11/Volumul 29

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

46

L 160/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 2479/2001 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), a impus un drept antidumping provizoriu pentru importurile de compact-discuri inscriptibile („CD-R”), înregistrate sub codul NC ex 8523 90 00 (cod TARIC 85239000*10), originare din Taiwan.

(2)

Se reamintește că ancheta privind practicile de dumping și prejudiciul a cuprins perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor utile în sensul evaluării prejudiciului a cuprins perioada de la 1 ianuarie 1997 la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(3)

În urma publicării faptelor și considerentelor esențiale care au stat la baza instituirii de măsuri antidumping provizorii, mai multe părți interesate au prezentat observații scrise. În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (5) din regulamentul de bază, toate părțile care au făcut cerere scrisă au avut posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate a fi necesare în sensul concluziilor definitive.

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat recomandarea instituirii unor drepturi antidumping definitive și a perceperii definitive a sumelor depuse sub formă de drepturi provizorii.

(6)

De asemenea, li s-a acordat un termen în care să poată să își formuleze observațiile în urma acestei notificări.

(7)

Comentariile verbale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și, dacă a fost cazul, concluziile provizorii au fost modificate în consecință.

(8)

În urma adoptării măsurilor provizorii, două societăți, Nan Ya Plastics Corporation, Taipei, și Rimma International Inc., Taipei, din Taiwan, au solicitat statutul noului producător-exportator și au cerut să nu fie tratate diferit față de societățile care au cooperat la anchetă. Cu toate acestea, utilizarea tehnicilor de eșantionare în cadrul anchetei privind dumpingul exclude deschiderea, în cadrul prezentei proceduri, a unei reexaminări privind noii exportatori, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, pentru a se putea determina marjele de dumping individuale. Examinarea acestor cereri, precum și elementele de probă suplimentare furnizate de către aceste societăți au arătat că doar una dintre ele, Nan Ya Plastics Corporation, a îndeplinit toate condițiile de la articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, care ar fi trebuit să fi fost îndeplinite în mod normal, și anume:

În această situație, pentru a se asigura egalitatea de tratament între acest nou producător-exportator și societățile care au cooperat la anchetă și care nu au fost incluse în mostră, Nan Ya Plastics a fost adăugată pe lista societăților cărora trebuie să li se aplice un drept mediu ponderat, prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul provizoriu.

(9)

Dată fiind asemănarea dintre compact-discurile inscriptibile („CD-R”) și compact-discurile reinscriptibile („CD-RW”), care nu fac obiectul anchetei, reclamantul, în acest caz Comitetul de Producători Europeni de compact/discuri CD-R („CECMA”), a solicitat stabilirea unei distincții între produsul luat în considerare („CD-R”) și compact-discurile CD-RW, în vederea garantării aplicării corecte a drepturilor instituite.

(10)

Tipul discului este în mod normal menționat direct pe disc sau pe ambalaj. Prin urmare, nu par a fi necesare specificări suplimentare. În cazul puțin probabil în care o astfel de identificare ar lipsi, culoarea feței neimprimate a discului oferă indicații privind tipul produsului. Fața neimprimată a compact-discurilor CD-R este acoperită fie cu culori puternice (precum cianina, de culoare albastru deschis, ftalocianina, de culoare verde, galbenă sau un amestec verde-galben, argintiu sau auriu), fie cu metal azo, de culoare albastru închis. Compact-discurile CD-RW sunt de culoare gri închis și sunt mai puțin reflectorizante decât compact-discurile CD-R.

(11)

Compact-discurile CD-R a căror mărime este inferioară diametrului standard de 12 cm corespund descrierii produsului examinat. Compact-discurile CD-R de 8 cm posedă o capacitate (durată de înregistrare) inferioară compact-discurilor CD-R standard de 12 cm. Anumite tipuri de compact-discuri CD-R de 8 cm au fost adaptate pentru a corespunde mărimii unei cărți de vizită, dar caracteristicile lor rămân identice cu cele ale unui CD-R de 12 cm, chiar dacă forma discului este diferită. Toate tipurile de compact-discuri CD-R de mărime mică sus-menționate pot fi utilizate la orice tip de calculator personal, în același mod ca și un compact-disc CD-R de 12 cm. Din această cauză, compact-discurile CD-R de 8 cm și compact-discurile CD-R de tip carte de vizită fac ambele obiectul anchetei și a măsurilor adoptate.

(12)

Cu toate acestea, trebuie să facem distincție între minidisc și compact-disc CD-R. Cu toate că minidiscul este un produs optic inscriptibil utilizând aceeași tehnologie laser ca și compact-discul CD-R, el poate fi, de asemenea, șters și este inserat întotdeauna într-o carcasă fixă, comparabilă cu cea a discurilor de 3,5 inch. Pentru a înregistra sau a citi datele de pe un minidisc, este nevoie de un echipament specific (minidisc înregistrare sau minidisc redare), echipamente cu care calculatoarele personale nu sunt prevăzute. Ținând cont de diferențele existente la nivelul caracteristicilor fizice și mai ales la nivelul pieței-țintă, minidiscul nu face obiectul măsurilor adoptate.

(13)

Anumite părți consideră că definiția produsului prezentată în regulamentul provizoriu nu a ținut seama de diversitatea ambalajelor compact-discurilor CD-R întâlnite pe piață. Problemele privind ambalajul, costurile de producție aferente și comparația dintre producția industriei comunitare și importurile originare din Taiwan sunt abordate la punctul 2 litera (b) „Subcotarea prețurilor” și la punctul 3 litera (a) „Costuri de producție și rentabilitate” din secțiunea „G. PREJUDICIUL” din prezentul regulament. Trebuie remarcat că problema ambalajului nu are semnificație decât în contextul unei comparații a prețurilor și nu pentru definirea produsului în cauză.

(14)

Având în vedere cele sus-menționate, se confirmă concluziile prezentate la considerentele 9 și 10 din regulamentul provizoriu.

(15)

În absența unor comentarii, se confirmă definiția produsului similar enunțată la considerentul 11 din regulamentul provizoriu.

(16)

Deoarece nu a fost formulată nici o observație cu privire la constituirea unei mostre de producători-exportatori taiwanezi, se confirmă concluziile enunțate la considerentul 12-18 din regulamentul provizoriu.

(17)

După adoptarea măsurilor provizorii, un producător-exportator a solicitat excluderea cheltuielilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale realizate de societatea sa în legătură pe piața locală din ansamblul cheltuielilor de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale utilizate pentru a stabili dacă vânzările au fost realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale și pentru calcularea valorii normale. Producătorul-exportator a susținut că societatea sa în legătură a fost creată pentru a opera în sectorul comerțului electronic, ceea ce determină cheltuieli de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale ridicate, și că ea nu a fost implicată în comercializarea produsului examinat decât cu titlu provizoriu și doar în scopul de a-și îmbunătăți situația financiară. Producătorul-exportator a pretextat că cea mai mare parte a cheltuielilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale ale societății sale în legătură nu a avut nici o legătură cu vânzările produsului în cauză. De asemenea, el a cerut Comisiei să nu ia deloc în considerare, în vederea stabilirii dumpingului, vânzările pe piața internă ale societății în legătură, și aceasta din aceleași motive.

(18)

În acest sens, cererea de a nu ține seama de vânzările pe piața internă și nici de cheltuielile de desfacere, de cheltuielile administrative și de alte cheltuieli generale ale societății în legătură a fost respinsă, nefiind susținută de informații verificate. Cu toate acestea, Comisia a acceptat ca, în vederea stabilirii valorii normale, să excludă anumite cheltuieli de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale, dacă se arată că acestea nu au nici o legătură cu vânzările pe piața internă ale produsului în cauză.

(19)

Doi producători-exportatori au susținut că Comisia nu ar fi trebuit să aloce produsului examinat totalitatea cheltuielilor cu dobânda, ci numai cele legate de activitățile operaționale. Ei au pretins că investițiile pe termen lung și scurt fac parte din totalul activelor și necesită finanțare, producând prin urmare cheltuieli cu dobânda care nu au legătură cu producția și vânzările produsului în cauză.

(20)

Această cerere a fost acceptată, dat fiind că s-a demonstrat că anumite cheltuieli financiare nu priveau activități operaționale legate de producția și vânzarea produsului examinat. Cheltuielile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost, în consecință, reexaminate înainte de a fi utilizate pentru a verifica dacă vânzările au fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale și pentru stabilirea valorii normale.

(21)

Nu au fost formulate comentarii cu privire la determinarea prețului de export. În consecință, se confirmă concluziile de la considerentul 26 din regulamentul provizoriu.

(22)

Trei producători-exportatori au pretins că Comisia comparase valoarea normală și prețul de export fără să se preocupe de coerența dintre costurile de ambalare ale valorii normale calculate și ale valorii normale bazate pe prețurile reale. Ei au afirmat că ar fi inoportun din partea Comisiei să considere cheltuielile de ambalare drept o modificare în cazul valorii normale bazate pe prețuri și nu și în cazul valorii normale calculate.

(23)

De asemenea, cei trei producători-exportatori au pretins că, în cazul în care există diferențe între costurile de ambalare care au un raport direct cu produsul în cauză la valoarea normală și la prețul de export, costurile de ambalare constituie o modificare obligatorie în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (f) din regulamentul de bază. Ei au arătat că, în cazul comparației între valoarea normală medie ponderată și prețurile de export individuale, Comisia compară prețurile de export individuale, incluzând costurile de ambalare individuale pe tranzacție, cu valoarea normală calculată incluzând un cost de ambalare mediu ponderat la export pentru același tip de produs. Prin urmare, cei trei producători-exportatori au cerut deducerea costurilor de ambalare din toate prețurile de export și din valoarea normală calculată pe aceeași bază.

(24)

În ceea ce privește caracterul pretins a fi obligatoriu al modificării costurilor de ambalare, se consideră că, în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, o astfel de modificare nu este garantată decât în cazul în care există diferențe la nivelul anumitor factori, precum ambalarea, care nu permit o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export. În realitate, într-un asemenea caz, valoarea normală calculată se baza pe costul de producție al tipului de produs exportat, inclusiv pe costul de ambalare, prin urmare nu exista nici o diferență legată de costurile de ambalare între prețul de export și valoarea normală.

(25)

Cu toate acestea, plângerea privind comparația dintre prețurile de export individuale incluzând costurile de ambalare individuale și valoarea normală calculată incluzând un cost de ambalare mediu ponderat la export pe tip de produs, a fost reținută. Prin urmare, în cazul celor patru producători-exportatori care au exportat tipuri de produse a căror valoare normală trebuia să fie calculată, calculul respectiv a fost reexaminat astfel încât să ia în considerare costul de ambalare la export pentru fiecare tip de produs și de ambalaj.

(26)

Un producător-exportator a afirmat că, în calcularea dumpingului, Comisia nu a luat în considerare anumite schimbări ale tipurilor de ambalaj ale exporturilor sale, modificări survenite în cursul vizitei de verificare.

(27)

Plângerea menționată a fost acceptată și tipurile de ambalaj în cauză au fost modificate.

(28)

Doi producători-exportatori au afirmat că nu ar fi trebuit să se stabilească marjele de dumping pe baza unei comparații, pe tip de produs, între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale, considerând că raționamentul urmat de Comisie pentru folosirea acestei metode nu este suficient de bine întemeiat. Chiar dacă cele două societăți au admis că prețurile de export înregistraseră variații mari în cursul perioadei de anchetă, ei au afirmat că prețurile mondiale, inclusiv valorile normale, și prețurile de export au înregistrat o tendință paralelă de scădere și că, în consecință, diferențele legate de nivelul prețurilor de export nu ar trebui luate în considerare. De asemenea, ei au pretins că ar fi fost preferabil să se realizeze o comparație a valorii normale cu prețul de export, tranzacție cu tranzacție.

(29)

Argumentele în cauză au fost respinse. În ceea ce privește comparația tranzacție cu tranzacție, trebuie notat faptul că Comisia nu utilizează această metodă, considerând că procedeul constând în selecționarea diferitelor tranzacții, în vederea stabilirii acestei comparații, este arbitrar și dificil de pus în practică, cel puțin într-un asemenea caz, când exporturile și vânzările pe piața internă sunt de ordinul miilor. Prin urmare s-a ajuns la concluzia că o comparație tranzacție cu tranzacție nu poate reprezenta o soluție alternativă adecvată în materie de comparație.

(30)

Pentru a se recurge la o comparație a valorii normale medii ponderate cu prețurile tuturor exporturilor individuale, spre deosebire de o comparație a valorii normale medii ponderate cu o medie ponderată a prețurilor de export, trebuie să se fi ajuns în prealabil la concluzia că prețurile de export diferă în mod semnificativ în funcție de cumpărători, regiuni sau perioade, și că folosirea celorlalte două metode de comparație menționate la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază nu ar reflecta amploarea reală a dumpingului practicat. În ceea ce privește prima condiție, s-a observat că prețurile de export au fost semnificativ mai scăzute în a doua jumătate a perioadei de anchetă în comparație cu prima jumătate, și că această concluzie nu fost contestată de producătorii-exportatori în cauză. Cu toate acestea, ei au respins concluzia conform căreia diferența la nivelul prețurilor ar putea servi drept model, această diferență datorându-se, după părerea lor, scăderii prețurilor la nivel mondial, inclusiv a valorii normale. S-a considerat că scăderea prețurilor de export poate servi drept model, și aceasta din două motive: în primul rând pentru că ea a avut loc pe scară largă pe tot parcursul celei de a doua jumătăți a perioadei de anchetă; în al doilea rând, datorită amplorii ei, considerată a fi semnificativă, și mergând, în unele cazuri, până la 50 %. În ceea ce privește afirmația conform căreia diferențele la nivelul prețurilor de export s-ar datora tendințelor prețurilor mondiale, ea a fost considerată ca fiind neîntemeiată, deoarece analiza trebuie să ia în considerare prețurile de export către Comunitate. Este de remarcat, de asemenea, faptul că articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază prevede să se facă referire la configurația prețurilor de export și nu să se explice motivele unei astfel de configurații.

(31)

În ceea ce privește necesitatea de a demonstra că o comparație între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale este singura în măsură să reflecte amploarea reală a dumpingului practicat, trebuie notat că aplicarea acestei metode a determinat o marjă de dumping semnificativ mai crescută decât cea obținută ca urmare a comparației între valorea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export, care nu ia în considerare efectul scăderii puternice a prețurilor de export către Comunitate în cursul celei de a doua jumătăți a perioadei de anchetă. Prin urmare, dacă nu s-ar fi recurs la o comparație între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale, dumpingul semnificativ mai ridicat sau selectiv, înregistrat în cea de a doua jumătate a perioadei de anchetă, ar fi fost mascat de manieră inoportună, prin recurgerea la o comparație între valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export. De asemenea, la stabilirea dumpingului, prin intermediul unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale, a fost necesar să se ia în considerare faptul că, în a doua jumătate a perioadei de anchetă, prețurile de export s-au situat sub nivelul costurilor de producție, reprezentând, astfel, o formă de dumping deosebit de abuzivă.

(32)

Aceiași doi producători-exportatori au făcut referire la rapoartele Grupului special și ale Organismului de Apel privind afacerea importurilor de lenjerie de pat indiană supusă atenției Organismului de Soluționare a Litigiilor („ORL”) din cadrul OMC și au susținut că metoda de „reducere la zero a marjelor de dumping negative” nu a fost autorizată pentru calcularea marjelor de dumping bazate pe comparația între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale.

(33)

În ceea ce privește afacerea supusă atenției ORL, trebuie să observăm că metodologia reținută de grupul special și de Organismului de Apel este diferită față de cea utilizată în cadrul prezentei anchete. ORL nu adoptă nici o recomandare cu privire la comparația între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale. În orice caz, în ceea ce privește „reducerea la zero”, este de remarcat faptul că, în cazul în care nu s-ar fi folosit această practică, o comparație între valoarea normală medie ponderată și prețurile tuturor exporturilor individuale pe tip de produs și o comparație între valoarea normală medie ponderată și o medie ponderată a prețurilor de export pe tip de produs ar fi dat aceeași marjă de dumping. Într-un asemenea caz, metodologia prezentată la ultima teză de la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, privind compararea valorii normale medii ponderate cu prețurile tuturor exporturilor individuale, ar deveni inutilă. Mai mult, în cazul unui dumping selectiv, „reducerea la zero” permite să se evite ca marjele de dumping pozitive pentru vânzările care fac obiectul unui dumping să fie disimulate de marje de dumping negative. Prin urmare, cererea vizând interzicerea folosirii metodei de „reducere la zero”, pentru compararea valorii normale medii ponderate cu prețurile tuturor exporturilor individuale, nu poate fi acceptată.

(34)

Marjele de dumping au fost stabilite astfel cum s-a prevăzut la considerentele 28-33 din regulamentul provizoriu. Comparația între valoarea normală medie ponderată pe tip de produs, revizuită în mod corespunzător, și prețul de export mediu ponderat pe tip de produs la nivel franco fabrică pentru două societăți constituind eșantionul, și cu prețul de export la nivel franco fabrică pentru toate vânzările la export pentru celelalte trei societăți constituind eșantionul, a relevat existența unui dumping în cazul tuturor producătorilor-exportatori în cauză, incluși în eșantion.

(35)

Datorită schimbărilor apărute în calcule, ca urmare a concluziilor sus-menționate, marjele de dumping pentru societățile supuse anchetei au fost ușor revizuite. Revizuirea nu privește alegerea metodologiei prevăzută la considerentele 28 și 29 din regulamentul provizoriu, care este confirmată. Prin urmare, marja de dumping medie ponderată, calculată pentru societățile care au cooperat și care nu au fost incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, a fost, de asemenea, modificată. Calculele revizuite vizează, de asemenea, marja de dumping stabilită pentru societățile care nu au cooperat. Marjele definitive de dumping, exprimate ca procent din prețul de import CIF, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(36)

În absența unor elemente noi cu privire la industria comunitară, se confirmă concluziile provizorii enunțate la considerentele 35-38 din regulamentul provizoriu.

(37)

În absența unor elemente noi cu privire la consumul comunitar, se confirmă concluziile enunțate la considerentul 40 din regulamentul provizoriu.

(38)

În absența unor elemente noi cu privire la volumul, prețul și cota de piață a importurilor de compact-discuri CD-R originare din Taiwan, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 41-43 din regulamentul provizoriu.

(39)

Un anumit număr de părți interesate au pus la îndoială faptul că ambalajul a fost luat în considerare în mod corect la calculul subcotării prețurilor. O ipoteză anume, conform căreia producătorii-exportatori taiwanezi ar oferi o mai largă posibilitate de alegere a ambalajului decât industria comunitară, este abordată la punctul 3 litera (a) „Costuri de producție și rentabilitate” din secțiunea „G. PREJUDICIUL” din prezentul regulament.

(40)

În ceea ce privește subcotarea prețurilor, trebuie remarcat că s-a realizat o comparație între prețurile de vânzare pe piața comunitară ale CD-R produse de industria comunitară și prețurile de vânzare ale celor produse în Taiwan și importate în Comunitate, comparație ce a operat numai în cazul CD-R având aceleași caracteristici de bază (tip de date stocate, capacitate de stocare, strat reflectorizant, imprimat sau nu) și un ambalaj identic.

(41)

S-a pretins că CD-R originare din Taiwan importate în Comunitate și cele produse de către industria comunitară nu pot fi comparate datorită diferențelor de marcă de fabricație. Conform acestei afirmații, un produs al industriei comunitare, în general de marcă, ar beneficia de o majorare a prețului în raport cu un produs taiwanez fără marcă.

(42)

Ancheta a arătat că marca de fabricație nu influențează consumatorii decât în cazul unui preț de vânzare similar, astfel încât, dacă consumatorii nu sunt dispuși să plătească în plus pentru un produs de marcă, ei pot prefera să îl aleagă atunci când prețurile sunt identice.

(43)

Producătorii comunitari vând atât produse de marcă cât și produse fără marcă, chiar dacă acestea din urmă poartă, de obicei, numele comerciantului cu amănuntul și răspund specificațiilor sale. Ancheta nu a indicat nici o diferență de preț între vânzările produselor cu marcă și ale celor fără marcă la comercianții cu amănuntul. În plus, producătorii-exportatori taiwanezi au procedat în exact același fel, vânzând sub marcă lor sau conform cerințelor clienților lor. S-a constatat în mod frecvent că anumite produse, comercializate sub o marcă și putând fi considerate ca fiind originare din Comunitate, au fost fabricate în Taiwan.

(44)

Ținând seama de cele sus-menționate, se confirmă concluziile provizorii cu privire la subcotarea prețurilor și la marja medie de subcotare de 29 %, astfel cum au fost enunțate la considerentele 44-47 din regulamentul provizoriu.

(45)

S-a susținut că producătorii-exportatori taiwanezi ar oferi o mai mare posibilitate de alegere a ambalajului decât industria comunitară și că regulamentul provizoriu nu a explicat în mod suficient amploarea impactului ambalajului asupra costurilor de producție.

(46)

Deși ancheta a arătat că există o mare varietate de tipuri de ambalaje, reînnoite în mod regulat în sprijinul eforturilor de comercializare, se pot distinge unele categorii principale. Ele sunt clasificate în funcție de costul mediu de producție în cursul perioadei de anchetă, în ordine crescătoare, cifra între paranteze indicând diferențele de cost, sub formă de indice. Contrar celor afirmate, și anume că producătorii-exportatori taiwanezi ar oferi o mai mare posibilitate de alegere a ambalajului decât industria comunitară, se confirmă faptul că cele două categorii de furnizori de pe piața comunitară, menționate anterior, propun aceleași tipuri de ambalaje, alegerea fiind determinată de aceeași categorie de clienți independenți, în acest caz de comercianții cu amănuntul.

(47)

Compact-discurile CD-R vândute vrac (100) (3) sunt, în general, așezate unul peste altul pe o axă din plastic. Axa și compact-discurile sunt, în majoritatea cazurilor, livrate învelite cu celofan. Cu toate acestea, produsul în vrac poate, de asemenea, fi prezentat sub forma mai multor compact-discuri CD-R puse unul peste altul și învelite în celofan, fără axă.

(48)

Compact-discurile CD-R pot fi vândute, de asemenea, în cutii de tip „cake-box” (144), care pot fi descrise ca fiind niște axe peste care este fixat un capac de plastic, astfel încât să se obțină un produs de tip „container” închis.

(49)

Carcasa „jewelbox”, însoțită de o coperta (200), a fost tipul de ambalaj cel mai des întâlnit pe parcursul anchetei. De asemenea, această formă de comercializare a fost foarte des întâlnită și în cazul CD-urilor audio înregistrate. Un fenomen mai recent este carcasa subțire numită „slim”(174), care diferă de „jewelbox” prin faptul că partea încastrată de culoare neagră unde este fixat discul CD-R este și partea din spate a carcasei. Ca urmare, carcasa obținută este de aproape două ori mai subțire în comparație cu originalul „jewelbox”.

(50)

Costul mediu pe angajat și productivitatea au fost recalculate, astfel încât să ia în considerare corectarea cifrelor privind ocuparea forței de muncă în 1997 pentru un producător din industria comunitară. Producătorul respectiv a prezentat cifre la sfârșitul exercițiului fiscal cuprinzând stagiari pentru capacitatea sa de producție viitoare, în locul unui efectiv mediu anual de salariați angajați cu normă întreagă.

(51)

Costul salarial mediu pe angajat a crescut cu 23 % în cursul perioadei în cauză, aliniindu-se indexării normale a salariilor la costul vieții, precum și costului de formare profesională și de ocupare a unui nou personal specializat în folosirea noilor aparate. Scăderea înregistrată între 1999 și 2000 poate fi atribuită faptului că personalul nou angajat a fost folosit în principal pentru activități de ambalare, unde salariile medii sunt mai scăzute și unde predomină mâna de lucru temporară, dat fiind că această activitate necesită personal mai puțin calificat din punct de vedere tehnic.

(52)

Cifra definitivă a creșterii costului mediu pe angajat, care este de 23 %, înlocuiește cifra de 39 % prevăzută la considerentul 64 din regulamentul provizoriu.

(53)

Cu privire la regulamentul provizoriu, se amintește că volumul de importuri la prețuri reduse, provenite din Taiwan, a crescut semnificativ în decursul perioadei în cauză. Cota lor de piață a crescut de la 6,3 la 60,1 %, iar prețul de import a scăzut în medie cu 73 %. Piața comunitară a fost dominată de importurile taiwaneze care, în comparație cu industria comunitară, au profitat mult mai bine de evoluția favorabilă a cererii de CD-uri pe piața comunitară, așa cum rezultă din volumul lor și din cota lor de piață.

(54)

Creșterea volumului de importuri și scăderea prețurilor de vânzare s-au accentuat în mod semnificativ între 1999 și perioada de anchetă. Prețurile acestor importuri au fost în medie cu 29 % mai mici decât prețurile industriei comunitare în timpul perioadei de anchetă, exercitând o presiune în sensul scăderii prețurilor de vânzare pe piața comunitară. Dumpingul practicat de către producătorii-exportatori taiwanezi s-a dovedit a fi de o mare amploare. Se pare că nici un alt factor nu a influențat prețurile pe piața internă.

(55)

Anumiți indicatori economici referitori la situația industriei comunitare, și anume producția de compact-discuri CD-R, capacitățile de producție existente, volumul de vânzări, fluxul de lichidități, ocuparea forței de muncă și productivitatea, au evoluat de o manieră pozitivă în cursul perioadei în cauză. Cu toate acestea, în termeni relativi, și anume proporțional cu expansiunea rapidă a pieței, aceste evoluții au fost mai puțin pronunțate decât s-a așteptat. Rata de utilizare a capacităților a progresat până în 1999, înainte de a scădea la 86 % în cursul perioadei de anchetă. Pe parcursul perioadei în cauză, prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare au scăzut puternic.

(56)

Industria comunitară a reușit să dețină 16,8 % din cota de piață în 1998, dar ulterior a pierdut parțial această cotă de piață în favoarea produselor taiwaneze, situându-se la 12,6 % în cursul perioadei de anchetă. Dificultățile întâlnite de industria comunitară în atingerea previziunilor de vânzare pe o piață în expansiune au avut ca rezultat acumularea unor stocuri considerabile în cursul perioadei de anchetă. Randamentul negativ al investițiilor în cursul perioadei de anchetă a determinat, într-o mare măsură, industria comunitară să amâne sau să își anuleze deciziile în materie de noi investiții.

(57)

În ciuda creșterii costului salarial mediu pe angajat, industria comunitară a devenit rentabilă în 1999, ca urmare a reducerii costului de producție global. Cu toate acestea, alte reduceri de costuri nu au reușit să compenseze scăderea semnificativă a prețurilor de vânzare care a determinat pierderile financiare înregistrate în cursul perioadei de anchetă.

(58)

Ancheta a arătat că industria comunitară nu a putut participa la creșterea pieței comunitare, că programele de investiții în materie de compact-discuri CD-R au fost reduse în mod semnificativ datorită scăderii prețurilor de vânzare, că prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori taiwanezi au fost în medie cu 29 % mai mici decât prețurile sale, că industria comunitară a înregistrat pierderi financiare în cursul perioadei de ancheteă și că a avut dificultăți în a găsi noi finanțări.

(59)

Ținând seama de cele sus-menționate, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 66-71 din regulamentul provizoriu.

(60)

S-a susținut că lipsa unei creșteri suficiente a industrei comunitare, în termeni de producție, vânzari și cotă de piață, nu ar trebui să fie atribuită importurilor de produse taiwaneze, ci ratei crescute de utilizare a capacităților în 1999 și în timpul perioadei de anchetă, care nu i-a permis să realizeze vânzări suplimentare, nici să își mărească cota de piață.

(61)

Trebuie reamintit că utilizarea capacităților de către industria comunitară a scăzut, trecând de la 91,8 % în 1999 la 86,3 % în cursul perioadei de anchetă. Mai mult, după cum este prevăzut la considerentul 55 din regulamentul provizoriu, stocurile au crescut în mod semnificativ către sfârșitul anului 1999 și, într-o măsură și mai mare, către sfârșitul perioadei de anchetă. În cursul perioadei de anchetă, producția de discuri CD-R a depășit vânzările cu aproximativ 40 de milioane de unități, ceea ce a determinat crearea unor stocuri, la sfârșitul exercițiului fiscal, de peste 20 % din producția anuală de compact-discuri CD-R. Aceasta indică în mod clar că rata de utilizare a capacităților nu poate fi considerată responsabilă pentru lipsa creșterii industriei comunitare.

(62)

S-a mai susținut că prejudiciul suferit de către industria comunitară s-a datorat inadaptării sale la prețurile de pe piața mondială. S-a susținut, de asemenea, că presiunea exercitată în sensul scăderii prețurilor a fost rezultatul supracapacității de producție existente la nivel mondial. În acest context, s-a pretins că, având în vedere nivelul extrem de scăzut al prețurilor, nu s-a realizat, practic, nici o investiție suplimentară recentă în ceea ce privește capacitatatea de producție de compact-discuri CD-R.

(63)

Părțile interesate nu au oferit nici un element de probă în sprijinul afirmației conform căreia ar exista unul sau mai multe prețuri de vânzare mondiale de referință pentru compact-discurile CD-R. Pentru a evalua temeiul respectivei afirmații, trebuie să observăm că ancheta a arătat că, în funcție de piața de export, compact-discurile CD-R puteau fi vândute sub o formă de ambalare mai degrabă decât alta. După cum este prevăzut la considerentele 39-44 din prezentul regulament, ambalajul are un impact considerabil asupra costului de producție și poate explica variația semnificativă a prețurilor globale în funcție de tipul de ambalaj și de piața de destinație. Prin urmare, în lipsa unor detalii privind tipurile de compact-discuri CD-R pe piața de destinație, nu se poate realiza la nivel mondial nici o analiză valabilă a prețurilor. Mai mult, faptul că producătorii-exportatori taiwanezi și-au stabilit prețurile de import pe piața comunitară la un nivel inferior propriului cost de producție, a exercitat o presiune în sensul scăderii prețurilor comunitare, obligând industria comunitară sa vândă în pierdere în cursul perioadei de anchetă.

(64)

După cum s-a prevăzut la considerentul 58 din prezentul regulament, industria comunitară și-a redus în mod considerabil investițiile ca urmare a deteriorării prețurilor de vânzare pe piața comunitară. În schimb, producătorii-exportatori taiwanezi, care au operat la nivel mondial, au continuat să-și dezvolte echipamentele de producție, în ciuda perspectivelor defavorabile cu privire la prețurile de piață. Pe baza informațiilor disponibile, capacitățile de producție taiwaneze în cursul perioadei de anchetă au fost superioare cererii totale estimate de pe piața mondială, care a crescut cu 84 % în comparație cu anul 1999. Această creștere a capacității producătorilor taiwanezi dovedește, în orice caz, că au contribuit ei înșiși la o eventuală supracapacitate. Mai mult, creșterea capacităților taiwaneze face ca afirmația privind lipsa investițiilor în capacitățile de producție a compact-discurilor CD-R să fie neîntemeiată.

(65)

Pe baza acestor fapte și considerații, se resping solicitările sus-menționate.

(66)

Cota de piață a importurilor provenite din alte țări s-a micșorat, scăzând de la 78,8 % la 21,3 % în cursul perioadei în cauză. Japonia și Singapore sunt cei mai mari exportatori către Comunitate, deținând o cotă de piață în cursul perioadei de anchetă de 9,5 %, respectiv 2,7 %.

(67)

S-a observat că prețul japonez de import în Comunitate a scăzut mai brusc în cursul perioadei de anchetă decât prețul de import taiwanez. Prețul de import japonez, care era cu până la 53 % mai mare decât prețul de import taiwanez în cursul perioadei 1997-1999, era numai cu 26 % mai mare în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, s-a pretins că scăderea mai brutală a prețurilor de import japoneze în Comunitate, în cursul perioadei în cauză, a contribuit la presiunea exercitată în sensul scăderii prețurilor pe piața comunitară.

(68)

Se reamintește că prețurile japoneze au fost întotdeauna considerabil mai ridicate decât cele ale producătorilor-exportatori taiwanezi în cursul perioadei în cauză. Chiar dacă cantitatea de compact-discuri CD-R importate din Japonia a trecut de la 53 la 192 milioane în cursul perioadei în cauză, cota de piață japoneză pe piața comunitară a scăzut, trecând de la 33 la 9,5 %. Impactul lor pe piață a fost, prin urmare, mult mai limitat decât cel al compact-discurilor CD-R taiwaneze vândute la prețuri mici și făcând obiectul unui dumping.

(69)

Exporturile taiwaneze către Japonia au atins cifra de 87 milioane de compact-discuri CD-R în cursul perioadei de anchetă, discurile fiind vândute la prețul mediu de 0,42 euro pe bucată, adică cu 26 % mai mult decât prețul mediu de export taiwanez către Comunitate. Acest preț corespunde perfect prețului mediu de import de compact-discuri CD-R de origine japoneză în Comunitate. Prin urmare, se pare că nivelul prețului taiwanez pe piața comunitară este deosebit de redus.

(70)

Compact-discurile CD-R importate de Singapore în Comunitate au fost vândute la prețuri inferioare prețurilor de import taiwaneze și, totuși, cota lor de piață a scăzut, căzând de la 14,2 la 2,7 % în cursul perioadei în cauză. Informațiile disponibile indică, de asemenea, că un producător de compact-discuri CD-R domină piața din Singapore în ceea ce privește producția națională și exporturile către Comunitate și că această societate este în legătură cu un alt producător de compact-discuri CD-R din Comunitate. În cursul perioadei în cauză, aceste societăți au vândut, ambele, compact-discuri CD-R unei a treia societăți afiliată în Comunitate, care le comercializa sub o marcă de fabricație. Pe baza acestor fapte, nu se poate considera că vânzările către Comunitate realizate de către principalul producător-exportator din Singapore s-au desfășurat în condiții normale.

(71)

Se reamintește că importurile taiwaneze vândute la prețuri mici și care fac obiectul unui dumping au deținut 60 % din cota de piață a Comunității în cursul perioadei de anchetă. Dacă luăm în considerare reducerea cotei de piață japoneze și nivelul prețurilor importurilor japoneze pe piața comunitară, se consideră că importurile japoneze nu au contribuit decât într-un mod nesemnificativ la presiunea de scădere a prețurilor exercitată pe piața comunitară.

(72)

S-au cerut explicații suplimentare cu privire la economiile de scară prevăzute la considerentul 56 din regulamentul provizoriu; s-a pretins, în special, că producătorii-exportatori taiwanezi ar putea obține un cost de producție pe compact-disc CD-R mai mic decât cel al industriei comunitare, datorită unei mărimi medii mai mari a societăților lor. Economiile de scară realizate de producătorii-exportatori taiwanezi ar putea, deci, justifica diferența de preț între compact-discurile CD-R produse în Taiwan și cele produse în Comunitate.

(73)

S-a stabilit, într-adevăr, că mărimea medie a fabricilor producătorilor-exportatori taiwanezi care au făcut parte din eșantion în cursul perioadei de anchetă a fost de 530 milioane de compact-discuri CD-R pe an, comparată cu o medie de 40 de milioane de compact-discuri CD-R pe an pentru industria comunitară. Cu toate acestea, liniile de producție instalate în toate societățile sunt fabricate de aceleași societăți din Germania, Elveția sau Japonia și sunt de dimensiuni comparabile. Producătorii-exportatori taiwanezi au instalat pur și simplu mai multe linii de producție, în medie, decât producătorii comunitari. Se consideră, prin urmare, că nu s-a putut obține nici o economie de scară pentru aceste costuri fixe.

(74)

Trebuie arătat, cu toate acestea, că factorul determinant pentru costul de producție este reprezentat de numărul de compact-discuri CD-R pe care o linie de producție dată le poate produce în cursul unei anumite perioade. Costurile de achiziție a utilajelor au rămas destul de stabile în cursul perioadei în cauză, dar performanțele lor au crescut, trecând în medie de la 10 compact-discuri CD-R pe minut în 1997 la 25 pe minut în 2000. Acest câștig de eficacitate a permis industriei comunitare să își reducă costurile de producție.

(75)

Într-o societate dată, era un lucru obișnuit să se afle diferite generații de utilaje, cele corespunzând noilor investiții, oferind cele mai bune performanțe, alături de modele mai vechi, dintre care unele au fost deja parțial sau total casate. Durata de viață maximă a utilajelor este, teoretic, de cinci ani, deși în practică ea este probabil mai mică. Aceste afirmații se aplică atât producătorilor-exportatori taiwanezi, cât și industriei comunitare. O linie de producție cumpărată în 2000 putea să producă, în medie, aproximativ un milion de compact-discuri CD-R pe lună, în comparație cu cifra de 400 000 de compact-discuri CD-R pe lună pentru o linie de producție instalată în 1997.

(76)

Producătorii-exportatori taiwanezi nu au oferit nici un element de probă cu privire la existența și la amploarea presupuselor economii de scară, și anume că o fabrică mai mare care dispune de mai multe linii de producție ar obține un cost de fabricație mai redus pentru un compact-disc. Producătorii-exportatori taiwanezi nu au părut să beneficieze de avantajele specifice nivelului costurilor de cumpărare a materiilor prime, tot așa cum nu au putut demonstra existența unor astfel de avantaje.

(77)

În orice caz, trebuie subliniat faptul că, chiar dacă ar exista un cost de fabricație mai redus pentru un compact-disc, acesta nu poate justifica practicile de dumping ale exportatorilor taiwanezi. Prin urmare, presupusele economii de scară nu modifică cu nimic legătura de cauzalitate dintre importurile de compact-discuri CD-R taiwaneze care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de către industria comunitară.

(78)

În concluzie, se confirmă că prejudiciul important suferit de industria comunitară a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping. Prejudiciul important se caracterizează prin faptul că industria comunitară nu a putut participa la creșterea pieței, că a fost necesară reducerea semnificativă a programelor de investiții în materie de compact-discuri CD-R datorită scăderii prețurilor de vânzare, că prețurile de vânzare ale importurilor taiwaneze făcând obiectul unui dumping au fost în medie cu 29 % mai mici decât cele ale industriei comunitare și că aceasta a înregistrat pierderi financiare în cursul perioadei de anchetă și a avut dificultăți în a găsi unor noi finanțări.

(79)

Nu s-a depus nici o cerere suplimentară în ceea ce privește impactul factorilor examinați la considerentul 77-94 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că impactul dezvoltării consumului comunitar, al importurilor provenite din țări terțe, al exporturilor industriei comunitare, al achiziționării de compact-discuri CD-R originare din țări terțe de către industria comunitară și al adaptării acesteia din urmă la o tehnologie de mare viteză, asupra evoluției negative a industriei comunitare, în ceea ce privește utilizarea capacităților, formarea de stocuri, prețurile de vânzare, cota de piață, rentabilitatea, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a strânge capital, a fost practic inexistent.

Ținând seama de analiza conform căreia trebuie să se facă o distincție și o separare clară între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă că acești alți factori nu sunt de natură să respingă faptul că prejudiciul estimat trebuie să fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping. Se consideră, de asemenea, că importurile de compact-discuri CD-R originare din Taiwan au avut importante consecințe negative asupra situației industriei comunitare și că efectul celorlalți factori, în special al importurilor din țări terțe, printre care Japonia, nu a fost de natură să modifice concluzia privind legătura reală și serioasă de la cauză la efect între importurile care fac obiectul unui dumping, originare din Taiwan, și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(80)

În lipsa unor elemente noi cu privire la interesul industrei comunitare, se confirmă concluziile provizorii enunțate la considerentele 98-100 din regulamentul provizoriu.

(81)

S-a susținut faptul că importatorii de compact-discuri CD-R taiwanezi care au cooperat nu au fost în măsură să își acopere costurile generale pe baza unei marje comerciale normale aplicată prețurilor de piață reduse, în cursul perioadei de anchetă, arată că importurile taiwaneze nu au fost responsabile de presiunea pentru scăderea prețurilor. Aceasta arată, de asemenea, că instituirea unor drepturi antidumping nu ar fi în interesul importatorilor.

(82)

Cu toate acestea, nu s-a oferit nici un element de probă în sprijinul acestei afirmații, iar reexaminarea datelor disponibile a confirmat faptul că mărirea volumelor și diminuarea prețurilor importurilor de compact-discuri CD-R originare din Taiwan au avut ca efect scăderea prețurilor pe piața comunitară. Ancheta a arătat că marja comercială normală realizată de importatorii care au cooperat, bazată pe prețurile reduse ale compact-discurilor CD-R, nu a fost suficientă pentru acoperirea cheltuielilor generale, determinând pierderi în cursul perioadei de anchetă. Mai mult, reducerea prețurilor pieței a avut loc atât de rapid, încât importatorii s-au confruntat cu o bruscă deteriorare a valorii mărfurilor în tranzit, ajungându-se la situația în care prețul de cumpărare era în unele cazuri superior prețului de vânzare ulterior.

(83)

Trebuie remarcat, de asemenea, că nici un importator nu a contrazis concluziile provizorii ale Comisiei. S-a considerat că restabilirea unor condiții comerciale autentice pe piața comunitară va fi în interesul importatorilor, aducând prețurile de vânzare pe piața comunitară la un nivel adecvat.

(84)

Ținând seama de cele sus-menționate, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 101 și 102 din regulamentul provizoriu.

(85)

În lipsa unor elemente noi cu privire la interesul utilizatorilor și al consumatorilor, se confirmă concluziile provizorii enunțate la considerentele 103-105 din regulamentul provizoriu.

(86)

Ținând seama de cele sus-menționate, se confirmă concluzia provizorie enunțată la considerentul 107 din regulamentul provizoriu, și anume că nu există motive imperioase cu privire la interesul Comunității pentru a nu institui măsuri antidumping definitive.

(87)

S-a susținut că marja beneficiară înainte de impozitare, de 8 %, prevăzută la considerentul 110 din regulamentul provizoriu, folosită pentru stabilirea prețului neprejudiciabil, era prea ridicată.

(88)

Această marjă, care putea fi realizată în mod rezonabil în condiții de concurență normală, s-a bazat pe evaluarea impactului asupra prețului de vânzare al industriei comunitare, al nivelului de subcotare a prețurilor compact-discurilor CD-R de către exportatorii taiwanezi pe piața comunitară, al nivelului prețurilor de import pentru importurile provenite din țări terțe care nu fac obiectul unui dumping și al nivelului de rentabilitate necesar pentru acoperirea costurilor financiare ale investițiilor realizate de către industria comunitară. Analiza a permis să se ajungă la concluzia că o marjă beneficiară înainte de impozitare de 8 % este rezonabilă.

(89)

În orice caz, trebuie remarcat că măsurile antidumping definitive se bazează pe marjele de dumping aplicând regula celui mai mic drept.

(90)

Ratele dreptului antidumping individual precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația societăților în cauză la momentul anchetei. Ratele respective (spre deosebire de drepturile naționale aplicabile „tuturor celorlalte societăți”), se aplică, deci, exclusiv importurilor produsului originar din țara în cauză și fabricat de către societățile și, deci, de entitățile juridice menționate în mod expres. Produsul importat, fabricat de orice altă societate al cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod expres în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile în legătură cu societățile menționate în mod expres, nu poate beneficia de aceste niveluri, fiind supus dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(91)

Orice cerere de aplicare a ratelor dreptului antidumping individual (de exemplu, în urma schimbării denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie imediat adresată Comisiei (4) și trebuie să conțină toate informațiile pertinente, în special cu privire la orice modificare a activităților societății legate de producție, de vânzările pe piața internă și de export, care rezultă în urma acestei schimbări de denumire sau în urma creării acestor noi entități de producție sau de vânzare. După consultarea comitetului consultativ, în cazul în care este necesar, Comisia va modifica prezentul regulament, actualizând lista societăților care beneficiază de rate individuale de drepturi.

(92)

Utilizarea tehnicilor de eșantionare în cadrul anchetei privind dumpingul exclude deschiderea, în cursul prezentei proceduri, a oricărei reexaminări privind noii exportatori, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, în vederea stabilirii marjelor de dumping individuale. Cu toate acestea, pentru a asigura egalitatea de tratament între noii producători-exportatori taiwanezi și societățile care au cooperat și care nu au fost incluse în eșantion, se consideră că trebuie să se aplice dreptul mediu ponderat la care aceste ultime societăți sunt supuse oricărui nou producător-exportator taiwanez care ar fi putut beneficia de o reexaminare, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(93)

Ținând seama de amploarea marjelor de dumping constatate în cazul producătorilor-exportatori și de gravitatea prejudiciului cauzat industrei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse sub forma unui drept antidumping provizoriu, instituit prin regulamentul provizoriu, la nivelul dreptului definitiv, dacă aceasta din urmă este egală sau mai mică decât suma dreptului provizoriu. În caz contrar, trebuie percepută definitiv doar suma dreptului provizoriu,

—

că nu a exportat către Comunitate produsele menționate la articolul 1 alineatul (1), în cursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2000);

—

că nu este în legătură cu un exportator sau cu un producător din Taiwan care face obiectul unor măsuri antidumping impuse prin prezentul regulament;

—

că a exportat produsul în cauză către Comunitate după perioada de anchetă pe baza căreia au fost stabilite măsurile sau că a subscris unei obligații contractuale irevocabile de export a unei cantități importante de produse către Comunitate,

Comisia Europeană

Direcția generală Comerț

Direcția B

B-1049 Bruxelles.