva 2006/43/CE, a oricărui aspect sau a oricărei decizii menționate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a vreunei restricții de divulgare a informațiilor impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege sau act administrativ și nu implică răspunderea de niciun fel a persoanei în cauză.

Articolul 107

(1)   Autoritățile competente motivează în scris orice decizie de refuzare a unei autorizații sau orice decizie negativă luată în conformitate cu măsurile generale adoptate în aplicarea prezentei directive și o comunică solicitanților.

(2)   Statele membre prevăd că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă trebuie să fie motivată și poate face obiectul unei acțiuni în justiție, această posibilitate acoperind și situația în care nu s-a luat nicio decizie în termen de șase luni de la depunerea unei cereri de autorizare care include toate informațiile necesare.

(3)   Statele membre prevăd ca unul sau mai multe dintre organismele următoare, în conformitate cu dreptul intern, să poată intenta, în interesul consumatorilor și în conformitate cu dreptul intern, o acțiune în fața tribunalelor sau a autorităților administrative competente pentru a asigura aplicarea dispozițiilor interne referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive:

(a)	organismele publice sau reprezentanții acestora;

(b)	asociațiile de consumatori care au un interes legitim în protejarea consumatorilor; sau

(c)	organizațiile profesionale care au un interes legitim de protejare a membrilor lor.

Articolul 108

(1)   Numai autoritățile statului membru de origine al OPCVM-ului sunt abilitate să ia măsurile necesare privind respectivul OPCVM în cazul în care încalcă un act cu putere de lege, un act administrativ sau normele prevăzute de regulile fondului sau de actele constitutive ale societății de investiții.

Cu toate acestea, autoritățile statului membru gazdă al OPCVM-ului pot lua măsuri în privința respectivului OPCVM în cazul în care încalcă actele cu putere de lege și actele administrative care sunt în vigoare pe teritoriul respectivului stat membru și care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive sau a obligațiilor prevăzute la articolele 92 și 94.

(2)   Orice decizie de retragere a autorizației sau orice altă măsură gravă luată împotriva unui OPCVM sau orice suspendare a emiterii, răscumpărării sau rambursării pentru titlurile sale de participare care i se impune este comunicată de îndată de către autoritățile statului membru de origine al OPCVM-ului autorităților statelor membre gazdă ale OPCVM-ului și, în cazul în care societatea de administrare a OPCVM-ului este stabilită în alt stat membru, autorităților competente din statul membru de origine al acesteia.

(3)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare sau cele ale statului membru de origine al OPCVM-ului au posibilitatea să ia măsuri împotriva societății de administrare în cazul în care aceasta încalcă anumite norme care se află sub responsabilitatea lor.

(4)   În cazul în care autoritățile competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului au motive clare și demonstrabile să creadă că un OPCVM ale cărui titluri de participare sunt comercializate pe teritoriul respectivului stat membru încalcă obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă și care nu conferă competențe autorității competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului, ele comunică aceste aspecte autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, care iau măsurile necesare.

(5)   În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau că statul membru de origine al OPCVM-ului nu acționează într-o perioadă rezonabilă de timp, OPCVM-ul continuă să acționeze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor investitorilor din statul membru gazdă al OPCVM-ului, autoritățile competente ale statului membru gazdă al OPCVM-ului pot lua, în consecință, oricare dintre următoarele măsuri:

(a)

după ce au informat autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, pot lua toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii, având inclusiv posibilitatea de a împiedica OPCVM-ul în cauză să mai continue comercializarea titlurilor sale de participare pe teritoriul statului membru gazdă al OPCVM-ului; sau

(b)	dacă este necesar, pot atrage atenția Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare asupra situației.

Comisia este informată de îndată cu privire la orice măsură luată în temeiul primului paragraf litera (a).

(6)   Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă, din punct de vedere legal, transmiterea actelor juridice necesare pentru măsurile care ar putea fi adoptate de statul membru gazdă al OPCVM-ului în privința OPCVM-ului în conformitate cu alineatele (2)-(5).

Articolul 109

(1)   În cazul în care, prin prestarea de servicii sau prin înființarea de sucursale, o societate de administrare își desfășoară activitatea într-unul sau mai multe dintre statele membre gazdă ale societății de administrare, autoritățile competente ale tuturor statelor membre în cauză colaborează îndeaproape.

Acestea își comunică reciproc, la cerere, toate informațiile care privesc administrarea și structura proprietății acestor societăți de administrare și care pot facilita controlul lor, precum și toate informațiile care ar putea facilita controlul acestor societăți. În special, autoritățile statului membru de origine al societății de administrare cooperează cu scopul de a asigura colectarea de către autoritățile statului membru gazdă al societății de administrare a informațiilor menționate la articolul 21 alineatul (2).

(2)   În măsura în care acest lucru se dovedește necesar pentru exercitarea competențelor de supraveghere ale statului membru de origine, autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare informează autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare asupra tuturor măsurilor luate de către statul membru gazdă al societății de administrare în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) care implică măsuri și sancțiuni impuse unei societăți de administrare sau restricții asupra activităților unei societăți de administrare.

(3)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare notifică fără întârziere autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului cu privire la orice probleme identificate la nivelul societății de administrare care ar putea afecta grav capacitatea acesteia de a-și îndeplini în mod adecvat obligațiile referitoare la OPCVM și cu privire la orice încălcări ale cerințelor prevăzute în capitolul III.

(4)   Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului notifică fără întârziere autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare cu privire la orice probleme identificate la nivelul OPCVM-ului care ar putea afecta grav capacitatea societății de administrare de a-și îndeplini în mod adecvat obligațiile sau de a îndeplini cerințele prevăzute de prezenta directivă care sunt de competența statului membru de origine al OPCVM-ului.

Articolul 110

(1)   Fiecare stat membru gazdă al unei societăți de administrare se asigură că, în cazul în care o societate de administrare autorizată într-un alt stat membru își exercită activitatea pe teritoriul său prin intermediul unei sucursale, autoritățile competente ale statului membru de origine al societății de administrare pot, după ce au informat autoritățile competente ale statului membru gazdă al societății de administrare, să procedeze ele însele sau printr-un intermediar pe care îl împuternicesc în acest scop la verificarea la fața locului a informațiilor menționate la articolul 109.

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților competente ale statului membru gazdă al societății de administrare de a proceda, în exercitarea responsabilităților care le revin în temeiul prezentei directive, la verificarea la fața locului a sucursalelor înființate pe teritoriul respectivului stat membru.

CAPITOLUL XIII

COMITETUL EUROPEAN PENTRU VALORI MOBILIARE

Articolul 111

Comisia poate adopta modificări tehnice ale prezentei directive în următoarele domenii:

(a)	clarificarea definițiilor pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive pe întreg teritoriul Comunității; sau

(b)	alinierea terminologiei și reformularea definițiilor în conformitate cu actele ulterioare privind OPCVM-urile și aspectele conexe.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 112 alineatul (2).

Articolul 112

(1)   Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (16).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

CAPITOLUL XIV

DEROGĂRI, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

SECȚIUNEA 1

Derogări

Articolul 113

(1)   Pentru uzul exclusiv al OPCVM-urilor daneze, pantebreve-urile emise în Danemarca sunt considerate echivalente valorilor mobiliare prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (b).

(2)   Prin derogare de la articolul 22 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1), autoritățile competente pot autoriza acele OPCVM-uri care, la data de 20 decembrie 1985, dispun de doi sau mai mulți depozitari în conformitate cu legislațiile lor interne să mențină acest număr de depozitari în cazul în care autoritățile au garanția că funcțiile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) și la articolul 32 alineatul (3) sunt efectiv exercitate.

(3)   Prin derogare de la articolul 16, statele membre pot autoriza societățile de administrare să emită certificate la purtător reprezentând titluri nominative deținute la alte societăți.

Articolul 114

(1)   Întreprinderile de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE, care au primit autorizația pentru a furniza numai serviciile menționate în secțiunea A punctele 4 și 5 din anexa la respectiva directivă pot fi autorizate, în temeiul prezentei directive, să administreze OPCVM-uri în calitate de „societăți de administrare”. În acest caz, aceste întreprinderi de investiții trebuie să renunțe la autorizația obținută în temeiul Directivei 2004/39/CE.

(2)   Societățile de administrare deja autorizate, înainte de 13 februarie 2004, în statul lor membru de origine, în temeiul Directivei 85/611/CEE, să administreze OPCVM-uri, sunt considerate ca autorizate în sensul prezentului articol în cazul în care legislațiile respectivului stat membru au condiționat exercitarea unei astfel de activități de respectarea unor condiții echivalente cu cele prevăzute la articolele 7 și 8.

SECȚIUNEA 2

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 115

Până la 1 iulie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive.

Articolul 116

(1)   Statele membre adoptă și publică până la 30 iunie 2011 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (2) al doilea paragraf, articolului 1 alineatul (3) litera (b), articolului 2 alineatul (1) literele (e), (m), (p), (q) şi (r), articolului 2 alineatul (5), articolului 4, articolului 5 alineatele (1)-(4), (6) și (7), articolului 6 alineatul (1), articolului 12 alineatul (1), articolului 13 alineatul (1) teza introductivă, articolului 13 alineatul (1) literele (a) și (i), articolului 15, articolului 16 alineatul (1), articolului 16 alineatul (3), articolului 17 alineatul (1), articolului 17 alineatul (2) litera (b), articolului 17 alineatul (3) primul și al treilea paragraf, articolului 17 alineatele (4)-(7), articolului 17 alineatul (9) al doilea paragraf, articolului 18 alineatul (1) teza introductivă, articolului 18 alineatul (1) litera (b), articolului 18 alineatul (2) al treilea şi al patrulea paragraf, articolului 18 alineatele (3) și (4), articolelor 19 și 20, articolului 21 alineatele (2)-(6), (8) și (9), articolului 22 alineatul (1), articolului 22 alineatul (3) literele (a), (d) și (e), articolului 23 alineatele (1), (2), (4) și (5), articolului 27 al treilea paragraf, articolului 29 alineatul (2), articolului 33 alineatele (2), (4) și (5), articolelor 37-42, articolului 43 alineatele (1)-(5), articolelor 44-49, articolului 50 alineatul (1) teza introductivă, articolului 50 alineatul (3), articolului 51 alineatul (1) al treilea paragraf, articolului 54 alineatul (3), articolului 56 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf teza introductivă, articolelor 58 și 59, articolului 60 alineatele (1)-(5), articolului 61 alineatele (1) și (2), articolului 62 alineatele (1), (2) și (3), articolului 63, articolului 64 alineatele (1), (2) și (3), articolelor 65, 66 și 67, articolului 68 alineatul (1) teza introductivă și litera (a), articolului 69 alineatele (1) și (2), articolului 70 alineatele (2) și (3), articolelor 71, 72 și 74, articolului 75 alineatele (1), (2) și (3), articolelor 77-82, articolului 83 alineatul (1) litera (b), articolului 83 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță, articolului 86, articolului 88 alineatul (1) litera (b), articolului 89 litera (b), articolelor 90-94, articolelor 96-100, articolului 101 alineatele (1)-(8), articolului 102 alineatul (2) al doilea paragraf, articolului 102 alineatul (5), articolelor 107 și 108, articolului 109 alineatele (2), (3) și (4), articolului 110 și anexei I. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică respectivele dispoziții de la data de 1 iulie 2011.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Ele conțin, de asemenea, o declarație conform căreia trimiterile din actele cu putere de lege și actele administrative la Directiva 85/611/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modalitatea de formulare a declarației.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către satele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 117

Directiva 85/611/CEE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa III partea A, se abrogă cu efect de la data de 1 iulie 2011, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele limită de transpunere în legislația națională și aplicarea directivelor menționate în anexa III partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Trimiterile la prospectul simplificat se interpretează ca trimiteri la informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78.

Articolul 118

(1)   Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 alineatul (1), articolul 1 alineatul (2) primul paragraf, articolul 1 alineatul (3) litera (a) și alineatele (4)-(7), articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(d), (f)-(l), (n) și (o), articolul 2 alineatele (2), (3), (4), (6) și (7), articolul 3, articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatele (2), (3) și (4), articolele 7-11, articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1) literele (b)-(h), articolul 13 alineatul (2), articolul 14 alineatul (1), articolul 16 alineatul (2), articolul 17 alineatul (2) literele (a), (c) și (d), articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 17 alineatul (8), articolul 17 alineatul (9) primul paragraf, articolul 18 alineatul (1) cu excepția tezei introductive și a literei (a), articolul 18 alineatul (2) primul și al doilea paragraf, articolul 21 alineatele (1) și (7), articolul 22 alineatul (2) și alineatul (3) literele (b) și (c), articolul 23 alineatul (3), articolul 24, articolele 25 și 26, articolul 27 primul și al doilea paragraf, articolul 28, articolul 29 alineatele (1), (3) și (4), articolele 30, 31 și 32, articolul 33 alineatele (1) și (3), articolele 34, 35 și 36, articolul 50 alineatul (1) literele (a)-(h) și alineatul (2), articolul 51 alineatul (1) primul și al doilea paragraf, articolul 51 alineatele (2) și (3), articolele 52 și 53, articolul 54 alineatele (1) și (2), articolul 55, articolul 56 alineatul (2) primul paragraf, articolul 56 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 56 alineatul (3), articolul 57, articolul 68 alineatul (2), articolul 69 alineatele (3) și (4), articolul 70 alineatele (1) și (4), articolul 73, articolul 76, articolul 83 alineatul (1) cu excepția literei (b), articolul 83 alineatul (2) litera (a) cu excepția celei de a doua liniuțe, articolul 84, articolul 85, articolul 87, articolul 88 alineatul (1) cu excepția literei (b), articolul 88 alineatul (2), articolul 89 cu excepția literei (b), articolul 102 alineatul (1), articolul 102 alineatul (2) primul paragraf, articolul 102 alineatele (3) și (4), articolele 103-106, articolul 109 alineatul (1), articolul 111, articolul 112, articolul 113, articolul 117 și anexele II, III și IV se aplică de la 1 iulie 2011.

(2)   Statele membre se asigură că OPCVM-urile își înlocuiesc prospectele simplificate întocmite în conformitate cu dispozițiile Directivei 85/611/CEE cu informațiile cheie destinate investitorilor elaborate în conformitate cu articolul 78 în cel mai scurt timp și, în orice caz, cel târziu în termen de 12 luni de la expirarea termenului prevăzut pentru transpunerea în dreptul național al tuturor dispozițiilor de aplicare menționate la articolul 78 alineatul (7). În această perioadă, autoritățile competente ale statelor membre gazdă ale OPCVM-urilor continuă să accepte prospectele simplificate pentru OPCVM-urile care își comercializează titlurile de participare pe teritoriul respectivelor state membre.

Articolul 119

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul Parlamentului European din 13 ianuarie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 iunie 2009.

(2)  JO L 375, 31.12.1985, p. 3.

(3)  A se vedea anexa III partea A.

(4)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(5)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(6)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(7)  JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

(8)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(9)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(10)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(11)  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

(12)  JO L 84, 26.3.1997, p. 22.

(13)  JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

(14)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(15)  JO L 25, 29.1.2009, p. 18.

(16)  JO L 191, 13.7.2001, p. 45.

---

ANEXA I

SCHEMA A

1. Informații privind fondul deschis de investiții	1. Informații privind societatea de administrare, inclusiv indicarea faptului că aceasta este stabilită în alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului, dacă este cazul	1. Informații privind societatea de investiții
1.1. Denumire	1.1. Denumire sau tip, formă juridică, sediu social și sediu central, în cazul în care este diferit de sediul social	1.1. Denumire sau tip, formă juridică, sediu social și sediu central, în cazul în care este diferit de sediul social
1.2. Data de constituire a fondului. Indicații privind durata, în cazul în care este limitată	1.2. Data de constituire a societății. Indicații privind durata, în cazul în care este limitată	1.2. Data de constituire a societății. Indicații privind durata, în cazul în care este limitată
	1.3. Informații despre alte fonduri deschise de investiții pe care le administrează societatea de administrare	1.3. În cazul în care societatea de investiții are diferite compartimente de investiții, menționarea acestor compartimente
1.4. Indicarea locului din care pot fi obținute regulile fondului, în cazul în care nu sunt anexate, precum și rapoartele periodice		1.4. Indicarea locului din care pot fi obținute actele constitutive, în cazul în care nu au fost anexate, și rapoartele periodice
1.5. Indicații succinte privind regimul fiscal aplicabil fondului, în cazul în care sunt relevante pentru deținătorii de titluri de participare. Detalii privind reținerile de la sursă din veniturile și câștigurile de capital plătite de fond deținătorilor de titluri de participare		1.5. Indicații succinte privind regimul fiscal aplicabil societății, relevante pentru deținătorii de titluri de participare. Detalii privind reținerile de la sursă din veniturile și câștigurile de capital plătite de societate deținătorilor de titluri de participare
1.6. Date referitoare la contabilitate și frecvența distribuțiilor		1.6. Date referitoare la contabilitate și frecvența distribuțiilor
1.7. Identitatea persoanelor care răspund de verificarea informațiilor contabile prevăzute la articolul 73		1.7. Identitatea persoanelor care răspund de verificarea informațiilor contabile prevăzute la articolul 73
	1.8. Identitatea și funcțiile în societate ale membrilor organismelor de conducere, supraveghere și administrare. Informații privind principalele activități exercitate de aceste persoane în afara societății, în cazul în care acestea prezintă importanță pentru societate	1.8. Identitatea și funcțiile în societate ale membrilor organismelor de conducere, supraveghere și administrare. Informații privind principalele activități exercitate de aceste persoane în afara societății, în cazul în care acestea prezintă importanță pentru societate
	1.9. Valoarea capitalului subscris cu indicarea capitalului vărsat	1.9. Capital
1.10. Detalii privind natura și caracteristicile principale ale titlurilor de participare și, mai ales: — natura dreptului (real, de creanță sau altul) reprezentat de titlul de participare — titluri originale sau certificate reprezentative pentru aceste titluri; înscrierea într-un registru sau cont — caracteristicile titlurilor: nominale sau la purtător. Indicarea cupiurilor prevăzute eventual — indicații privind dreptul de vot al deținătorilor de titluri de participare, după caz — circumstanțele în care poate fi decisă lichidarea fondului și modalitățile de lichidare, în special în ceea ce privește drepturile deținătorilor de titluri de participare		1.10. Detalii privind natura și caracteristicile principale ale titlurilor de participare și, mai ales: — titluri originale sau certificate reprezentative pentru aceste titluri; înscrierea într-un registru sau cont — caracteristicile titlurilor: nominale sau la purtător. Indicarea cupiurilor prevăzute eventual — indicații privind dreptul de vot al deținătorilor de titluri de participare, după caz — circumstanțele în care poate fi decisă lichidarea societății de investiții și modalitățile de lichidare, în special în ceea ce privește drepturile deținătorilor de titluri de participare
1.11. După caz, precizarea bursei sau a pieței pe care se cotează sau negociază titlurile de participare		1.11. După caz, precizarea bursei sau a pieței pe care se cotează sau negociază titlurile de participare
1.12. Proceduri și condiții de emisiune și de vânzare a titlurilor de participare		1.12. Proceduri și condiții de emisiune și de vânzare a titlurilor de participare
1.13. Proceduri și condiții de răscumpărare sau rambursare a titlurilor de participare și cazuri de suspendare		1.13. Proceduri și condiții de răscumpărare sau rambursare a titlurilor de participare și cazuri de suspendare. În cazul unor societăți de investiții care au diferite compartimente de investiții, indicarea modalităților care permit unui deținător de titluri de participare să treacă de la un compartiment la altul și taxele aplicabile cu această ocazie
1.14. Descrierea normelor privind determinarea și utilizarea veniturilor		1.14. Descrierea normelor privind determinarea și utilizarea veniturilor
1.15. Descrierea obiectivelor de investiții ale fondului, inclusiv a obiectivelor financiare (de exemplu: creșterea capitalului sau a veniturilor), politica de investiții (de exemplu: specializarea în anumite zone geografice sau sectoare industriale), limite privind politica de investiții și indicații privind tehnicile și instrumentele sau posibilitățile de împrumut care pot fi folosite în administrarea fondului		1.15. Descrierea obiectivelor de investiții ale societății de investiții, inclusiv a obiectivelor financiare (de exemplu: creșterea capitalului sau a veniturilor), politica de investiții (de exemplu: specializarea în anumite zone geografice sau domenii industriale), limite privind politica de investiții și indicații privind tehnicile și instrumentele sau posibilitățile de împrumut care pot fi folosite în administrarea societății
1.16. Norme privind evaluarea activelor		1.16. Norme privind evaluarea activelor
1.17. Determinarea prețurilor de vânzare sau de emisiune și a prețurilor de răscumpărare sau de rambursare ale titlurilor de participare, în special: — metoda și frecvența calculării acestor prețuri — informații privind costurile aferente operațiunilor de vânzare, emisiune, răscumpărare, rambursare a titlurilor de participare — informații privind mijloacele, locurile și frecvența cu care se publică aceste prețuri		1.17. Determinarea prețurilor de vânzare sau de emisiune și a prețurilor de răscumpărare sau de rambursare ale titlurilor de participare, în special: — metoda și frecvența calculării acestor prețuri — informații privind costurile aferente operațiunilor de vânzare, emisiune, răscumpărare, rambursare a titlurilor de participare — informații privind mijloacele, locurile și frecvența cu care se publică aceste prețuri (1)
1.18. Informații privind modul, valoarea și calculul remunerațiilor plătibile de fond societății de administrare, depozitarului sau unor terți și ale rambursărilor de către fond ale cheltuielilor societății de administrare, depozitarului sau unor terți		1.18. Informații privind modul, valoarea și calculul remunerației plătibile de societate conducătorilor și membrilor organelor administrative, de conducere și supraveghere, depozitarului sau unor terți și ale rambursărilor de către societate ale cheltuielilor conducătorilor săi, depozitarului sau unor terți

Informații privind depozitarul:

2.1.   denumire sau tip, formă juridică, sediu social și sediu central, în cazul în care acesta este diferit de sediul social;

2.2.   activitate principală.

Informații privind firmele de consultanță sau consilierii de investiții externi, în cazul în care recursul la serviciile lor este prevăzut prin contract și remunerat din activele OPCVM-ului:

3.1.   denumirea sau tipul firmei sau numele consilierului;

3.2.   elemente ale contractului cu societatea de administrare sau societatea de investiții care pot fi relevante pentru deținătorii de titluri de participare, excluzându-le pe cele care se referă la remunerații;

3.3.   alte activități semnificative.

4.   Informații privind măsurile luate pentru a efectua plățile către deținătorii de titluri de participare, răscumpărarea sau rambursarea titlurilor, precum și difuzarea informațiilor privind OPCVM-ul. În orice caz, aceste informații trebuie furnizate statului membru în care OPCVM-ul este stabilit. În plus, în cazul în care titlurile de participare sunt comercializate în alt stat membru, informațiile prevăzute anterior sunt cu privire la statul respectiv și sunt cuprinse în prospectul difuzat acolo.

Alte informații privind investițiile:

5.1.   performanțele istorice ale OPCVM-ului (după caz) – aceste informații pot fi incluse în prospect sau anexate la acesta;

5.2.   profilul investitorului-tip pentru care este desemnat OPCVM-ul.

Informații de ordin economic:

6.1.   Eventualele taxe și cheltuieli, altele decât cele prevăzute la punctul 1.17, făcându-se diferența între cele care trebuie plătite de către deținătorul de titluri de participare și cele care trebuie plătite din activele OPCVM-ului.

SCHEMA B

Informații care trebuie inserate în rapoartele periodice

I.   Situația patrimoniului

—	valori mobiliare;

—	bilanțuri bancare;

—	alte active;

—	totalul activelor;

—

pasivul;

—	valoarea unitară a activului net.

II.   Numărul titlurilor de participare în circulație

III.   Valoarea unitară a activului net corespunzătoare unui titlu de participare

IV.   Portofoliu de titluri, în care se disting:

(a)	valori mobiliare admise la cota oficială a unei burse de valori;

(b)	valori mobiliare negociate pe o altă piață reglementată;

(c)	valori mobiliare nou emise prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (d);

(d)	alte valori mobiliare prevăzute la articolul 50 alineatul (2) litera (a);

și analizate în conformitate cu criteriile cele mai corespunzătoare, având în vedere politica de investiții a OPCVM-ului (de exemplu în funcție de criterii economice, geografice, monetare etc.), în procent raportat la activul net; este necesar ca, pentru fiecare dintre investițiile menționate mai sus, să se indice cota-parte raportată la totalul activelor OPCVM-ului.

Indicarea schimbărilor în structura portofoliului de titluri pe durata perioadei de referință.

V.   Indicarea modificărilor privind activele OPCVM-ului pe durata perioadei de referință, având în vedere datele următoare:

—	venituri din investiții;

—	alte venituri;

—	comisioane de administrare;

—	comisioane ale depozitarului;

—	alte cheltuieli, taxe și impozite;

—	venit net;

—	venituri distribuite și venituri reinvestite;

—	creșterea sau diminuarea nivelului capitalului;

—	creșterea valorii sau deprecierea investițiilor;

—	orice altă modificare ce afectează activele și pasivele OPCVM-ului,

—	costuri de tranzacție, care sunt costurile suportate de un OPCVM în legătură cu tranzacțiile asupra portofoliului său.

VI.   Tabel comparativ privind ultimele trei exerciții financiare și incluzând, pentru fiecare exercițiu financiar, la sfârșitul lui:

—	valoarea unitară totală a activului net;

—	valoarea unitară a activului net corespunzătoare unui titlu de participare.

VII.   Indicarea, pe categorie de operațiuni, în sensul articolului 51, desfășurate de OPCVM pe durata perioadei de referință, a valorii angajamentelor rezultate.

---

(1)  Societățile de investiții prevăzute la articolul 32 alineatul (5) din prezenta directivă indică, în plus:

—	metoda și frecvența calculării valorii unitare a activului net corespunzătoare titlurilor de participare;

—	modul, locul și frecvența publicării acestei valori;

—	bursa din țara de comercializare a cărei cotație determină prețul tranzacțiilor efectuate în afara bursei în respectiva țară.

---

ANEXA II

Funcții incluse în activitatea de administrare a portofoliului colectiv

—	Administrarea de portofoliu.

—

Gestionarea: (a) serviciilor juridice și de gestiune contabilă a fondului; (b) cererilor de informare ale clienților; (c) evaluării portofoliului și determinării valorii titlurilor de participare (inclusiv aspectele fiscale); (d) controlului respectării dispozițiilor reglementare; (e) ținerii registrului deținătorilor de titluri de participare; (f) distribuției veniturilor; (g) emisiunilor și răscumpărărilor de titluri de participare; (h) rezultatului încheierii contractului (inclusiv emiterea de certificate); (i) registrelor de evidență a operațiunilor.

—	Comercializarea.

---

ANEXA III

Partea A

Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare

(menționate la articolul 117)

Directiva 85/611/CEE a Consiliului (JO L 375, 31.12.1985, p. 3).
Directiva 88/220/CEE a Consiliului (JO L 100, 19.4.1988, p. 31).
Directiva 95/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 168, 18.7.1995, p. 7).	Articolul 1 a patra liniuță, articolul 4 alineatul (7) și articolul 5 numai a cincea liniuță
Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27).	Numai articolul 1
Directiva 2001/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 41, 13.2.2002, p. 20).
Directiva 2001/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 41, 13.2.2002, p. 35).
Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).	Numai articolul 66
Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).	Numai articolul 9
Directiva 2008/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 76, 19.3.2008, p. 42).

Partea B

Lista termenelor limită de transpunere în legislația națională și de aplicare

(menționate la articolul 117)

Directiva	Data limită de transpunere	Data aplicării
85/611/CEE	1 octombrie 1989	—
88/220/CEE	1 octombrie 1989	—
95/26/CE	18 iulie 1996	—
2000/64/CE	17 noiembrie 2002	—
2001/107/CE	13 august 2003	13 februarie 2004
2001/108/CE	13 august 2003	13 februarie 2004
2004/39/CE	—	30 aprilie 2006
2005/1/CE	13 mai 2005	—

---

ANEXA IV

Tabel de corespondenţă

Directiva 85/611/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2) teza introductivă	Articolul 1 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 1 alineatul (2) prima și a doua liniuță	Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b)
—	Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 1 alineatul (3) primul paragraf	Articolul 1 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf litera (a)
—	Articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b)
Articolul 1 alineatele (4)-(7)	Articolul 1 alineatele (4)-(7)
Articolul 1 alineatul (8) teza introductivă	Articolul 2 alineatul (1) litera (n) teza introductivă
Articolul 1 alineatul (8) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 1 alineatul (8) teza finală	Articolul 2 alineatul (7)
Articolul 1 alineatul (9)	Articolul 2 alineatul (1) litera (o)
Articolul 1a teza introductivă	Articolul 2 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 1a punctul 1	Articolul 2 alineatul (1) litera (a)
Articolul 1a punctul 2 prima parte a tezei	Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
Articolul 1a punctul 2 a doua parte a tezei	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 1a punctele 3-5	Articolul 2 alineatul (1) literele (c)-(e)
Articolul 1a punctul 6	Articolul 2 alineatul (1) litera (f)
Articolul 1a punctul 7 prima parte a tezei	Articolul 2 alineatul (1) litera (g)
Articolul 1a punctul 7 a doua parte a tezei	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 1a punctele 8-9	Articolul 2 alineatul (1) literele (h)-(i)
Articolul 1a punctul 10 primul paragraf	Articolul 2 alineatul (1) litera (j)
Articolul 1a punctul 10 al doilea paragraf	Articolul 2 alineatul (5)
Articolul 1a punctul 11	—
Articolul 1a punctele 12 și 13 prima teză	Articolul 2 alineatul (1) punctul (i) subpunctul (ii)
Articolul 1a punctul 13 a doua teză	Articolul 2 alineatul (4) litera (a)
Articolul 1a punctele 14 și 15 prima teză	Articolul 2 alineatul (1) literele (k) și (l)
Articolul 1a punctul 15 a doua teză	Articolul 2 alineatul (6)
—	Articolul 2 alineatul (1) litera (m)
Articolul 2 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 3 teza introductivă
Articolul 2 alineatul (1) prima, a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 3 literele (a), (b), (c) și (d)
Articolul 2 alineatul (2)	—
Articolul 3	Articolul 4
Articolul 4 alineatele (1) și (2)	Articolul 5 alineatele (1) și (2)
—	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf	Articolul 5 alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b)
—	Articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf
Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf
Articolul 4 alineatul (3) al treilea paragraf	Articolul 5 alineatul (4) al patrulea paragraf
Articolul 4 alineatul (3a)	Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (4)	Articolul 5 alineatul (6)
—	Articolul 5 alineatul (7)
Articolul 5 alineatele (1) și (2)	Articolul 6 alineatele (1) și (2)
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf teza introductivă	Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf teza introductivă
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (a)	Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf litera (a)
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b) teza introductivă	Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf litera (b) teza introductivă
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b) prima și a doua liniuță	Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf litera (b) punctele (i) și (ii)
Articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 5a alineatul (1) teza introductivă	Articolul 7 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) teza introductivă	Articolul 7 alineatul (1) litera (a) teza introductivă
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) prima liniuță	Articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (i)
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) a doua liniuță teza introductivă	Articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) teza introductivă
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) a doua liniuță punctele (i), (ii) și (iii)	Articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) prima, a doua și a treia liniuță
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) a treia și a patra liniuță	Articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)
Articolul 5a alineatul (1) litera (a) a cincea liniuță	—
Articolul 5a alineatul (1) literele (b)-(d)	Articolul 7 alineatul (1) literele (b)-(d)
Articolul 5a alineatele (2)-(5)	Articolul 7 alineatele (2)-(5)
Articolul 5b	Articolul 8
Articolul 5c	Articolul 9
Articolul 5d	Articolul 10
Articolul 5e	Articolul 11
Articolul 5f alineatul (1) primul paragraf	Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 5f alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)	Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)
Articolul 5f alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) prima teză	Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b)
Articolul 5f alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) teza finală	—
Articolul 5f alineatul (2) teza introductivă	Articolul 12 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 5f alineatul (2) prima și a doua liniuță	Articolul 12 alineatul (2) literele (a) și (b)
—	Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 5g	Articolul 13
Articolul 5h	Articolul 14 alineatul (1)
—	Articolul 14 alineatul (2)
—	Articolul 15
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1) primul paragraf
—	Articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)
—	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 6a alineatul (1)	Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 6a alineatul (2)	Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 6a alineatul (3)	Articolul 17 alineatul (3) primul și al doilea paragraf
—	Articolul 17 alineatul (3) al treilea paragraf
—	Articolul 17 alineatele (4)-(5)
Articolul 6a alineatele (4)-(6)	Articolul 17 alineatele (6)-(8)
Articolul 6a alineatul (7)	Articolul 17 alineatul (9) primul paragraf
—	Articolul 17 alineatul (9) al doilea paragraf
Articolul 6b alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 6b alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (2) primul și al doilea paragraf
—	Articolul 18 alineatul (2) al treilea paragraf
Articolul 6b alineatul (3) primul paragraf	Articolul 18 alineatul (2) al patrulea paragraf
Articolul 6b alineatul (3) al doilea paragraf	—
—	Articolul 18 alineatul (3)
Articolul 6b alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (4)
Articolul 6b alineatul (5)	—
—	Articolele 19-20
Articolul 6c alineatul (1)	Articolul 21 alineatul (1)
Articolul 6c alineatul (2) primul paragraf	—
Articolul 6c alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 21 alineatul (2) primul și al doilea paragraf
—	Articolul 21 alineatul (2) al treilea paragraf
Articolul 6c alineatele (3)-(5)	Articolul 21 alineatele (3)-(5)
Articolul 6c alineatul (6)	—
Articolul 6c alineatele (7)-(10)	Articolul 21 alineatele (6)-(9)
Articolul 7	Articolul 22
Articolul 8	Articolul 23 alineatele (1)-(3)
—	Articolul 23 alineatele (4)-(6)
Articolul 9	Articolul 24
Articolul 10	Articolul 25
Articolul 11	Articolul 26
Articolul 12	Articolul 27 primul și al doilea paragraf
—	Articolul 27 al treilea paragraf
Articolul 13	Articolul 28
Articolul 13a alineatul (1) primul paragraf	Articolul 29 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 13a alineatul (1) al doilea paragraf teza introductivă	Articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf teza introductivă
Articolul 13a alineatul (1) al doilea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 13a alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf	Articolul 29 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf
Articolul 13a alineatele (2), (3) și (4)	Articolul 29 alineatele (2), (3) și (4)
Articolul 13b	Articolul 30
Articolul 13c	Articolul 31
Articolul 14	Articolul 32
Articolul 15	Articolul 33 alineatele (1)-(3)
—	Articolul 33 alineatele (4)-(6)
Articolul 16	Articolul 34
Articolul 17	Articolul 35
Articolul 18	Articolul 36
—	Articolele 37-49
Articolul 19 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 50 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (1) literele (a)-(c)	Articolul 50 alineatul (1) literele (a)-(c)
Articolul 19 alineatul (1) litera (d) teza introductivă	Articolul 50 alineatul (1) litera (d) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (1) litera (d) prima și a doua liniuță	Articolul 50 alineatul (1) litera (d) punctele (i) și (ii)
Articolul 19 alineatul (1) litera (e) teza introductivă	Articolul 50 alineatul (1) litera (e) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (1) litera (e) prima, a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 50 alineatul (1) litera (e) punctele (i), (ii), (iii) și (iv)
Articolul 19 alineatul (1) litera (f)	Articolul 50 alineatul (1) litera (f)
Articolul 19 alineatul (1) litera (g) teza introductivă	Articolul 50 alineatul (1) litera (g) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (1) litera (g) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 50 alineatul (1) litera (g) punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 19 alineatul (1) litera (h) teza introductivă	Articolul 50 alineatul (1) litera (h) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (1) litera (h) prima, a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 50 alineatul (1) litera (h) punctele (i), (ii), (iii) și (iv)
Articolul 19 alineatul (2) cuvântul introductiv	Articolul 50 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 19 alineatul (2) litera (a)	Articolul 50 alineatul (2) litera (a)
Articolul 19 alineatul (2) litera (c)	Articolul 50 alineatul (2) litera (b)
Articolul 19 alineatul (2) litera (d)	Articolul 50 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 19 alineatul (4)	Articolul 50 alineatul (3)
Articolul 21 alineatele (1)-(3)	Articolul 51 alineatele (1)-(3)
Articolul 21 alineatul (4)	—
—	Articolul 51 alineatul (4)
Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 52 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf teza introductivă	Articolul 52 alineatul (1) al doilea paragraf teza introductivă
Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf prima și a doua liniuță	Articolul 52 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b)
Articolul 22 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 52 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf teza introductivă	Articolul 52 alineatul (2) al doilea paragraf teza introductivă
Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 52 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 22 alineatele (3)-(5)	Articolul 52 alineatele (3)-(5)
Articolul 22a alineatul (1) teza introductivă	Articolul 53 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 22a alineatul (1) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 53 alineatul (1) literele (a), (b) și (c)
Articolul 22a alineatul (2)	Articolul 53 alineatul (2)
Articolul 23	Articolul 54
Articolul 24	Articolul 55
Articolul 24a	Articolul 70
Articolul 25 alineatul (1)	Articolul 56 alineatul (1)
Articolul 25 alineatul (2) primul paragraf teza introductivă	Articolul 56 alineatul (2) primul paragraf teza introductivă
Articolul 25 alineatul (2) primul paragraf prima, a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 56 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b), (c) și (d)
Articolul 25 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 56 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 25 alineatul (3)	Articolul 56 alineatul (3)
Articolul 26	Articolul 57
—	Articolele 58-67
Articolul 27 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 68 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 27 alineatul (1) prima liniuță	—
Articolul 27 alineatul (1) a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b), (c)
Articolul 27 alineatul (2) teza introductivă	Articolul 68 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 27 alineatul (2) prima și a doua liniuță	Articolul 68 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 28 alineatele (1) și (2)	Articolul 69 alineatele (1) și (2)
Articolul 28 alineatele (3) și (4)	—
Articolul 28 alineatele (5) și (6)	Articolul 69 alineatele (3) și (4)
Articolul 29	Articolul 71
Articolul 30	Articolul 72
Articolul 31	Articolul 73
Articolul 32	Articolul 74
Articolul 33 alineatul (1) primul paragraf	—
Articolul 33 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 75 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2)	Articolul 75 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (3)	Articolul 75 alineatul (3)
—	Articolul 75 alineatul (4)
Articolul 34	Articolul 76
Articolul 35	Articolul 77
—	Articolele 78-82
Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf cuvintelel introductive	Articolul 83 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă
Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf prima și a doua liniuță	Articolul 83 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b)
Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf cuvintele finale	Articolul 83 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă
Articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 83 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 36 alineatul (2)	Articolul 83 alineatul (2)
Articolul 37	Articolul 84
Articolul 38	Articolul 85
Articolul 39	Articolul 86
Articolul 40	Articolul 87
Articolul 41 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 88 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 41 alineatul (1) prima și a doua liniuță	Articolul 88 alineatul (1) literele (a) și (b)
Articolul 41 alineatul (1) teza finală	Articolul 88 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 41 alineatul (2)	Articolul 88 alineatul (2)
Articolul 42 cuvântl introductiv	Articolul 89 teza introductivă
Articolul 42 prima și a doua liniuță	Articolul 89 literele (a) și (b)
Articolul 42 teza finală	Articolul 89 teza introductivă
Articolul 43	Articolul 90
Articolul 44 alineatele (1)-(3)	—
—	Articolul 91 alineatele (1)-(4)
Articolul 45	Articolul 92
Articolul 46 primul paragraf teza introductivă	Articolul 93 alineatul (1) primul paragraf
—	Articolul 93 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 46 primul paragraf prima liniuță	—
Articolul 46 primul paragraf a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 93 alineatul (2) litera (a)
Articolul 46 primul paragraf a cincea liniuță	—
Articolul 46 al doilea paragraf	—
—	Articolul 93 alineatul (2) litera (b)
—	Articolul 93 alineatele (3)-(8)
Articolul 47	Articolul 94
—	Articolul 95
Articolul 48	Articolul 96
Articolul 49 alineatele (1)-(3)	Articolul 97 alineatele (1)-(3)
Articolul 49 alineatul (4)	—
—	Articolele 98-100
Articolul 50 alineatul (1)	Articolul 101 alineatul (1)
—	Articolul 101 alineatele (2)-(9)
Articolul 50 alineatele (2)-(4)	Articolul 102 alineatele (1)-(3)
Articolul 50 alineatul (5) teza introductivă	Articolul 102 alineatul (4) teza introductivă
Articolul 50 alineatul (5) prima, a doua, a treia și a patra liniuță	Articolul 102 alineatul (4) literele (a), (b), (c) și (d)
Articolul 50 alineatul (6) teza introductivă și literele (a) și (b)	Articolul 102 alineatul (5) primul paragraf teza introductivă
Articolul 50 alineatul (6) litera (b) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 102 alineatul (5) primul paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 50 alineatul (6) litera (b) teza finală	Articolul 102 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf
Articolul 50 alineatul (7) primul paragraf teza introductivă	Articolul 103 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 50 alineatul (7) primul paragraf prima și a doua liniuță	Articolul 103 alineatul (1) literele (a) și (b)
Articolul 50 alineatul (7) al doilea paragraf teza introductivă	Articolul 103 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 50 alineatul (7) al doilea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 103 alineatul (2) literele (a), (b) și (c)
Articolul 50 alineatul (7) al treilea paragraf	Articolul 103 alineatul (3)
Articolul 50 alineatul (8) primul paragraf	Articolul 103 alineatul (4)
Articolul 50 alineatul (8) al doilea paragraf teza introductivă	Articolul 103 alineatul (5) primul paragraf teza introductivă
Articolul 50 alineatul (8) al doilea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 103 alineatul (5) primul paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 50 alineatul (8) al treilea paragraf	Articolul 103 alineatul (6)
Articolul 50 alineatul (8) al patrulea paragraf	Articolul 103 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 50 alineatul (8) al cincilea paragraf	Articolul 103 alineatul (7)
Articolul 50 alineatul (8) al șaselea paragraf	—
Articolul 50 alineatele (9)-(11)	Articolul 104 alineatele (1)-(3)
—	Articolul 105
Articolul 50a alineatul (1) teza introductivă	Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă
Articolul 50a alineatul (1) litera (a) teza introductivă	Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă
Articolul 50a alineatul (1) litera (a) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 50a alineatul (1) litera (b)	Articolul 106 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 50a alineatul (2)	Articolul 106 alineatul (2)
Articolul 51 alineatele (1) și (2)	Articolul 107 alineatele (1) și (2)
—	Articolul 107 alineatul (3)
Articolul 52 alineatul (1)	Articolul 108 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 52 alineatul (2)	Articolul 108 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 52 alineatul (3)	Articolul 108 alineatul (2)
—	Articolul 108 alineatele (3)-(6)
Articolul 52a	Articolul 109 alineatele (1) și (2)
—	Articolul 109 alineatele (3) și (4)
Articolul 52b alineatul (1)	Articolul 110 alineatul (1)
Articolul 52b alineatul (2)	—
Articolul 52b alineatul (3)	Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 53a	Articolul 111
Articolul 53b alineatul (1)	Articolul 112 alineatul (1)
Articolul 53b alineatul (2)	Articolul 112 alineatul (2)
—	Articolul 112 alineatul (3)
Articolul 54	Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 55	Articolul 113 alineatul (2)
Articolul 56 alineatul (1)	Articolul 113 alineatul (3)
Articolul 56 alineatul (2)	—
Articolul 57	—
—	Articolul 114
Articolul 58	Articolul 116 alineatul (2)
—	Articolul 115
—	Articolul 116 alineatul (1)
—	Articolele 117-118
Articolul 59	Articolul 119
Anexa I schemele A și B	Anexa I schemele A și B
Anexa I schema C	—
Anexa II	Anexa II
—	Anexa III
—	Anexa IV

---