Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32008L0008

Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește locul de prestare a serviciilor

OJ L 44, 20.2.2008, p. 11–22 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 09 Volume 001 P. 263 - 274

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/8/oj

20.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 44/11


DIRECTIVA 2008/8/CE A CONSILIULUI

din 12 februarie 2008

de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește locul de prestare a serviciilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 93,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)

Realizarea pieței interne, globalizarea, dereglementarea și schimbările tehnologice au contribuit la producerea unor schimbări de proporții în volumul și natura comerțului cu servicii. Posibilitatea prestării la distanță a unui număr de servicii este din ce în ce mai mare. Drept urmare, de-a lungul anilor s-au luat treptat diferite măsuri pentru a face față situației, astfel încât, în prezent, multe servicii specifice sunt taxate pe baza principiului destinației.

(2)

Pentru o bună funcționare a pieței interne este necesară modificarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată (3) în ceea ce privește locul de prestare a serviciilor, ca urmare a strategiei Comisiei de modernizare și simplificare a modului de operare a sistemului comun de TVA.

(3)

Pentru toate prestările de servicii locul de taxare ar trebui să fie, în principiu, locul în care are loc consumul. În cazul în care norma generală privind locul de prestare a serviciilor ar fi astfel modificată, anumite excepții de la această normă ar fi în continuare necesare din motive atât administrative, cât și de politică.

(4)

În cazul prestărilor de servicii către persoane impozabile, norma generală privind locul de prestare a serviciilor ar trebui să ia în considerare locul unde este stabilit destinatarul, și nu cel unde este stabilit furnizorul. Pentru definirea normelor privind locul de prestare a serviciilor și pentru minimizarea obligațiilor întreprinderilor, persoanele impozabile care desfășoară și activități neimpozabile ar trebui considerate persoane impozabile pentru toate serviciile care le sunt furnizate. În același mod, persoanele juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA ar trebui considerate impozabile. Aceste dispoziții, potrivit normelor obișnuite, nu ar trebui să se aplice și prestărilor de servicii destinate unei persoane impozabile pentru folosul său personal sau al angajaților săi.

(5)

În cazul prestărilor de servicii către persoane neimpozabile, norma generală ar trebui să rămână cea conform căreia locul de prestare a serviciilor este locul unde furnizorul și-a stabilit sediul activității sale economice.

(6)

În anumite situații nu sunt aplicabile normele generale privind locul de prestare a serviciilor persoanelor impozabile și neimpozabile, ci anumite excepții menționate expres. Aceste excepții ar trebui să aibă la bază în principal criteriile deja existente și să reflecte principiul taxării la locul consumului, fără să impună sarcini administrative disproporționate asupra anumitor comercianți.

(7)

Atunci când unei persoane impozabile îi sunt prestate servicii de către o persoană stabilită într-un alt stat membru, mecanismul de taxare inversă ar trebui să se aplice în mod obligatoriu în anumite cazuri, și anume persoana impozabilă însăși ar trebui să estimeze valoarea corespunzătoare a TVA pentru serviciile care îi sunt prestate.

(8)

Pentru a simplifica obligațiile impuse întreprinderilor care desfășoară anumite activități în state membre în care nu își au sediul, ar trebui stabilit un sistem prin care acestea să poată beneficia de un punct de contact electronic unic pentru identificarea în scopuri de TVA și pentru declararea TVA. Până la crearea unui astfel de sistem, ar trebui utilizat sistemul de facilitare a respectării obligațiilor fiscale de către persoanele impozabile nestabilite în Comunitate.

(9)

În vederea asigurării aplicării corecte a prezentei directive, fiecare persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA ar trebui să depună o declarație recapitulativă privind persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA cărora le-a prestat servicii taxabile cărora li se aplică mecanismul de taxare inversă.

(10)

Unele dintre modificările privind locul de prestare a serviciilor ar putea să aibă un impact considerabil asupra bugetelor statelor membre. Pentru a asigura o tranziție armonioasă aceste modificări ar trebui introduse de-a lungul timpului.

(11)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o legiferare mai bună (4), statele membre sunt încurajate să elaboreze pe cont propriu și în interesul Comunității tabelele de corespondență care să ilustreze, pe cât posibil, corelația dintre dispozițiile prezentei directive și măsurile de punere în aplicare și să le facă publice.

(12)

Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

De la 1 ianuarie 2009, Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 56, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Alineatul (1) literele (j) și (k) și alineatul (2) se aplică până la 31 decembrie 2009.”

2.

La articolul 57, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Alineatul (1) se aplică până la 31 decembrie 2009.”

3.

La articolul 59, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Până la 31 decembrie 2009, statele membre aplică articolul 58 litera (b) serviciilor de radiodifuziune și televiziune, prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (j), care sunt prestate către persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau cu domiciliul stabil sau reședința obișnuită într-un stat membru, de către o persoană impozabilă care și-a stabilit sediul activității sale economice în afara Comunității sau care dispune de un sediu comercial fix în afara Comunității de la care sunt prestate serviciile sau care, în absența unui astfel de sediu al activității sale economice sau a unui sediu comercial fix, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în afara Comunității.”

4.

Articolul 357 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 357

Prezentul capitol se aplică până la 31 decembrie 2014.”

Articolul 2

De la 1 ianuarie 2010, Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

1.

Capitolul 3 din titlul V se înlocuiește cu următoarele:

„CAPITOLUL 3

Locul de prestare a serviciilor

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 43

În vederea aplicării normelor referitoare la locul de prestare a serviciilor:

1.

O persoană impozabilă care desfășoară și activități sau operațiuni care nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;

2.

O persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

Secțiunea 2

Norme generale

Articolul 44

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană și-a stabilit sediul activității sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt furnizate către un sediu comercial fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absența unui astfel de loc sau sediu comercial fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Articolul 45

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul și-a stabilit sediul activității sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt prestate de la un sediu comercial fix al prestatorului, aflat în alt loc decât sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Secțiunea 3

Dispoziții speciale

Subsecțiunea 1

Prestarea de servicii de către intermediari

Articolul 46

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă, de către un intermediar care acționează în numele și în contul altei persoane, este locul în care este efectuată operațiunea principală în conformitate cu prezenta directivă.

Subsecțiunea 2

Prestarea de servicii legate de bunuri imobile

Articolul 47

Locul de prestare a serviciilor legate de bunuri imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile și de servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, de exemplu, serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier, este locul unde este situat bunul imobil respectiv.

Subsecțiunea 3

Prestarea de servicii de transport

Articolul 48

Locul de prestare a serviciilor de transport de călători este locul unde are loc transportul, în funcție de distanțele parcurse.

Articolul 49

Locul de prestare a serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile, este locul unde are loc transportul, proporțional cu distanțele parcurse.

Articolul 50

Locul de prestare a serviciilor de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile este locul de plecare a transportului.

Articolul 51

«Transport intracomunitar de bunuri» înseamnă orice transport de bunuri pentru care locul de plecare și locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite.

«Loc de plecare» înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanțele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar «loc de sosire» înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri.

Articolul 52

Statele membre pot să nu aplice TVA pentru aceea parte din serviciul de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile care constă în traversarea de ape ce nu fac parte din teritoriul Comunității.

Subsecțiunea 4

Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment și de alte servicii similare, de servicii auxiliare transportului, precum și de servicii de evaluare a bunurilor mobile și privind efectuarea de lucrări asupra acestora

Articolul 53

Locul de prestare a serviciilor principale și auxiliare legate de activități culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau de alte activități similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activități, este locul în care respectivele activități se desfășoară efectiv.

Articolul 54

Locul de prestare a următoarelor servicii către persoane neimpozabile este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:

(a)

activități auxiliare transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea și alte activități similare;

(b)

evaluări ale bunurilor mobile corporale și lucrări efectuate asupra acestora.

Subsecțiunea 5

Prestarea de servicii de restaurant și catering

Articolul 55

Locul de prestare a serviciilor de restaurant și catering, în afara celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunității, este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv.

Subsecțiunea 6

Închirierea mijloacelor de transport

Articolul 56

(1)   Locul de închiriere pe termen scurt a unui mijloc de transport este locul în care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziția clientului.

(2)   În sensul alineatului (1), «termen scurt» înseamnă posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum treizeci de zile și, în cazul ambarcațiunilor maritime, pe o perioadă de maximum nouăzeci de zile.

Subsecțiunea 7

Prestarea de servicii de restaurant și catering pentru consum la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor

Articolul 57

(1)   Locul de prestare a serviciilor de restaurant și catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuată în Comunitate este locul de plecare a transportului de călători.

(2)   În sensul alineatului (1), «parte a unei operațiuni de transport de călători efectuată în Comunitate» înseamnă acea parte a operațiunii efectuate, fără escală în afara Comunității, între punctul de plecare și punctul de sosire a transportului de călători.

«Punctul de plecare a unui transport de călători» înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunității, dacă este cazul după o oprire în afara Comunității.

«Punctul de sosire a unui transport de călători» înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunității a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunității.

În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operațiune de transport separată.

Subsecțiunea 8

Prestarea de servicii electronice către persoane neimpozabile

Articolul 58

Locul de prestare a serviciilor furnizate pe cale electronică, în special a celor prevăzute în anexa II, atunci când sunt prestate către persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau care își au domiciliul stabil sau reședința obișnuită într-un stat membru, de către o persoană impozabilă care și-a stabilit sediul activității economice în afara Comunității sau care deține în afara Comunității un sediu comercial fix de unde prestează serviciile sau care, în absența unui astfel de sediu al activității economice sau sediu comercial fix, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în afara Comunității, este locul în care persoana neimpozabilă este stabilită sau își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

În cazul în care furnizorul unui serviciu și clientul său comunică prin intermediul poștei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul furnizat este un serviciu furnizat pe cale electronică.

Subsecțiunea 9

Prestarea de servicii către persoane neimpozabile în afara Comunității

Articolul 59

Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă care este stabilită sau își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în afara Comunității este locul unde respectiva persoană este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită:

(a)

transferurile și cesiunile de drepturi de autor, brevete, licențe, mărci și alte drepturi similare;

(b)

serviciile de publicitate;

(c)

serviciile prestate de consultanți, ingineri, birouri de consultanță, avocați, contabili și alte servicii similare, precum și prelucrările de date și furnizarea de informații;

(d)

obligațiile de a se abține de la desfășurarea, totală sau parțială, a unei activități economice sau a unui drept prevăzut la prezentul articol;

(e)

operațiunile bancare, financiare și de asigurări, inclusiv de reasigurări, cu excepția închirierii de seifuri;

(f)

punerea la dispoziție de personal;

(g)

închirierea de bunuri mobile corporale, cu excepția tuturor mijloacelor de transport;

(h)

acordarea accesului la sistemele de distribuție a gazelor naturale și a electricității și prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum și prestarea de alte servicii direct legate de acestea;

(i)

serviciile de telecomunicații;

(j)

serviciile de radiodifuziune și televiziune;

(k)

serviciile furnizate pe cale electronică, în special cele prevăzute în anexa II.

În cazul în care prestatorul unui serviciu și clientul său comunică prin intermediul poștei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul prestat este un serviciu prestat pe cale electronică.

Subsecțiunea 10

Evitarea dublei impozitări sau a neimpozitării

Articolul 59a

Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenței, statele membre pot considera, în ceea ce privește serviciile al căror loc de prestare este reglementat de articolele 44, 45, 56, și 59,

(a)

locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat în afara Comunității, atunci când utilizarea și exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunității;

(b)

locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat în afara Comunității, ca fiind situat pe teritoriul lor, atunci când utilizarea și exploatarea efectivă a serviciilor au loc pe teritoriul lor.

Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu se aplică serviciilor prestate pe cale electronică în cazul în care respectivele servicii sunt prestate unor persoane neimpozabile nestabilite în Comunitate.

Articolul 59b

Statele membre aplică articolul 59a litera (b) serviciilor de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune, prevăzute la articolul 59 primul paragraf litera (j), care sunt prestate unor persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau care își au domiciliul stabil sau reședința obișnuită într-un stat membru, de către o persoană impozabilă care și-a stabilit sediul activității economice în afara Comunității sau care deține în afara Comunității un sediu comercial fix de unde prestează serviciile sau care, în absența unui astfel de sediu al activității economice sau sediu comercial fix, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în afara Comunității.”

2.

La articolul 98 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cotele reduse nu se aplică serviciilor furnizate pe cale electronică.”

3.

Teza introductivă a articolului 170 se înlocuiește cu următorul text:

„Toate persoanele impozabile care, în sensul articolului 1 din Directiva 86/560/CEE (5), al articolului 2 punctul 1 și al articolului 3 din Directiva 2008/9/CE (6) și al articolului 171 din prezenta directivă, nu sunt stabilite în statul membru în care cumpără bunuri și servicii sau importă bunuri supuse TVA au dreptul de a obține o rambursare a TVA în cauză, în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în următoarele scopuri:

4.

Articolul 171 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   TVA este rambursată persoanelor impozabile care sunt stabilite într-un alt stat membru decât statul membru în care cumpără bunuri și servicii sau importă bunuri supuse TVA, în conformitate cu normele detaliate stabilite în Directiva 2008/9/CE.”

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Directiva 86/560/CEE nu se aplică:

(a)

cuantumurilor TVA care, conform legislației statului membru în care se face rambursarea, au fost facturate incorect;

(b)

cuantumurilor TVA facturate pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite de TVA în temeiul articolului 138 sau al articolului 146 alineatul (1) litera (b).”

5.

Se introduce articolul 171a având următorul text:

„Articolul 171a

În loc să acorde o rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE, pentru acele livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană impozabilă, pentru care respectiva persoană este obligată să plătească TVA conform articolelor 194-197 sau 199, statele membre pot să autorizeze deducerea taxei respective în temeiul procedurii stabilite la articolul 168. Pot fi menținute restricțiile care sunt deja în vigoare în temeiul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE.

În acest scop, statele membre pot să excludă persoana impozabilă care are obligația de a plăti TVA de la procedura de rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE.”

6.

La secțiunea 1 din capitolul 1 al titlului XI, se introduce următorul articol 192a:

„Articolul 192a

În sensul prezentei secțiuni, o persoană impozabilă care are un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită taxa este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în acel stat membru atunci când se întrunesc următoarele condiții:

(a)

persoana livrează bunuri sau prestează servicii supuse TVA pe teritoriul statului membru respectiv;

(b)

sediul pe care furnizorul îl are pe teritoriul statului membru respectiv nu participă la respectiva livrare/prestare.”

7.

Articolul 196 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 196

TVA este datorată de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA și căreia îi sunt prestate serviciile prevăzute la articolul 44, atunci când serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul statului membru respectiv.”

8.

La articolul 214 se adaugă următoarele litere:

„(d)

orice persoană impozabilă care, pe teritoriul său respectiv, primește servicii pentru care are obligația de a plăti TVA în temeiul articolului 196;

(e)

orice persoană impozabilă, stabilită pe teritoriul său respectiv, care furnizează servicii pe teritoriul altui stat membru, pentru care numai beneficiarul serviciilor are obligația de a plăti TVA în temeiul articolului 196.”

9.

Articolul 262 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 262

Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA depune o declarație recapitulativă în care menționează:

(a)

clienții înregistrați în scopuri de TVA, cărora le-a livrat bunuri în condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c);

(b)

persoanele înregistrate în scopuri de TVA cărora le-a livrat bunuri, care la rândul lor i-au fost livrate prin intermediul achizițiilor intracomunitare menționate la articolul 42;

(c)

persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA, cărora le-a prestat servicii, altele decât serviciile care sunt scutite de TVA în statul membru în care operațiunea este impozabilă și pentru care beneficiarul are obligația de a plăti TVA în temeiul articolului 196.”

10.

La articolul 264, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru în care trebuie depusă declarația recapitulativă, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrarea de bunuri în condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și a prestat servicii impozabile în condițiile stabilite la articolul 44;

(b)

numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziționează bunurile sau primește serviciile în alt stat membru decât cel în care trebuie depusă declarația recapitulativă, pe baza căruia i-au fost furnizate bunurile sau prestate serviciile;”;

(b)

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

pentru fiecare persoană care a achiziționat bunuri sau a primit servicii, valoarea totală a livrărilor de bunuri și valoarea totală a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă;”.

11.

Articolul 358 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

«servicii electronice» și «servicii furnizate pe cale electronică» înseamnă serviciile prevăzute la articolul 59 primul paragraf litera (k);”;

(b)

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.

«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că sunt prestate serviciile electronice, în conformitate cu articolul 58;”.

12.

În anexa II titlul se înlocuiește cu următorul text:

„LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 58 ȘI LA ARTICOLUL 59 PRIMUL PARAGRAF LITERA (K)”.

Articolul 3

De la 1 ianuarie 2011, articolele 53 și 54 din Directiva 2006/112/CE se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 53

Locul de prestare a serviciilor legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, precum și a serviciilor auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile, este locul în care respectivele evenimente se desfășoară efectiv.

Articolul 54

(1)   Locul de prestare a serviciilor principale și auxiliare legate de activități culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau de activități similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activități, prestate unei persoane neimpozabile, este locul în care respectivele activități se desfășoară efectiv.

(2)   Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:

(a)

activități auxiliare transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea și alte activități similare;

(b)

evaluări ale bunurilor mobile corporale și lucrări efectuate asupra acestora.”

Articolul 4

De la 1 ianuarie 2013, articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Locul de închiriere, cu excepția închirierii pe termen scurt, a unui mijloc de transport unei persoane neimpozabile este locul în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Cu toate acestea locul de închiriere a unei ambarcațiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepția închirierii pe termen scurt, este locul unde ambarcațiunea de agrement este pusă efectiv la dispoziția clientului, în cazul în care serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în care este situat sediul activității sale economice sau sediul său comercial fix.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), «termen scurt» înseamnă posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum treizeci de zile și, în cazul ambarcațiunilor maritime, pe o perioadă de maximum nouăzeci de zile.”

Articolul 5

De la 1 ianuarie 2015, Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

1.

La titlul V capitolul 3 secțiunea 3, subsecțiunea 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Subsecțiunea 8

Prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune către persoane neimpozabile

Articolul 58

Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde respectiva persoană este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită:

(a)

serviciile de telecomunicații;

(b)

serviciile de radiodifuziune și televiziune;

(c)

serviciile furnizate pe cale electronică, în special cele prevăzute în anexa II.

În cazul în care furnizorul unui serviciu și clientul său comunică prin intermediul poștei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul furnizat este un serviciu furnizat pe cale electronică.”

2.

La articolul 59, se elimină literele (i), (j) și (k) de la primul paragraf, precum și al doilea paragraf.

3.

Articolul 59a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 59a

Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenței, statele membre pot considera, în ceea ce privește serviciile al căror loc de prestare este reglementat de articolele 44, 45, 56, 58 și 59,

(a)

locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat în afara Comunității, dacă utilizarea și exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunității;

(b)

locul prestării unuia sau a tuturor serviciilor respective, în cazul în care este situat în afara Comunității, ca fiind situat pe teritoriul lor, dacă utilizarea și exploatarea efectivă a serviciilor au loc pe teritoriul lor.”

4.

Articolul 59b se elimină.

5.

La articolul 204 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica opțiunea prevăzută la al doilea paragraf unei persoane impozabile care nu este stabilită în Comunitate, în sensul articolului 358a alineatul (1), și care a optat pentru regimul special aplicabil serviciilor de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau serviciilor electronice.”

6.

La titlul XII, titlul capitolului 6 se înlocuiește cu următorul text:

 

„Regimuri speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către persoane neimpozabile”.

7.

Articolul 357 se elimină.

8.

Articolul 358 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 358

În sensul prezentului capitol și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

1.

«servicii de telecomunicații» și «servicii de radiodifuziune și televiziune» înseamnă serviciile prevăzute la articolul 58 primul paragraf literele (a) și (b);

2.

«servicii electronice» și «servicii furnizate pe cale electronică» înseamnă serviciile prevăzute la articolul 58 primul paragraf litera (c);

3.

«stat membru de consum» înseamnă statul membru în care se consideră că are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune, conform articolului 58;

4.

«declarație TVA» înseamnă declarația care conține informațiile necesare pentru stabilirea cuantumului TVA datorat în fiecare stat membru.”

9.

La titlul XII capitolul 6, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

 

„Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Comunitate”.

10.

În secțiunea 2 a capitolului 6 al titlului XII, se inserează următorul articol 358a:

„Articolul 358a

În sensul prezentei secțiuni și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

1.

«persoană impozabilă nestabilită în Comunitate» înseamnă o persoană impozabilă care nu și-a stabilit activitatea economică pe teritoriul Comunității și nici nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul Comunității și care nu are obligația, din alte motive, să fie înregistrată în scopuri de TVA;

2.

«stat membru de identificare» înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Comunitate pentru a declara momentul începerii activității sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Comunității, în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni.”

11.

Articolele 359-365 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 359

Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în Comunitate care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către o persoană neimpozabilă care este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită într-un stat membru, să beneficieze de prezentul regim special. Prezentul regim se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.

Articolul 360

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate declară statului membru de identificare când își începe sau încetează activitatea ca persoană impozabilă sau își modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special. Persoana în cauză comunică aceste informații pe cale electronică.

Articolul 361

(1)   Informațiile pe care persoana impozabilă nestabilită în Comunitate are obligația de a le furniza statului membru de identificare în momentul în care începe să desfășoare o activitate impozabilă cuprind:

(a)

numele;

(b)

adresa poștală;

(c)

adresele electronice, inclusiv site-urile Internet;

(d)

codul fiscal național, dacă este cazul;

(e)

o declarație că persoana nu este înregistrată în scopuri de TVA în Comunitate.

(2)   Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate comunică statului membru de identificare orice modificare a informațiilor furnizate.

Articolul 362

Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile nestabilite în Comunitate un număr individual de identificare TVA și îi comunică acest număr pe cale electronică. Pe baza informațiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

Articolul 363

Statul membru de identificare elimină persoana impozabilă nestabilită în Comunitate din registrul de identificare în următoarele situații:

(a)

în cazul în care notifică statului membru respectiv că nu mai furnizează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;

(b)

în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activitățile sale impozabile au încetat;

(c)

în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special;

(d)

în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.

Articolul 364

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declarație TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune. Declarația TVA se depune în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale acoperite de declarație.

Articolul 365

Declarația TVA conține numărul de identificare și, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale, precum și cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declarație trebuie specificate cotele de TVA aplicabile și TVA totală datorată.”

12.

Articolul 366 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Sumele înscrise în declarația TVA se exprimă în euro.

Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declarația TVA să fie exprimate în moneda lor națională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în Comunitate utilizează, în scopul completării declarației TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.”

13.

Articolele 367 și 368 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 367

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate plătește TVA, făcând referire la declarația TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declarației TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declarațiilor.

Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor națională.

Articolul 368

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menționată anterior. Articolul 2 alineatele (2) și (3) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor privind serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune supuse prezentului regim special.”

14.

Articolul 369 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate păstrează registrele în care sunt înscrise operațiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conțină informații suficient de detaliate pentru a permite autorităților fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declarației TVA.”

15.

La titlul XII capitolul 6, se introduce următoarea secțiune 3:

„Secțiunea 3

Regimul special pentru serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau pentru serviciile electronice prestate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

Articolul 369a

În sensul prezentei secțiuni și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

1.

«persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum» înseamnă o persoană impozabilă care și-a stabilit activitatea economică sau dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul Comunității, dar nu și-a stabilit activitatea economică și nu dispune de un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru de consum;

2.

«stat membru de identificare» înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă și-a stabilit activitatea economică sau, în cazul în care nu și-a stabilit activitatea economică în Comunitate, statul membru în care dispune de un sediu comercial fix.

În cazul în care o persoană impozabilă nu și-a stabilit activitatea sa economică în Comunitate, dar are mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care persoana respectivă are un sediu comercial fix și în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ținută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză și în următorii doi ani calendaristici.

Articolul 369b

Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de consum, care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către o persoană neimpozabilă care este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în respectivul stat membru, să utilizeze prezentul regim special. Acest regim special se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.

Articolul 369c

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum declară statului membru de identificare când își începe sau încetează activitățile sale impozabile supuse prezentului regim special sau își modifică aceste activități în așa fel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special. Persoana în cauză comunică aceste informații pe cale electronică.

Articolul 369d

O persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special este înregistrată în scopuri de TVA doar în statul membru de identificare, pentru operațiunile impozabile efectuate în condițiile prezentului regim. În acest scop statul membru utilizează numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja alocat persoanei impozabile în ceea ce privește obligațiile acesteia în cadrul sistemului intern.

Pe baza informațiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

Articolul 369e

Statul membru de identificare exclude persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum de la prezentul regim special în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

în cazul în care persoana notifică faptul că nu mai furnizează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;

(b)

în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activitățile sale impozabile supuse prezentului regim special au încetat;

(c)

în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special;

(d)

în cazul în care, în mod repetat, nu respectă normele referitoare la prezentul regim special.

Articolul 369f

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declarație TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune. Declarația TVA se depune în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale acoperite de declarație.

Articolul 369g

Declarația TVA conține numărul de identificare menționat la articolul 369d și, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a prestărilor de servicii de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau de servicii electronice, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum și cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, îndeclarație trebuie specificate cotele de TVA aplicabile și TVA totală datorată.

În cazul în care persoana impozabilă deține unul sau mai multe sedii comerciale fixe, altul/altele decât cel(e) din statul membru de identificare, de la care sunt prestate servicii, declarația TVA precizează, pe lângă informațiile prevăzute la primul paragraf, valoarea totală a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune care fac obiectul acestui regim special, calculată pentru fiecare stat membru în care persoana deține un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, și defalcată pe fiecare stat membru de consum.

Articolul 369h

(1)   Sumele înscrise în declarația TVA se exprimă în euro.

Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declarația TVA să fie exprimate în moneda lor națională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum utilizează, în scopul completării declarației TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.

(2)   Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb valutar publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acestea nu sunt publicate în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.

Articolul 369i

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum plătește TVA, făcând referire la declarația TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declarației TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declarațiilor.

Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor națională.

Articolul 369j

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum care se folosește de prezentul regim special nu poate să deducă TVA pentru activitățile sale impozabile supuse acestui regim, în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. Fără a aduce atingere articolului 2 punctul 1 și articolului 3 din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menționată anterior.

În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum și beneficiară a prezentului regim special desfășoară de asemenea în statul membru de consum activități care nu sunt supuse acestui regim și pentru care există obligația înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană își deduce TVA pentru activitățile sale impozabile supuse prezentului regim prin declarația TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250.

Articolul 369k

(1)   Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum păstrează registrele în care sunt înscrise operațiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conțină informații suficient de detaliate pentru a permite autorităților fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declarației TVA.

(2)   Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziția statului membru de consum și statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.

Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani începând cu data de 31 decembrie a anului în care s-a efectuat operațiunea.”

16.

La anexa II, titlul se înlocuiește cu următorul text:

„LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 58 PRIMUL PARAGRAF LITERA (C)”.

Articolul 6

Până la 31 decembrie 2014, Comisia prezintă un raport cu privire la posibilitatea aplicării eficiente a normei prevăzute la articolul 5 pentru prestarea de servicii de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune și de servicii electronice către persoane neimpozabile și cu privire la faptul dacă această normă corespunde în continuare politicii generale privind locul de prestare a serviciilor la acel moment.

Articolul 7

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare conformării cu articolele 1-5 din prezenta directivă de la datele respective menționate în acele dispoziții.

Statele membre informează de îndată Comisia în această privință. Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 februarie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

A. BAJUK


(1)  JO C 104 E, 30.4.2004, p. 143 și avizul din 16 mai 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 117, 30.4.2004, p. 15 și JO C 195, 18.8.2006, p. 54.

(3)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/75/CE (JO L 346, 29.12.2007, p. 13).

(4)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(5)  A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Proceduri privind rambursarea taxei pe valoare adăugată către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (JO L 326, 21.11.1986, p. 40).

(6)  Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru în care se face rambursarea (JO L 44, 20.2.2008, p. 23).”


Top